Materialele Cercului Crimson
Seria e2012

SHOUD 7: "Angajamentul faţă de sine”

Adamus® prin channel de Geoffrey Hoppe cu asistenţa Lindei Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
3 martie 2012
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt şi încântat să fiu, Adamus din Domeniul Suveran. Sunt aici. Sunt aici. Am intrat puţin mai dificil în acest corp, chiar şi în această sală azi. Oh, nu pentru că ar fi rezistenţă – e multă încântare, iar în acea încântare e puţină nelinişte. La mulţi ani, din nou (către Linda).

Cauldre este cumva pe aici, astăzi. A trebuit să-l rog să stea puţin la distanţă, pentru că ştiu că va opune rezistenţă unora dintre lucrurile despre care vom vorbi azi. Aţi putea spune că are un fel de pătură energetică asupra sa.

Draga de Linda din Eesa este aici, prezentă, sărbătorita de azi. De fapt ziua ei a fost alaltăieri, dar o celebrăm din nou. Prăbuşire (Dave Schemel) este aici, face fotografii. Voi sunteţi aici, iar cei aflaţi online sunt şi ei aici, de asemenea. Aşa că respiraţi adânc în acest spaţiu… respiraţi adânc în acest spaţiu frumos. Aandrah, On sunt aici (Norma şi Garret).

De ce sunteţi aici?

Ai putea să mă urmezi cu microfonul pentru un moment?

LINDA: Oh, e plăcerea mea!

ADAMUS: Da, da.

LINDA: Oh, e bucuria mea!

ADAMUS: Aşa că… da, am auzit. De ce eşti aici, Tori? De ce eşti aici?

TORI: Pentru că mă trezesc.

ADAMUS: Bun! Bun, bun!

LINDA: Ooh. (câteva aplauze)

ADAMUS: Bun. Excelent. Cum se simte acea trezire?

LINDA: De fapt poţi să-l ţii tu. (îi dă lui Tori microfonul).

TORI: Ok. (râsete) O simt ca pe ceva ce am aşteptat dintotdeauna.

ADAMUS: Da. Vreo rezistenţă?

TORI: Da.

ADAMUS: Da. Multă. Ce este rezistenţa?

TORI: A fi în confort cu toate aşa cum erau în mintea mea.

ADAMUS: Da. Ieşirea din minte.

TORI: Da.

ADAMUS: Un lucru greu de făcut.

TORI: Clar.

ADAMUS: De fapt e chiar uşor de făcut, dar…

TORI: Dar îmi place să-mi fie dificil.

ADAMUS: … foarte multă rezistenţă. Foarte multă rezistenţă. De ce eşti aici, în această viaţă?

TORI: Ca să mă distrez.

ADAMUS: Cu adevărat?

TORI: Da.

ADAMUS: Şi aşa este?

TORI: Da.

ADAMUS: Bun. Care este cel mai amuzant lucru pe care l-ai făcut în ultimul an?

LINDA: E şi mama ei aici, nu poate spune! (râsete)

ADAMUS: Desigur, şi mama ei a făcut acelaşi lucru.

TORI: Mama ştie tot. E o întrebare la care e greu de răspuns. De fapt au fost multe lucruri. Probabil descoperirile creative pe care le-am avut în interiorul meu. Probabil că mi-am schimbat direcţia creativă de cel puţin trei ori în ultimul an.

ADAMUS: Te-ai remodelat pe tine.

TORI: Da.

ADAMUS: Da, iar proiectul de remodelare, aşa cum majoritatea ar trebui să ştiţi, nu e ceva ce are loc o dată şi gata. Tot continuă.

TORI: Nu.

ADAMUS: Da. Vrei să continui remodelarea?

TORI: Da.

ADAMUS: Azi?

TORI: Da.

ADAMUS: Excelent. Hai să facem asta ceva mai târziu.

TORI: Ok.

ADAMUS: Bun. Mulţumesc. Mulţumesc.

TORI: Mulţumesc.

ADAMUS: Da. Următorul. Întrebarea este de ce sunteţi aici. Trebuie să mergem la prietena noastră clovn.

LINDA: Mulţumesc. Mi-ai ghicit gândul.

ADAMUS: Mulţumesc. Scuze. Aşa fac eu. Oh, nu e nevoie să te muţi… oh, te rog, te rog, nu te muta pentru mine. Da, de ce eşti aici?

LINDA: Oh, haide, ridică-te.

ADAMUS: Da, pentru ca toată lumea să-ţi vadă minunatul… Atunci când spun să purtaţi un costum, nu mă refer la acesta (hainele lui Cauldre). La asta mă refer! (costumul de clovn) Da! (câteva aplauze)

LULU: Sunt aici ca să râd cu tine.

ADAMUS: Ca să râzi cu mine.

LULU: Şi cu toţi ceilalţi.

ADAMUS: Bun, căci deseori ei nu se prind la glumele mele. (râsete)

LULU: Nu.

ADAMUS: Cu adevărat aşa e.

LULU: Pentru că sunt cam proaste!

ADAMUS: Trebuie să râd singur. Îmi aduc prietenii angelici. Ei mai râd uneori. Uneori ei mai râd. Da, îţi mulţumesc.

LULU: Îmi place asta. Îmi place să râd.

ADAMUS: Da, râsul e bun.

LULU: Şi viaţa e o glumă.

ADAMUS: Viaţa e o glumă.

LULU: O glumă.

ADAMUS: Absolut, aşa este, iar tu ai putea scrie o carte. Da, da.

LULU: Da, deja am început vreo trei.

ADAMUS: Oh, bun, bun!

LULU: Niciuna terminată. (râde)

ADAMUS: Niciuna terminată. E în regulă.

LULU: Aşa e.

ADAMUS: Viaţa este un joc, iar oamenii îl iau foarte în serios. Mă bucur că tu eşti lumina plină de culoare, zâmbitoare, care străluceşti astfel încât toţi cei din sală să vadă. Bun.

LULU: Mulţumesc.

ADAMUS: Mulţumesc. Ok, Linda. Întrebarea: de ce sunteţi aici? Tu îl alegi pe următorul.

LINDA: Ok.

ADAMUS: Tu îl alegi.

LINDA: Poate fi o nebunie?

ADAMUS: Da. De ce eşti aici?

MARTY: Ca să mă extind ca un mofo[1]. (râsete)

ADAMUS: (râzând) Ai putea să te ridici şi să spui asta în faţa camerei?

MARTY: Să mă extind ca un mofo!

ADAMUS: Să te extinzi ca un mofo. Acum, eu nu am fost pe Pământ de sute şi sute de ani, dar ce anume…

MARTY: Oh, nu mă împinge la asta! Haide!

ADAMUS: … ce anume cu exactitate este un mofo?! (râsete)

MARTY: Acum ceva timp mai făcut să înjur!

ADAMUS: E vreun fel de animal? E ceva de mâncat?

LINDA: Da, da. Asta e, un animal. Da.

ADAMUS: E un dar pentru alţii? Mofo. Te rog să defineşti.

MARTY: Un animal Shaumbra. Da.

ADAMUS: Un animal Shaumbra.

MARTY: Este Pakauwa mea!

ADAMUS: Pakauwa ta este un mofo. (râsete)

MARTY: Da.

ADAMUS: Şi cum arată?

MARTY: Ei bine… ai văzut vreun Snuffleupagus[2]? (râsete) E ceva similar, un văr de-al lui.

ADAMUS: Similar. Înţeleg.

MARTY: Da. Ca un văr, ceva de genul acela.

ADAMUS: „A te extinde cu pasiune”, aşa aş traduce eu cuvintele tale…

MARTY: Sí. Sí.

ADAMUS: … pentru cei care nu înţeleg. Bun. Şi cum merge expansiunea ta?

MARTY: Oh! Ca un mofo!

ADAMUS: Oho! Ca un mofo! (multe râsete)

MARTY: Ca un mofo!

ADAMUS: Nu ştiu ce este un mofo, iar când spui: “Oh, ca un mofo”, nu sunt prea sigur. E de bine?

MARTY: Oh, e foarte bine.

ADAMUS: E şi ceva rău în asta?

MARTY: Da. O, da.

ADAMUS: Da. Este ceea ce nu te aşteptai să se petreacă?

MARTY: Absolut!

ADAMUS: Asta e mofo! (râsete) Asta este, pentru mine. O să scriu o definiţie nouă: “Ceea ce nu te aşteptai pe când călătoreai prin tubul probabilităţilor, iar apoi ţi s-a întâmplat ceva mofo”.

MARTY: Oh, da. Oh, da.

ADAMUS: Da. Mofo – este substantiv, verb, adjectiv? Ce este?

MARTY: Da.

ADAMUS: Da! (râsete) Orice vrei să fie. Bun. Mă bucur că expansiunea ta merge bine. Eşti pregătit de mai multă expansiune azi?

MARTY: Absolut.

ADAMUS: Trebuie să mergi în spatele sălii. Partea din spate este pentru expansiunea mofo.

MARTY: Oh! (râsete) Aşa de mare şi de murdară va fi?

ADAMUS: Aici o să avem expansiunea cu graţie. Am o senzaţie amuzantă că mofo este, probabil, antiteza graţiei. Adevărat?

LINDA: Ştii, o să fie de groază când cineva o să caute „mofo” pe Google şi o să ajungă la Cercul Crimson. (râsete)

MARTY: Avem makyo, avem şi mofo!

ADAMUS: Asta nu e problema mea! (râsete) Asta e problema ta, dragă, şi problema ta, Michelle. Oh, da, da, mofo.

LINDA: Poate că aşa ar trebui să intitulăm…

ADAMUS: Credeam să suntem piraţi spirituali, dar aflu că nu suntem decât o grămadă de mofo.

LINDA: Aşa ar trebui să intitulăm acest Shoud, “Mofo.” Da, da, da. Apoi oameni or să caute pe YouTube “mofo” şi o să apară.

ADAMUS: Bun. Mulţumesc.

LINDA: Da!

ADAMUS: Da, este o cale, îmi spune Cauldre…

LINDA: E creativ. Mulţumesc.

MARTY: … o cale de a obţine mai multe accesări pe internet. Da.

LINDA: Da!

ADAMUS: Da. Bun.

LINDA: Da! Sună încurajator.

ADAMUS: Presupun că mulţi oameni caută „mofo”. Următorul.

LINDA: Persoane mai tinere, probabil.

ADAMUS: De ce eşti aici, Paul?

PAUL: Sunt mereu aici pentru a mă distra.

ADAMUS: Bun. Te distrezi?

PAUL: Grozav!

ADAMUS: În viaţa asta ai venit pentru distracţie sau eşti la adunarea asta pentru a te distra?

PAUL: Mă distrez mai bine ca în toată viaţa mea.

ADAMUS: Aşa e?

PAUL: Da.

ADAMUS: Excelent. Excelent. Aş vrea ca voi să simţiţi puţin un moment – ba nu, să simţiţi mult – care este diferenţa, deoarece, ei bine, nu mă compar pe mine cu Tobias sau cu altcineva, dar pe vremea lui Tobias nu cred că prea mulţi dintre voi v-aţi fi ridicat să spuneţi: “Mă distrez mai bine ca oricând în viaţa mea, mofo ce sunteţi”. (râsete)

LINDA: Va fi o transcriere urâtă! (mai multe râsete)

ADAMUS: Cred că draga de Jean o să trebuiască să anunţe toţi traducătorii despre definiţia cuvântului „mofo”, iar eu aş fi cel mai interesat să o văd. Poate că am putea numi acest Shoud “Mofo.” (râsete) “Shaumbra Mofo”. Da. Da.

PAUL: Aş vrea să văd ce face cu imaginea video!

ADAMUS: Şi eu la fel! Da. Mulţumesc. Te distrezi bine? Te distrezi cel mai bine din viaţa ta?

PAUL: Da.

ADAMUS: Bun, bun.

SHAUMBRA 3: Luni plec in Kauai.

ADAMUS: Mergi în Kauai. Bun. Acum, simţiţi energia. Oh, trebuie să… trebuie să întrebăm aici. Ştiai că te voi întreba, Kerri.

LINDA: Oh! Nu dai odihnă celor răi!

ADAMUS: De ce eşti aici, Kerri? De ce eşti aici? Fac asta şi pentru că avem camera chiar lângă tine. Chiar aici. De ce eşti aici?

KERRI: Nu, eu niciodată… aş fi putut să mă ascund, chiar dacă aş fi încercat? Sunt aici pentru că ce dracului altceva aveam de făcut? (râsete) Scuze pentru asta.

ADAMUS: Ei bine… pe mine nu mă deranjează.

KERRI: Ce puteam să fac, să mă duc la bowling! Nu e timpul potrivit.

