MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Descoperirii

SHOUD 2: “Descoperirea 2” – cu Adamus® transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
5 octombrie 2013
 www.crimsoncircle.com

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran şi Liber. Pe când respir adânc simt mirosul de lemn care arde. Hm. Îmi readuce foarte multe amintiri, deschide simţurile. Ah! Sunt asemenea lucruri frumoase în a fi om, iar odată ce le-ai trăit nu le mai uiţi niciodată. Niciodată.


Azi audienţa e puţin diferită. Avem o audienţă puţin diferită. (întrucât din cauza recentelor inundaţii nu sunt participanţi, pe scaune stau animale de pluş) Aşa cum a spus Linda, distrugerea recentă, evenimentele care au avut loc de curând i-au împiedicat pe mulţi să fie aici, dar de fapt ei sunt aici. Oh, toţi cei obişnuiţi sunt tot aici. Da, poate că pare că pe locurile lor stau animale de pluş, dar nu e aşa cu adevărat. Sunt obişnuiţii Shaumbra. L-am auzit pe Dave spunând: „Ea e Edith”. (ridică de pe un scaun o albină de pluş) Nu, nu! Nu, scaunul lui Edith este dincolo, evident! (râde) Evident.


Aşa că haideţi să respirăm adânc, căci sala nu este cu adevărat goală. Sala este plină, plină de energia Shaumbra, de Shaumbra din întreaga lume. E minunat să vă avem aici. Haideţi să respirăm adânc şi să îi strângem pe toţi în acest spaţiu sigur şi frumos. Respiraţi adânc. Indiferent dacă ascultaţi prin Internet, dacă sunteţi aici, dacă ascultaţi mai târziu, respiraţi adânc. Suntem cu toţii.




Trezire şi iluminare


Linda, azi o să am nevoie de tine la tablă.


LINDA: Da, domnule.


ADAMUS: Hai să începem cu asta – şi poţi scrie pe tablă, subliniat şi cu semnul exclamării:  Voi alegeţi trezirea, dar permiteţi iluminarea! Hm. Da. Haide.


LINDA: “Tu alegi trezirea…?”


ADAMUS: Nu, tu alegi trezirea, eu sunt deja trezit. (câteva râsete) Voi alegeţi trezirea. Alegeţi trezirea. Ce înseamnă asta? Ce înseamnă „Voi alegeţi trezirea, dar permiteţi iluminarea?”


Ei bine, într-un fel, voi aţi ales trezirea, fie că sunteţi conştienţi de asta, fie că nu, însă aţi ales-o după vieţi în care aţi studiat religia, spiritualitatea. Aţi ales-o atunci când aţi spus că v-aţi săturat să fiţi aici, că nu mai puteţi suporta, că ceva trebuie să înceteze. Aşa o alegeţi. Aţi ales-o prin expresia voastră din această viaţă. Aţi ales-o prin faptul că vreţi mai mult, doriţi mai mult.


Acum, de fapt poate că v-aţi dus la un curs unde v-a târât cineva sau poate că aţi citit cartea mea sau o alta şi v-aţi gândit că acela era momentul trezirii. Dar nu, a început cu mult, mult timp înainte. Apoi aţi început să treceţi prin procesul trezirii, iar de-a lungul căii erau multe şanse să spuneţi: „Nu, nu e pentru mine. Vreau să mă opresc aici” – până la un punct. Până la punctul de la care nu vă mai puteţi întoarce. (Linda începe o coală nouă de hârtie) Probleme cu scrisul astăzi?


LINDA: Da. Nu.


ADAMUS: Aţi putea spune că aţi avut oportunitatea de a nu continua cu trezirea. Aţi fi putut să rămâneţi într-o zonă a ei, dar voi aţi continuat. Aţi făcut alegeri pe parcurs. Exista ceva, o forţă călăuzitoare din voi, care a spus: „Nu, vreau mai mult. Nu, vreau să ies din iluzia asta”. „Iluzie” nu e chiar cuvântul potrivit, iar despre asta o să mai vorbim. „Vreau să ies din această stare de a fi”, pentru că ştiaţi – pentru că ştiţi – că există mult mai mult, mult, mult mai mult acolo.


Aşa că aţi făcut o serie de alegeri, fie că înţelegeţi… (se uită la ceea ce scrie Linda) „Voi alegeţi trezirea, dar permiteţi iluminarea”. Perfect. Perfect. Au fost o serie de paşi pe parcursul călătoriei voastre, iar mulţi, dragii mei prieteni, mulţi au ales să nu meargă mai departe. Mulţi s-au oprit pe cale. Da, mai devreme sau mai târziu şi ei vor ajunge la trezirea lor deplină; mai devreme sau mai târziu şi ei vor permite iluminarea, dar au decis să se oprească pe cale.


De ce? Ei bine, este un proces intens. Aşa cum ştiţi, vă va întoarce pe dos şi vă va pune cu capul în jos. O să vă schimbe viaţa aşa cum o ştiţi. Trezirea are un mod de a veni şi de a vă arăta tot ce este dezechilibrat în voi, ceea ce este interesant, pentru că trăiţi într-o stare de realitate limitată – şi, din nou, o să vorbesc despre diferenţa dintre iluzie şi realitate – însă viaţa într-o stare limitată a realităţii va produce dezechilibru.


(către Linda) Acesta ar fi următorul punct. Azi o să fi foarte ocupată.


LINDA: Oh! Sunt fericită.


ADAMUS: Vrei pe cineva să te asiste?


LINDA: Nu.


ADAMUS: Oh. Viaţa într-o stare limitată a realităţii va cauza dezechilibru. Astfel că acest dezechilibru devine o forţă călăuzitoare, pentru că vă spuneţi: „Nu mai vreau acest nivel de dezechilibru”. Pe când treceţi prin trezire…


LINDA: Viaţa într-o…


ADAMUS: Viaţa într-o realitate limitată… (ea scrie) Bun.


LINDA: Da.


ADAMUS: … va produce dezechilibru.


LINDA: Oh.


ADAMUS: Unde rămăsesem?


LINDA: Viaţa într-o realitate limitată va cauza dezechilibru.


ADAMUS: Da, va cauza dezechilibru. Acest dezechilibru va merge literalmente în fiecare parte a trezirii voastre, o va expune şi o să v-o arunce direct în faţă. Din nou, voi nu alegeţi conştient să vi se arunce toate acestea în faţă… de fapt deseori  încercaţi să fugiţi de ele, dar este un fel de proces de curăţare. Este propriul tip de catastrofă naturală, dar este, într-un fel, un dezastru al sufletului. Nu vreau să zâmbesc când spun asta, dar pot zâmbi, pentru că ştiu că o să ieşiţi din asta. Ştiu că dacă ascultaţi acum şi dacă sunteţi aici, dacă sunteţi acordaţi cu asta, atunci veţi ieşi din aceste lucruri.


Acum, ceea ce face să fie dureros sau dificil este că încercaţi să rezistaţi trezirii pe care aţi ales-o, pentru că trezirea expune dezechilibrul. Fie că e vorba despre un dezechilibru masculin-feminin, fie că e vorba despre dezechilibrul dintre lumină şi întuneric sau despre alte lucruri, îl va expune. Nu, este în regulă (către Linda). Aşa că vă va întoarce viaţa pe dos şi ştiu că mulţi dintre voi v-aţi spus uneori: „Îmi doresc să nu fi ales trezirea asta”. Însă ajungeţi la un anume punct în trezire la care, de fapt, nu vă mai puteţi întoarce. Aţi învăţat prea mult. Aţi fost expuşi la prea multe. Deja ştiţi mult prea multe. Aţi ajuns la punctul la care întoarcerea nu mai e posibilă.


Este un punct interesant, pentru că este punctul la care intraţi cumva într-un fel de abis, de vid. Aţi observat natura repetitivă a vidului în călătoria voastră? Intraţi în acest vid pentru că ştiţi că nu vă mai puteţi întoarce, dar, totuşi, există şi frica sau nesiguranţa de a merge înainte. Vreţi mai multe instrumente ca să mergeţi înainte. Vreţi mai multă călăuzire ca să mergeţi înainte. Se ajunge la un punct în trezire în care acestea nu mai există sau nu mai sunt prea multe, oricum. Nu mai sunt prea multe lucruri din afară, pentru că puţini îngeri au mers vreodată acolo unde mergeţi voi. Cu adevărat, din tot cosmosul doar câţiva îngeri au fost vreodată acolo.


Vorbim despre faptul că există mai puţin de 10.000 de maeştri ascensionaţi şi nu văd nicio îmbulzeală la intrarea în Clubul Maeştrilor Ascensionaţi. Mulţi dintre voi încă vă mai completaţi formularele de aplicaţie. Însă nu există prea multe fiinţe angelice care să fi mers acolo unde mergeţi voi.


