Materialele Cercului Crimson
Seria Libertăţii

SHOUD 6: „Vise iluminate”

Iubitul Saint-GERMAIN & Adamus^® & YHWH prin channel de Geoffrey Hoppe cu asistenţa Lindei Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
2 martie 2013
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Iubitul Saint-Germain. Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran. Şi Eu Sunt Cel Ce Sunt, Eternul YHWH al meu. Eu sunt toate acestea. Vin la voi ca faţeta Adamus, o faţetă creată anume pentru Shaumbra, pentru cei care devin maeştri treziţi şi întrupaţi. Este doar parte a expresiei mele.

Eu Sunt Iubitul Saint-Germain. Saint-Germain, faţeta care a trăit multe vieţi pe Pământ, care a trecut prin multe experienţe similare cu ale voastre, care a strâns toate aceste experienţe sub numele de Saint-Germain.

Eu Sunt Eternul YHWH al meu, numele care nu poate fi rostit. Nu pentru că ar fi atât de sfânt sau sacru, ci pentru că este cu adevărat o vibraţie, o rezonanţă, o inimă. Nu se poate rosti în cuvinte omeneş şi nici măcar în tonuri umane. Eu Sunt acest YHWH, cuvintele care nu pot fi rostite, ci doar simţite.

Eu sunt toate aceste lucruri, aşa cum sunteţi şi voi. Ceea ce experimentaţi în întâlnirile noastre obişnuite este faţeta numită Adamus, parte din Eu Sunt al meu. (ia de pe masă un glob decorativ din sticlă, cu bule în interior) Imaginaţi-vă un moment că acest glob reprezintă sufletul şi imaginaţi-vă că lumina atinge o parte din el, iluminând o singură parte. Acea parte iluminată ar fi precum Adamus atunci când vin să vă vorbesc lună de lună sau, deseori, în visele voastre sau, deseori, când sunteţi supăraţi. Acea parte este Adamus.

Dacă priviţi mai îndeaproape, mai este o faţetă, o altă lumină care străluceşte peste acest glob, iar acesta este Saint-Germain. Saint-Germain, cel cu care aţi călătorit timp de multe, multe vieţi. Energia lui Saint-Germain v-a atras iniţial la lucrul numit Shaumbra, Cercul Crimson. Chiar dacă Tobias v-a vorbit timp de zece ani, energia lui Saint-Germain v-a atras aici.

Iar apoi, acest glob, dacă îl priviţi în întregimea sa, îl reprezintă pe Eternul YHWH, pe Eu Sunt care nu poate fi rostit, dar care este mereu prezent. Şi voi sunteţi la fel. Acesta este frumosul „voi” şi chiar acum există un aspect care străluceşte. O rază de lumină iluminează un aspect, numele pe care îl purtaţi pe ecuson sau pe care îl aveţi pe carnetul de conducere pe care l-aţi pierdut. (câteva râsete, căci se referă la o poveste spusă anterior de Linda) Lumina străluceşte acolo, dar ştiaţi că mai aveţi un alt nume? Este culminarea tuturor vieţilor voastre pământene şi reprezintă un alt aspect.

Acum, eu folosesc termenii ‘aspect’ şi ‘faţetă’ diferit. Spun că eu sunt o faţetă. Adamus este faţeta Eternului YHWH al sufletului meu, dar când mă refer la voi spun ‘aspect’. Spun că expresia umană în care vă aflaţi acum, expresia umană aflată aici pentru a se trezi şi pentru a integra toate experienţele trecute ale vieţilor voastre, acel aspect uman… îl numesc aspect fiindcă până este integrat în deplinătate, în suflet, este doar un aspect. Odată integrat, este o faţetă. Este desăvârşit.

Cum trece de la a fi aspect la recunoaşterea faţetelor, a expresiilor sufletului? Am vorbit la adunarea noastră precedentă – compasiune. Psihologia compasionată. Iubirea de sine. Iubirea de sine. Puteţi studia, puteţi munci din greu, dar în cele din urmă doar iubirea de sine vă va aduce în Eu Sunt al vostru.

Nu e vorba de cât ştiţi, de câţi bani aveţi, de câte ritualuri spirituale aţi făcut vreodată şi care să vă ducă în deplinătate. Este, simplu, acceptarea, compasiunea şi iubirea de sine. Punct. Nimic altceva nu e nevoie să fie studiat. Nimic altceva nu e nevoie să fie obţinut. Nimic altceva nu e nevoie să fie cumpărat sau negociat. Simplu, iubirea de sine, dar poate că acesta este probabil cel mai dificil lucru pe care îl veţi face vreodată.

Vasul sufletului

Sufletul este în mare măsură precum acest glob frumos. Sufletul vine gol – iniţial este gol. Este un vas. Este un vas care aşteaptă să se primească pe sine, aşteptând să se umple de potenţiale, potenţiale precum bulele pe care le vedeţi în acest glob de sticlă. Sufletul, un vas gol, vrea, simplu, să se cunoască pe sine, astfel încât creează lucrul numit aspecte care, în cele din urmă, devin faţete, iar aspectele, prin experienţele lor, încep să umple vasul cu experienţă şi cunoaştere, cu înţelepciune şi iubire.

Vasul cel gol la început este plin de potenţiale, dar potenţiale care urmează a fi realizate sau experimentate. E ca şi cum ar fi gol, iar dorinţa sufletului este de a se umple pe sine cu potenţiale şi cu experienţe pentru a-l cunoaşte pe Eu Sunt al său. Nu poate face asta prin Spirit. Nu o poate face prin altă fiinţă, chiar dacă a încercat. Nu o poate face decât prin experimentarea potenţialelor sale.

Iar când vasul este plin, când şi-a simţit potenţialele şi când a experimentat cât de multe a ales să experimenteze, când le simte chiar şi pe cele care nu au fost niciodată experimentate în realitatea fizică devine complet, pur, cristalin, împlinit. Acesta este Eu Sunt.

În starea de Eu Sunt, acest vas, acest suflet, se cunoaşte pe sine dincolo de cunoaştere, niciodată îndoindu-se, niciodată punând sub semnul întrebării. Îşi cunoaşte toate faţetele, toate unghiurile. Voi întrebaţi: „Continuă să experimenteze?” Da, continuă, dar nu sunt experienţele umane. Continuă să experimenteze iubirea pentru sine şi doar de asta are nevoie, e tot ceea ce vrea, tot ceea ce doreşte.

Atunci când vasul este plin, complet, continuă să se îndrăgostească de sine cu fiecare respiraţie, în fiecare moment, fără condiţii, fără îndoială, cu siguranţă fără ruşine. Continuă să se îndrăgostească de sine, pentru că acesta e cel mai măreţ lucru din toate. Eu Sunt Cel Ce Sunt îndrăgostindu-mă de mine în fiecare zi.

Dragii mei prieteni, ce onoare a fost – şi încă este – să fiu cu voi, să privesc cum vă luaţi aspectele, provocările, experienţele, şi le distilaţi în înţelepciune, le aduceţi în suflet, le aduceţi în faţetele lui Eu Sunt ce va fi etern. Etern. Dau acest glob ca să treacă din mână în mână pentru ca fiecare dintre voi să-l simtă, să-l privească.

Recapitulare

Haideţi să începem cu o recapitulare azi. Avem nevoie de tablă. Veţi observa de-a lungul zilei schimbul graţios, sper, dintre Adamus, Saint-Germain şi Eu Sunt Cel Ce Sunt. Hai să facem o recapitulare. Mulţi dintre voi spun… revedeţi Shoudurile, veniţi la un workshop şi spuneţi: „Nu e nimic nou de data asta”. Când eu spun „recapitulare”, începeţi: „Oh, credeam că aflăm ceva nou”. Adamus spune: „De ce facem recapitularea?” (câteva râsete) Până pricepeţi, recapitulăm.

Facem o recapitulare pentru că e foarte uşor, foarte uşor să pierdeţi perspectiva. Vă aflaţi în această uriaşă gravitaţie psihică. Gravitaţia, gravitaţia fizică a Pământului nu e nimic pe lângă gravitaţia psihică a acestei realităţi. E foarte uşor să vă pierdeţi calea, să uitaţi de ce sunteţi aici. E foarte uşor să intraţi în tipare, să intraţi în probabilităţi în loc de a intra în potenţiale.