ADAMUS: Nu mă deranjează. Mie mi s-a spus să nu spun cuvinte urâte, dar le poţi spune tu.

KERRI: Scuze, Linda.

ADAMUS: Ce spuneai?

KERRI: Oh, că nu o să mă distrez la bowling.

ADAMUS: Da. Deci nu ai nimic altceva de făcut. Cu adevărat?

KERRI: Ba nu, am.

ADAMUS: Sunt multe de făcut pe partea cealaltă. Avem nevoie de mulţi…

KERRI: Sunt aici pentru ascensiune, la naiba!

ADAMUS: Ascensiune. Bun.

KERRI: Da! Hello?!

ADAMUS: Am să te întreb acum pentru a treia oară, după ce m-ai minţit de două ori. (râsete) De ce eşti aici?

KERRI: Ca să te umplu pe tine de rahat.

ADAMUS: Vedeţi?! (multe râsete) Ştii…

KERRI: (cântă) Nimeni nu face asta mai bine. Mă face să mă simt fericită tot timpul.

ADAMUS: …ei mă urmează viaţă după viaţă după viaţă… (mai multe râsete)

KERRI: “Cine urmează pe sine?” este adevărata întrebare. (râsete)

ADAMUS: … mă urmează vieţi după vieţi, da, dar tu eşti cea care, în vremea Şcolilor Misterelor, obişnuiai să mă numeşti conte. Contele de Saint-Germain.

LINDA: Ce cuvânt era?

ADAMUS: Conte.

LINDA: Conte? Oh, conte.

ADAMUS: Asta îmi spuneai în faţă, dar apoi, în spatele meu, vorbeai cu ceilalţi – v-o puteţi imagina pe draga de Kerri vorbind cu alţii? – şi spunea: “Da, îi spun conte, întrucât contez că va pleca în vreo excursie, în vreo călătorie. Deci contez.”

KERRI: M-ai înţeles cu totul greşit. (râsete)

ADAMUS: Oh, nu draga mea. Ohhhh nu! N-n-n-n-nu! Dar ne distram foarte bine. Parte din asta… Pot fi sincer?

KERRI: Fii sincer.

ADAMUS: Bun. Cu adevărat?

KERRI: Da.

ADAMUS: A treia oară…

KERRI: Haide!

ADAMUS: Bun. Ai o putere incredibilă, o lumină incredibilă, dar totul este confuz. Totul este… mofo e un cuvânt bun pentru asta? Totul e confuz.

KERRI: Eu una spun că e adunătura dracului. (râsete)

ADAMUS: Da. Vezi, nu eu spun că…

LINDA: Nu-i mai dau microfonul! (râsete) Nu! Nu! Nu!

ADAMUS: Însă… tu nu eşti singura, doar ai un mod diferit de a exprima… Însă această energie, toate tind să fie confuze, blocate, ţinute la un loc, mentale, iar apoi trebuie să vă trimitem să lucraţi cu Aandrah, ca să vă deblocheze, ca să readucă respiraţia, ca să vă întoarcă la ritmurile voastre naturale, astfel încât să fie îngerul, nu omul, „Eu Sunt”, nu „Eu nu pot fi”.

Da, dragă Kerri – nu direcţionez asta spre tine, ha! (râsete) – aşa de mult talent. Toţi aveţi atât de mult talent, aşa de multe vieţi… Aşa că… (vântul şuieră printr-o fereastră)

LINDA: Cine fluieră?

ADAMUS: …aşa de multe vieţi de studiu, de joacă, de luptă, de a face, de a crea, de a produce, de a conduce, de a fi. Apoi veniţi în viaţa asta, ştiţi, viaţa ascensiunii, iar brusc deveniţi umili. Vă ascundeţi. Vă…

LINDA: Kerri nu se ascunde.

ADAMUS: Ah! Ah! Câţi dintre voi consideră despre Kerri… (Adamus se opreşte şi râde) Cauldre iese din dulap ca să o salveze pe Kerri! (râsete) “Nu te duce acolo, Adamus!” Adamus o să se ducă acolo! Iată-ne! (multe râsete) La revedere, Cauldre! Prinţule Cutezător, la revedere. Urcă-te pe cal şi du-te.

Cât de mulţi gândesc că ea se ascunde? (câţiva ridică mâna) Câţi cred despre Kerri că nu se ascunde? (alţii ridică mâna) Câţi se tem să ridice măna pentru că i-ar putea vedea Kerri? (râsete) Kerri – voi toţi – te ascunzi. Fiecare dintre voi e vinovat de asta, vinovat într-o anume măsură. Eu ştiu cine sunteţi.

Ştiu că puteţi face asta, dar vă puneţi… hai să ne întoarcem la discuţia noastră de luna trecută. Voi trăiţi în tub. Ştiţi, în tub nu veţi face lucruri minunate, uluitoare. În tub veţi fi doar un alt om care are o altă viaţă, cu o piatră de mormânt nemarcată. Trist.

LINDA: Oh, pari aşa de trist!

ADAMUS: Piatră de mormânt. Piatră sepulcrală. De mormânt. Suntem aici ca să punem acea energie în mişcare. Facem asta prin râs. Facem asta prin câteva înjurături. Facem asta prin mofo.

LINDA: (se adresează unei fetiţe din sală) Te afectează acest limbaj? (fetiţa răspunde: “Nu”) Nu? Sigur?

ADAMUS: Nu, nu, nu, nu.

LINDA: Ok.

De ce este Adamus aici

ADAMUS: Daţi-mi voie să vă spun de ce sunt eu aici. (cineva întreabă: “De ce eşti aici?”) Bun. De ce sunt aici? Bună întrebare, mă bucur că o puneţi. Sunt aici pentru că voi mi-aţi cerut.

LINDA: Oh, da.

ADAMUS: E vina voastră. (râde) Voi m-aţi rugat să fiu aici. Sunt aici pentru că voi aţi adus o conştiinţă imensă. Voi aţi adus conştiinţa seminţei christice pe această planetă. Aţi plantat-o acum mult timp, în sol, în aer, în conştiinţa de masă.

V-aţi oferit-o vouă înşivă înainte de a veni aici. voi, cei mai mulţi dintre voi, aţi fost prezenţi în vremea lui Yeshua. Aţi fost parte a eliberării ce a avut loc la acel timp. Eraţi aici ca să aduce ceea ce în mod obişnuit aţi numit era cea nouă, iar noi ne aflăm în ea.

Eu sunt aici pentru că aţi spus că aceasta va fi acea viaţă. Tobias a fost aici pentru acelaşi motiv. Aţi spus: “Aceasta va fi acea viaţă”. Voi ştiaţi, în strălucirea voastră, în strălucirea voastră absolută, că exista potenţialul de a vă bloca, că exista potenţialul, clar, de a deveni mentali. Efectele conştiinţei de masă, ca o ceaţă deasă, ca o pătură groasă, urmau să vă suprime, aşa că eu sunt aici ca să vă ajut să treceţi prin asta.

Fac asta prin râs, prin agitaţie, fiind persuasiv, sper; uneori pun puţină sare pe rană. Îmi place când Shaumbra se înfurie pe mine, deoarece, un fapt adevărat, de fiecare dată când ei fac asta, după o perioadă de timp râd de ei înşişi şi realizează că eu sunt aici ca să vă ţin în mişcare prin toate acestea.

Eu sunt aici pentru că au fost foarte multe cursuri spirituale, şcoli spirituale, oferte spirituale, religii, cărţi presupus sacre, toate celelalte, pentru eoni de timp, dar nu au absolvit prea mulţi oameni. În decursul omenirii, în milioanele de ani în care oamenii au fost pe această planetă, doar 9.000 (de absolvenţi). E un număr foarte, foarte scăzut. Un număr scăzut.

Sunt aici pentru că vreau ca unii dintre voi să absolviţi şi o să fac orice este nevoie. Am să vă iau banii, (râsete) cu bucurie. Că tot vorbeam de asta, aţi observat? Cauldre nu mai ţine nimic în buzunare. Eu o să vă pun o oglindă în faţă. Uneori o să vin în visele voastre, ca să discut îndelung cu voi.

Uneori vin în visele voastre pozând în demon, în cel rău, doar ca să vă fac să vă mişcaţi în starea de vis, căci şi atunci aveţi tendinţa de a încetini. Cu toţii vreţi vise plăcute. Nu le veţi avea acum. Nu este aşa. Treceţi prin prea multe. Mult prea multe se petrec pe această planetă.

Sunt aici ca să absolvim câţiva, sperăm că mai mulţi decât câţiva, sperăm că pe voi toţi, dar în cele din urmă de voi depinde. I-am spus lui Cauldre şi altor grupuri: “Doar cinci sau zece. Asta e tot. Doar cinci sau zece care îşi vor da voie să ascensioneze în această viaţă” – ascensiunea fiind definită ca integrarea a tot ceea ce sunteţi, inclusiv aspectele, vieţile trecute, inclusiv sufletul vostru, inclusiv corpul şi mintea, totul integrat – “şi care să rămână aici, să trăiască aici”.

Daţi-mi cinci dintre voi, doar cinci, pentru că aceia cinci vor face mai mult pentru ceilalţi dintre voi decât aş putea face eu. Aceia cinci vor fi exemplele ce vor putea vorbi despre cum au avut o viaţa de mofo şi au evoluat. Iar aceia cinci… mi-ar plăcea să stea cu toţii aici – sau zece, douăzeci sau o mie –, dar să stea aici şi să spună: “De fapt a fost cu adevărat uşor. Eu am făcut să fie dificil tot timpul. De fapt a fost uluitor, dar m-am temut foarte mult să fac acel pas, acel ultim pas, m-am temut foarte mult, pentru că ar fi trebuit să renunţ la tot” – şi aşa şi faceţi. Aşa faceţi.

„M-am temut foarte mult, căci eram îngrijorat cum i-ar afecta pe alţii. M-am temut pentru că nu ştiam dacă era totul o grămadă de makyo. Nu ştiam ce va fi dacă aş face acel pas, dacă nu voi înceta să mai exist, dacă nu o să mă duc în iad ori pe o planetă extraterestră”.

Iar grupul care va fi aliniat aici, va spune: “Ştiţi ceva? Respiraţi adânc… respiraţi adânc, aveţi o încredere atât de adâncă în voi încât nimic altceva să nu conteze – nimic, nimic altceva nu contează – şi pur şi simplu faceţi asta.”

Vă amintiţi cum a fost pe când învăţaţi să înotaţi? Era un lac, apa era rece şi probabil că erau şi piranha în el, prietenii voştri săreau în apă, iar voi stăteaţi pe mal şi nu puteaţi face la fel? Mintea voastră începe să treacă prin toată trauma potenţială, prin toate lucrurile – cum ar putea fi, poate că o să vă înecaţi, poate că o să fiţi înhăţaţi de un peşte, poate că se vor petrece lucruri groaznice – iar apoi, în cele din urmă, vine cineva şi cu înţelepciune vă împinge în apă. Apoi aţi spus: “Ei bine, nu e aşa de rău. Da, e puţin rece. E puţin rece şi am luat o gură sau două de apă, dar corpul meu a ştiut cum să se descurce cu ea. Ştiţi, e foarte distractiv aici.”

Aşa că, dragii mei prieteni, de asta sunt eu aici. Daţi-mi cinci, zece, sper că o mie – sper, sper! – care să poată să fie aici ca să spună celorlalţi: “Eu Sunt Cel Ce Sunt. În cele din urmă înţeleg ce înseamnă asta”. Vor spune celorlalţi: “Ştiţi, este interesant, de fapt puteţi face ascensiunea, integrarea, venirea la voi înşivă şi e chiar amuzant, pentru că nu pierdeţi nimic altceva în afară de ceea ce nu vă trebuia de la bun început şi nu aveaţi nevoie de cele mai multe lucruri pe care le aveaţi la început”.

Aşa că, dragi Shaumbra, de asta sunt aici. Când voi pleca – ei, nu contaţi pe un timp anume – când o să plec…

KERRI: Dar eu te iubesc.

ADAMUS: Ştiu, dintr-un motiv întemeiat. (râsete) Când o să plec, şi ar putea fi în câţiva ani scurţi, atunci când voi pleca, ce o să fac apoi? Hmm??? Am să lucrez cu grupul care a ales ascensiunea, pentru că sunt nişte provocări la rămânerea în corpul fizic după ascensiune. Kuthumi şi cu mine o să lucrăm cu acel grup – cinci, zece, douăzeci, o mie – oricâţi vor fi.

Aşa că, dragi prieteni, de asta sunt eu aici. Vreau să absolvim… vreau ca unii dintre voi să fie adevăraţii maeştrii vii, care au adus totul la un loc, pentru a-l înţelege cu adevărat pe Eu Sunt.