Ce sfat v-ar da ei? Ce sfat v-ar putea da? Una peste alta, maeştrii ascensionaţi nu prea sunt în businessul de dat multe sfaturi. Sprijin, compasiune, iubire, încurajare, râsete şi câteva lacrimi uneori, da, dar ei înţeleg că dacă sunt prea multe sfaturi, dacă ei v-ar spune cum să faceţi nu ar mai fi experienţa voastră şi ar face iluminarea şi mai haotică. Ar părea şi mai haotică. Aşa că acolo unde mergeţi voi puţini îngeri au mai mers vreodată. Asta ar fi de scris pe tablă (către Linda). O să fii foarte ocupată. Puţini îngeri au mers vreodată acolo unde mergeţi voi.


Cu alte cuvinte, sunt multe sfaturi disponibile în ziua de azi. Internetul e o sursă extraordinară de sfaturi şi de informaţii şi… (priveşte în cameră) bună tuturor celor care ascultă, da! Oferă o sursă extraordinară de informaţii. Puteţi intra pe Internet şi puteţi accesa diverşi indivizi şi diverse grupuri care aduc informaţie spirituală bună – până la un punct. Este bună până la un punct.


Există foarte puţine fiinţe, extraterestre sau chiar şi angelice, care înţeleg cu adevărat unde mergeţi. Acum, multe fiinţe angelice se află aici ca să ofere călăuzire oamenilor în viaţa lor de zi cu zi, în special sub forma camaraderiei, a tovărăşiei, a unui strop de iubire, pentru că foarte mulţi oameni se simt singuri.


Mulţi îngeri, aţi putea spune, au fost antrenaţi cum să lucreze cu oamenii, cum să lucreze cu oamenii atunci când mor. Fiecare om care moare are acces la fiinţe angelice. Nu e vorba doar de familia voastră care a plecat mai înainte, de câinii, pisicile sau elefanţii voştri şi ce mai aveţi voi pe acolo. Însă există fiinţe angelice care sunt acolo pentru voi, pentru că se ştie cum este procesul morţii şi cum este şi procesul renaşterii. Sunt cunoscute dificultăţile  şi provocările vieţii ca om într-o realitate limitată, însă foarte, foarte puţini  înţeleg cu adevărat cum este acolo unde mergeţi voi acum, cum este iluminarea.




A permite iluminarea


Spun că alegeţi trezirea şi permiteţi iluminarea. Este foarte adevărat, pentru că ajungeţi la acest punct. Foarte mulţi dintre voi au experimentat noaptea întunecată a sufletului, intrarea în vid, simţirea nimicului, nimic în jurul vostru în afară de voi înşivă şi, la un anumit punct, pur şi simplu intraţi în permitere. Realizaţi că nu există trucuri pentru asta. Nu există secrete, nici planuri sau programe. Sunteţi voi.


Sunteţi voi, iar totul se reduce la a permite, la a vă permite pe voi. Pe măsură ce faceţi asta, înseamnă să permiteţi un simţ sporit al conştienţei, simţul sporit al percepţiei. Permiterea a tot ceea ce aţi experimentat vreodată. Permiterea ca să vină la voi într-un mod cu totul diferit de cel de dinainte. Permiterea ca voi să vă întrupaţi pe voi. Permiterea ca să fiţi prezenţi în această realitate şi permiterea ca energiile să vă servească.


Una din cele mai mari discuţii pe care le port cu voi în aceste zile – a permite energiilor să vă servească. Auziţi cuvintele, dar în cea mai mare parte nu le simţiţi. Nu le permiteţi. Încă mai opuneţi rezistenţă în a permite ca energiile să vă servească. Parte din asta vine din conştiinţa veche şi limitată că nu există destul sau că trebuie să munciţi din greu ca să obţineţi ceva sau că veţi permite doar atunci când veţi scăpa de unele din dezechilibre, de datoriile karmice. Însă ajungeţi la un punct în care doar permiteţi energiilor să vă servească.


Este un punct foarte, foarte frumos, pentru că dintr-o dată lupta dispare, efortul, simţirea că există limitare. Dintr-o dată realizaţi că există un ocean de energie care să vă servească. Nu are agendă. Nu-i pasă dacă sunteţi buni sau răi, albi sau negri, masculini sau feminini. Nu-i pasă. Este aici pur şi simplu ca să vă servească.


Astfel că ajungeţi la permiterea iluminării. Ah, este aşa de frumos. Unii dintre voi au început să simtă cum este. Aveţi străfulgerări ale sale. Poate că nu sunteţi conştienţi în fiecare moment, dar începeţi să aveţi străfulgerări ale acelei permiteri. Unii dintre voi au fost deja surprinşi de cât de uşor este. Apoi aproape că apare senzaţia că nu, aţi prefera să fie ceva mai provocator. Dar veţi trece şi de asta. (Adamus râde)


A permite iluminarea. E ca şi cum aţi fost legaţi şi nu puteaţi respira decât foarte puţin aer, eraţi foarte strânşi şi apăsaţi, dar dintr-o dată treceţi prin asta şi apare permiterea. Dintr-o dată aerul pur şi simplu curge şi nici nu mai e nevoie să lucraţi la respiraţie. Dintr-o dată viaţa este acolo, curgând pentru voi.


Acum, unii dintre voi, din nou, care au avut străfulgerări sau simţiri despre asta s-ar putea simţi puţin vinovaţi, pentru că pentru voi începe să fie mult mai uşor şi vedeţi că alţi oameni încă se mai luptă. Ei încă sunt legaţi. Încă se află în închisorile lor. Încă nu permit cu adevărat curgerea vieţii. Dar veţi ajunge la punctul în care să înţelegeţi că şi ei, ca şi voi, pot trece prin asta, pot alege trezirea. Ei pot alege permiterea oricând doresc.


Unul dintre lucrurile în legătură cu care sunt pregătit să lucrez cu cei ce permit iluminarea întrupată în această viaţă este cum să lucrezi cu acele dificultăţi şi greutăţi. Văzându-i pe alţi oameni care trec prin provocări şi dificultăţi, veţi vrea să   îi salvaţi şi să-i ajutaţi, veţi vrea să le daţi energia voastră, ceea ce nu este o idee prea bună. Chiar nu este, deoarece, ca şi voi, şi ei vor învăţa că îşi au propria energie. Ei îşi au propriile instrumente. Îşi au propriile răspunsuri.


Aşa că, aşa cum spuneam, trezirea este ceva ce alegeţi; iluminarea, la care vă aflaţi cu toţii, este ceva ce permiteţi. Ar fi fost dificil de spus asta acum câţiva ani, pentru că cei mai mulţi dintre voi eraţi încă în starea de trezire. Dacă aş fi vorbit despre permitere, ar fi trecut direct pe lângă voi. Dar acum, pentru că sunteţi în următoarea expansiune a iluminării, iluminarea întrupată, dintr-o dată putem vorbi despre permitere. Haideţi să respirăm adânc cu asta.




Iluzie şi realitate


S-a spus de către unii filosofi că viaţa este o iluzie. Cred că şi eu am spus de vreo două ori că viaţa este o iluzie, însemnând că ceea ce experimentaţi nu este şi neapărat real. Am să actualizez asta, o să o nuanţez.


Viaţa este reală. Experienţele pe care le aveţi sunt reale. Nu sunt vreun vis cosmic care o să se dizolve şi dintr-o dată o să vă treziţi cu iluminarea deplină. Nu, cele prin care treceţi sunt experienţe reale, cu simţiri reale şi, în cele din urmă, cu înţelepciune reală. Hai să nu le dăm la o parte şi să spunem că sunt doar iluzii, pentru că sunt foarte reale.


Însă cele prin care treceţi acum şi din care ieşiţi tot acum reprezintă o stare limitată a realităţii. Cu alte cuvinte, vedeţi doar o parte din ea. Sunteţi într-o realitate aplatizată. Vedeţi doar foarte puţin din ceea ce este real. De exemplu, în această sală se află acum cam zece oameni, zece indivizi. E un moment bun ca să arătaţi o imagine largă a sălii. Vedeţi, sunt puţini oameni. Ochii vă spun că doar câteva persoane se află aici. Asta este o realitate limitată.


Realitatea expansionată sau deplină este că această sală este plină de Shaumbra care vin de obicei aici, pentru că energia lor încă este aici; de aceia care ar fi vrut să vină, dar li s-a spus că nu se poate; de fiinţe angelice, de fiinţe dezîntrupate, de fantome care se plimbă, de fiinţe extraterestre care se plimbă şi ele şi mai sunt şi cei de la FEMA (Federal Emergency Management Agency - Agenţia Federală pentru Gestionarea Urgenţelor; reprezentanţii săi lucrau într-o sală de lângă cea în care avea loc întâlnirea). Nu ei sunt stafiile despre care vorbeam. E cu totul altceva.