Familiile spirituale (angelice)

Hai să începem cu începutul azi. Începutul. Hai să începem cu familiile spirituale. Ai putea scrie tu, draga mea?

LINDA: E bucuria mea.

ADAMUS: Numărul 1 pe listă – familiile spirituale, familiile angelice, de acum eoni de timp, de acum atât de mult timp încât aţi uitat. Nici nu vă mai amintiţi numele familiilor voastre spirituale, însă fiecare dintre voi vine dintr-o familie spirituală. Dacă ele nu ar fi fost, nici voi nu aţi fi venit aici.

Venit aici în numele familiilor voastre spirituale. Aţi venit aici ca să contribuiţi la rezolvarea… hai să-i spunem a energiei blocate. De asta încă mai rezolvaţi energia blocată. Aţi venit aici în numele familiilor voastre spirituale pentru a ajunge la înţelepciunea a ceva care apoi să fie împărtăşit cu ele, ca să le elibereze.

Noi vorbim despre libertate în acest Shoud – libertatea omului –, dar în realitate este libertatea familiilor voastre spirituale. Puteţi spune că acum ele se află la casele lor, aşteptând, cu energia şi conştiinţa în aşteptare. Vă aşteaptă pe voi, da, pe voi, să treceţi prin vieţile voastre ca să învăţaţi cum să curăţaţi energia, cum să o mişcaţi, cum să vă iubiţi pe voi. Apoi veţi deveni adevăratele Standarde.

În familiile voastre spirituale puteţi spune că aveţi cele mai – folosesc cuvinte umane – cele mai prestigioase titluri. În familiile spirituale nu liderii grupului erau cei mai respectaţi. Cu siguranţă nici liderii religioşi, pentru că familiile spirituale nu aveau aşa ceva. Cei mai apreciaţi dintre toţi erau cunoscuţi drept învăţători. Învăţătorii – mai apreciaţi ca liderii, ca judecătorii şi ca întreaga ierarhie –, învăţătorii erau în vârf.

De ce? Pentru că învăţătorul, în adevărata sa definiţie, este cel care îşi permite (sieşi) să intre în experienţa necunoscută, acolo unde nu a mai mers înainte niciun om sau niciun înger. Ei sunt cei care intră în creaţia care urmează abia a fi creată sau chiar imaginată. Învăţătorul intră în acea noutate a creaţiei pentru a se experimenta pe sine, pentru a aduce energia forţei vieţii, pentru a aduce Prezenţa Eu Sunt în Nimic.

Învăţătorul intră în profunzime şi o experimentează în sine, nu în afara sa. Apoi învăţătorul iese din noua experienţă după ce va fi plantat seminţele divinităţii, ale forţei vieţii, ale lui Eu Sunt, aducând potenţiale realizate, astfel încât alţii să poată veni altădată pe acel teren de joacă. Învăţătorul iese din acea experienţă şi apoi împărtăşeşte cu alţii ceea ce a învăţat prin cuvinte şi prin poveşti, prin simţiri, prin inimă, prin expansiunea conştiinţei sale şi prin noua radianţă a sufletului său.

Fiecare dintre voi – învăţător. Nu precum un învăţător uman, nu aşa cum este tratat un învăţător uman, însă fiecare dintre voi este învăţător, sunteţi lideri adevăraţi şi de asta sunteţi aici. Fiecare dintre voi. Indiferent ce credeţi despre aspectul care stă astăzi aici, indiferent care este serviciul vostru de zi cu zi, indiferent cât de avansaţi spiritual credeţi că sunteţi sau că nu sunteţi, sunteţi cu toţii învăţători. Cu toţii v-aţi părăsit familiile spirituale şi aţi venit aici ca să învăţaţi ceva de împărtăşit cu ele.

Ordinul Arcului

Mai departe. Desenează o săgeată în jos, te rog. (către Linda) O săgeată mică. Mai departe. Călătoria voastră v-a purtat prin locul numit Ordinul Arcului. Ştiu că nu e ceva nou, dar e nevoie de recapitulare. Ordinul Arcului era adunarea reprezentanţilor tuturor familiilor spirituale, inclusiv voi. Fiecare dintre voi a fost parte integrantă în proiectarea, crearea şi organizarea Ordinului Arcului. Din cele 144.000 de familii au venit reprezentanţii, mulţi din fiecare familie, incluzându-vă pe voi.

Exista consens pentru prima dată în creaţia din afara Spiritului, consens, o recunoaştere de a fiinţă-suflet la fiinţă-suflet care nu mai avusese loc niciodată, consensul că fiecare fiinţă-suflet are o scânteie de Spirit, fiecare fiinţă-suflet are drepturi inalienabile şi că fiecare fiinţă-suflet este eternă.

Aţi venit în Ordinul Arcului şi în Ordinul Arcului s-a decis că va fi pregătit un loc în realitatea fizică în care reprezentanţii, învăţătorii, vor merge şi vor experimenta, vor experimenta viaţa în formă fizică – cea mai profundă experienţă care va fi cunoscută vreodată de fiinţele angelice. Vor fi în creaţia lor, vor trăi în ea, vor fi parte din ea, vor purta esenţa cunoscută acum drept corp. Vor trăi în profunzime, vor intra adânc în creaţie pentru a contribui la înţelegerea conştiinţei, a energiei şi a modului în care lucrează cu conştiinţa. Mai mult decât orice altceva, vor contribui la înţelegerea adevăratelor potenţiale ale fiecărei fiinţe-suflet din creaţie.

Iar când chemarea a fost emisă de către Casa lui Gavriil către cei care vor merge pe Pământ, voi, prieteni, v-aţi rostit numele spiritual. Nu numele uman, ci numele sufletului. L-aţi rostit tare. Din nou, din acest motiv vă rog mereu să vorbiţi cu vocea voastră reală, cu vocea sufletului vostru.

Astfel că un grup mare de fiinţe angelice a venit în locul pe care acum îl cunoaşteţi drept Pământ. Nu avea energie a forţei vieţii. Nu avea copaci, animale, dar acei îngeri şi-au imaginat pe stânca numită Pământ fiinţe vii, multe, dinamice, astfel că aşa a devenit. Cât a durat nu contează. Că au fost şapte zile, că au fost milioane de ani, nu contează deloc.

Iar apoi a venit timpul să plecaţi în călătoria care v-a purtat dincolo de Ordinul Arcului. Poate era prima dată când s-a experimentat lucrul pe care acum îl cunoaşteţi drept lacrimi. Erau lacrimile fiinţelor angelice care vă priveau pe când plecaţi, fără să ştiţi ce veţi deveni, fără să ştie dacă vă veţi întoarce vreodată, pentru că acum vă avântaţi într-un loc al adevăratului necunoscut, cu profunzimi atât de adânci încât nimeni nu ştia unde se încheie. Familia voastră spirituală a obţinut în acel moment lucrul numit inimă, pe care nu-l mai avusese niciodată până atunci, iar voi aţi mers mai departe, speriaţi, neliniştiţi, încântaţi, fără să ştiţi ce va urma.

Aţi venit în acest loc numit Pământ. Pământul înflorea acum cu animale, cu plante, era plin de copaci şi de flori. Avea cer şi propriul său soare, era plin de moarte şi renaştere, de ritmul constant şi de ciclul constant al vieţii pe Pământ, o reamintire constantă pentru fiecare dintre voi că nimic nu moare cu adevărat. O reamintire că voi aţi plantat acest Pământ înainte de a veni aici. O reamintire că, indiferent ce ar fi, nu există moarte cu adevărat.

Omenirea

Aţi venit în omenire. Următoarea săgeată – omenirea (către Linda). Aţi venit în omenire, alături de alţii, pionieri care au venit în locul numit Pământ şi, imediat, aţi intrat în spaţiul numit conştiinţa de masă. Iniţial era pură. Nu era distorsionată. Nu era deformată în nici un mod. Era pură, dorinţa pură a inimii fiinţelor angelice din Ordinul Arcului care veneau aici.