În ultimii doi ani, i-am pierdut pe câţiva. Am pierdut câţiva. Nu era lucrul potrivit pentru ei, nu le plăceau întâlnirile noastre spirituale mofo. Ei…

EDITH: Credeam că noi deja am ascensionat.

ADAMUS: Aşa e, draga mea, dar când o să vă purtaţi ca atare, când o să fiţi asta şi când o să o trăiţi?

EDITH: Eu mereu mă port aşa.

ADAMUS: Da, dar nu vorbesc doar cu tine, ci cu toţi, fiindcă atâta timp cât există dramă, traumă şi separarea corpului şi minţii de spirit, aţi ascensionat, dar vă veţi da voie acum să şi experimentaţi asta? Ai absolută dreptate, e deja făcut, însă treceţi acum prin experienţa a cum a fost. Da. Vezi?

EDITH: Da, ştiu că asta facem acum.

ADAMUS: Da.

EDITH: Aşa tonţi cum suntem.

ADAMUS: Nu tonţi! Nu… unde e microfonul? Nu tonţi. Ah. Unde e Linda? (câteva râsete) O clipă, o aduc eu. (Adamus merge pe culoarul din sală, dar începe să râdă când David îl opreşte)

Aşa că, dragi Shaumbra, Edith ridică un subiect foarte bun. Ridici un subiect foarte bun, pentru că aţi ascensionat, aşa că nu există ceva ce ar trebui să faceţi, însă da, sunteţi în această… (cineva strănută) Sănătate! … sunteţi într-un fel de… tipar mental este cel mai potrivit mod de a spune asta – un fel de conştiinţă în care tot mai credeţi că trebuie să vă câştigaţi – nu doar tu, vorbesc cu toţi Shaumbra – că trebuie să vă câştigaţi calea într-acolo.

Cei care vor sta în faţă, cei care în cele din urmă vor pricepe, care nu vor mai fi îngrijoraţi pentru bani, sănătate, relaţii sau altceva, sunt cei care vor spune: “Da, este adevărat! Era ascensionasem, dar mă purtam de parcă nu era aşa. Treceam prin experienţa a cum a fost să ajung la ascensiune şi mă gândeam că nu am de ales referitor la cum urma să experimentez”.

De fapt puteţi alege. Vreţi să faceţi asta ca scriitor? Vreţi să faceţi asta ca un clovn? Vreţi să o faceţi ca un sfânt? Vreţi să faceţi asta ca să vă amuzaţi, ca să vă bucuraţi de viaţă? Hai să respirăm adânc cu asta.

Astfel că vă privesc în ochi. Da, vă privesc în ochi şi voi toţi – aproape toţi… (se apleacă pentru a privi în ochii celor din sală) … ei, voi toţi, cu toţii vă descurcaţi destul de bine, având în vedere cele prin care aţi trecut. Da, nu sunteţi prea epuizaţi, de fapt. Cu adevărat. Spun asta ştiind că mulţi care au fost cumva cu noi au renunţat. Unii au murit. Au murit. Buum. Ha, îmi place să râd de moarte. Ha, ha, ha, ha, ha. (doar câteva persoane din sală râd) Nu e prea convingător.

LINDA: Da, chiar e amuzant.

ADAMUS: O să vorbesc despre moarte într-un moment. Nu, îmi place să râd de moarte. E amuzantă, de fapt. Vă privesc şi nu sunteţi prea epuizaţi. De fapt, vă descurcaţi destul de bine. Vă descurcaţi destul de bine. Puteţi zâmbi. Puteţi râde. Da. Ai putea să mă săruţi? (Michelle îl sărută pe obraz) Ahhh.

Aşa că este destul de dificil, de provocator de trecut prin asta, aşa cum ştiţi. Aşa cum ştiţi. Dar nu este măreţ? Nu este măreţ? Nu e uluitor? Da. Audienţa: “Eii, uhh, eii.” (râsete) “Sigur. Acum spunem da, dar chiar credem asta?” Nu e uluitor, nu e frumos să fiţi aici, pe Pământ? Este absolut… Da. Şi pentru tine. Nu e absolut uluitor?

SUZY: Da. Da, este.

Moartea

ADAMUS: Hai să măsurăm asta. Hai să o măsurăm. Daţi-mi voie să vorbesc mai întâi despre moarte. Eu râd de moarte. Ha, ha. Ridic azi subiectul morţii şi, apropo, dacă vă gândiţi că sar de la un subiect la altul fără nici un fel de fir logic, că nu pot să mă aşez niciodată pe scaun, aveţi dreptate. (râsete) Absolut. De ce fac asta?

KERRI: Vrei să zgâlţâi.

ADAMUS: Să zgâlţâi. Îmi place asta… pentru că sunt un mofo! Cine a spus asta? Cine a spus asta? (râsete) Ca să zgâlţâi. Realizaţi că dacă aş urma calea veche, de manual, a predării, şi totul ar urma un tipar frumos şi plăcut, ce plictiseală. Ce plictiseală. Dacă doar aş sta aici pe scaun şi l-aş lăsa pe Cauldre să-şi odihnească spatele şi picioarele obosite, ce plictiseală! Aşa că ne distrăm. Amestecăm lucrurile. Ce ar face cameramanii dacă eu… ca şi angajaţii din spatele sălii. Vedeţi voi, contribui la rezolvarea problemei şomajului. (râsete) Combinăm lucrurile.

Râdeţi. Râdeţi cât vreţi, pentru că vom vorbi un moment despre moarte. Vreau să ridic subiectul. Moartea, aşa cum am spus înainte, est eun lucru foarte natural. Este un lucru bun. Voi aţi planificat. Voi aţi implementat asta. De ce? Altminteri aţi rămâne blocaţi în acest loc şi mai sunt multe de făcut. Mai sunt multe de văzut. Mai sunt multe de creat.

Aşa că voi aţi venit aici şi aţi spus: “Ar fi bine să ne avem strategia de ieşire”, ca nişte afacerişti pricepuţi. “Ar fi bine să avem şi o strategie de ieşire. Care să fie aceea? Încheierea! Afară din corpul fizic”. E un lucru uşor de făcut, deşi în prezent e un lucru trist. Eu… apropo, în luna viitoare, în luna aceasta şi în cea viitoare – vom face o urmare a Şcolii DreamWalker pentru Moarte şi va fi…

LINDA: Zău…

ADAMUS: Va fi o emisiune comică. (râsete) Serios. Trebuie să fie aşa! Trebuie! Cum altfel ar putea fi o urmare a Şcolii despre Moarte, una din Şcolile aduse de mine, fără să fie un act comic? (Linda se strâmbă, Adamus râde, câţiva din sală râd şi ei) Vedeţi? Deja e amuzant.

Moartea. Moartea este… e foarte prost că se petrece în prezent aşa cum se petrece. Sperăm că voi veţi contribui la schimbarea acestui lucru, a conştiinţei din jurul morţii. Oamenii se îmbolnăvesc sau îşi pierd minţile, dar nu se află într-o stare conştientă de a fi. Vă puteţi pierde mintea. Puteţi trece dincolo de minte şi puteţi fi conştienţi de ce altceva mai este acolo, în vreme ce sunteţi conştienţi de ce se petrece aici.

Astfel că le ia şapte, zece ani ca să moară. Nu spun asta fără compasiune, dar e un timp lung ca să pui acea povară asupra altor oameni, asupra voastră şi a sufletului vostru. De fapt foarte puţine se învaţă prin asta şi este dureros şi degradant. Dumnezeule, vreţi ca cineva să trebuiască să vă cureţe şi să vă hrănească înainte de a vă duce? (audienţa spune: “Nu”) Nu, nu cred. Nu cred.

Aşa că e vorba despre moartea cu demnitate, moartea prin a învăţa cum să ieşiţi atunci când sunteţi pregătiţi. Nu atunci când aveţi o grămadă de rahat emoţional şi doar vreţi să plecaţi de pe planetă, ci atunci când sunteţi cu adevărat pregătiţi să plecaţi. Mai devreme sau mai târziu o veţi face, fie că ascensionaţi în această viaţă sau nu. Aţi putea decide să mai staţi pe aici 200 de ani înainte de a vă duce. 500 – e mult timp. E mult timp.

Dar, dragi Shaumbra, motivul pentru care ridic subiectul morţii este că… acum există un nor mare al morţii în jurul Pământului. E pretutindeni în jurul Pământului. Este o problemă în conştiinţa de masă, probabil cea mai prevalentă problemă din conştiinţa de masă. Imaginaţi-vă conştiinţa de masă ca pe un fel de nor urât, dens, maroniu, aflat în jurul Pământului. Moartea este poate cea mai prevalentă energie în el acum. De ce?

KATHLEEN: De frică.

ADAMUS: Mulţumesc. De frică, de frică.

În multe din ţările lumii populaţia îmbătrâneşte, iar voi începeţi să vă gândiţi mai mult la moarte decât în trecut. Frica, scenariile sfârşitului lumii… de asemenea, multe fiinţe care au fost îngropate în pământ… mie nu-mi place înmormântarea, apropo. Hmm. Ardeţi corpul, incineraţi-l, transformaţi-l în pulbere, daţi-i drumul (Linda scutură din cap, câţiva râd), pentru că pe mine nu mă interesează crematoriile. Îl îngropaţi în pământ, iar multă din energia aceluia rămâne acolo. Face să fie mai dificil să se întrupeze, deşi o face, iar apoi chiar e o confuzie totală.

Este mai dificil pentru Pământ, pe care îl moşteniţi acum de la Gaia, ca să gestioneze şi să se descurce cu toate energiile. Cu adevărat este gunoi din punctul de vedere al mediului înconjurător. Cu adevărat este poluare, poluare energetică, atunci când aveţi toate aceste trupuri îngropate în sol. Dar acum ele se ridică, multe din ele.

Conştiinţa morţii este asociată cu asta, plus simpla frică, războaiele, terorismul, toate cele care se petrec, oamenii care se tem de foamete, de vreme – de care probabil că ar trebui să se teamă –, însă toate acestea se petrec. Va fi o mare focalizare aici, aş spune că în următoarele 12, 18 luni, privind prin tubul conştiinţei de masă, va fi mult mai mult – mai mult ca de obicei – interes pentru moarte. Ce înseamnă asta? Ei bine, înseamnă că Hollywoodul se va implica, vor fi mai multe filme despre moarte, mai multe filme despre viaţa de apoi.

Eu ajut la scrierea unuia dintre scenarii acum. nu pot spune şi numele, pentru că încă nu ne-am decis, dar vom face un film despre moarte, despre celelalte tărâmuri, despre Tărâmurile Apropiate. Da, ştiu că te gândeşti, dragă Linda din Eesa: “Cât de uluitor este el. Poate să…”

LINDA: Oh! Sune medium! (râsete) Ghicesc gândurile altora!

ADAMUS: “Poate să facă toate aceste Shouduri. Poate să meargă la cine sofisticate în Europa şi poate şi să contribuie la scrierea unui scenariu de film”. Uimitor, nu-i aşa? Ştiţi ceva, dragi Shaumbra? Şi voi puteţi face asta. Ceea ce pot face eu puteţi face şi voi. Iau din cuvintele lui Yeshua. În regulă, ce pot face eu voi puteţi face mai bine. (râde)

Moartea va fi o mare problemă, va fi o mare focalizare pe ea. Desigur, mulţi şarlatani se vor implica în ea, mai mulţi ca oricând. Mai multe stafii şi spirite vor zăbovi în jur, iar voi le veţi simţi. Acum are loc mult mai multă activitate cu moartea, mulţi dintre voi o simt. Moartea vine în visele voastre.

Aşa este, iar uneori vă sperie de moarte, pentru că atunci începe să vă gândiţi la faptul că sunteţi muritori. Nu la asta se referă visele. Nu e vorba despre voi. Nu e vorba că voi o să muriţi. Voi simţiţi energia morţii, iar ea va veni la voi în vise. Ştiţi ce să faceţi când va veni la voi în vise? Râdeţi de ea! Ha, ha, ha, ha, ha. Ha, ha! Ahh … (nimeni nu râde)

Ştiţi, moartea este un subiect interesant. Toţi se tem de ea. Câţi oameni ar merge la un workshop despre moarte? Nu prea mulţi. Da. Câţiva dintre cei nebuni, dar nimănui nu-i place realmente să vorbească despre ea. Nimănui nu-i place să intre în acel subiect. Este un lucru frumos. Cu adevărat aşa este.