Da. Nu e uluitor că putem fi aici, în mijlocul dezastrului, dar atât de calmi? Asta este viaţa şi asta este viaţa iluminată, apropo. De fapt e un exemplu foarte bun. Au fost multe distrugeri, dar nu şi în această zonă din Colorado. A fost o mare curăţare. Unii oameni au trecut prin distrugere, dar voi, cei care trăiţi aici, cei care staţi cel mai aproape, nu aţi trecut prin ea. Că au fost inconveniente, da. Că a fost deranjant, absolut. Dar voi nu aţi trecut prin distrugere.


Este un exemplu foarte bun de cum puteţi trăi în toiul haosului. Puteţi trăi cu toată drama umană, cu confuzia şi haosul din jur, cu statul american care îşi opreşte funcţionarea – nici nu ştiam că ar fi funcţionat vreodată! (câteva râsete) –dar puteţi trăi în toiul lor şi puteţi fi suverani. Puteţi râde. Puteţi celebra viaţa şi puteţi fi un standard pentru alţii atunci când nu vă panicaţi, când nu sunteţi prinşi în dramă. Voi vă spuneţi: „Ah, o furtună extraordinară a adus curăţarea aici” şi, evident, va fi un loc grozav în care să trăiţi, pentru că această zonă a trecut printr-o curăţare uriaşă.


Unde rămăsesem? Iluzie şi realitate. De fapt realitatea pe care o percepeţi prin simţurile umane limitate spune că aici sunt doar câţiva oameni. Poate că şi corpul, simţurile voastre fizice spun: „Da, sunt doar câţiva. Pare cam gol”.


Dar eu vă rog, vă rog cu adevărat să respiraţi adânc şi chiar dacă ascultaţi online şi vedeţi sala cam goală şi pe mine stând aici, respiraţi adânc, pentru că în realitate, dincolo de simţurile fizice, este foarte plină. Este foarte, foarte plin de fiinţe, iar multe dintre ele nici nu înţeleg pereţii şi tavanul. Cu alte cuvinte, nu au aceste limitări. Are loc o adunare energetică dimensională şi este foarte reală.


Este un pic amuzant pentru mine, pentru că în starea mea de conştienţă sunt foarte conştient, foarte acordat cu asta. Acum închid puţin şi ochii lui Cauldre ca să poată simţi şi el, pentru că eu spun că ochii reprezintă marele înşelător. Sunt cel mai strâns conectaţi cu creierul, aşa că ochii ar spune: „Sunt foarte puţini oameni aici”. Dar dacă simţiţi o clipă din Eu Sunt, dacă simţiţi din acel loc din voi care este simţirea adevărată, conştienţa senzorială, sala de fapt este foarte plină.


Astfel că ceea ce se petrece aici este că o parte din voi, cea care permite deschiderea sau iluminarea, devine foarte, foarte frustrată, pentru că știți că există mai mult. Şi totuşi simţurile voastre umane, matematica, ştiinţele şi toate celelalte spun: „Nu. Exact asta este”. Dar nu este. Nu este. Există mult mai mult.


La un nivel mai profund al vostru şi deseori în starea de vis ştiţi că există mai mult, dar nu ştiţi cum să-l accesaţi. Cu alte cuvinte, ce instrumente, ce simţuri să folosiţi? Cum să treceţi prin bariera mentală care vă face să credeţi că asta e tot ceea ce există? Ce faceţi ca să o deschideţi?


Ei bine, în cele din urmă este vorba despre a permite. Nu puteţi forţa. Eu nu vă pot da niciun fel de instrumente şi niciun fel de exerciţii anume. Vom avea o experienţă azi, literalmente un DreamWalk – dragă John, poţi să pregăteşti muzica pentru mai târziu –, dar în cele din urmă permiteţi. Nu vă puteţi forţa din minte ca să ieşiţi din minte, dar o puteţi permite din spiritul vostru.


Acum, acea permitere va necesita încredere şi, voi spune eu, răbdare. Mai mult decât orice, apare spaima: ce s-ar petrece dacă v-aţi pierde echilibrul,  locul vostru din această realitate? Asta este o mare frică. Ce se petrece dacă alunecaţi din această realitate? Vom vorbi despre asta azi.




A trece prin 3D


Nu ieşiţi neapărat din 3D. Nu ieşiţi din 3D. Ştiu că la multe cursuri sunteţi învăţaţi despre a doua dimensiune, a treia dimensiune, a patra, a cincea şi tot aşa. Ei vorbesc despre a părăsi a treia dimensiune pentru a merge în a cincea. Nu, deloc.


Cred că aţi putea spune că e un mod de a exprima, de a afirma ceva, dar că nu este literalmente ceea ce se petrece. Unul dintre lucrurile pe care le vom face astăzi – nu veţi ieşi din 3D, veţi trece prin 3D. Va trebui să aşteptaţi ca să aveţi experienţa ca să aveţi impactul deplin al celor pe care eu le spun. Nu veţi ieşi din 3D, 4D sau din oricare alt D, veţi trece prin ele. Astfel că unul din lucrurile pe care le vom face azi va fi să ne întoarcem prin 3D.


Acum, sinele uman ar putea spune: „Ohh, vroiam doar să ies naibii de aici. Vroiam să evadez, Adamus, cum ai evadat tu din închisoarea ta de cristal”. De fapt eu am trecut prin închisoarea mea de cristal, iar astăzi şi noi vom trece prin 3D.


Rezultatul net este că nu lăsaţi acele lucruri în urmă pur şi simplu. Dacă, de exemplu, evadaţi din închisoare, dacă găsiţi o cale să fugiţi de acolo, încă vă mai aveţi toate probleme din închisoare şi toate problemele care v-au dus la ea de la bun început. Prin evadare nu aveţi cu adevărat libertate. Cu adevărat nu aveţi. Încă sunteţi fugari. Poate unii dintre voi ar mânca ceva mai bine decât în închisoare, dar cam asta este. Tot într-o închisoare sunteţi.


Aşa că atunci când încercaţi că ieşiţi din 3D, încercaţi să ieşiţi din ceva de care sunteţi sătui acum. Dacă încercaţi să ieşiţi cu forţa, tot o veţi lua cu voi, iar aceasta este una din dinamicile ce au loc. Am observat asta la Shaumbra îndeosebi în ultimele două luni. Dacă aţi avut vise,  de exemplu, vise despre evenimente petrecute în viaţa voastră acum ani de zile sau dacă pur şi simplu v-aţi gândit recent la ele şi încercaţi să le îndepărtaţi, este din cauză că nu aţi trecut prin 3D. Nu v-aţi întors prin experienţă. Va avea mai mult sens după ce vom avea experienţa.


Dar de fapt aţi trăit într-o realitate limitată. Este precum această carte. Cartea aceasta, da. Da. (ridică o carte) Ar fi ca şi cum aţi trăi pe coperta cărţii şi tot ceea ce vedeţi este suprafaţa coperţii. De fapt există multe, multe pagini aici. Apropo, e o carte grozavă – „Călătoria îngerilor”, de Tobias. Bun.


Ar fi ca şi cum aţi trăi pe această carte şi nu aţi realiza niciodată că dedesubtul ei există toate paginile, cu toată înţelepciunea lor. Aţi trăit şi aţi experimentat într-o realitate relativ aplatizată. Nu e chiar o iluzie, dar este doar o parte a tabloului. Pe măsură ce vă permiteţi iluminarea, dintr-o dată începeţi să vedeţi că există mult mai mult (deschide cartea).


Aţi trăit la suprafaţa acestei realităţi şi asta este tot ceea ce aţi văzut la suprafaţă. Aţi încercat să evitaţi ca realitatea să balanseze prea mult, pentru că voi staţi acolo şi simţiţi că acea realitate începe să se răstoarne şi să iasă din tipar. Apoi deveniţi neliniştiţi şi încercaţi să vă întoarceţi în ceea ce credeţi voi că este echilibrul, dar este cu adevărat o realitate limitată.


Ei bine, pe când voi permiteţi iluminarea, se va răsturna. Se va deschide şi s-ar putea chiar sfâşia, ceea ce eu nu o să fac aici. Dar s-ar putea chiar rupe în bucăţi şi nu contează, pentru că cel puţin începeţi să trăiţi în realitatea reală, pe deplin expansionată.


Vă puteţi imagina – o să spun „presiunea”– dinamicile care vin să se joace ca să vă îndese în acest corp fizic, să vă îndese în această realitate fizică, să vă ţină focalizaţi pe planul aplatizat al existenţei, iar apoi voi cădeţi de acord cu alţi oameni care şi ei trăiesc în acest plan că sunteţi cu toţii pe acest plan drept şi că există foarte puţine în afara lui, asta în cazul în care ar exista ceva. De fapt există mult mai multe.