V-aţi alăturat lucrului numit omenire – omenire – şi de atunci purtaţi acest ecuson. Sunteţi mândri de omenire şi sunteţi ruşinaţi de omenire. Găsiţi o mare bucurie în omenire şi în special acum simţiţi o anumită jenă pentru omenire, pentru că ştiţi că aţi fost parte din crearea acestei specii noi.

V-aţi experimentat pe voi în cadrul omenirii, în această dimensiune foarte dinamică, o dimensiune plină de gravitaţie psihică care a continuat să vă tragă tot mai în adânc. Da, Pământul are o anumită gravitaţie fizică – cu siguranţă atunci când aruncaţi ceva în aer revine pe pământ –, dar aceasta nu este nimic în comparaţie cu gravitaţia psihică.

Gravitaţia psihică vă va înconjura. Gravitaţia psihică vă va trage tot mai adânc în ea însăşi. În special dacă există găuri în ceea ce aţi numi echilibrul sau conştiinţa voastră – îndoieli, întuneric, întrebări neîmplinite – gravitaţia psihică va pune stăpânire pe ele şi va umple fiecare gaură cu sine, trăgându-vă tot mai adânc în sine, până la punctul în care ajungeţi atât de pierduţi încât uitaţi cine sunteţi, de ce sunteţi aici, resursele şi instrumentele pe care le aveţi. Vă uitaţi familia angelică, Ordinul Arcului, uitaţi chiar şi Spiritul – poate cel mai trist lucru din toate. Chiar şi Spiritul.

Omul care se trezeşte

După multe, multe cicluri sau întrupări în omenire, ajungeţi la următorul punct – omul ce se trezeşte. Omul care se trezeşte. Ceva s-a petrecut pe cale în experienţa voastră umană. O parte din voi a spus: „Nu este real. Gata. E timpul să ies. Acesta nu mai este adevăratul sine”. Aţi ajuns aşa de pierduţi sau de cufundaţi aici încât aţi spus că este timpul de a ieşi.

Acesta este un atribut adevărat al învăţătorului. Învăţătorul ştie când să iasă, ştiind că poate emite din sine chemarea de a ieşi din orice experienţă ar fi intrat. Învăţătorul spune: „Am să mă întorc la mine”.

Aţi devenit omul în trezire şi aţi început ceea ce aţi considera a fi o foarte lungă călătorie înapoi către voi înşivă, dar în tot acest timp, pe când încercaţi să vă treziţi, nu aţi anticipat niciodată forţele gravitaţiei psihice. Părea că la fiecare pas pe care îl făceaţi în direcţia trezirii eraţi traşi doi paşi mai adânc, iar aceasta este o realitate.

Este o realitate extraordinară dintr-un punct de vedere, spre deosebire de alte experienţe pe care le-aţi avut în creaţie ca învăţători – nu e la fel de uşor de ieşit din ea. Gravitaţia psihică continuă să vă tragă înapoi. Continuă să caute slăbiciunile. Continuă să caute părţile neîmplinite din voi. Le va înşfăca şi vă va îneca. Chiar dacă încercaţi să sorbiţi o gură de aer, chiar dacă urlaţi după o gură de aer, chiar dacă încercaţi să vă forţaţi prin voinţă ieşirea din închisoarea Pământului, vă va ţine strâns. Chiar dacă veţi striga către dumnezeu, dacă vă veţi ruga îngerilor, gravitaţia psihică vă va trage mai în adânc – dintr-un motiv anume.

Până nu veţi cunoaşte iubirea din voi, până nu veţi cunoaşte desăvârşirea, acceptarea, compasiunea pentru voi, nu vă va lăsa să ieşiţi. Nu vă va lăsa să ieşiţi la suprafaţă. Vă va trage înapoi pentru ceea ce numiţi lecţii. Vă va trage înapoi pentru toate lucrurile nerezolvate şi neîncheiate. Indiferent cui v-aţi plânge, indiferent ce aţi încerca să folosiţi, indiferent câtă forţă mentală sau a voinţei folosiţi, vă va trage înapoi. Voi aţi proiectat să fie aşa. Voi aţi creat astfel jocul şi aţi spus: „Nu voi găsi calea de ieşire până când nu mă găsesc pe mine”.

Astfel că ajungeţi la punctul omului în trezire, unul din cele mai dificile, provocatoare, frumoase şi împlinitoare lucruri pe care le veţi experimenta vreodată, iar cele prin care aţi trecut în aceşti mulţi ani ai vieţii voastre sunt lucruri pe care nu le veţi uita niciodată. Nu vor fi niciodată doar cifre, date, momente. Cele prin care treceţi ca om în trezire sunt profunde şi mişcătoare, iar asta are un efect chiar aici, asupra familiilor voastre spirituale. Înţelepciunea pe care o extrageţi din această parte a călătoriei voastre este cel mai profund şi cel mai mişcător din toate lucrurile pe care le-aţi făcut vreodată în numele familiilor voastre.

Eu, ca Saint-Germain, am vărsat multe lacrimi pentru experienţele prin care aţi trecut şi prin care încă mai treceţi, ştiind că nu e nevoie să fie atât de dificil, ştiind că nu e nevoie să fie o asemenea închisoare, ştiind că nu e nevoie să ducă la lucruri precum depresia, mânia, la simţirea că nu a mai rămas nimic.

Mulţi dintre voi… nu, voi toţi aţi trecut prin asta, v-aţi întrebat cine sunteţi, aţi încercat să vă ţineţi de putere, aţi încercat să vă ţineţi de puterea altcuiva, aţi încercat să vă ţineţi de orice v-ar scoate din experienţa infernală de a nu şti sau de a nu vă aminti cine sunteţi.

Un lucru, dragi prieteni, un lucru vă va elibera – iubirea pentru voi înşivă. Cineva a întrebat zilele trecute: „Cum se iubeşte cineva pe sine? Unde este manualul? Care sunt regulile? Spune-mi cum să mă iubesc pe mine, ca să pot ieşi de aici”. Iubirea de sine este cel mai uşor şi cel mai dificil lucru pe care îl veţi face vreodată. Este acceptarea. Este liniştea. Înseamnă a nu mai privi în afara voastră. Înseamnă a asculta acea voce interioară micuţă – cunoaşterea. Cunoaşterea.

Maeştri întrupaţi

Mai departe. Deveniţi maeştri întrupaţi în acea cunoaştere. Da, maeştri întrupaţi. Mă uit la voi toţi – este aproape ca ziua absolvirii. Încă nu aţi făcut pasul în faţă, încă nu v-aţi dat voie să primiţi diploma de absolvire, dar este ziua absolvirii. Vă treziţi, sunteţi încântaţi, sunteţi agitaţi. Credeţi că ştiţi cum se va desfăşura ziua absolvirii – ceremonia, petrecerea de după.

Azi, în ziua absolvirii, priviţi în urmă la toate experienţele care v-au adus la acest punct. Râdeţi de unele, plângeţi pentru altele. Vă întrebaţi dacă aţi fi putut face asta mai bine sau mai repede. Vă întrebaţi dacă cei despre care aţi simţit că i-aţi rănit mai sunt răniţi. Le trimiteţi o rugăciune, o eliberare.

Aici suntem – ziua absolvirii. Încă nu aţi primit diploma, recunoaşterea. Şi vă aşteaptă o surpriză. Când vă veţi auzi numele strigat ca să veniţi în faţă, vocea pe care o veţi auzi este a voastră, desigur. Scena va fi goală, vă va aştepta. Toţi ochii vor fi îndreptaţi asupra voastră – ochii familiilor voastre spirituale, ochii celor cu care v-aţi împărtăşit călătoria, ai celor cu care v-aţi întâlnit la cursuri spirituale, la workshopuri, în călătorii. Toţi vă vor privi când vă veţi apropia de scenă.