Atunci când ajungeţi pe partea cealaltă, e un lucru frumos. Din perspectiva umană, e chiar de rahat. E foarte multă informaţie eronată sau lipsă de informaţie ori informaţie bazată pe flăcări şi pucioasă ori vină asociată cu ea. Atunci când eliberaţi, atunci când voi, dragi Shaumbra, eliberaţi frica de moarte, aţi parcurs un drum lung de a face viaţa că merite trăită. Cu adevărat.

Atunci când eliberaţi frica de moarte, veţi realiza că e simplă. Poate fi aleasă. Vă puteţi pre-aranja celebrarea de pe partea cealaltă. Avem pe partea cealaltă furnizori de catering care să vă ajute şi nu e nevoie să le plătiţi nimic! Doar alegeţi ce vreţi şi ei vor fi acolo. Va fi o mare petrecere pentru voi.

Sau toţi vă vor lăsa în pace ori vă puteți relaxa. Eu am să fiu acolo. Cu adevărat voi fi, pentru fiecare dintre voi. Eu voi fi acolo atunci când veţi ajunge. Am să râd şi o să râd şi o să tot râd. Sper că şi voi veţi râde, căci ar fi chiar ciudat dacă nu aţi râde. (râsete) Uuuu! S-a petrecut de câteva ori, nu e bine! Dar ei vor râde, mai devreme sau mai târziu. Mai devreme sau mai târziu vor râde. (Adamus râde)

Aşa că, dragi Shaumbra, moartea este în faţa voastră. Nu e vorba despre voi. E vorba despre conştiinţa planetei. Este întrebarea dacă această planeta va continua să evolueze, să ajungă la iluminare şi la conştiinţă datorită vouă şi altora ca şi voi care contribuie la asta? Oare conştiinţa mai înaltă a planetei va pleca pe Noul Pământ, va abandona acest loc? toate aceste întrebări se ridică.

Se ridică şi întrebările celor noi, care vin pentru prima dată. Ei nu au experimentat niciodată moartea, iar unii dintre ei au murit – cei veniţi prima dată, copiii de cristal. Energiile sunt atât de intense aici încât, indiferent prin câtă pregătire trec, atunci când ajung aici este dincolo de orice şi-ar fi putut imagina. Intensitatea, presiunea, nebunia, lipsa fluxului real al inimii, legile… nu le vine să creadă ce e cu legile. Câţiva dintre ei au spus că vor să meargă la facultatea de drept. Au ajuns acolo, au aruncat o privire avocaţilor… scuze, nu ar trebui să spun asta! Unii dintre voi sunt avocaţi, dar avocaţi buni. Ei au văzut legile, straturile vechi şi au ieşit.

Aşa că aceasta e prima lor moarte. A fost o experienţă mare pentru ei, aşa cum a fost şi pentru voi. Vă mai amintiţi prima voastră moarte, prima moarte fizică după prima naştere a voastră în fizic? (cineva spune: “Nu”) Ei bine, aţi putea. Vreţi să încercaţi? Respiraţi adânc.

După prima voastră naştere fizică, care a fost interesantă – v-aţi simţit cumva prizonieri, aţi avut dificultăţi în a vă adapta la toate energiile planetei pe atunci – cum a fost prima moarte? Un cuvânt. Începe cu un “e”. (cineva spune: “Eliberatoare”) Da. Eliberare, eliberare. Cu adevărat a fost o uşurare. „Uauuu! A fost intens”.

Dar ca şi la cei care urcă întru montainge-russe şi se sperie de fac pe ei, ce a urmat? (audienţa spune: „S-au mai urcat încă o dată!”) “Oh, da! Hai să sărim din avion!” (câteva râsete) Un avion în perfectă regulă, cu toate motoarele funcţionale, iar apoi săriţi din el. Îi sperie de fiecare dată, dar ce fac ei? Se suie din nou, de cele mai multe ori, cu excepţia cazului în care paraşuta nu s-a deschis data trecută.

Aşa că, dragi Shaumbra, moartea va fi o problemă. O veţi simţi. Nu e vorba de moartea voastră personală. Vă rog să înţelegeţi asta. Vă rog să înţelegeţi. Vom face un curs suplimentar despre moarte şi în special ne vom focaliza pe pregătirea tranziţiei voastre atunci când doriţi.

Vedeţi, acum nu sunteţi siguri. “Nu sunt sigur când voi părăsi planeta”. Ştiţi, e la ştiri tot timpul. Acum câteva zile, un… voi îl numiţi star rock, un muzician relativ cunoscut, a murit. Davy Jones. Buum! Pur şi simplu a făcut trecerea. Ce implică asta? Îi face pe toţi să spună: “Ah! Când o să mi se întâmple şi mie? O să fiu la masa de dimineaţă şi dintr-o dată o să trec dincolo?”

Ştiţi ce speranţă aveţi? Că se va petrece noaptea şi că nici nu o să ştiţi. Aşa e. Da, ca să nu vă murdăriţi. (Adamus râde)

Măsurarea energiilor

Aşa că, dragi Shaumbra, haideţi să respirăm adânc. Azi o să măsurăm energiile. Arătaţi bine, vă simţiţi bine. Mult mai bine, mai tineri, mai mânioşi decât eraţi acum câţiva ani. Asta e bine! (audienţa spune: “Da!”)

Da! Mai cu inimă! Mai cu inimă! Ştiţi, îmi place să văd mânia. Este determinare. Scoate energie la suprafaţă. La unele din Şcolile Misterelor trebuia să-i facem pe oameni să latre la lună ca să o scoată, să latre, să urle, să schelălăie ca să o scoată, ca să vă scoată din ascunzătoare. O să testăm nişte energii azi. Vă rog să găsiţi un partener. Vă rog să vă găsiţi un partener şi să vă ridicaţi. Partener. Partener. Asta înseamnă o altă persoană. (râsete) În general asta nu înseamnă voi înşivă.

Cei care privesc online: vă rog, dacă sunteţi cu alţii, găsiţi un partener. Dacă sunteţi singuri, imaginaţi-vă un partener. Nu sunt sigur dacă cei mai mulţi dintre voi… ei, fără vorbă în clasa mea atunci când vorbesc eu. Puteţi râde, nu puteţi vorbi. (Adamus probează pălării) Prea mică. Pot să o încerc pe a ta? Mulţumesc. Are capul mare, nu-i aşa? (se referă la Cauldre) Mulţumesc.

Aşa că, dragi Shaumbra, sunt sigur că sunteţi obişnuiţi cu kinesiologia, testarea musculară, iar ea de fapt funcţionează. Chiar funcţionează. O vom face astăzi. Aveţi un partener. Algeţi cine să fie testatorul şi cine să fie testatul. (câteva râsete) Cu alte cuvinte, o persoană va testa o alta.

LINDA: Testaţii?

ADAMUS: Test… am spus testaţii. Fără vorbă în clasa mea. Vă mulţumesc. Aceasta e o lucrare serioasă. (Adamus râde de pălăria mov pe care o poartă; râsete) Aşa că, dragi Shaumbra… (dă pălăria Lindei) Oh, ai putea să dai înapoi domnişoarei?

LINDA: Da, e foarte drăguţă.

ADAMUS: Acum, cel care este testat va întinde ambele braţe în faţă, cam la… o să demonstrez eu mai întâi. Aveţi răbdare un moment, cât îmi asamblez scena pentru demonstraţie. (ia un scaun şi se urcă pe el) Vă mulţumesc. Veţi întinde braţele în faţă (demonstrează), iar celălalt, după ce spun eu cuvântul cheie, va presa în jos. (se întoarce spre Linda) Dacă ai putea… ei, dar ce ai scăzut în înălţime de când am început! (câteva râsete)

LINDA: Stai, lasă-mă să mă urc pe scaun.

ADAMUS: Mulţumesc. Mulţumesc. Mulţumesc.

LINDA: Stăm unul lângă altul sau cum?

ADAMUS: Da. Oh, ai ghetele astea. (ea se urcă pe scaun) Ok. Avem nevoie de ceva mai multă distanţă. (se îndepărtează puţin de scaun)

LINDA: Râzi de mine pentru că sunt mică de înălţime?

ADAMUS: Aşa. Palmele în jos. Am să spun un cuvânt-cheie, iar cel care este testat îl va respira şi îl va simţi. Apoi celălalt, partenerul, vă va presa în jos braţele, pentru a vedea câtă rezistenţă opuneţi. Da. Ce ne arată asta? Ei bine, pe când trecem prin unele din cuvintele-cheie, veţi vedea dacă aveţi o energie puternică la acel cuvânt sau una slabă. Vă rog să nu răniţi cumva cealaltă persoană!

În regulă, pregătiţi-vă. Mâinile întinse, vă rog, cei care sunt testaţi, iar cei care fac testarea, fiţi pregătiţi. Am să spun cuvântul, apoi voi îl veţi respira, staţi cu el cam trei secunde, apoi faceţi testarea. Primul cuvânt este “Noua Energie”. Respiraţi-l. acum testaţi. (pauză)

Bun. Excelent. Excelent. Bun. Mai bine decât m-aş fi gândit. Excelent. Vă mulţumesc. În regulă. Acum respiraţi adânc. O vom face din nou. Aceeaşi persoană testează şi aceeaşi persoană este testată, iar apoi vom schimba rolurile.

Următorul cuvânt este… respiraţi adânc… “fizicul vostru”. “Fiinţa voastră fizică”. Respiraţi adânc. Simţiţi. Acum testaţi. Testaţi. Testaţi. (pauză) Bun. Acum aplicaţi mai multă presiune. Nu mai fiţi pămpălăi. Presiune! (râsete) Rupeţi-le braţele dacă e nevoie! Bun, am o imagine de ansamblu, dar nu a fost la fel de multă energie, la fel de multă stabilitate ca la primul cuvânt.

OK, respiraţi adânc. Scuturaţi braţele puţin. Puneţi sângele în mişcare în ele. OK, acum… amintiţi-vă, palmele în jos. Următorul cuvânt – aceeaşi persoană testează şi aceeaşi persoană este testată – următorul cuvânt este “echilibrul vostru mental”. (câteva râsete) Ei bine, am putea opri testarea chiar acum. Nu merită nici un mofo! (râsete)

Acum, unii care privesc online ar vrea să fie foarte serioşi în legătură cu asta, nu ştiu de ce, dar hai să o facem din nou. Respiraţi adânc… “echilibrul vostru mental.” În regulă. Respiraţi şi testaţi. (pauză) Nu am spus să vă predaţi. (râsete) Am spus să testaţi! Nu am spus să lăsaţi braţele să cadă. Am spus greşit? Am spus să le daţi drumul? Ok.

Haideţi să mai încercăm o dată. Respiraţi adânc. Respiraţi adânc… Acum… respiraţi adânc… “Adamus.” “Adamus.” Ce?! “Adamus”. Respiraţi adânc… (multe râsete) “Adamus”. Testaţi. Împingeţi tare. Haideţi. Împingeţi tare. De ce vă temeţi unii din voi să împingeţi? Bun.

Ok, încă unul. Respiraţi adânc şi haideţi să simţim cu adevărat cuvântul următor. Haideţi să-l simţim. Nici un zgomot în sală. Am nevoie de un băţ lung sau de ceva cu care să… respiraţi adânc şi închideţi ochii – cei testaţi –, închideţi ochii şi simţiţi. Este important. “Angajamentul vostru faţă de sine.” Respiraţi. “Angajamentul vostru faţă de sine”. Respiraţi, OK şi testaţi. (pauză)

Interesant. Interesant. Bun. Respiraţi adânc şi aplaudaţi-vă pe voi. (aplauze) Bun. Acum vom schimba rolurile. Rămâneţi cu acelaşi partener, schimbaţi rolurile. Schimbaţi rolurile. Da, scuturaţi mâinile. Ştiu că e cel mai greu exerciţiu fizic pe care l-aţi făcut în ultimele două luni. (râsete) Beţi puţină apă dacă e nevoie. Ştiu că a fost extenuant. Ştiu că sunteţi transpiraţi cu toţii. Ar trebui să deschidem uşa din spate. Se încălzeşte de la atâta efort fizic. Haideţi să deschidem uşa din spate. Uau. Chiar aţi lucrat până aţi transpirat. Ar trebui să facem un filmuleţ cu exerciţii fizice. În regulă. Respiraţi adânc. Respiraţi adânc.

Ok, vom schimba rolurile. Acum, ştiţi ce să faceţi. (audienţa se bucură de aerul rece care intră) Vom schimba rolurile. OK, pentru cei care sunt acum testaţi, o să vă dau un cuvânt. Voi îl respiraţi, iar apoi cel care testează… folosiţi forţa, testatorilor! Folosiţi puţină putere. Folosiţi puterea reală. Exercitaţi presiune în jos.