Schimbarea de perspectivă


Pe când vă permiteţi iluminarea, ce se va petrece? Ceea ce s-a petrecut recent – o schimbare de perspectivă. O transformare de perspectivă. „Perspectivă” este un cuvânt, Linda ştie, pe care l-am folosit în unele din întâlnirile noastre, la workshopurile recente, şi reprezintă un lucru pe care îl veţi simţi în viaţa voastră – schimbarea de perspectivă. Aţi fost obişnuiţi să priviţi lumea ca şi cum ar fi coperta acestei cărţi.


Simţurile voastre fizice s-au adaptat la asta şi s-au ajustat ca atare. Atunci aţi ajuns să vă autoconvingeţi, prin programare şi hipnoză de sine, că aşa este. Şi totuşi se mai petrece ceva în centrul vostru, sub toate acestea, care spune: „Nu, nu e aşa. Există mult mai mult.”


Astfel că ceea ce se petrece acum este că simţul vostru al perspectivei se schimbă. Începeţi să fiţi conştienţi că există un interior al cărţii şi că mai există şi partea dedesubt şi că nu e nevoie să… nu e nevoie ca realitatea să rămână mereu plată şi calmă, se poate răsturna cu susul în jos şi în lateral, poate fi aruncată de colo-colo (o aruncă spre David) fără mare pagubă. Poţi să mi-o arunci? (David i-o dă înapoi) Arunc-o! Bun. Deci asta se petrece acum. Perspectiva se schimbă.


La nivel foarte uman se va simţi ciudat. Se va simţi foarte ciudat, pentru că, aşa cum ştiţi, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Totul pare să fie aruncat în toate direcţiile. Pe de o parte încercaţi să staţi focalizaţi şi centraţi într-o lume care nu este cu adevărat reală. Este o lume limitată şi nu va mai funcţiona. Dacă aţi reţine astăzi un singur mesaj simplu – nu va mai funcţiona. Nu vă mai luptaţi cu asta. Începeţi să permiteţi iluminarea pentru că, ei bine,  (a) voi aţi ales-o şi (b) se petrece.


Perspectiva se schimbă până la punctul în care nu vă veţi mai vedea pe voi aşa cum vă vedeaţi înainte. Nu veţi mai vedea nici un fel de realitate aşa cum o vedeaţi înainte – alţi oameni, situaţii, nimic.


Aşa cum am spus în ultimul Shoud, primul Shoud al Seriei Descoperii, toate credinţele voastre, cimentate aici, pe suprafaţa realităţii voastre, vor începe să se prăbuşească, iar asta se va simţi neobişnuit, ciudat. Modul în care mintea lucrează şi răspunde se va schimba. Ceea ce vă rog să faceţi, ceea ce vă implor să faceţi este ca, simplu, să permiteţi.


Dacă deveniţi foarte mentali în legătură cu asta şi începeţi să spuneţi: „Ce se întâmplă cu mine? Asta ar trebui să fac ca să facilitez asta sau ca să mă adaptez la ea; asta încerc eu să fac pentru a-mi păstra centrarea”, atunci va durea. Va fi neconfortabil şi va crea încă un nivel de dezechilibru în voi. Amintiţi-vă că acel dezechilibru este cu adevărat disconfortul, iar dezechilibrul face ca totul să fie scuturat. Va cauza un alt nivel de dezechilibru. Se va rezolva pe sine, dar de ce să intraţi în iluminare cu spatele, luptându-vă şi opunând rezistenţă? De ce să nu intraţi în ea cu graţie şi lin?


Aşa că, da, veţi ieşi din minte. Da, veţi trece dincolo de suprafaţă. Da, veţi ieşi din această realitate, dar veţi intra în ceva mult mai real, în ceva mult, mult, mult mai real. Haideţi să respirăm adânc cu perspectiva. Perspectiva de acum este în general limitată la simţurile umane, la valori şi la sisteme de credinţă. Perspectiva prin care vedeţi sau asimilaţi lucruri se bazează foarte mult pe credinţele pe care le aveţi.


Dar pe măsură ce permiteţi perspectiva, conştienţa de a vă extinde, aceasta schimbă modul în care lucrurile sunt asimilate – lucruri însemnând informaţia, percepţia, observaţiile şi modul în care experimentaţi viaţa – şi în curând veţi descoperi că nu mai experimentaţi doar suprafaţa. Experimentaţi coperta, experimentaţi paginile, experimentaţi faptul că nu există o ultimă pagină a cărţii, că ea continuă la nesfârşit. Asta e frumuseţea. Asta e bucuria. Asta de libertatea de a ieşi din simţirea existenţei foarte limitate. Bun. Este suficient, Linda.


LINDA: Grozav. Excelent.


ADAMUS: Grozav. Mulţumesc.




Despre 3D


Am mai vorbit înainte despre 3D. Există dorinţa de a ieşi din 3D, dar de fapt nu ieşiţi din 3D; treceţi prin 3D. Treceţi prin ea. Vom experimenta imediat asta, dar înainte de a avea experienţa, haideţi să discutăm puţin.


Din nou, trăiţi într-o realitate aplatizată, foarte, foarte tridimensională. Foarte tridimensională. Dar dacă încercaţi să evadaţi din această realitate, dacă încercaţi să evadaţi mental, nu merge. Încercaţi să ieşiţi şi prin alte moduri – droguri, dramă sau altele similare –, dar nu merge prea bine, pentru că încă mai există multe lucruri care au şi ele dinamica lor, încă vie, încă dezechilibrată.


Amintiţi-vă viaţa voastră pe când eraţi copii, apoi din perioada adolescenţei şi a primilor ani ca adult. Multe sunt, cum să spun, încă dezechilibrate. Vreţi să scăpaţi de ele, desigur. Vreţi să le părăsiţi, dar sunt tot acolo.


Evident, am vorbit despre faptul că nu ar trebui să încercaţi să le procesaţi, pentru că atunci când procesaţi, când vă întoarceţi, când încercaţi să vă întoarceţi la perspectiva limitată a ceea ce s-a petrecut cu adevărat, cumva vă cufundaţi ca într-un tunel către evenimentul petrecut în viaţa voastră în acea perspectivă foarte limitată. Tot ceea ce faceţi este să hrăniţi perspectiva limitată asupra a ceea ce s-a petrecut.


Nu încercaţi să reparaţi nimic, pentru că nimic nu era stricat. Există senzaţia, simţirea, că ceva era dezechilibrat, dar în cele din urmă nimic nu era stricat. Dacă încercaţi să vă întoarceţi şi  să reparaţi ceva, din nou, nu faceţi decât să acordaţi mai multă credinţă, mai multă încredere faptului că ceva a fost greşit. De fapt nu a fost nimic greşit. Singurul lucru ce s-a petrecut atunci, la acele evenimente ce au avut loc în viaţa voastră, a fost acela că nu aveţi sau nu aveaţi perspectiva  asupra a ceea ce a fost cu adevărat. Nu încercăm nici să negăm experienţa – unii dintre voi au încercat să o uite, să o îngroape, să o ascundă în adânc. Nu merge, pentru că încă există dezechilibrul datorat perspectivei pe care aţi avut-o.


Acum, aceste lucruri nu se aplică doar acestei vieţi. Se aplică tuturor vieţilor trecute. Nu aveţi cu adevărat… în cea mai mare parte, nu vă confruntaţi direct cu ele, pentru că încă există aspecte pe afară care, pe când voi vizitaţi părţi dezechilibrate din viaţa voastră, şi ele, în acelaşi timp, vizitează părţi dezechilibrate din acele vieţi. Aşa că toate acestea au loc.


Acum, dacă este un aspect integrat, se petrece relativ lin. Dacă este un aspect foarte disociat sau cu multă energie întunecată, atunci veţi simţi efectul asupra voastră. Va veni la voi cu mânia sa, cu încercările sale de rezoluţie, pentru că este foarte blocat în perspectiva veche, plată şi limitată, asupra a ceea ce s-a petrecut cu adevărat.


Ce e de făcut? Ce e de făcut? Aici eu spun – şi poţi scrie pe tablă, Linda – că nu ieşiţi din 3D; mergeţi înapoi prin – sau hai să spun direct „prin” – 3D. Asta vreau să facem într-un moment, într-un DreamWalk.


Acesta nu e un merabh. Un merabh este atunci când stăm câteva minute şi permitem schimbarea conştiinţei. Un DreamWalk este o călătorie reală şi o experienţă reală. Dinamicile lor energetice sunt destul de diferite. Sunteţi implicaţi activ în DreamWalk. Într-un merabh puteţi doar sta şi permite schimbarea conştiinţei, însă aici, în DreamWalk, aceasta e parte a experienţei. Vă rog să nu ieşiţi din 3D, treceţi prin ea. Treceţi prin ea.