Scena este goală. Nu există diplomă. Nu există o statuetă sau un premiu. Scena este a voastră ca să creaţi oricum vreţi să vă primiţi pe voi. Voi vă oferiţi recunoaşterea şi diploma. Nimeni altcineva nu o poate face pentru voi. Eu nu voi fi pe scenă, dar voi fi în primul rând. Voi veţi putea să vă spuneţi vouă înşivă: „Eu Sunt Cel Ce Sunt”, cu o voce ce va putea fi auzită în întreaga creaţie. „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. o voce ce vine din sufletul vostru, o voce ce vine din împlinire, umplând acel cristal frumos, spunând: „Eu Sunt Cel Ce Sunt”.

Ziua absolvirii – iar voi toţi faceţi o pauză. Întrebarea este, pe când voi contemplaţi intrarea în propria desăvârşire: „Sunt pregătit? Am pierdut ceva din vedere? Am lăsat cumva în urmă un şir de lacrimi, de inimi zdrobite şi de facturi neplătite? (câteva râsete) Sunt pregătit?”

Vă gândiţi la energii arhetipale care au mers înaintea voastră – Yeshua, Buddha, mulţi alţii – şi spuneţi: „Merit să fiu în compania lor?” Oh, da, am uitat –şi Adamus. (câteva râsete) „Merit să fiu în compania lor? Dacă aş primi această diplomă de la mine, nu ar trebui să fiu în stare să pocnesc din degete şi să creez un buchet de flori? Nu ar trebuie să fiu în stare să nu mai mănânc niciodată? Nu ar trebui să fac vindecări miraculoase cu toţi ceilalţi? Nu de asta e nevoie ca să mă declar maestru?” Numai dacă voi credeţi că trebuie.

Adevăratului maestru înţelept nu-i pasă. Nu contează. Nu e vorba despre câte miracole poate face. Nu e vorba despre a putea face magii sau trucuri. Nu are legătură cu capacităţi, cu puteri, cu nimic din acestea. Este, simplu, simplu, capacitatea de a vă accepta pe voi. Asta e tot.

Acum, cu asta, cu adevărata iubire de sine, toate lucrurile sunt posibile. Cu acea iubire de sine, nu se mai pune problema banilor. Banii sunt doar un mod rudimentar de a vă spune că nu vă iubiţi pe voi – sau lipsa banilor, ar trebui să spun. Sau sănătatea – un mod dureros de a spune că încă nu aţi intrat în iubirea de sine totală. Odată ce acceptarea este acolo, adevărata magie începe.

Încă maestrul înţelege că nu mai are nevoie de magie sau de putere ori de energie din afara sa. Devine nesemnificativ şi apoi adevăratul maestru începe să râdă şi continuă să râdă până când îi dau lacrimile, uluit de cât simplu era totul, dar uimit şi de câtă experienţă şi-a putut oferi sieşi.

Maestrul întrupat, pasul următor. Maestrul întrupat înţelege că nu se mai află aici pentru a fi în serviciu – în serviciul vechi, aş spune – faţă de nimeni altcineva, deoarece în această perioadă, în special ca om în trezire, aţi trecut prin perioada de a fi susţinătorii energiei, cei care făceau bine, salvau planeta, făceau totul în serviciul altora. A fost o parte importantă a trezirii voastre să fiţi în serviciu.

Au fost vremuri în care aţi susţinut energia celor din vechime, aţi susţinut energiei Gaiei, aţi susţinut energiile lui Isis, ale femininului sau ale masculinului ori pe ale victimelor sau pe ale zeilor şi zeiţelor. Susţinătorii energiei. Aţi făcut asta vieţi după vieţi. Dar nu mai sunteţi susţinătorii energiei. Nu vă faceţi griji, dragi prieteni, mulţi, mulţi alţii vor să iasă din conştiinţa de bază a omenirii şi să treacă în postura de susţinători ai energiei, în care v-aţi aflat voi odinioară. Nu sunt lucruri care să rămână neîndeplinite doar pentru că voi le-aţi părăsit.

Adevăratul maestru este suveran, se află în sine. Nu mai încearcă să salveze lumea sau să susţină energia pentru nimic altceva. Adevăratul maestru nu umblă de colo-colo încercând să-i vindece pe diverşi. De ce? Pentru că simpla sa prezenţă reprezintă toată vindecarea de care ar putea avea nevoie cineva. Asta e tot. Fără forţă, fără încercări. Povestea lui Yeshua lucrând cu alţii şi vindecându-i este inexactă. Tot ceea ce făcea Yeshua era să stea în faţa celuilalt, să-l privească în ochi, să-l vadă pe Eu Sunt în celălalt, să aprindă o scânteie în el. Doar de asta e nevoie.

Maestrul, adevăratul maestru în Noua Energie, merge cu sine. Adevăratul maestru – cu totul suveran. Fără hrănire. Fără poveşti. Adevăratul maestru acceptă Pământul, oamenii, familiile spirituale şi toate lucrurile drept ceea ce sunt, recunoscând că totul este în perfecţiune, recunoscând că nimic nu poate merge prost. Nimic. Nu puteţi lua decizii greşite, nu puteţi. Puteţi avea doar experienţe.

Adevăratul maestru, maestrul întrupat, păşeşte pe Pământ ştiind că nu mai este obligat să fie aici. Nu mai are stagii de serviciu sau obligaţii faţă de alţii. Adevăratul maestru păşeşte pe Pământ pur şi simplu pentru a-şi lăsa lumina să strălucească. Simplu, pentru a-şi lăsa lumina să strălucească.

Da, adevăratul maestru – maestrul întrupat care veţi deveni în curând – maestrul întrupat încă mai are provocări cu dualitatea, încă mai simte duritatea acestei realităţi, dar ştie că nu este prizonier, ştie că în orice moment poate ieşi pur şi simplu. Cel mai dificil lucru al trecerii de la omul în trezire la maestrul întrupat este întrebarea, în cuvintele nemuritoare ale lui Metatron: „Sunteţi pregătiţi?” Sunteţi pregătiţi?

Sunteţi pregătiţi?

Privesc energiile şi conştiinţa voastră şi ştiu că v-ar plăcea să fiţi pregătiţi, dar ştiu că mai există lucruri care vă ţin pe loc. Iată-vă aici, în ziua absolvirii, fără a fi siguri dacă veţi merge să vă primiţi diploma. Visaţi astfel de lucruri, că niciodată nu primiţi diploma de absolvire, dar este simbolul dilemei dacă sunteţi cu adevărat pregătiţi pentru următorul pas. Pregătiţi.

A fi pregătit înseamnă lucruri precum a cunoaşte, a cunoaşte absolut răspunsurile –le ştiţi, dar pretindeţi că nu este aşa. Ştiţi că există anumite lucruri din viaţa voastră ce trebuie eliberate, dar încă nu vreţi să le eliberaţi – relaţii, karmă, aspecte. Plantaţi acele îndoieli chiar în faţa voastră, chiar aici, în ziua absolvirii. Le aşezaţi în faţa voastră, aproape ca să vă chinuiţi singuri, aproape ca şi cum vreţi să vă testaţi singuri. Şi ştiţi ce se petrece când apar îndoielile. Din nou, un pas înainte, doi paşi înapoi până când sunteţi absolut, clar, definitiv siguri că sunteţi pregătiţi.

Dar asta ridică la suprafaţă probleme. Ce vor face alţii fără voi – voi, maeştrii întrupaţi? Hm. Dar cum rămâne cu treburile neterminate, cu relaţiile neîmplinite, cu toate celelalte? Eu vă spun că le puteţi elibera cu o respiraţie. Asta e tot. Toată karma, toată îndoiala de sine, toate ataşamentele pe care le aveţi faţă de alţii şi pe care ei le au faţă de voi le puteţi elibera cu o respiraţie. Este ce mai mare respiraţie pe care o veţi respira vreodată şi cea mai bună dintre ele.

Atunci când ne strângem astfel, Adamus vă distrage. Eu vă iubesc. Ne strângem astfel, iar noi vă împungem şi vă provocăm. Vă tulburăm. Vă înfuriem intenţionat. Vă facem să râdem. Din când în când vă facem să plângeţi.