Primul cuvânt este “conştiinţa umană”. Respiraţi-l. “Conştiinţa umană”. Respiraţi-l, apoi testaţi. (pauză) Interesant. Interesant. Interesant. Conştiinţa umană nu se descurcă aşa de bine.

Haideţi să trecem la alt cuvânt interesant. Respiraţi adânc, nu vorbiţi. Numai râsul şi transmiterea banilor pe scenă sunt permise. (câteva râsete) Respiraţi adânc. Următorul cuvânt. Acum simţiţi-l cu adevărat. Simţiţi cu adevărat. Urmează ceva dur. Ei, e amuzant. “Dumnezeu”. “Dumnezeu”. Simţiţi. Respiraţi. “Dumnezeu”. (pauză)

Uau, fie avem nişte testatori foarte puternici, fie nu avem nişte energii prea grozave despre dumnezeu şi conştiinţa de masă. Hai să mai facem o dată. Hai să mai facem asta o dată. Respiraţi adânc. Vă rog, linişte. Linişte. Altminteri va trebui să vă îngheţ într-un cristal.

Următorul cuvânt. Pentru voi, următorul cuvânt este “corpul”. “Fizicul vostru”. Respiraţi. Simţiţi-vă corpul, nivelul de conectare şi de încredere în corp şi testaţi. Testaţi. În ce punct sunteţi cu corpul vostru? (pauză) Interesant. Bun. Bun. Următorul. Respiraţi adânc. Respiraţi adânc. Ok, mai departe. Pregătiţi-vă. Pregătiţi-vă să vă testaţi - “echilibrul vostru mental.” (câteva râsete) Respiraţi adânc şi testaţi. Şi testaţi. (mai multe râsete) Nu am spus să vă rostogoliţi. Am spus să testaţi. (Linda râde)

Evident, ceva a mers prost, evident, pentru că ar trebui să opuneţi rezistenţă. Hai să mai încercăm o dată. (râsete) “Echilibrul mental”. Hai să mai încercăm o dată. “Echilibrul mental”. “Echilibrul mental”. “Echilibrul vostru mental”. “Împământarea voastră”. “Echilibrul şi stabilitatea voastră”. Testaţi. Testaţi. (pauză)

Ok. Ok. Am fiinţe care ţin scorul, fiinţe angelice, în sală. Ooo! Ele râd puternic. Încă unul. Încă unul – cel serios, cel important… (cineva spune “Adamus?”; râsete) Da. Cel important este – întindeţi mâinile, fiţi pregătiţi – “angajamentul vostru faţă de voi înşivă“. „Angajamentul vostru faţă de voi înşivă”. Testaţi. (pauză) “Angajamentul vostru faţă de voi înşivă”. Interesant. Vă puteţi aşeza. Vă mulţumesc pentru participare. Nici un moment de plictiseală la Cercul Crimson. Fii pregătită cu microfonul.

LINDA: Sunt pregătită.

ADAMUS: Poţi alege voluntarii.

LINDA: Voluntari, ok.

ADAMUS: Ce aţi aflat? Ce aţi aflat? Linda va alege nişte voluntari. Ce aţi aflat?

LINDA: Oh! Poţi face asta! Haide!

SHAUMBRA 1 (o femeie): Oh, nu, nu pot.

KERRI: Nu te mai ascunde.

LINDA: Haide, te ascunzi. Eşti frumoasă, poţi face asta.

ADAMUS: Ce ai aflat? Simplu, respiră adânc.

SHAUMBRA 1: Poate că nu sunt într-o formă aşa de proastă pe cât am crezut.

ADAMUS: Ah! Ah! Bun, bun, bun. La ce te-ai descurcat cel mai bine? Care a fost…

SHAUMBRA 1: De fapt m-am simţit destul de puternică…

ADAMUS: Da?

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Care a fost cel mai slab cuvânt sau energie? Cu care ai avut cele mai multe dificultăţi?

LINDA: Adamus. (râsete)

SHAUMBRA 1: Nu ştiu. Care a fost cel mai slab? (o întreabă pe partenera de test) “Echilibrul mental?” Ok.

ADAMUS: “Echilibrul mental”. Bun. Încă doi, Linda.

LINDA: Ok, haide.

ADAMUS: Încă doi. Da. Ce aţi aflat?

HOLLY: Îmi pot stabili propriile priorităţi.

ADAMUS: Da. Bun. Bun. Ce zonă a fost cea mai slabă?

HOLLY: Oh, “dumnezeu.”

ADAMUS: “Dumnezeu”. Da. Oh, “dumnezeu”.

HOLLY: Fără îndoială.

ADAMUS: Absolut. Absolut, şi probabil aşa ar trebui să fie. Dumnezeu nu este real. Dumnezeu nu există. Dumnezeu este – scuze – dumnezeu este un concept uman. Cu adevărat este. Dumnezeu, Allah, toţi ceilalţi – concepte umane despre control, concepte umane despre speranţe false, concepte umane despre ceva din afara voastră. Îl urăsc pe dumnezeu, aşa e. Da. (cineva spune: „Toţi suntem dumnezeu”)

ADAMUS: Ah! Ah! Ah ah! Aici e ceva important.

LINDA: Oh, are nevoie de microfon?

ADAMUS: Nu încă. Nu în timp ce ajung la subiect, căci altminteri nu mai ajung niciodată la el. (râsete) Nu, vreau să spun…

LINDA: Ohhhhh!

ADAMUS: Nu, altminteri…

LINDA: Ohhhhh! (audienţa huiduie)

ADAMUS: Aici nu este Rocky Horror Picture Show[3]. (râsete)

LINDA: Aproape!

ADAMUS: Altfel o să mă lungesc prea mult, nu mai ajung niciodată la concluzie. Excelent. Excelent.

Voi sunteţi dumnezeu, dar mai este şi dumnezeul conştiinţei de masă – cu toţii îl ştiţi – bătrânul cu barbă albă, aflat în rai. Habar nu are de nimic, a trebuit să-l trimită pe fiul său aici. Uite ce i s-a întâmplat. Dumnezeu nu e prea deştept. Voi sunteţi. (cineva râde) Nu este! Vreau să spun că el este o misiune ratată. Doar doi râd.

LINDA: E postul Paştelui. Nu e amuzant. (mai multe râsete)

ADAMUS: Nu, e amuzant! Dumnezeu este amuzant! Dumnezeu... presupunând că este un concept creat de oameni şi, de fapt, este un concept creat 100% de oameni. Făcut de oameni. E un concept vechi şi a funcţionat mult timp. Cred că ajunge la finalul ciclului său, la încheiere.

Dar când vă gândiţi că… atunci când aţi fost învăţaţi, copii fiind, că dumnezeu este undeva şi priveşte tot ceea ce faceţi, asta chiar e mofo! Ca să vă spioneze cineva… Credeţi că dacă dumnezeu vă iubeşte, o să vă spioneze şi o să se uite la ce faceţi voi? Oh, dumnezeule! (câteva râsete) Ca să fie şi mai rău, energia arhetipală a lui dumnezeu a fost creată de călugăriţe care au multe probleme, şi de preoţi care nu au parte de sex normal. Aşa că… aşa a fost! De acolo vine dumnezeu! Apoi unii scriu nişte cărţi şi spun că sunt sacre.

Acum, şi eu pot scrie o carte şi să spun că e sacră. De fapt am şi făcut-o. Îi pasă cuiva? Nu. (râde) Câtorva. Oamenii se ucid unii pe alţii în lumea voastră de acum din cauza vreunei cărţi prosteşti. Toate ar trebui incinerate. Nu am spus arse, ci incinerate. Pe toate! Luaţi-o de la început. Luaţi-o de la început. Conceptul de…

LINDA: Cărţile sau oamenii?

ADAMUS: Voi alegeţi. Conceptul de dumnezeu, Edith. Conceptul de… da, cu tine vorbesc, draga mea. Conceptul de dumnezeu este vechi, stătut, învechit şi fizic. Când aţi testat “dumnezeu”, nu a mers prea bine. Cu adevărat nu a mers bine, pentru că nu se mai aplică. Există un concept nou, fie că îl numiţi Spirit, fie că îl numiţi Cel Etern. Hai să-l numim oricum altcumva în afară de dumnezeu, pentru că e obosit şi vechi.

Este Tot Ceea Ce Este, Tot Ceea Ce Era. Este… (cineva spune “inteligenţă”) Inteligenţă – nu ştiu dacă să folosesc acest cuvânt, pentru că voi îl asociaţi cu mintea. Orice ar fi, este Sursa. Cu adevărat este, iar de acolo veniţi voi. Aţi fost dăruiţi cu Sursa din voi, cu identitatea voastră, vi s-a dat darul de a ieşi şi de a vă juca fără nici un fel de reguli, fără abandonare, fără pedeapsă. (un copil cască; râsete, Adamus râde) Asta chiar a fost ciudat. (râsete) Dar amuzant! Amuzant! Nici măcar eu nu pot prezice asemenea lucruri.

Asta, de fapt, se leagă de discuţia de azi. Atunci când înţelegeţi că… îl daţi pe dumnezeu afară. Cu adevărat, lumea este blocată acum în dumnezeu, în religiile care îl susţin. Îmi plac religiile? Nu. Nu. Îmi place ceea ce numiţi spiritualitate sau a fi? Da. Nu ştiu ce cuvânt să folosesc, poate sinele întrupat pe Pământ. Sinele întrupat. Da, absolut, însă religiile se ucid unele pe altele. Războaiele sunt religioase.

Se ajunge la punctul în care… Cauldre încearcă să se întoarcă, dar îl dau afară… chiar şi sistemele financiare, fluxurile financiare ale planetei sunt infiltrate de forţe religioase. Sunt probabil şi oameni altminteri bine intenţionaţi, care sunt foarte hipnotizaţi, foarte virtuoşi, foarte supuşi unui lucru care nu există cu adevărat, în afara oamenilor care manipulează energia lui dumnezeu.

Eu sunt aici pentru că vreau ca adevăratul dumnezeu să se ridice în picioare şi să fie aici. (audienţa se ridică repede) Ah! Da! (aplauze; Adamus este foarte mulţumit) Ar trebui să mă opresc chiar acum. ar trebui să plec acum. Mulţumesc. A fost cel mai frumos dar pe care l-am primit…

LINDA: Ai putea spune, pentru cei care ascultă…

ADAMUS: … de sute de ani.

LNDA: … pentru cei care ascultă. Mulţi nu pot vedea ce se petrece.

ADAMUS: Ei bine, pentru cei care ascultă, toată lumea s-a ridicat, ca şi unii din cei aflaţi online. Vă mulţumesc. E cel mai grozav dar pe care l-am primit în ultimele sute de ani. Dragi Shaumbra, nu ocolesc azi. Ajung la subiect, în stilul meu ciudat, desigur. Da, da. Îmi plac bijuteriile tale, Aandrah.

AANDRAH: Mulţumesc.

ADAMUS: Putem avea o imagine? Ai putea să te ridici?

AANDRAH: Ştii cât îmi iubesc bijuteriile.

ADAMUS: Absolut.

AANDRAH: Mulţumesc.

ADAMUS: Frumos.

AANDRAH: Mulţumesc.

ADAMUS: Da, bun. Bun.

AANDRAH: Da, și inele!

ADAMUS: Inele. Iar tu eşti îmbrăcat aşa de nonşalant (către Garret). Vrei să te ridici puţin?

GARRET: Am primit notificarea de la tine.

ADAMUS: Uitaţi-vă la el! (râsete, câteva aplauze) Priviţi la… (ambii poartă aceleaşi culori) Aşa de nonşalant… La ce croitor mergi? (Adamus râde; audienţa aplaudă) Ultimul răcnet!

Îmi place să lucrez cu acest grup – mă bucur că nu i-am ales pe ceilalţi. Da, că vorbeam de tub! Uuu! (câteva râsete) – pentru că putem glumi. Ştiu că unii dintre voi vor spune: “Credeam că e ceva spiritual”. Absolut! Știți de ce? Puţină distragere – putem râde, putem împărtăşi – şi ceea ce faceţi este să permiteţi ca energiile să se mişte pentru voi. Nu sunteţi cu totul prinşi în viaţa voastră cotidiană. Sunteţi pur şi simplu aici – şi cei online, cei care ascultă – şi putem râde. Ascensiunea este un lucru natural.

GARRET: E o colonoscopie spirituală!

ADAMUS: O colonoscopie spirituală! (râsete) Da! Da. Oricum, nu or să fie demonstraţii azi! Făceam nişte lucruri ciudate în Şcolile Misterelor, dar…

Nu, în vreme ce noi stăm aici râzând, glumind, testând, toate celelalte, ceea ce se petrece cu adevărat este că respiraţi adânc şi vă extindeţi mofo. Vă extindeţi, doar permiteţi să se petreacă. Ne adunăm o dată pe lună pentru curăţare, regenerare, expansiune, pentru că este dur acolo. Este foarte foarte dificil în afară. Ne strângem astfel ca să râdem puţin. (cineva spune: “Validare”) Validare. Hai să respirăm adânc… să respirăm adânc împreună.