Am să vă rog ca în acest DreamWalk, în care mergem într-o clipă, să fiţi conştienţi, dar nu mentali. Este dificil să discerneţi acum diferenţa, dar fiţi foarte conştienţi.


În acest DreamWalk nu puteţi adormi. Fiţi foarte conştienţi de imagini, de simţiri, de diversele lucruri care vin. Ar putea fi unul din acele „momente aha” sau aţi putea descoperi că e foarte provocator sau dificil. Eu vreau să fiţi foarte, foarte conştienţi. Participaţi la acest DreamWalk, pentru că el vă va oferi o mostră, un exemplu de cum să treceţi prin 3D, nu doar să fugiţi din ea. Sper că în acest DreamWalk dintr-o dată veţi pricepe cum facem asta.


Haideţi să reducem luminile la jumătate şi să fie muzică pentru DreamWalk. Va dura cam 15 - 20 de minute, aşa că vreau muzică pentru tot acest timp. (muzica începe; piesa omonimă de pe albumul „Chrysalis”, anul 2002)




Introducerea în DreamWalk


Haideţi să respirăm adânc. Vă mulţumesc. Pentru acest DreamWalk, respiraţi adânc şi simţiţi energiile acestei experienţe. DreamWalkul începe în momentul Acum, chiar aici, oriunde aţi fi. DreamWalkul începe în momentul Acum. Nu e vorba despre părăsirea corpului sau a altui lucru. Este vorba despre expansiune. Respiraţi adânc şi vom merge împreună, ca grup, dar la un anumit punct va începe să fie o experienţă foarte personală pentru voi. Respiraţi adânc.


Puteţi simţi… de mult timp ştiţi că această realitate, această realitate limitată, pe care unii o numesc iluzie, este doar o mică parte din ceea ce se petrece cu adevărat. Se petrec foarte multe. De exemplu, există energie în aerul din jurul vostru, dar nu aţi şti asta altminteri şi instrumentele voastre nu ar putea să o măsoare. Există părţi din voi care  visează chiar acum. Cu alte cuvinte, au o experienţă în altă parte, deşi partea-cheie este aici, voi, cei conştienţi în Acum. Dar multe alte lucruri se mai petrec. Mintea le blochează uneori, dar ele au loc, prieteni.


Aţi avut credinţa că totul se petrece în timpul liniar. Nu este aşa. Nu înseamnă că totul se petrece simultan, nici asta nu e prea adevărat, dar lucrurile se dezvăluie cu experienţă şi cu înţelepciune. Acesta este timpul cosmic, al experienţei, al înţelepciunii, al expansiunii, expansiunea care merge în interior şi în afară, în sus şi în jos în acelaşi timp.


Există foarte multă viaţă pe această planetă, mult mai multă decât doar frumuseţea relaţiilor pe care le aveţi sau frumuseţea copacilor, a pădurilor, a animalelor şi a animalelor de pluş. E mult mai multă. De asta aţi ales voi să fiţi aici: ca să descoperiţi, să descoperiţi ceea ce mereu a fost aici, dar a fost închis prin limitări, prin programare sau pur şi simplu prin dorinţa voastră de a avea experienţa foarte comprimată a lucrului pe care îl numiţi 3D.


Inspiraţia a fost să fiţi aici, în corp, şi să experimentaţi ceea ce era aici cu adevărat pe mai multe niveluri simultan. Nu doar un nivel o dată, ci să experimentaţi cu adevărat. Să experimentaţi fiinţe angelice care sunt tot atât de reale ca şi fiinţele umane. Să vă experimentaţi pe voi mergând printr-o pădure, dar şi plutind prin aer, de asemenea. Nu sunt speranţe deşarte. Nu sunt doar speranţe pentru vreo utopie. Din acest motiv aţi vrut voi să fiţi aici.


Mult mai multe se petrec acum, mai multe decât omul care îmbătrâneşte an după an, trecând prin experienţele sale. Mult mai multe se petrec la nivelul sufletului, la nivel profund. Există mult mai mult decât doar provocările vieţii, mult mai mult. Nu a fost proiectată să fie provocatoare. Există mult mai mult decât obiectivele, planurile şi… viaţa poate oferi mult mai mult. Şi de asta aţi ales să fiţi aici.


Haideţi să respirăm adânc pe când călătorim în acest DreamWalk, pe calea expansiunii. Avem lucrul numit 3D – limitat, foarte solid, foarte real într-un fel, dar şi foarte, foarte izolată. Izolat nu doar de alte lucruri interdimensionale ce se petrec în jurul vostru, ci izolat de voi înşivă. Într-un fel, ar fi… realitatea umană ar fi ca o orchestră simfonică, iar voi aţi fi, hai să spunem, în secţiunea de coarde, cântând la vioară, dar auziţi numai viorile. Auziţi numai viorile din jur. Nimic altceva. Doar asta auziţi.


Acum, este interesant, pentru că cel puţin reuşiţi să vă focalizaţi pe viori şi pe propria muzică şi interpretare, pe jocul dintre voi şi ceilalţi cântăreţi la vioară. Şi totuşi există o parte din voi care ştie că se cântă o întreagă simfonie. Există mult mai mult. Astfel că vă extindeţi. Prin permitere vă extindeţi până la punctul în care vă puteţi da voie să auziţi celelalte coarde. Celelalte coarde, frumoasele coarde care cântă, nu doar viorile.


Dar există mai mult. Este mai mult în această simfonie. Există şi secţiunea instrumentelor de suflat. Frumoasele instrumente de suflat – ah! – cu notele şi muzica lor, diferite de vioara voastră, dar totuşi în armonie cu coardele. Cântă foarte diferit, emit sunete diferite, vibraţii, dar totuşi sunt în rezonanţă cu micuţa secţiune a viorilor.


Iar apoi vă daţi voie să aveţi şi mai multă conştienţă. Doar prin permitere, nu prin forţă. Nu prin cerere. Doar permitere. Şi pe când permiteţi, pe când aveţi uşurinţa permiterii, dintr-o dată realizaţi că există şi o secţiune alămurilor. Ah! Trompete, tromboane şi corni, oh!, aşa de diferite de vioara voastră, atât de dinamice, de îndrăzneţe şi de emoţionale, dar totuşi în rezonanţă, în armonie cu vioara voastră. Foarte diferite, absolut diferite în modul în care cântă, în notele şi vibraţiile pe care le emit, dar totuşi în rezonanţă.


Vedeţi, nu fac notă discordantă. Nu sunt separate. Sunt toate părţi ale aceleiaşi simfonii. Precum a treia dimensiune, a patra sau a cincea, toate rezonează. Nu sunt case diferite. Sunt doar camere diferite în aceeaşi casă.


Iar apoi, în cele din urmă, pe când vă relaxaţi şi vă extindeţi cu curaj, realizaţi că asta este secţiunea instrumentelor de percuţie. Buuum! Buuuuum! Sunete puternice, clare, sunete adânci, ritm, precum bătaia inimii orchestrei. Aşa de diferit de vioară! Aproape, oh, pare brutal uneori, în comparaţie cu vioara, dar adaugă o calitate nouă, un alt strat şi un alt nivel al lucrului numit viaţă, această orchestră, această simfonie a vieţii. Adaugă profunzime şi rezonează, se armonizează cu vioara voastră.


Respiraţi adânc şi daţi-vă voie să fiţi în toate aceste realităţi şi realizaţi că vă puteţi acorda numai cu percuţia sau numai cu instrumentele de suflat sau doar cu alămurile. Sau puteţi combina tobele şi instrumentele de suflat. Le puteţi pune pe toate la un loc. Acum puteţi aduce chiar şi vocile, cântăreţii, tonurile umane frumoase şi le puteţi armoniza pe toate încă o dată. Iar voi vă gândiţi: „Credeam că lumea este doar o vioară, dar există mult mai mult. Şi se armonizează! Toate lucrează împreună. Toate pulsează, rezonează, se mişcă, curg împreună”.


Este ca un fel de analogie cu călătoria umană în 3D – plată, relativ liniară, suprafocalizată. Pe când vă daţi voie să intraţi în iluminare, începeţi să realizaţi că există mult mai mult. Şi în fiecare secţiune voi cântaţi. În cea a instrumentelor de suflat, voi cântaţi. La alămuri tot voi cântaţi. La percuţie, voi stabiliţi ritmul, iar în secţiunea vocală tot voi cântaţi. Iar ele mereu au fost acolo. Mereu au fost acolo, dar trăind în realitatea 3D liniară, a viorii, pur şi simplu aţi uitat de ele.