Dar totul este un mod de a spune: ce treburi neterminate vă împiedică să respiraţi acea respiraţie anume, vă împiedică să fiţi învăţători ai Pământului, maeştri întrupaţi? Ce vă împiedică să păşiţi ca maestru întrupat, fără să mai trebuiască să aveţi experienţe pentru a creşte şi a vă extinde, ci doar să experimentaţi pentru că voi alegeţi? Ştiind în orice moment că puteţi ieşi oricând la modul absolut, dar că alegeţi să nu o faceţi.

Astfel că iată-ne aici, în ziua absolvirii. Îndoieli – o grămadă. Întrebări – multe. Aţi vrea ca cineva să vă ia de mână şi să vă tragă sau cel puţin să vă dea diploma.

Cunoaşterea

Astăzi aş vrea să discutăm despre ceva numit cunoaştere. Cunoaştere – ceva ce deja este acolo. Sunteţi suficient de înţelepţi. Acum mult, mult timp aţi fost suficient de înţelepţi – chiar înainte de familia voastră spirituală – suficient de înţelepţi ca să aşezaţi cunoaşterea adânc în voi, astfel încât să nu vă fie smulsă niciodată, scoasă, extrasă, îndepărtată, diminuată. Poate doar să fie ascunsă de voi faţă de voi.

Dar cunoaşterea este acolo. Cunoaşterea fiecărei întrebări. Cunoaşterea fiecărei confuzii. Cunoaşterea care instantaneu ridică ceaţa. Cunoaşterea lui Eu Sunt. Este deja acolo. Cunoaşterea tuturor întrebărilor despre grijile voastre spirituale, despre grijile vieţii, despre problemele cu banii, cu sănătatea, cu toate celelalte, deja este acolo. Nu e ceva magic. Nu e ceva ezoteric pe care să nu-l puteţi aduce în această realitate. Nu vine de altundeva. Este deja acolo. Totuşi, nu este în mintea voastră. Nu este aici (arată spre cap). Este aici (inima) şi aici (în centru) şi în acel glob frumos.

Cunoaşterea. Cunoaşterea care să va ajuta să înţelegeţi ce îndoieli, ce îngrijorări aveţi acum şi de ce le-aţi permis să fie acolo. Cunoaşterea care vă va arăta cum să treceţi podul ce merge de la omul în trezire la maestrul întrupat. Este acolo.

V-aţi uitat la alţii – Tobias, Adamus, la mine, la oricine altcineva despre care puteaţi citi sau pe care îl puteaţi asculta – ca să vă ofere răspunsul. Şi totuşi, deşi alţii v-ar fi putut da răspunsuri pentru omul obişnuit sau pentru omul în trezire, acum nimeni nu vă mai poate da acel răspuns. Nimeni. Trebuie să vă cufundaţi în cunoaşterea voastră.

O să-mi spuneţi că nu ştiţi unde este cunoaşterea, iar asta este parte a jocului. Eu am să vă privesc direct în ochi şi am să vă spun: „Să nu mai minţi vreodată”, aşa cum voi v-aţi spune asta vouă înşivă. Ştiţi, doar pretindeţi că nu ştiţi. Înţelegeţi, doar pretindeţi că nu înţelegeţi. Este deja acolo şi aş vrea să intrăm în asta cu nişte muzică în fundal. Un merabh al cunoaşterii.

Merabhul cunoaşterii

Respiraţi adânc. Haideţi să reducem puţin lumina. (începe muzica: „Spiritual” de Charlie Hayden şi Pat Metheny, de pe albumul „Beyond The Missouri Sky (Short Stories)”)

Respiraţi adânc. Încep prin a pune întrebarea: de ce aţi pretins că nu ştiţi? Orice maestru ascensionat vă va spune: cunoaşterea este mereu acolo. Cunoaşterea oricărei întrebări. Cunoaşterea voastră.

În acest spaţiu blând, pe când intrăm în a treia lună a acestei ere noi pe planeta Pământ, ajungem la absolvire cu un grup venerat de învăţători angelici ce pretind că sunt oameni. Eu vă cer să intraţi în cunoaşterea voastră. Nu se află în nici un loc anume din corpul vostru. (pauză)

Până acum aţi încercat să descoperiţi cunoaşterea în minte. Nu s-a aflat niciodată acolo. (pauză) Aţi încercat să aflaţi răspunsurile de la alţii. Cum ar fi putut ei să vă spună ceea ce puteţi cunoaşte doar pentru voi? (pauză)

Acum mult timp aţi plantat cunoaşterea în aspectul vostru care urma să meargă pe Pământ. Voi, sufletul, aţi dăruit aspectului vostru uman cunoaşterea. Omul a pus-o deoparte, spunând: „Am să o recuperez când timpul va fi potrivit”.

Este cunoaşterea voastră. Mintea spune: „Unde, oh, unde este?” Şi inima spune: „Este aici”. (pauză) Aspectele voastre au scormonit peste tot încercând să o găsească, au deschis orice uşă, orice dulap, orice bufet din istoria voastră, spunând: „Unde este ascunsă? Unde este cunoaşterea?”

Nu o vor găsi. Este un dar al sufletului vostru pentru voi. Nu a fost dăruit aspectelor. Nu a fost dat minţii sau corpului. Este darul vostru pentru voi. (pauză) Respiraţi adânc şi primiţi-l de la voi înşivă. Cunoaşterea nu poate fi pricepută, măsurată, disecată, accentuată sau distrusă. Este înnăscută. Mereu a fost acolo.

Respiraţi cunoaşterea voastră fără a vă gândi la ea. (pauză) Cunoaşterea este precum Marele Soare Central al lui Eu Sunt – sinele vostru. Deşi ar putea să mai fie acoperită de nori, de ceaţă deasă, în trezire respiraţi adânc şi suflaţi departe toţi acei nori, ridicaţi ceaţa şi permiteţi iluminării cunoaşterii voastre să strălucească. Permiteţi corpului să o primească. Permiteţi minţii să o primească, întrucât merge mult dincolo de minte. Permiteţi fiecărui aspect să-i simtă căldura. (pauză)

Cunoaşterea opreşte căutarea. Cunoaşterea e atât de blândă şi compasionată. Este a voastră. (pauză) Dacă vreo parte din voi se îndoieşte, se întreabă dacă o aveţi cu adevărat, declaraţi din Eu Sunt al vostru: cunoaşterea vă aparţine. Este acolo şi mereu va fi.

Cunoaşterea vă ajută să înţelegeţi de ce aţi pus acele îndoieli în faţa voastră în ziua absolvirii, ca să fiţi reabsorbiţi de gravitaţia psihică spirituală. Cunoaşterea vă ajută să înţelegeţi cum să dizolvaţi instantaneu acele îndoieli. Nu să vă luptaţi cu ele, cu să negociaţi cu ele, ci, simplu, să le dizolvaţi. (pauză) Cunoaşterea vă aminteşte că nu aveţi nevoie de putere. Nu există luptă. Nu e nimic cu care să vă bateţi. E vorba doar de declararea lui Eu Sunt al vostru. (pauză)

Respiraţi cunoaşterea voastră. Simţiţi cum vă umple abdomenul… cum vă umple pieptul… Daţi-i voie să radieze către toate aspectele voastre… Încălziţi cele mai reci locuri din amintirile voastre. Doar fiţi cu cunoaşterea pentru câteva minute de tăcere… aici… ascultând muzica… Îmbrăţişaţi-vă cunoaşterea. (pauză lungă)

Cunoaşterea este atât de pură, fără agendă. Nu încearcă să vă tragă într-o parte sau în alta. E atât de liniştită încât uitaţi să o auziţi. Atât de blândă încât nici nu o recunoaşteţi. Dar este acolo. Cunoaşterea este o binecuvântare. Răspunde întrebărilor înainte ca ele să fie puse. Într-atât de frumoasă este cunoaşterea voastră. Deja cunoaşte, prin urmare nu mai există cu adevărat întrebări. Haideţi să respirăm adânc. Respiraţi adânc cunoaşterea voastră. [muzica se estompează]

Acum, veţi descoperi că mintea începe să se întrebe: „Chiar am experimentat asta?” Dacă vă acordaţi permisiunea, da. Mintea va spune: „Chiar funcţionează?” Răspunsul vine doar din adâncul vostru – dacă voi alegeţi să funcţioneze. Mintea vrea să o testeze, să o treacă printr-un test uman, iar voi sunteţi cei ce trebuie să spună: „Nu. Nu e nevoie de testări, pentru că doar ar îngropa-o, ar ascunde-o încă o dată”.