Distragerile

Acum, vorbind despre distrageri, distragerile sunt al doilea subiect al meu de azi. Ei bine, sunt al doilea subiect mare. Lucrul despre care am vrut să vă vorbesc erau distragerile, cel mai mare lucru care vă stă acum în cale.

Iată-vă aici, în această uluitoare călătorie spirituală. Este uluitoare, dacă aţi putea să o vedeţi aşa cum o pot vedea eu, cu adevărat. Vă prindeţi în detalii, dar este fascinant cum lucrează, e fascinant cum aduceţi mereu noi niveluri din voi în această realitate. Dar voi sunteţi distraşi, iar eu sunt uluit.

De fapt partea această mă uluieşte. Sunteţi aşa de aproape. Voi aţi ales această viaţă ca viaţă a integrării. E tot ceea ce aţi vrut. Doar de asta v-a păsat. A fost motivul pentru care aţi venit aici. Este motivul pentru care sunteţi aici – ca să permiteţi să se petreacă. De fapt nu e nimic de făcut ca să se petreacă, iar voi ştiaţi asta de dinainte de a veni aici. Aţi spus: “Doar o să merg acolo şi o să permit să se petreacă”.

Dar apoi voi sunteţi distraşi. Nu tu (Lulu), ci voi toţi, voi toţi. Sunteţi distraşi de lucruri, uitaţi care a fost pasiunea, care e motivul pentru care eşti aici, Joe, pentru integrare. Vă prindeţi în lucrurile umane. Da, eu înţeleg, vreau să spun că înţeleg că este uşor să vi se întâmple tuturor, dar… (vântul şuieră iar, Adamus face o pauză şi priveşte în jur) Tu erai, Larry? (râsete)

Vă prindeţi în distrageri. Ce sunt ele? Ei bine, sunt serviciul vostru. Sunt… vă faceţi griji pentru sănătate, iar când vă faceţi griji pentru sănătatea voastră veţi avea probleme de sănătate. (ia prăjitura cuiva, o gustă, se strâmbă şi aruncă restul pe jos; râsete) Vă prindeţi în tot felul de lucruri. Vă prindeţi în lucruri ale familiei, ale serviciului. Vă prindeţi în probleme ale lumii. Vă faceţi griji pentru lume. De ce? Grija voastră o va rezolva sau doar se va adăuga problemei?

Vă faceţi griji pentru ceea ce ar trebui să faceţi. E aşa de simplu, aşa de simplu! Atunci când spuneţi: “Ce ar trebui să fac?”, doar bucuraţi-vă de asta. Asta e tot. Asta e tot. Nu sunteţi obligaţi să începeţi ceva măreţ, de exemplu să începeţi o afacere şi să deveniţi miliardari. Nu contează. Nu contează. Vă distrage maşina care se strică. Şi ce? Mergeţi pe jos. (Adamus râde) Eu aşa făceam. Nu aveam maşină. Aveam cai. Luaţi-vă un cal!

Sunteţi distraşi de griji pentru bani, pentru abundenţă – problema numărul 1 a Shaumbra, abundenţa –, iar apoi vă spuneţi că nu puteţi face nimic, pentru că nu aveţi bani. Ei, nu-i aşa că sunteţi profeţi? (râsete) Şi aşa va continua. Nu o să aveţi bani, nu o să faceţi nimic. Uau, uluitor.

Sunteţi distraşi de ceea ce o să numesc filosofie. Ştiţi, toată această… oh, Cauldre, chiar trebuie să-l încui undeva. (câteva râsete) Sunteţi distraşi de guru. Sunteţi distraşi de cursuri şi, ştiţi, de acela mai noi lucruri în care intraţi. Dacă nu este aurul alb, e vreun fel de cristal. Ştiţi, de fapt există un cristal nou din Africa, descoperit pe coasta de vest a continentului, care poate să vindece cancerul. Întâmplător am câteva de vânzare, după adunare.

Vă rog, vă rog! Un singur lucru vă va vindeca. Eu. (râsete) Voi! Voi! Voi, voi. Bună, draga mea. Oh, ce îngrijorată pari! (o sărută pe Linda) Un singur lucru vă poate vindeca, iar aceia voi sunteţi. Voi sunteţi, dar nu credeţi asta. Nu o credeţi. Îmi pare rău.

EDITH: Noi credem asta.

ADAMUS: Vorbeam la modul general. Vorbeam generic. Vorbesc pentru cei care nu sunt la fel de înţelepţi. Dar, draga mea, sunt mulţi blocaţi.

LINDA: Are nevoie de microfon?

EDITH: Nu!

ADAMUS: Nu, nu, nu. (râsete) Unde rămăsesem, Edith?

EDITH: Am uitat. La cristale.

ADAMUS: Oh, cristalele! Am cristale de vânzare. Distragerile, sunteţi distraşi de următorul lucru, de următorul val, de următorul guru, de următoarea carte, de următorul channeler. Eu plec. Cu adevărat plec, cu bucurie, desigur. De ce întrebaţi când o să plec? Destul de curând. Da. (Linda râde) De asta mi se spunea… (râsete) Nu, nu sunt medium. Doar privesc în tub. “Când o să plece?” În exact 45 de minute, dar o să mă întorc, pentru un timp.

De asta mi se spunea contele de Saint-Germain – contau pe faptul că o să plec. (Adamus râde) Credeam că a fost amuzant. (râsete) Aţi putea, cei de la tehnic, să-mi pregătiţi pe viitor o înregistrare cu râsete?

LINDA: Nu! Nu! Trebuie să fii amuzant pe cont propriu. (multe râsete)

ADAMUS: Oh! (râsete) Oh, acum vorbeşte ea! Nu a… (imaginea cu râsete apare pe ecran; multe râsete)

Distilarea

ADAMUS: Un moment. O să divaghez un moment. (înregistrarea cu râsete începe iar)

LINDA: Nu mai faceţi asta!

ADAMUS: Hai să distilăm chiar aici. Am râs mult, am râs mult şi a fost un flux foarte bun azi, dar nu am terminat. Hai să distilăm. Ce înseamnă asta? Simţiţi-i esenţa. Râsul din sală, bucuria din inima voastră, uşurarea poverii de zi cu zi, puţină contopire cu corpul şi mintea.

Hai să distilăm chiar acum. Ce înseamnă asta? Înseamnă să nu mai fie doar un concept mental. Simţiţi esenţa sa. Respiraţi-o. Este a voastră. Vă aparţine vouă şi sufletului vostru. Nu e vorba de cuvintele ce au fost spune. Nu e vorba de cât e ceasul. E vorba despre distilarea acestei înţelepciuni.

Înţelepciunea e plină de bucurie, simplitate, eliberare – eliberarea de a fi cine sunteţi cu adevărat. Distilaţi până la esenţă. Am să vă zugrăvesc o imagine. Noi stăm aici, sperăm că şi toţi cei online, ne distrăm bine, ne bucurăm de mâncare, de companie, de nişte cuvinte. Ce se petrece acum cu sufletul vostru? Simţiţi pentru un moment. Fără cuvinte. (pauză) Nu cumva este invitaţia pentru suflet? Nu cumva este integrarea? (pauză)

Sufletul şi omul… sunt unul şi acelaşi, dar au fost separate mult timp, intenţionat. A fost un plan genial. A fost un plan genial, dar planul de a le readuce la un loc nu a fost la fel de bine pus la punct. (câteva râsete) Asta a fost amuzant! Da! Da. Poţi folosi asta oricând. (către Garret)

Ei bine, nu e nevoie să fie aşa, pentru că atunci când sufletul s-a făcut pe sine – s-a refăcut pe sine – şi a dat o parte din sine experienţei umane, nu şi-a făcut griji despre cum le va reuni. Îşi făcea griji pentru cum să vă aducă pe voi, pe el, aici. Asta a impus mult efort, dar ştia că se vor reuni.

Asta se petrece acum. Asta înseamnă această viaţă, venirea la un loc, fără a vă gândi cum. Faceţi asta râzând, fără să staţi în genunchi. Vreau să spun… cu adevărat. Să schimbăm locurile un moment. Eliberaţi aspectul uman, să vină sufletul.

“Suflete, arată bine?” (Adamus îngenunchează, cu mâinile încrucişate a rugăciune) Arată bine să aveţi partea voastră umană în genunchi, o metaforă a luptei? Nu! Nu asta vrea sufletul. (se ridică)

Sufletul vrea: “Haide!! Haide! Eu, omul, am învăţat cum să mă descurc pe această planetă. Am învăţat să mănânc, am învăţat să dorm”, continuaţi voi lista, dar “cumva m-am prins. Nu o să perfecţionez niciodată asta şi nici nu vreau, dragă suflete. Nu vreau să o perfecţionez, doar vreau să fiu confortabil cu ea. Haide, vino aici. Acum e sigur. Poţi veni. O să ne simţim excepţional împreună. O să fie extraordinar timpul petrecut împreună”. Asta se petrece acum.

SHAUMBRA 2: De ce anume se teme sufletul?

ADAMUS: De ce anume se teme sufletul? Ei bine, aceasta e un curs pentru care trebuie să plătiţi. (multe râsete din sală, râde şi Adamus) Ştiţi, numai atât voi merge, ca o prostituată spirituală, ştiţi. Trebuie să plătiţi pentru lucrurile cu adevărat bune. Dar am să vă spun secretul. De fapt sufletul este mai ezitant ca omul. Omul, voi, a aşteptat această conectare, s-a rugat pentru ea, într-un mod distorsionat. Ştiţi, rugăciunile adresate altor dumnezei. Niciodată să nu fie alţi dumnezei în faţa ta, căci tu eşti acel dumnezeu.

Astfel că omul este aici, voi aţi fost aici, spunând în cele din urmă: “Hei, e timpul! Este timpul!” Asta se petrece de vreo 2.000 de ani, de multe vieţi. “Hei, este timpul”. Puţină ezitare din partea voastră… (cineva spune: “Puţină?”, Adamus râde) Ah! Dar ascultaţi-mă. Adevărata ezitare e a sufletului. Adevărata ezitare e a sufletului.

A fost… uneori nu-mi plac aşa de mult cuvintele umane… sufletul a fost adormit, nu a fost voi. Sufletul a privit în interior, a făcut o călătorie interioară pentru mult timp. Voi aţi fost expresia exterioară a sufletului vostru. Sunteţi acea parte a sufletului care a spus: “Vino pe Pământ sau mergi în tărâmurile angelice”. Sufletul a intrat în interior, in sine.

Este nevoie de partea interioară şi de cea exterioară pentru adevărata înţelegere a lui Eu Sunt. Era nevoie ca sufletul să intre în acel somn profund şi să spună, într-un fel… nu este literal, dar, într-un fel, sufletul spune: “Într-o zi o să mă trezesc, atunci când experienţele mele vor fi pregătite pentru mine.”

Însă sufletul, în somnul său adânc, ezită să iasă, nu e sigur dacă sunteţi pregătiţi, nu e sigur dacă acesta e locul în care să facă asta. Are nevoie de expresia sa umană pentru a spune: “Este sigur aici. Te invit aici. Vreau să vii aici. Sunt pregătit, dragă suflete. Nu în următoarea viaţă, ci acum”.

Responsabilitatea voastră, adevărata voastră responsabilitate, este să eliberaţi felul în care aţi definit sufletul, religia, pe dumnezeu, să eliberaţi modul în care v-aţi eliberat propria identitate, pentru că se va schimba în momentul în care vă respiraţi sufletul. Se va schimba.

Haideţi să spunem că vă invitaţi sufletul, iar el trece peste ezitarea sa. Ah! Ce titlu grozav pentru o carte – „Sufletul ezitant”. Da. Se trezeşte. E ameţit. Ştiţi cum este dimineaţa, când vă treziţi? Oh, dumnezeule, hai să nu vorbim despre asta, dar sufletul se trezeşte. Este ameţit, într-un fel. Este nefocalizat, într-un fel. Atunci când începeţi să-l invitaţi, asta îi readuce focalizarea. Ajută sufletul să se trezească.

Însă atunci când aveţi aşteptarea, aşteptarea din Vechea Energie, că atunci când sunteţi iluminaţi veţi deveni brusc psihici, nu se împlineşte. Sau că dintr-o dată veţi fi bogaţi sau… cu adevărat… nu-mi plac poveştile despre Yeshua care mergea pe apă şi care transforma apa în vin, miracolele, pentru că e o mare aşteptare în jurul lor şi oamenii se zbat pentru asta. Asta, dragii mei prieteni, este o distragere – ajung şi la subiect –, distragerea despre care am vorbit.