Voi permiteţi ca acest lucru să se schimbe acum. Permiteţi o perspectivă mai largă, o conştienţă mai largă. Din nou, nu am spus să forţaţi, să faceţi, să studiaţi sau să faceţi eforturi. Pur şi simplu permiteţi. Asta faceţi voi.


Uneori apare o panică în adâncul vostru: „Ce fac? Ce o să se întâmple?” Amintiţi-vă exemplul orchestrei, pentru că toate secţiunile, toate instrumentele cântă împreună. Vă puteţi simţi literalmente cum vă mişcaţi energetic, cum conştienţa voastră se mişcă de la o secţiune la alta. Puteţi lăsa vioara o clipă şi puteţi merge la secţiunea instrumentelor de suflat şi puteţi fi acolo, acolo cântaţi. Cu alte cuvinte, nu e nevoie să fiţi doar violonistul.


Vioara o să fie aruncată? O să fie distrusă? Nu, dar se va schimba natura însăşi a percepţiei asupra voastră ca violonişti şi atât. O va face. Acest lucru în sine va produce puţin disconfort la început, pentru că v-aţi identificat cu vioara. Dar vă veţi adapta. Veţi ajunge să realizaţi  şi să fiţi conştienţi că există mai mult decât acea identitate. Cu asta, haideţi să mergem în călătoria noastră. În simfonia expansionată a voastră, haideţi să pornim în acea călătorie.




DreamWalk prin 3D


Aţi trăit mulţi ani pe această planetă. Aţi ales să vă întoarceţi în cele mai bune timpuri, dar care sunt, poate, şi cele mai dure din toate. Aţi ales familii în mare parte pe baza karmei, în parte din comoditate. Aţi ales în prima parte a vieţii experienţe care în cele din urmă v-au mânat către trezire. Aşa a fost. Aţi ales experienţe care să vă împiedice să fiţi distraşi. Aţi ales experienţe ale iubirii, aţi ales cariere şi multe alte lucruri care, deşi v-au împiedicat să fiţi distraşi, v-au împiedicat şi să ajungeţi la iluminarea întrupată. Uneori metodele pe care le-aţi folosit erau mai degrabă dure, dar vă ţineau în pâlnia iluminării, dar asta eraţi decişi să faceţi.


Dar ceea ce avem acum reprezintă o serie de experienţe pe care le-aţi avut pe când creşteaţi, legate de părinţi, de prieteni, de situaţii nefericite, de bani, poate, şi, din nefericire, de percepţii sau credinţe legate de voi. Uneori au fost aşa de dificile, vă uraţi aşa de mult pe voi încât e greu să înfruntaţi iar situaţia. Dar vreau să vă iau într-o călătorie către acele experienţe.


Nu ne vom întoarce efectiv, pentru că acele experienţe încă sunt aici. Cu alte cuvinte, nu ne întoarcem în timp. Vom merge la acele experienţe. Nu vom încerca să le procesăm. Ne vom întoarce să le observăm, iar pe când observaţi şi permiteţi puteţi strânge, aduna înţelepciunea a ceea ce s-a petrecut cu adevărat.


Nu e nevoie să vă întoarceţi la dramă. Poate că veţi simţi o durere emoţională sau un dezechilibru, dar vreau ca voi să rămâneţi observatorul compasionat al acelor întâmplări din viaţa voastră. Pe când faceţi asta, pe când rămâneţi observatorul compasionat, înţelepciunea, înţelepciunea şi frumuseţea acelor experienţe se distilează în înţelepciunea pură a sufletului şi dintr-o dată, poate acum, poate mai târziu, dintr-o dată vine „aha”-ul că acea experienţă nu era cu adevărat ce aţi crezut voi că era. Era doar o singură perspectivă. Era doar o perspectivă emoţională, dar mult mai multe s-au petrecut.


~ Primii ani ai copilăriei


Haideţi să ne întoarcem pe când eraţi copii. Atunci aţi început să realizaţi conştient că eraţi iar în formă umană, un copil foarte mic, de unul, poate doi ani. Respiraţi adânc. Simţiţi acea experienţă. S-au petrecut lucruri atunci, lucruri dificile pentru un suflet delicat ca al vostru. Lumea din jur era dură. Unul dintre cele mai mari lucruri care vi s-au întâmplat atunci, un fel de traumă sau de lacrimi, a fost să vă găsiţi iar în corp fizic, frământându-vă dacă vă veţi putea respecta angajamentul faţă de voi, întrebându-vă dacă o să fiţi în stare să fiţi sinceri într-o altă întrupare fizică cu atâtea distrageri.


Eraţi conştienţi că întrupările de dinaintea voastră fuseseră foarte distrase, se înfundaseră în karmă, în dezechilibre. Iată-vă aici, în vârstă de un an, un an şi jumătate, întrebându-vă cum aţi putea să treceţi prin această gravitaţie, cum să depăşiţi gravitaţia psihică a altei vieţi pe Pământ.


Asta a adus la suprafaţă foarte multă durere, senzaţii de slăbiciune şi copleşire. Dar, dragii mei prieteni, era şi speranţă. Exista determinare. Exista şi lumina pe care aţi adus-o cu voi în această viaţă şi ştiaţi că nu poate fi stinsă orice s-ar fi întâmplat, indiferent cine ar fi încercat să o stingă. Indiferent dacă aţi fi încercat să fugiţi de voi înşivă, acea lumină pe care aţi adus-o cu voi ar fi continuat să strălucească, să strălucească şi să tot strălucească.


Observaţi-vă pe voi, un copil sensibil, şi totuşi o fiinţă foarte înţeleaptă. Acolo s-au petrecut mult mai multe lucruri decât şocul şi realizarea că v-aţi întors într-un alt legământ, într-o altă viaţă.


~ Copilăria


Atunci când aveaţi, hai să spunem, cam între cinci şi opt ani, pe când începeaţi şcoala, părinţii şi învăţătorii v-au spus că nu aveţi voie să faceţi ceva, că nu e bine să faceţi altceva. Acum aţi descoperit că încercaţi să vă conformaţi şi să-i mulţumiţi pe alţii. Aţi început să blocaţi intenţionat cunoaşterea a cine sunteţi. Aţi găsit diverse moduri de a face asta, mentale şi fizice uneori. Vă blocaţi, încercaţi să vă conformaţi, încercați să fiţi ca alţii. Vă închideaţi intenţionat. În adâncul vostru era o nelinişte mare. O să vă treziţi vreodată? Dacă vă închideţi, aţi mai putea să vă treziţi?


O parte din voi ştia că timpul nu era potrivit. Unii dintre voi aţi simţit, din iubire pentru părinţii voştri, că nu vă puteaţi expune drept cine eraţi cu adevărat, aşa că aţi găsit căi de a vă închide. A durut. A durut profund. A creat răni care vor cauza alte experienţe – experienţe cu copii care vă agresau, experienţe cu părinţi mânioşi, experienţe cu bătăi. Astea nu erau prea importante. Era acel incident, simţirea închiderii.


V-a provocat o nelinişte uriaşă faptul că aţi descoperit că sunteţi mânioşi, captivi, întrebându-vă din nou dacă vă veţi putea trezi. Oare lumea va fi pregătită să vă vadă drept cine sunteţi cu adevărat? Fiţi observatorul acelei perioade din viaţa voastră. Ca observator, simţiţi înţelepciunea din ceea ce aţi făcut.


Ceea ce vă amintiţi este închiderea, trauma închiderii. Dar ceea ce se petrecea cu adevărat era că doar vă dădeaţi voie să aşteptaţi, să aşteptaţi până când timpul era potrivit. Ceea ce s-a petrecut a fost că vă dădeaţi voie să fiţi în viaţă, să păşiţi iar pe calea umană şi în experienţa umană; să simţiţi iar iubirea şi durerea, cu empatie şi compasiune pentru călătoria umană.


~ Adolescenţa


Pe când aţi intrat în anii adolescenţei – energetic acei ani chiar de dinainte şi de după pubertate, atât de intenşi din punct de vedere energetic – aţi descoperit că sunteţi în conflict cu multe sisteme de credinţă. Aţi descoperit că aproape vă forţaţi să adaptaţi sisteme de credinţă ale societăţii, ale părinţilor, învăţătorilor, ale altor copii, deşi ştiaţi că nu erau chiar în regulă. Ceva din adâncul vostru profund ştia că acele sisteme de credinţă nu erau adevărul, adevărul vostru. Dar voi v-aţi dat voie să vă adaptaţi la ele, să le aduceţi ca fiind ale voastre şi literalmente să vă programaţi conform acelor sisteme de credinţă.