Mintea va spune: „Este mai puternică, mai înţeleaptă, mai puternică decât sunt eu?” – mintea, lucrul pe care v-aţi bazat – şi va fi aşa numai dacă voi veți permite. Din acest moment depinde de voi ca să alegeţi să fiţi cunoaşterea.

Vă puteţi îngădui să vă îndoiţi şi apoi să fiţi din nou traşi în gravitaţia psihică. Sau puteţi face alegerea – cunoaşterea este aici. Străluceşte, radiază prin fiecare parte a voastră către fiecare aspect care în curând va deveni o faţetă.

Depinde cu totul de voi. Dacă mintea joacă jocuri şi voi vă jucaţi cu ea, ruşine vouă. Dacă mintea joacă jocuri şi voi intraţi în echilibrul lui Eu Sunt, în fiinţa voastră, atunci mintea va înceta să-şi mai joace jocurile. Într-atât este de simplu. Puteţi reaprinde lumina.

Eu ţin acum acest glob frumos ce reprezintă vasul sufletului, plin acum cu multe experienţe. Este atins de foarte multe din potenţialele ce erau latente în el şi s-a experimentat pe sine. A mers din mână în mână, în întreaga sală. Fiecare dintre voi l-a simţit, şi-a pus energia în el, şi-a imaginat sufletul complet, împlinit, plin, ce nu mai are nevoie de experienţele umane, sufletul ce spune: „Ajunge. Gata”.

Dar ce simt eu în acest glob atins de energiile voastre? Ce simt? Un lucru interesant. Ceva interesant. Îl aud spunând, cu propriile voastre cuvinte: „Am permisiunea? Am permisiunea de a fi maestru întrupat? Am permisiunea din partea cuiva, a ceva, permisiunea din partea sufletului meu? Am acea permisiune? O am?” Şi ca afirmaţie secundară: „Sunt pregătit cu adevărat? Chiar sunt pregătit?”

Da, spuneţi voi, sunteţi fiinţe spirituale. Aţi studiat spiritualitatea, dar aici, în ziua absolvirii voastre, spuneţi: „Chiar sunt pregătit şi chiar am permisiunea?” Astfel că am să trimit globul iar în sală pentru ca voi să vă răspundeţi singuri, acum când aveţi cunoaşterea. (câteva râsete)

Fondul Lumii Libere şi Iluminate

Mai departe. Am vorbit la ultima noastră întâlnire despre Banca Lumii Libere şi Iluminate. Haideţi să continuăm discuţia. Banca Lumii Libere şi Iluminate. (către Linda). Există ceva confuzie acum în legătură cu lucrul numit Fondul Saint-Germain. Aţi putea spune parţial că este o distragere, aşa cum am mai distras noi întotdeauna în trecut. Am creat distrageri ca să-i îndepărtăm pe cei care nu aveau o inimă şi o minte pură. I-am distras.

Alchimia – una din cele mai mari distrageri pe care le-am inventat vreodată. A fost uşor. A fost cea mai uşoară din toate. Am anunţat că am aflat cum să transformăm pietre în diamante frumoase. Asta i-a distras pe cei care nu aveau inima pură, astfel încât noi puteam lucra cu cei care o aveau, deoarece adevărata alchimie înseamnă, simplu, a permite unei stări de a fi, unei structuri sau unei experienţe să evolueze, să devină altceva, fără efort şi cu graţie.

Adevărata alchimie originală se numea, de fapt, merabh. Însemna, simplu, a permite ieşirea dintr-o stare anume într-o altă stare de a fi, a experimenta, a înţelege. Odată ce aţi învăţat cum să faceţi pentru voi un merabh simplu de la o anumită definiţie la o definiţie diferită – fără efort sau gândire, pur şi simplu o faceţi graţios –, odată ce aţi învăţat cum să faceţi asta, da, transformarea unei pietre în aur e o joacă de copil. Însă noi am distras prin publicitate, prin promovarea faptului că lucrăm cu pucioasă, cu foc şi cu multe altele, astfel pregătind calea pentru cei care realmente aveau o inimă pură, cei care nu erau distraşi de aur sau de diamante.

Aşa că, dragii mei prieteni, distragem încă o dată cu lucrul numit Fondul Saint-Germain şi funcţionează excelent. (câteva râsete) După cum unii dintre voi s-ar putea să fi experimentat, Sart, funcţionează excelent. Deoarece aceia care caută doar nişte bani în plus, cei care caută doar puterea, cei care permit numai firii lor lacome să încerce să pună mâna pe o grămadă de bani sau pe o grămadă de aur sunt distraşi, trimişi în altă parte, astfel noi ne putem face adevărata lucrare.

Acum voi spuneţi: „Ei bine, de ce vorbim despre asta aici? Dar nu vor şti cu toţii? O să mai fie un secret?” Dragii mei prieteni, ei sunt aşa de ocupaţi să fie distraşi de bogăţia instantanee încât noi nu mai avem de ce să ne facem griji.

Fondul Lumii Libere şi Iluminate, aşa cum i s-a spus, este un concept foarte simplu şi se leagă de ceea ce facem noi aici cu cunoaşterea. Am să vă spun chiar acum: fondul este disponibil. Este un fond energetic. Nu înseamnă dinari, pesos sau dolari… (râsete, căci scoate nişte bani din buzunarul lui Cauldre) din buzunar. Nu e vreo tombolă la o revistă. Nu înseamnă a câştiga la loto peste noapte, pentru că e mult mai preţios. E mult mai valoros.

Acest fond a devenit disponibil pe data de 22 decembrie, nici un moment mai devreme. Da, îmi plac distragerile, iar noi am creat – eu am fost parte din asta – am creat o distragere uluitoare despre sfârşitul lumii, am creat distragerea calendarului mayaş pentru a-i deturna pe cei cu intenţii mai puţin bune, pentru a-i trimite în altă parte. Oh, acum sunt foarte deprimaţi, pentru că nu s-a petrecut nimic. (câteva râsete) Lumea nu s-a sfârşit. Ce au făcut ei? Aşteaptă următorul sfârşit al lumii.

Astfel că acum ne putem focaliza pe Banca Lumii Libere şi Iluminate. Ce este? Este un rezervor energetic ce a stat în aşteptare. De fapt a acumulat, aţi putea spune, s-a mărit, a devenit tot mai măreţ cu timpul, pur şi simplu a aşteptat. A aşteptat convergenţa acelor oameni ce sunt cu adevărat pregătiţi să-şi ofere permisiunea de a fi maeştri întrupaţi, fiinţe iluminate pe această planetă. A aşteptat acest moment, deoarece se ştia de mult că vor avea nevoie de resurse uriaşe pentru visele lor – pentru visele lor reale. Nu pentru visele vechi mentale, limitate, poluate, ci pentru visele reale.

Este pentru aceia dintre voi care aţi trecut de 22 decembrie. Iată-ne aici, iar fondul devine acum disponibil. Încă am să vă ofer şi avertismentul. (câteva râsete) Deoarece… (râde) Pentru că este puternic, extrem de puternic, nu este pentru cei ce caută putere. Pe aceia ce caută putere sau bogăţii pentru ceea ce aţi numi uzul lor limitat din Vechea Energie, e garantat, e deja intrinsec, deja parte a matricei acestui lucru că îi va face să-şi piardă minţile. O va face. O va face.

Aşa este proiectat, pentru că nu-i vrem pe aceia care vor abuza de această energie, de acest uriaş rezervor de resurse. Noi îi vrem numai pe cei cu inima pură. Prin urmare, v-am întrebat mai devreme în discuţia noastră: sunteţi pregătiţi? Vă acordaţi permisiunea? Aveţi îndoieli? Pentru că dacă intraţi în acest fond şi aveţi îndoieli, dacă intraţi şi căutaţi doar să-i manipulaţi pe alţii sau să fiţi cele mai măreţe fiinţe din univers, vă va înnebuni deliberat. Noi am proiectat să fie aşa. Astfel nu poate fi abuzat.