De fapt voi vă invitaţi sufletul, dar apoi sunteţi distraşi, iar sufletul, într-un mod ciudat de a spune, ar putea sta chiar lângă voi. Dacă sunteţi distraşi, chiar dacă v-aţi chemat sufletul, l-aţi invitat, aţi spus: “Sunt pregătit, nu-mi pasă ce urmează, sunt pregătit”, dar sunteţi teribil de distraşi, atunci sufletul ar putea sta chiar lângă voi şi nu îl veţi vedea. Ce va face sufletul? Da, va spune: “Ei bine, era mai amuzant să dorm! Nici măcar nu mă recunoaşte”.

Nu, în fizica spirituală o parte a sufletului începe să vină, iar când conexiunea nu este făcută, într-un fel el se retrage până când spaţiul este creat din nou şi voi deveniţi conştienţi.

Deci ce faceţi? Ţineţi ochii deschişi, metaforic. Ieşiţi din tub, deoarece tubul reprezintă aşteptările voastre asupra a cum trebui să fie sufletul, dumnezeu, religia, iar ele nu sunt deloc aşa. Sufletul este simplitate. Este atât de simplu că s-ar putea să nu-l recunoaşteţi când stă lângă voi. Sufletul este înţelepciune, o înţelepciune atât de înţeleaptă că mintea nici nu o poate înţelege. Mintea înţelege doar mai multe fapte, cifre, judecăţi. Înţelepciunea, nu prea.

Sufletul este potenţialele voastre, dar dacă sunteţi în tub, cum aţi putea să vă vedeţi potenţialele? Vedeţi doar probabilităţile, iar probabilitatea, aşa cum am arătat în sesiunea noastră recentă[4], probabilitatea pentru cei mai mulţi oameni nu arată prea bine. Vor muri pe la 70, poate 80 de ani. Or să fie bolnavi. Îşi vor pierde puţin minţile. Vor fi faliţi cea mai mare parte a timpului. Aceasta e probabilitatea pentru cei mai mulţi oameni. Cu adevărat e trist. E cu adevărat trist când vă uitaţi la asta, la cum îşi trăiesc ei aceste probabilităţi şi nu sunt obligaţi. Nici voi nu sunteţi obligaţi să le trăiţi.

Sufletul este acea simplitate. Nu este un mare înger auriu. Nu este, pentru că deja aţi fost în acea etapă. Deja aţi fost îngerul pufos, dând di aripi, participând la întâlniri angelice, la cafele angelice. Deja aţi făcut asta, aşa că sunteţi dincolo de ea. Nu aveţi nevoie de îngerul de aur să vină, nici de alţi îngeri. Sufletul este atât de simplu, şi totuşi atât de profund. (Adamus suspină) realmente divaghez azi, dar este în regulă.

Sufletul… uneori cuvintele sunt foarte limitatoare, dar esenţa voastră, voi, realmente vrea să ştie direct cum este să fii iubit. Hmm. Înţelege de la distanţă de la voi, de la experienţele voastre şi de înţelepciunea voastră strânsă în ere întregi, dar nu ştie cum este să aibă acest lucru direct. Cu alte cuvinte, chiar aici.

Astfel că aţi putea spune că e pun pic de ezitare şi faţă de asta. Sufletul a cugetat asupra iubirii, a contemplat iubirea, simte iubirea pe care aţi avut-o, pe care aţi experimentat-o, dar nu o cunoaşte în sens practic. Asta înseamnă mult. Înseamnă mult pentru suflet, să vină aici şi să aibă aceasta. Spuneţi că e puţin copleșitor pentru suflet. Depinde de voi, dragi oameni, ca să vă călăuziţi sufletul în experienţa iubirii, dar cum puteţi face asta dacă nu vă iubiţi pe voi? Mmm.

Simţiţi pentru un moment, e un exerciţiu bun. Simţiţi pentru un moment. Plătiţi facturi. Plătiţi facturi şi… vreau să simţiţi diferenţa dintre om şi suflet… plătiţi facturi, vă uitaţi la ce bani aveţi în cont şi deveniţi puţin neliniştiţi. Vă întrebaţi cum o să vă descurcaţi, dar cumva vă descurcaţi întotdeauna, dar vă uitaţi la extrasele de cont, la cât demult plătiţi luna asta şi speraţi, speraţi, speraţi să mai vină ceva ca să puteţi plăti. Acesta este omul.

Sufletul nu se gândeşte sau nu simte deloc aşa. Chiar nu-i pasă. Chiar nu-i pasă. Ce obţine sufletul? Care este înţelepciunea sufletului? Aproape că nu vreau să spun în cuvinte, dar o voi face. Sufletul nu este îngrijorat de plata facturilor. Sufletul simte lucrul numit flux al energiei, cum este să limitezi energia. Sufletul simte cum este să fie în asemenea densitate fizică. Înţelepciunea care vine de la suflet, de la experienţa din lucrul obişnuit al plăţii facturilor, înţelepciunea pe care o are sufletul ajunge la înţelepciunea mai adâncă, aceea că el este cel ce creează energiile. Asta este ceea ce face sufletul.

Vedeţi voi, omul este îngrijorat, sufletul spune: “E minunat. E măreţ”. Conduceţi maşina pe drum, pe autostradă, vă uitaţi la trafic, sunteţi în maşină, vă uitaţi la indicatorul de benzină, la kilometraj, din când în când vă faceţi griji că apare poliţia, căci conduceţi prea repede… (se uită la Linda).

LINDA: Ei şi ce! (râsete)

ADAMUS: (râde) Acesta e omul, iar uneori e bine. Ascultaţi muzică, dar uneori e linişte. Oh, ştiu, mulţi dintre voi vorbiţi la telefoanele voastre mobile, dar încercaţi să nu mai faceţi asta atât de mult. Aceasta este experienţa umană. Ce experimentează sufletul? Care este înţelepciunea sufletului? (pauză) Călătoria, călătoria în densitate. Călătoria. Imaginaţi-vă un moment cum o experimentează sufletule de culori şi mişcări. Aici…

LINDA: Sufletul meu vrea să merg mai repede. (râsete)

ADAMUS: Nu, sufletul nu vrea să mergi mai repede. (Linda râde) Ah, un subiect bun. Sufletul vrea ca voi să fiţi… sufletul vrea mai multă conştienţă a experienţei. Conştienţa experienţei.

Treceţi prin moarte, ceea ce veţi face fiecare, mai devreme sau mai târziu. Treceţi prin moarte. Omul se teme: “Oh, dumnezeule, ce se petrece?” Pierderea identităţii. Omul se îngrijorează pentru durere, pentru trecerea prin durere. Omul se îngrijorează… de fapt asta e chiar ciudat, una din cele mai mari griji, anume treburile neterminate. “Ar fi trebuit să fac asta”. Ştiţi cât de des ei vin pe partea cealaltă şi spun: “Dar nu am făcut curat în dulap şi în frigider. Ce o să se întâmple cu mâncarea din frigider?” Zău? Va putrezi. O să miroasă. Asta se întâmplă când lucrurile mor. (câteva râsete)

Aşa că omul trece prin toată această grijă. Ştiţi că ceea ce simte sufletul este evoluţia, ciclurile, expansiunea, faptul că este etern, iar moartea este nimic. Moartea este ca o clipire din ochi, nu este nimic. Moartea este de fapt naşterea şi naşterea este moartea.

Astfel că există această dinamică interesantă, foarte diferită dintre suflet şi om. Foarte diferită. Foarte diferită. Sfatul meu, ca să încheiem cu asta şi să continuăm cu programul nostru: nu gândiţi ca om, simţiţi ca sufletul vostru. Da. Un titlu bun de carte. Faceţi asta voi înşivă, vreau să spun să vă simţiţi ca sufletul vostru, pentru că sunteţi. De fapt sunteţi. Simţiţi ca sufletul vostru.

Ce s-a distilat din experienţă? Nu-mi pasă dacă e bun sau rău. Nu-mi pasă dacă v-aţi certat cu cineva sau aţi avut un accident de maşină. Sufletului nu-i pasă. Un accident de maşină? Nu-i mare lucru. Uau, ce experienţă a forţelor ce se izbesc! Ce experienţă în acea frică şi ce experienţă în acel lucru simplu şi uimitor! Nu este nimic. Maşinile pot fi reparate, cu adevărat. (Adamus râde) Da.

Experienţa. Haideţi să facem una împreună: lipsa abundenţei. Foarte mulţi dintre voi vă confruntaţi cu ea, mulţi vă luptaţi cu ea. Nu ştiu de ce, pentru că e multă energie acolo, pentru că sunteţi geniali, sunteţi talentaţi. Pur şi simplu aţi ridicat acest zid. Aveţi acest lucru cu abundenţa… mulţi dintre voi, nu toţi. Scuze, Edith. Azi generalizez. Mulţi dintre voi aveţi acest lucru cu abundenţa în derulare şi vă faceţi griji pentru ea. Vă îngrijoraţi: “O să mor de foame? O să-mi pierd casa? O să trebuiască să jefuiesc vreo bancă, vreun magazin?”Mulţumesc, Cauldre. „Eu nu recomand asta”, spune Linda. Te rog să anunţi tu: nu faceţi acele lucruri.

Abundenţa: o problemă mare, mare. Sufletului nu-i pasă, nici un pic. Este o abundenţă, într-un mod ciudat. Este abundenţa lipsei de abundenţă. Sufletul o priveşte: “Cum este să mă limitez, să pretind că nu am, atunci când am? Cum este să trec prin acel joc?” Apoi sufletul soarbe înţelepciunea. Ştiu că voi nu credeţi că e amuzant, dar sufletul se cufundă absolut în acea experienţă.

Sufletul mai întreabă, se miră: “Dacă vrei abundenţa, de ce nu o creezi?” iar mintea umană spune: “Nu ştiu cum. Aici e greu”. Sufletul spune: “Pur şi simplu fă asta!” Iar sufletul este derutat, pentru că voi credeţi că nu este. Voi gândiţi, el nu gândeşte. Sufletul spune: “Ei bine, nu. Pur şi simplu faci să fie aşa, apoi se petrece”. Aşa că haideţi să respirăm adânc pe când trecem mai departe, când ajungem la concluzia strălucitoare a ceea ce ar fi fost altminteri o zi plictisitoare. (Adamus râde)

Cel mai important lucru

Subiectul numărul 1 de astăzi… devin serios. Aş vrea să avem nişte muzică puţin mai serioasă, dar acum suntem noi serioşi. Sunteţi distraşi. O să fac tot ce tot ca să vă împiedic să deviaţi de la curs. Sunteţi distraşi de lucruri banale, iar uneori cred că vă lăsaţi distraşi dinadins. Chiar cred asta. Uneori cred că recurgeţi la aceste distrageri pur şi simplu ca să nu trebuiască să înfruntaţi problemele mai mari, problema mai mare a iubirii de sine.

Astfel că voi creaţi fiecare distragere. Ştiţi, atunci când nu vreţi cu adevărat ceva, faceţi orice altceva, nu-i aşa? Acolo vă îndreptaţi unii dintre voi. O să vă readuc din distrageri, sper. Dar pentru a merge înainte cu corabia Shaumbra (câteva râsete), ca să mergeţi înainte cu aceste încântătoare, uneori… interesante drumuri mofo pe care mergem împreună, va fi nevoie să faceţi un angajament. Se impune care voi să faceţi un angajament faţă de voi înşivă, e o cerinţă, pentru că nu va merge dacă… (Adamus se preface că ar căsca) Ştiţi, atunci când vă relaxaţi, căscaţi. Da, aşa e. (Adamus râde) Cauldre spune: “Atunci când se plictisesc, cască, Saint-Germain.”

Este vorba despre a face un angajament faţă voi înşivă. Dacă sunteţi azi aici, dacă ascultaţi online sau ascultaţi mai târziu, dacă priviţi, dacă vă întrebaţi ce se petrece aici, pentru a merge înainte este nevoie să faceţi un angajament faţă de voi înşivă. Altminteri va fi foarte dur. Altminteri o să dormiţi foarte prost… oh, deja se întâmplă asta. O să aveţi vise groaznice… oh, şi asta. O să vă luaţi pe voi prea în serios.

Acum, când spun să faceţi un angajament faţă de voi înşivă, nu spun să deveniţi nevrotici, obsedaţi de voi înşivă, absorbiţi de voi înşivă. Acestea sunt elemente ale identităţii umane ce devine obsedată de sine. Vorbesc despre un angajament faţă de voi înşivă, un angajament faţă de voi, iar „voi” include şi sufletul vostru. „Voi” include şi podeaua care scârţâie aici. „Voi” include şi sufletul vostru. Un angajament faţă de voi înşivă.