Acele sisteme de credinţă v-au produs, în cele din urmă, o diversitate de experienţe, unele din ele traumatice, dificile, lucruri în legătură cu care s-ar putea ca încă să vă simţiţi ruşinaţi sau vinovaţi. Însă noi suntem în acest DreamWalk simţind, observând. Vreau ca voi să simţiţi înţelepciunea din ceea ce aţi făcut, căci pentru a vă permite cu adevărat libertatea în această viaţă era important să ştiţi cum sunt create sistemele de credinţă, pentru ca, în cele din urmă,  să puteţi fi în stare să eliberaţi toate sistemele de credinţă sau, cel, puţin, să le folosiţi după cum doriţi. Oh, sistemele de credinţă pe care le puteţi folosi după bunul plac şi apoi le puteţi elibera.


Vreau ca voi să simţiţi înţelepciunea lucrurilor ce s-au petrecut acolo, în special, pentru cei mai mulţi din voi, în perioada dintre 12 şi 16 ani. În esenţă digeraţi sisteme de credinţă care nu erau ale voastre.


A creat alte evenimente traumatice şi de multe ori când vă întoarceţi la lucruri care vi s-au întâmplat în trecut, când aveţi amintiri despre experienţe traumatice, nu vedeţi ce s-a petrecut cu adevărat. Daţi vina pe experienţă, spunând: „Am greşit. Am făcut ceva ce fetele bune nu ar trebui să facă. Am făcut ceva ce a rănit pe altcineva”. Dar, vedeţi voi, nu aveaţi perspectiva sau conştienţa locului din care veneau, de ce era acolo. Erau acolo din cauza sistemelor de credinţă pe care vi le-aţi asumat şi care nu erau ale voastre. Asta este perspectiva. Asta a făcut ca celelalte lucruri să apară.


~ Ca adult tânăr


Apoi aţi intrat într-o parte liniară a vieţii. Cei mai mulţi dintre voi, după ce aţi terminat şcoala şi aţi absolvit, aţi început să lucraţi. Aţi devenit foarte liniari. Am fost uimit privindu-vă pe mulţi cum vă puteaţi forţa aşa, în special în condiţiile în care unii aţi avut experienţe eliberatoare în facultate, dar apoi v-aţi forţat să deveniţi liniari – servicii, familii, facturi, obligaţii.


Aş spune că a fost poate una din cele mai grele perioade, pentru că era, într-un fel, plictisitoare. Era liniar. Acum eraţi într-un fel de rutină, într-un fel de capcană şi ştiaţi că poate fi şi altfel, dar nu şi cum să faceţi să fie diferit. Toţi ceilalţi aveau familii. Toţi ceilalţi aveau servicii. Toţi ceilalţi aveau facturi. Voi ce o să faceţi?


Ştiaţi că ar fi fost o mare distragere să mergeţi şi să trăiţi în vreo comună, în vreun ashram, aşa că doar aţi mers prin asta – liniar. Era dificil. A durut. Era aproape ca şi cum nu puteaţi vedea finalul. Puteaţi vedea finalul lucrurilor, al erelor sau al ciclurilor atunci când eraţi copii sau adolescenţi. Dar acolo unde vă aflaţi acum, puteaţi trăi şi apoi muri într-un set liniar şi limitat de realităţi? Mergea împotriva esenţei voastre reale. A devenit obositor. A devenit foarte mărunt şi de plictisitor.


O parte din voi urla. Nu spun că nu au fost şi momente de bucurie, dar ceva din voi striga: „Nu e asta! Nu de asta am venit! Nu asta am ales”, dar aţi continuat. Asta a cauzat alte experienţe şi experienţele au creat trauma, iar traumele sunt lucrurile la care vă întoarceţi. Vă întoarceţi să revedeţi cearta groaznică pe care aţi avut-o chiar înainte de divorţ. Vă întoarceţi şi revedeţi lucruri precum ceva ce aţi făcut altcuiva şi ştiţi că l-a durut. Vă întoarceţi şi revizitaţi acea traumă sau durere, în loc de a simţi ce s-a petrecut cu adevărat, de ce s-a petrecut aşa.


Aşa că acum ne întoarcem prin 3D, dar ca observatori. Ne întoarcem ca cei care permit, care îşi permit să realizeze ce se petrecea cu adevărat. Nu ca să se focalizeze pe anumite evenimente, ci ca să simtă frumuseţea a ceea ce făceaţi, frumuseţea călătoriei voastre.


Oh, da, a cauzat multe experienţe care poate au fost dure, care încă par a reveni şi a vă bântui în vis şi chiar şi în starea trează – flashuri, amintiri, fiori de vină sau de ruşine. Dar pe când ne întoarcem prin 3D, ne întoarcem ca maeştri, ne întoarcem din perspectiva lui Eu Sunt şi realizăm ceea ce s-a petrecut în tot acest timp. Ne întoarcem, aţi putea spune, ca să adunaţi, să recoltaţi înţelepciunea şi să eliberaţi traumele. Vă întoarceţi, într-un fel, ca să re-experimentaţi.


Şi vedeţi că, în acest moment în care stăm aici, cât trecem prin acest DreamWalk, experienţele se schimbă, de fapt. Da. Ceea ce s-a petrecut de fapt se schimbă. Ceea ce ar fi putut fi un eveniment foarte traumatic din viaţa voastră, blocat în traumă, a blocat emoţia în celulele voastre, în amintirea voastră, dar acum, când ne întoarcem prin 3D, experienţe efectivă se schimbă. Este un lucru  uluitor. Ceea ce s-a petrecut nu s-a petrecut.


Nu e ca şi cum s-ar fi şters. Totul înfloreşte. Totul prinde culoarea sa deplină. Totul intră în realitatea sa deplină. Nu mai este blocat în realitatea de pe suprafaţa coperţii cărţii. Acum devine o carte întreagă, iar ceea ce aţi crezut că s-a petrecut  era de fapt mult mai mare şi mai înţelept atunci când aţi trecut prin 3D.


Pe măsură ce intraţi într-un simţ mai mare al conştienţei şi al dimensiunilor, purtaţi cu voi înţelepciunea 3D-ului, înţelepciunea a tot ceea ce s-a petrecut în ceea ce numiţi trecutul vostru. Purtaţi cu voi frumuseţea şi bucuria, nectarul dulce al înţelepciunii, pe când vă extindeţi în alte dimensiuni. Duceţi cu voi această coroană, da, coroana frumoasă a ceea ce aţi făcut aici, în această realitate.


Iar lucrul frumos este că puteţi continua să experimentaţi în această realitate. Sunt unii care v-ar putea face să credeţi că atunci când mergeţi în a patra, a cincea sau a şasea dimensiune, dintr-o dată nu mai sunteţi în a treia – dacă ar fi să folosim numere ca să identificăm dimensiunile –, dar nu e deloc aşa. Puteţi continua să experimentaţi aici, dar nu numai doar ca violonist, nu numai ca membru al secţiunii de coarde, ci acum, acum în fiecare parte a orchestrei. Puteţi continua să existaţi aici, dar într-o stare mult mai conştientă, cu perspectiva voastră ca maestru, nu ca student; în cunoaşterea lui Eu Sunt în locul limitărilor omului.


Respiraţi adânc… în această experienţă, în acest DreamWalk prin 3D. Veţi descoperi că voi, dragii mei prieteni, îl veţi reexperimenta. Ceea ce am vrut să fac cu voi astăzi a fost doar o mostră a cum este să vă întoarceţi prin 3D. Iar atunci când vă veţi întoarce astfel veţi descoperi că nu este ceea ce aţi gândit voi că va fi; deloc, pentru că pe măsură ce permiteţi iluminarea, de asemenea vă daţi voie să începeţi să percepeţi o realitate mai mare, inclusiv în ce priveşte trecutul.


Iar pe măsură ce veţi permite o deschidere mai mare a conştienţei asupra trecutului, veţi permite o percepţie şi mai mare asupra viitorului, a tuturor potenţialelor sale. Veţi realiza că nu mai sunteţi prinşi în credinţe, nu mai sunteţi blocaţi în trecut. Nu mai sunteţi blocaţi în limitări ale viitorului. Nu mai trăiţi pe coperta acelei cărţi. Deveniţi paginile sale. Deveniţi hârtia. Deveniţi povestea care continuă, chiar dincolo de cartea însăşi. Aşa este pentru un maestru întrupat.


Am spus înainte că puţini îngeri au mers acolo unde sunteţi voi acum - tot atât de puţini au mers şi înapoi prin 3D. Puţini s-au întors vreodată prin trecutul lor. Puţini şi-au dat voie vreodată să strângă, să recolteze înţelepciunea vieţilor lor pe când încă trăiau, încă se aflau aici. Oh, însă ei ar fi vrut şi de asta, dragii mei prieteni, voi aţi ales să rămâneţi aici în loc de a pleca, să fiţi aici în conştienţă, în conştienţă deplină, în Eu Sunt deplin. Haideţi să respirăm adânc, pe când trecem prin 3D. Respiraţi adânc, foarte prezenţi în momentul Acum.