Acum, asta ridică nişte întrebări. Puteţi simţi pe loc schimbarea de energie din sală. „Haah! Mai bine să nu încerc. (râsete) Lasă să meargă Garret primul. (multe râsete) Şi apoi şi Aandrah, ca să vedem ce se întâmplă”.

Simţiţi neliniştea ce apare în mod absolut? „Haaah! Nu ştiu”. Este un exerciţiu interesant. De fapt, deja ştiţi, iar asta e partea amuzantă. Deja ştiţi – şi eu ştiu, altminteri nu aş vorbi despre asta – că nu veţi abuza de acest lucru. Deja ştiţi că nu-l veţi folosi ca să răniţi pe altcineva. Nu-l veţi folosi ca să deveniţi conducătorii lumii. Nu-l veţi folosi ca să obţineţi favoruri sexuale de la persoana de lângă voi. (râsete)

Deja ştiţi că nu veţi manipula pe nimeni şi nimic cu asta, aşa că de ce apare întrebarea? De ce simt că vă trageţi înapoi de la unul din cele mai mari daruri pe care le-aţi creat vreodată pentru voi înşivă? Oh! Da, voi l-aţi creat acum muuuult timp, când aţi venit prima dată pe Pământ. Atunci când aţi venit prin Ordinul Arcului, aţi venit la lucrul numit omenire, aţi inclus şi un dar pentru voi.

Atunci când Pământul a fost presărat cu energii cristaline pure pentru a-i oferi forţa vieţii – energii care, mai târziu, au devenit cristalele reale ale Pământului, pietrele pe care le ţineţi în mână, care au furnizat energia pentru lemurieni şi atlanţi –, voi aţi inclus şi lucrul numit Fondul Iluminat. Pe atunci se numea puţin diferit, dar acum îi spunem Fondul Iluminat. Voi aţi spus că, atunci când timpul va fi potrivit pe Pământ, veţi putea să-l accesaţi.

Există 21 de peşteri, caverne, aflate adânc în Pământ, care menţin un rezervor sau un echilibru al cristalelor, al cristalelor preţioase – parte ceea ce aţi numi nestemate de ale voastre, dar şi o parte din ele ce nu a fost văzută niciodată de oameni pe această planetă, niciodată. 21 de locaţii în întreaga lume plus un cristal central, cel din centrul Pământului. Nu e lavă topită. Lăsaţi-i pe savanţi să fie distraşi, astfel încât noi să ne putem face lucrarea noastră reală. Ador distragerile. V-am mai spus asta? (câteva râsete)

21 de peşteri în întreaga lume. Nimeni nu le poate infiltra. Statele nu pot merge acolo ca să fure. Nici un căutător de comori nu le va găsi vreodată –Indiana Jones şi alţii. Ar fi imposibil pentru oricare dintre ei. Ar muri cu mult timp înainte ca măcar să se apropie de acele peşteri. 21 de întreaga lume, plus cristalul din centru, 22. Nu mergeţi acolo. Nu există hartă care să vă arate drumul şi nu permiteţi nimănui să vă vândă una. (râsete) Sart! (multe râsete)

SART: Hei! Gata cu râsul!! (mai multe râsete)

SAINT-GERMAIN: El deja îşi înregistra noua afacere, pe când eu încă mai vorbeam – „Sart – săpături şi hărţi către comori”. (râsete, râde şi Saint-Germain) Un nou tricou.

Nu veţi merge voi acolo, ci Fondul va veni la voi. Oh, bun. Da, aşa e mult mai uşor. Mult mai uşor. Va veni la voi când veţi fi pregătiţi pentru el. Va veni la voi când veţi fi clari în legătură cu visul, iar visul trebuie să fie numai pentru voi. Doar pentru voi.

În cele din urmă visul poate implica alţi oameni, dar asta nu poate fi o cerinţă iniţială. Visul nu însemnă să vreţi să salvaţi Pământul. Eu o să şterg imediat aşa ceva. Nu veţi fi eligibili pentru a aplica. Visul vostru. De asta am vorbit în ultima perioadă despre vise. Nu visul că veţi salva toţi copii sau că îi veţi pe vindeca pe toţi şi pe toate ori altceva similar. Nu un vis pentru soţi, soţii sau copii. Nu un vis pentru – nici măcar, la acest punct cel puţin – pentru Cercul Crimson, Shaumbra. Visul vostru, pentru voi.

Una din cele mai dificile părţi ale acestui exerciţiu este să faceţi alegerea despre ce va fi visul vostru. Visul nu este să îndepărtaţi guverne proaste sau dezechilibre. Visul nu va fi să readuceţi unicornii sau altele. (câteva râsete) Am auzit asta deja. Psihic am auzit. Aveţi încredere în mine.

Visul vostru pentru voi înşivă. Asta e o mare responsabilitate, una foarte mare, şi, aţi putea spune, o mare întrebare. De asta am trecut prin experimentarea cunoaşterii voastre. Deja ştii, Pete. Deja ştii. Pretinzi doar că nu ştii. Joanne, deja ştii, visul este deja acolo. Visul este deja acolo. Tu îl suprimi. Pretinzi că nu este acolo. Îl acoperi cu multe lucruri. Visul tău, Linda Hanson, visul tău pentru tine.

Asta e partea dură, pentru că atunci când vă visaţi visele spuneţi: „Care este visul meu? Care este visul meu?” Nu sunteţi siguri. Vă întrebaţi atunci: „Poate că e prea mare? E prea mult?” Poate din cauza condiţionării voastre de susţinători ai energiei, mereu servindu-i pe toţi ceilalţi, visul trebuie să fie mai întâi pentru alţii şi abia în al doilea rând pentru voi. Deloc. Acest fond este numai pentru visul tău, Lawrence. Visul tău. Asta e. Asta e prima cerinţă – daţi-mi voie să termin – visul vostru.

Acest fond este cristalin, sclipitor, expansional. Conţine mai multă energie decât aţi putea voi consuma vreodată. Este nelimitat. Este realmente susţinut de cristale din Pământ. Puteţi spune că are şi o valoare monetară, dar nu va fi încasată niciodată. Noi le folosim pentru echilibrarea şi curgerea energiei.

Luăm ceva ce se află acum în Pământ şi îl folosim pentru curgerea energiilor, inclusiv pentru cea pe care o numiţi Noua Energie. Aţi putea spune că acesta este acum principalul portal pentru Noua Energie, energia la a cărei imaginare şi creare voi aţi contribuit, care vine prin alte tărâmuri, prin aceste 21 de portaluri, peşteri.

Vă este disponibil chiar acum. Ce va fi, Dave? Care va fi visul? Echipamente de filmare noi? De ce nu? De ce nu? Este visul ceva intangibil, precum integrarea aspectelor voastre? De ce nu? Visul este să călătoriţi pe Pământ şi să vedeţi toate ţările uimitoare, minunile sale naturale înainte de a vă încheia ultima viaţă aici? De ce nu?

Visul este să creaţi abundenţă financiară pentru voi, astfel încât să nu mai fie vreodată nevoie să vă faceţi griji pentru bani? De ce nu? De ce nu? Se poate ca visele să fie multiple? De voi depinde. Nu e ceva limitat la un singur vis, dar visul trebuie să fie pentru voi.

Dacă visul vostru, fericirea voastră, este să fondaţi o şcoală pentru a preda cu adevărat – pentru că în inima voastră sunteţi învăţător –, pentru a învăţa cu adevărat despre conştiinţă, dacă pasiunea voastră este să faceţi asta pentru voi, nu pentru altcineva, atunci se califică. Dar în momentul în care spuneţi: „Trebuie să fac asta pentru a-i ajuta pe toţi ceilalţi”, uitând de voi, nu va funcţiona. Nu va merge. Nu îl veţi găsi niciodată – sau Fondul nu vă va găsi niciodată.