Ce vreau să spun cu asta? Ei bine, aveţi sufletul, vă aveţi sinele vostru, vă aveţi pe voi ieşind din coconul spiritual. Voi vă întoarceţi. E cel mai grozav musafir pe care l-aţi avut vreodată. Toate acestea vin spre voi, dar e şi lipsa angajamentului faţă de voi înşivă. Amintiţi-vă, atunci când am făcut testarea braţele voastre ar fi trebuit să se ridice. Ar fi trebuit să puteţi ridica cealaltă persoană de pe podea cu entuziasmul vostru, cu angajamentul vostru faţă de voi înşivă – da, asta ar fi fost ceva – angajamentul vostru faţă de voi înşivă.

Ce vreau să spun cu angajamentul faţă de voi înşivă? Înseamnă să vă rezervaţi timp pentru voi în loc de orice altceva. Asta e o distragere, atunci când sunteţi prinşi în treburile altora, în vindecarea şi mângâierea restului lumii. Vă simţiţi vinovaţi să faceţi asta, dar pentru a merge înainte cu acest grup, cu mine, va trebui să faceţi acel angajament faţă de voi înşivă. Angajamentul faţă de voi înşivă înseamnă să vă rezervaţi acel timp, să vă iubiţi pe voi, să vă oferiţi lucrurile de care aveţi nevoie. Câţi dintre voi – nici măcar nu mă uit, o să-mi ţin ochii închişi – câţi dintre voi nu vă veţi vouă înşivă darul?

Darul a ce? Darul abundenţei. Darul iubirii din partea voastră. Darul iubirii din partea altora. Darul unui corp sănătos. Darul a ceea ce vreţi să creaţi. Înseamnă a vă oferi, a vă oferi vouă înşivă, acel dar. Angajamentul faţă de voi. Rezistenţa este chiar aici. O pot simţi în sală, scârţâie, pentru că: “Ei bine, nu ar trebui să fac asta. Pot să-mi ofer mie doar puţin. Nu e cam distorsionat? Nu e un fel ciudat de a te iubi pe tine?”, spuneţi voi. Ori: “Nu am o responsabilitate pentru toate celelalte lucruri? Sau…” Fiecare distragere la care vă puteţi gândi ca să nu vă angajaţi faţă de voi înşivă.

Dar pentru a merge înainte, va fi nevoie să faceţi asta. Altminteri, fiţi atenţi la cuvintele mele, o să plecaţi din acest grup, dina ceastă familie, cu vreo scuză stranie, că nu v-a plăcut ceva ce am spus eu, că…

SART: Eu nu am spus niciodată aşa ceva!

ADAMUS: Niciodată! (Adamus râde) Dar, vezi, nu ai folosit asta ca scuză niciodată, aici e diferenţa. Vor fi scuze ciudate, dar se impune un angajament profund, profund, profund faţă de voi înşivă. În luna următoare, vreau să simţiţi cu toţii, cu adevărat, ce este angajamentul. Ce vreau să spun prin „angajament faţă de sine”? Care sunt provocările?

Ei bine, vă pot spune imediat. Se leagă de religie, de conceptul de dumnezeu şi de toate cele implantate în voi, hipnotizate în voi, că nu ar trebui să aveţi grijă de voi. Aceasta a fost una din cele mai perverse înşelătorii din toate, cred eu. Ştiu că am tendinţa de a-i enerva pe unii intenţionat, dar a fost pervers să se spună conştiinţei umane, să li se spună oamenilor, să fie speriaţi de moarte, că nu se pot iubi pe ei înşişi, iar asta să sune ciudat şi egoist. Apoi s-a perpetuat. A fost perpetuată.

Părinţii care s-ar putea să vă fi spus asta, învăţătorii, doar repetau ceea ce au auzit şi ei, ceea ce au auzit, ceea ce auzit. Atunci când faceţi un angajament faţă de voi înşivă, nu este egoism. Este important. Este iubitor. Înseamnă grijă. Este lucrul care vă va duce la cea mai mare pasiune a voastră – a fi aici pentru integrare. Cum ar putea sufletul, stând chiar aici, să se integreze, să fie cu voi în viaţa voastră? Nu este aici ca să vă salveze. Treceţi peste acel concept. Sufletul nu salvează. Sufletul iubeşte experienţa. Nu salvează. Nu există altă salvare decât angajamentul faţă de voi înşivă.

Sufletul nu că va rezolva problemele, dar se petrece ceva amuzant. În integrare realizaţi brusc că nu sunt probleme. Ceea ce vreţi a fi rezolvat sau schimbat este rezolvat sau schimbat. Veţi mai realiza să vă luaţi mâinile de pe alţi oameni. Asta chiar a fost amuzant, de fapt. (câteva râsete)

Ce vreau să spun cu asta: voi conectaţi, vă legaţi viaţa, călătoria, de a tuturor celorlalţi. Şi nu-i aşa că… aţi învăţat. Ştiu că mulţi dintre voi aţi învăţat lucrul vechi al vrăjitoriei, al magiei negre. Mulţi aţi fost implicaţi în ea. Aţi învăţat cum funcţionează energia şi apoi aţi pus mâna pe alţii. (vântul şuieră iar; râsete şi aplauze) La momentul potrivit. Nici nu realizaţi ce greu e de făcut asta. (câteva râsete) Trebuie să cunoşti oameni, îngeri, ca să faci asta.

Dragi Shaumbra, angajamentul faţă de sine.

O experienţă cu sufletul vostru

Acum aş vrea să avem o scurtă experienţă. Mai avem doar câteva minute din întâlnirea noastră de azi, intitulată, apropo, „Angajamentul faţă de sine”. Nu-l întrebaţi pe Cauldre de dimineaţă cum vrea să se numească. Nu prea e prezent în dimineaţa de după. Nu-mi pot imagina că o să-l întrebaţi care va fi titlul, aşa că acest Shoud este “Angajamentul faţă de sine”. Este ceva la care vom lucra împreună întreaga lună, întreaga lună voi şi cu mine – angajamentul faţă de sine. Veţi avea experienţe legate de cum este să vă angajaţi faţă de voi înşivă. Faţă de voi înşivă.

Apropo, voi sunteţi sufletul vostru. Atunci când vă privesc în ochi, voi sunteţi sufletul vostru, dar văd straturi. Văd stratul uman şi văd şi stratul sufletului. Dacă le-aş putea face să se vadă unul pe altul, dacă le-aş putea face să înceteze să mai pretindă că unul trăieşte în spaţiu, pe undeva, iar celălalt este aici, în… ce cuvânt era? În Mofo Land. Sunt la pachet, doi în unu. E un premiu în cutie. E un premiu acolo, nu e în altă parte. Sufletul este chiar aici.

Haideţi să facem ceva, pe măsură ce ne începem luna de angajament faţă de sine. Pregătiţi? Respiraţi adânc. OK, o experienţă. Îl rog pe dl. Kuderka, doctorul, profesorul, stimatul domn Kuderka, să dea drumul la muzică într-un moment, muzica ce s-a cântat înainte de această sesiune, de Shoud, după ce Aandrah a făcut respiraţia.

Am să vă rog să simţiţi mai întâi din perspectiva umană, apoi din cea a sufletului. Prima parte… sunt două strofe ale cântecului. În prima parte a cântecului imaginaţi-vă că sufletul stă chiar lângă voi sau e deja cu voi, vă cântă. Ascultaţi cuvintele.

Apoi este pauza muzicală. Apoi începe iar cântecul şi voi cântaţi sufletului, sufletului ezitant, dar frumos. În tot timpul în care va fi muzică, voi experimentaţi, simţiţi angajamentul faţă de voi înşivă, angajamentul faţă de sufletul vostru, angajamentul faţă de umanitatea voastră. Angajamentul faţă de umanitatea voastră.

Umanitatea este un lucru frumos. Aţi avut nişte zgârieturi, nişte ciobituri. A fost dată de colo-colo de câteva ori, aruncată la canal. Sufletul adoră asta! “Uau, ce experienţă!” Acum, vă puteţi imagina, vă puteţi imagina că treceţi prin toate aceste, iar sufletul a avut toate aceste experienţe, dar în cele din urmă omul spune: “Hei, suflete, gata. Gata. Ajunge, sufletule. Mă bucur că ai văzut cum este, dar, rahat, (râsete) eu nu m-am bucurat. Suflete, vom face asta diferit. O să o facem diferit şi o vom face împreună. Înţelepciunea ta, înfăţişarea mea”. Înfăţişarea voastră plăcută. (râsete) “Simplitatea ta, isteţimea mea. Potenţialele tale, şarmul meu, suflete. Am învăţat multe cât am fost aici. Am învăţat multe pe planeta asta. Hai să le punem la un loc, tu şi cu mine, chiar acum”.

Cu asta, respiraţi adânc. Stingeţi luminile. Dragă Hunter, mă bucur să te văd din nou. (fiul lui Larry, Hunter, se ocupă de lumini) A trecut multă vreme de la Şcolile Misterelor. Ce s-a petrecut cu tine? Ai fugit din Şcolile Misterelor? Ai fost dat afară?! Îmi pare rău. Nu am fost eu. Mai mult noroc de data asta.

Stingeţi lumile şi simţiţi muzica cu adevărat. Mai întâi sufletul vă cântă vouă, iar apoi, în a doua parte, voi cântaţi sufletului. Respiraţi adânc şi haideţi să începem.

[MUZICĂ – “The Shape of Us”, Ian Britt]

Sufletul vostru vă cântă… daţi voie să primiţi o serenadă…

[MUZICA]

Nu mai eşti singur

Avem un loc pe care să-l numim al nostru.

Nu e nevoie de agitaţie sau de zarvă,

Avem tot ce ne trebuie sub forma noastră,

Sub forma noastră,

Sub forma noastră.

Ştiu că ţi-a fost greu,

Iar drumul a fost dur şi anevoios,

Dar spune adio lumii pe care o ştiai odată.

Am toată încrederea în mine şi în tine.

Ţine-mă de mână,

Ţine-mi inima,

Dă drumul fricii.

Iubitule, mereu voi fi aici.

ADAMUS: Iar apoi voi cântaţi sufletului vostru…

[MUZICA]

Niciodată nu m-am simţit mai mult acasă,

Mângâierea ta dulce e cea mai minunată pe care am simţit-o,

Acum că ţi-am dovedit că îţi merit încrederea.

Hai să construim o lume sub forma noastră,

Sub forma noastră,

Sub forma noastră.

Ţine-mă de inimă,

Ţine-mi inima,

Dă drumul fricilor.

Iubitule, mereu voi fi aici.

Iubitule, mereu voi fi aici.

ADAMUS: Haideţi să mai stăm puţin în tăcere, în întuneric, pentru o clipă. (pauză lungă) Respiraţi-vă pe voi. Respiraţi-vă pe voi. (pauză) Un angajament faţă de voi înşivă. Fără compromis. (pauză) Un angajament faţă de fiinţa frumoasă care sunteţi… un angajament faţă de sănătatea voastră. Un angajament faţă de bogăţia voastră… Un angajament faţă de echilibrul şi expansiunea voastră… (pauză) Un angajament faţă de conştienţa voastră… (pauză) Un angajament faţă de bucuria vieţii… (pauză) Un angajament faţă de sufletul vostru. (pauză) Respiraţi adânc. (pauză) Acum se pot reaprinde luminile.

Dragi Shaumbra, cinci dintre voi, 50 din voi, 10.000 vor sta aici – bine, s-ar putea să fie nevoie de un loc mai mare, dar aici – fiinţe iluminate, fiinţe integrate, fiinţe care s-au acceptat total pe ele însele, angajate faţă de ele însele, care au permis integrarea, contopirea, iubirea sufletului lor, chiar aici, pe această planetă.

Eu nu voi fi aici pentru 20, 30 sau 50 de ani, aşa că nu vă gândiţi că ne vom întinde prea mult cu asta. Vreo doi ani, poate încă vreo doi, dar e nevoie ca eu să ştiu, e nevoie ca şi Kuthumi să ştie, Consiliul Crimson, mulţi alţii: sunteţi angajaţi faţă de voi înşivă din acest moment începând? Mai mult ca orice altceva, voi aveţi nevoie să ştiţi.

Respiraţi adânc şi amintiţi-vă că totul este în regulă în întreaga creaţie. A fost o încântare să fiu aici cu voi. Până la următoarea noastră întâlnire, o să fiu cu voi la fiecare provocator şi minunat pas pe cale. Mahalo, dragi Shaumbra. Mahalo.