Perspectiva se schimbă, perspectiva voastră, atunci când puteţi trece de acea copertă şi vă daţi voie să treceţi prin reechilibrarea dezechilibrelor. Nu vă reechilibraţi pe coperta acelei cărţi. Vă reechilibraţi într-o stare mult mai mare a conştiinţei, într-o realitate mult mai măreaţă. De asta aţi ales să fiţi aici.


Haideţi să respirăm adânc şi să aprindem şi luminile din nou. Respiraţi adânc.  Puţini îngeri au mers vreodată atât de departe, au mers pe această cale, şi-au dat voie să meargă înapoi – nu chiar înapoi, ci să treacă prin ceea ce au crezut că este lucrul pe care încearcă să-l părăsească. Puţini îngeri au ajuns vreodată până la punctul în care să-şi poată permite iluminarea lor, conştienţa lor, la un asemenea nivel, într-o realitate atât de densă. Foarte puţini. Iar voi faceţi asta. Voi toţi.


O lume care se trezeşte


Acum, cum rămâne cu restul lumii? Hm. Hm. Cum e cu restul lumii? Lumea… (Adamus oftează) Foarte mulţi oameni sunt acum la punctul alegerii trezirii. Da, mulţi dintre ei se află în etapele timpurii ale trezirii. Mulţi, mulţi se află la punctul alegerii trezirii.


Este ca un fel de curbă exponenţială. Dacă doar câţiva oameni ar permite iluminarea, nu s-ar crea dinamica pentru ca mulţi oameni să înceapă să aleagă trezirea. Însă atunci când destui oameni permit iluminarea, se creează un fel de… e ca un efect de rază de soare asupra celor care încă mai trăiesc în realitatea foarte limitată, cei care încă mai trăiesc pe coperta cărţii. Însă aţi putea spune că permiterea de către voi a iluminării devine raza de soare de pe coperta cărţii lor, de la care încep să vadă şi ei că e doar o amărâtă de copertă, nu este întreaga realitate.


Aşa că aveţi acum pe planetă mulţi oameni la punctul de a alege trezirea sau se află în etapele sale timpurii, în care încă mai pot alege să nu se trezească. Ei pot alege să rămână pe loc. Asta creează nişte dinamici foarte interesante, pe care le vedeţi în lumea din jur, le vedeţi la ştiri. Vedeţi că asta creează multe comportamente ciudate şi bizare, dar nu ar trebui să fie o surpriză, pentru că, ei bine, asta aţi făcut şi voi pe când abia intraţi în… da, vă amintiţi! … atunci când abia intraţi în trezirea voastră. Multe lucruri nebuneşti se petrec acum.


Voi ştiţi, dar am să vă amintesc să nu vă lăsaţi prinşi în dramă. Nu vă lăsaţi prinşi în drama care spune că „lumea se prăbuşeşte”. Nu. Coperta cărţii se schimbă. Se întoarce pe dos, cu susul în jos. Daţi-le voie să treacă prin trezirea lor oricum aleg sau nu aleg. Daţi-le voie să nu o aleagă.


Va fi tot mai dificil pentru oamenii din următoarele generaţii să încerce să rămână adormiţi, pentru că soarele străluceşte – hei, voi sunteţi soarele! –,  pentru că soarele străluceşte foarte intens acum asupra sistemelor şi valorilor vechi, asupra credinţelor şi limitărilor vechi. Astfel că există o imensă, aţi putea spune, presiune asupra lumii  şi asupra fiinţelor angelice care nu au mai fost aici înainte, o presiune uriaşă ca să se trezească.


Unii dintre voi ştiu cum este: dormiţi liniştiţi la voi în pat şi cineva vine să vă trezească sau sună ceasul. Ştiţi ce urmează. Sunteţi ca urşii. Sunteţi ameţiţi. Nu vreţi să vă treziţi. Opuneţi rezistenţă, dar ştiţi că mai devreme sau mai târziu o să vă treziţi, pentru că o să tot fiţi împunşi, ceasul o să tot sune şi cam aşa este şi pe planetă acum. Nu spun că toţi se trezesc, dar sunt suficienţi cei care fac asta încât să cauzeze o presiune imensă. Cu alte cuvinte, lucrurile vor continua să se schimbe într-un ritm foarte, foarte rapid.


Apoi se petrec lucruri precum vremea, aşa cum a fost şi aici, care vin ca să cureţe lucruri care nu mai sunt necesare. Da, veţi vedea mai multe evenimente legate de vreme. Veţi vedea mai mulţi oameni – ştiţi cum este când devin agitaţi, furioşi – veţi vedea mai mulţi oameni încercând să se hrănească din alţii, va fi mai multă dramă, pentru că ridică dezechilibrele. Le ridică pentru rezoluţie.

Aşa că veţi fi exact în mijlocul acestei nebunii. Chiar în mijlocul său. Dar voi, dragii mei prieteni, (a) nu sunteţi obligaţi să daţi soluţii; (b) nu e nevoie să vă implicaţi; şi (3) puteţi avea locuri excelente la marele teatru al vieţii ca să puteţi vedea ce se petrece, ca să fiţi observatorul, standardul şi raza de soare în acelaşi timp,  însă permiteţi-vă să vă bucuraţi cu adevărat de asta.


Acum, aş spune eu… am să vă arunc mănuşa aici. Puteţi avea compasiunea ca să vă daţi voie vouă înşivă mai întâi să vă bucuraţi de viaţă, iar în al doilea rând măcar să apreciaţi cele prin care trec ceilalţi? Ştiu că o să spuneţi: „Dar oamenii suferă în fiecare zi”. Da, aşa e, dar ei aleg aşa. Şi voi aţi suferit. Aşa aţi ales atunci. Aţi ales asta atunci când eraţi în suferinţă. Veţi spune: „Dar lumea e plină de războaie, de haos şi de atâtea altele…” Da, aşa e, dar se va rezolva. Se va rezolva.


Eu nu susţin aceste lucruri. Nu trebuie să fie aşa. Însă dacă vă permiteţi vouă înşivă bucuria vieţii, dacă permiteţi iluminarea voastră, aceasta va avea un efect, efectul razei de soare, mai mare ca orice altceva. Lucrul amuzant este că nu încercaţi să fiţi raza de soare ca să-i schimbaţi pe ei. Faceţi asta pentru voi, dar are un impact şi asupra lor.


Spun asta în mod deosebit pentru că azi mai este o energie în sală. Îi avem pe Shaumbra. Avem fiinţe angelice. Avem animale de pluş şi avem câte puţin din toate. Însă mai există o dinamică foarte interesantă în această clădire, cea a funcţionarilor publici care se află aici pentru reducerea efectelor dezastrului. Ei fac o treabă minunată ajutându-i pe locuitorii din zonă, însă asta creează o energie interesantă care se amestecă cu Shoudul, ceea ce aţi simţit cu toţii, căci cine sunt ei?


Dincolo de faptul că lucrează pentru stat, ei sunt susţinători ai energiei. Ei sunt cei care obişnuiaţi voi să fiţi, adică susţinătorii energiei. Încă mai există o mică dorinţă de a vă întoarce la asta, nu neapărat ca să lucraţi la această agenţie de stat. Dar ei sunt acolo ca susţinători ai energiei şi fac o treabă grozavă asistându-i pe alţii, susţinând energia.


Este un fel de reamintire interesantă, pentru că şi atunci când eram în DreamWalkul nostru, acea energie era foarte prezentă în ceea ce făceam. Unii dintre voi poate că au simţit şi conştient, au ştiut. Acea retragere veche, acel imbold vechi de a spune: „Oh, vremurile acelea în care susţineam energia. Oh! pe atunci serveam planeta şi toate celelalte!” Dar vreau ca voi să realizaţi că acum este vorba despre a vă servi pe voi, despre a permite energiilor să vă servească. Sună egoist. Nu este. Pentru asta aţi venit voi aici şi are un efect mai mare asupra Pământului decât toate agenţiile FEMA din toate ţările adunate la un loc. Doar o persoană. Doar tu.


Haideţi să respirăm adânc cu acest Shoud foarte special, Shoudul 2 din Seria Descoperii, în care am mers prin 3D. Ne-am întors prin ea, nu am sărit afară din ea, nu am încercat să evadăm din ea. Ne-am întors cu compasiune, cu apreciere şi cu realizarea că puteţi fi şi în 3D, dar şi în altă calitate dimensională pe care o alegeţi.




Cu alte cuvinte, bucuraţi-vă de viaţă. Şi amintiţi-vă că întotdeauna totul este în regulă în întreaga creaţie.

Cu asta, Namaste.


Traducere: Georgiana