Dar dacă visul este pasiunea voastră ca învăţător, care este cea mai măreaţă dintre toate fiinţele din întreaga creaţie, mai venerat ca politicienii – ei bine, oricine este mai apreciat ca ei şi ca avocaţii, acelaşi lucru -, mai apreciat ca bancherii, savanţii, cercetătorii, orice. Învăţătorii, cei mai apreciaţi dintre toţi. Dacă pasiunea voastră este să predaţi pe această planetă, să predaţi despre cum cineva îşi găseşte propria suveranitate pentru că este pasiunea voastră, atunci va funcţiona.

Însă dacă faceţi asta pentru că încă mai sunteţi în postura de susţinător al energiei, în primele etape ale omului în trezire şi încă mai susţineţi energia, nu va funcţiona. Trebuie să fie pentru voi. Trebuie.

Acum, evident că asta va duce la multe întrebări, la multe dialoguri şi la foarte mult… makyo. (râsete) Voi aţi spus-o. Va fi aşa de plin de makyo încât va face cămilele din Egipt să miroasă a dulce parfum. (mai multe râsete) Unii vor pretinde că ştiu deja răspunsul şi că vă vor ajuta să-l găsiţi, dar nu pot. Vor fi şi unii care vor pretinde că fie nu există, fie este un alt Fond Saint-Germain, dar Eu Sunt Cel Ce Sunt Saint-Germain şi Adamus şi cuvintele ce nu pot fi rostite – mmm – şi sunt aici ca să vă spun că acesta este Fondul, fondul disponibil acum.

Pe când învăţaţi să vă visaţi visul, visul real, şi îl aduceţi în această realitate pentru voi, visul vostru adus aici… vă puteţi imagina pentru un moment? visul vostru, în cele din urmă? Un vis real, susţinut de energie reală, susţinut de cristale reale pe acest Pământ real, în cele din urmă? E un pic înfricoşător, de fapt. După ce învăţaţi cum să aduceţi energia care v-a aşteptat, atunci, dar numai atunci, puteţi începe să o combinaţi cu a altor Shaumbra.

Visul poate fi un centru. Visul ar putea fi un fel de efort comun, în care vă puneţi la un loc resursele suverane. Resurse suverane. Nu un grup, dar tu, ca fiinţă suverană, David, împreună cu tine, Michelle, ca fiinţă suverană, spuneţi: „Hai să creăm împreună. De la fiinţă suverană la fiinţă suverană, hai să creăm împreună”. Şi asta se va califica pentru acest Fond.

Este real, dacă voi vreţi să fie. Este şi mereu a fost acolo ca să vă susţină visele. Vă rog să nu visaţi pentru planetă, pentru copii, pentru familiile voastre spirituale, pentru aspectele voastre. Doar pentru voi. Este cel mai uşor fond pe care îl veţi accesa vreodată şi, poate, cel mai dificil. Nu există dobândă. Nu e nevoie să rambursaţi nimic. Nu veţi fi sunaţi la telefon: „Ai întârziat cu plata sau cu cristalele luna asta”. (câteva râsete) Devine al vostru. realitatea este că odată ce îl întrupaţi ca maestru, radianţa voastră literalmente îl extinde pentru generaţiile viitoare, pentru aceia ce vor fi pregătiţi să-şi accepte suveranitatea.

Visul ajunge la punctul în care începe să fie susţinut de energie, de Vechea Energie şi de Noua Energie. Visul adus la viaţă. Este monumental. Este incredibil. Este graţios. Are o asemenea graţie şi uşurinţă încât va fi uluitor. Dar voi vă veţi îndoi. O să-l puneţi sub semnul întrebării. O să vă întrebaţi dacă meritaţi. O să vă întrebaţi dacă aveţi permisiunea. O să vă întrebaţi care e şmecheria. Nu există niciuna. Asta e şmecheria. Nu există şmecherii. Sunteţi voi, pregătiţi să acceptaţi. Asta e tot. Atât de simplu. Un vis, o fiinţă suverană şi energia care să-l susţină.

Merabhul alchimiei

Haideţi să respirăm adânc şi să intrăm în următorul merabh, cel alchimic. Alchimic. Merabhul alchimiei. Haideţi să respirăm adânc şi să fie şi nişte muzică în fundal, dacă se poate. Mulţumesc. (începe muzica; „Lemurian Home Coming” de Anders Holte, de pe albumul „Lemurian Home Coming”, disponibil în Shaumbra Shoppe)

Care este visul, dragii mei prieteni? Aveţi un vis pentru voi înşivă? Diminuaţi şi luminile, vă rog. Aveţi un vis pentru voi înşivă? (pauză) Omul a avut multe, oh, multe vreri şi nevoi, dar acestea nu sunt vise. Omul a avut multe întrebări la care vrea răspunsuri, dar acestea nu sunt vise.

Sufletul? Visează să se umple pe sine, dar ştie că deja a făcut asta, aşa că nu-şi face griji. Nu există nopţi nedormite ale sufletului, ci doar nopţi nedormite ale omului. Sufletul pur şi simplu adoră experienţa de a se umple pe sine, de a se realiza pe sine. Doar omul are dileme.

Visul. De cât de mult timp, de câte vieţi visul aflat deja în tine, David, incubează, este în stare de gestaţie? Mintea spune: „Nu sunt sigură că ştiu care este visul”, dar inima voastră ştie deja. De asta am trecut prin exerciţiul nostru anterior cu experimentarea cunoaşterii.

Visul. Mintea spune: „Cât de multe detalii trebuie să dau? Care sunt detaliile? Care e marja de timp?” Dar cunoaşterea este deja acolo. Detaliile sunt nesemnificative, deoarece visele reale nu au timp sau modalitate de măsură. Visele, visele reale, sunt deja acolo.

De când aţi început lunga călătorie de la familiile voastre spirituale, care v-a dus prin Ordinul Arcului pe această planetă măreaţă Pământ, de când v-aţi început trezirea, pregătiţi să păşiţi în măiestria voastră întrupată, visul a fost mereu acolo şi ştiţi ce este. Acum ascultaţi-l. Simţiţi-l.

La un vis adevărat nu prea vă puteţi gândi. Nu-l puteţi defini prin activitatea mentală. Veţi descoperi că visul adevărat este o simţire. Este cunoaşterea. Care este visul? Visul de când aţi venit pe această planetă. Care este visul tău, Mary? Care este visul? Energiile sunt pregătite, sunt aici ca să susţină visul, energii pe care voi le-aţi pus acolo. Mintea goneşte: „Mai bine să vin şi eu visul meu până nu e prea târziu”. Iar apoi se întreabă: „Este visul corect? Este visul altcuiva? Este real?” Respiraţi adânc. Întoarceţi-vă la cunoaşterea voastră. (pauză) Visul nu este doar al aspectului care îşi spune om sau al aspectelor sau al sumei tuturor vieţilor voastre, pentru că visul este şi al sufletului.

Sufletul, omenirea, maestrul ascensionat visând împreună, visând acum la unison, în armonie, în echilibru. Visul sufletului, dansând cu visul omului, dansând cu visul maestrului. Respiraţi adânc. (pauză lungă) Visul este simţit, nu gândit. (pauză) Visul este precum numele sufletului vostru. Nu poate fi rostit, pentru că este atât de sfânt. Nu e nevoie să fie definit, însă visul vă poate fi cunoscut. (pauză)

Pe când voi permiteţi cunoaşterii şi esenţei visului vostru să vină la un loc, aceasta cheamă energiile, peşterile cristaline care păstrează fondurile lumii iluminate, libere şi suverane. Este cunoaşterea, visul omului şi al sufletului care vin la un loc, care se deschid, desfac şi permit energiilor din cele 21 de peşteri din întreaga lume să vină. Aceste energii sunt atrase de voi, prin iubirea de sine. (pauză)

Dacă voi vă acordaţi permisiunea, energiile vin la suprafaţă. O să vă întrebaţi iar şi iar dacă sunteţi pregătiţi, dacă vă puteţi descurca cu asta, dacă ar trebui să mai aşteptaţi. Şi numai voi puteţi răspunde. O să vă întrebaţi: meritaţi? O să vă întrebaţi: ce forţă trebuie exercitată, ce mantră trebuie şoptită, ce ceremonii trebuie făcute? Niciuna. Cu excepţia cazului în care asta vă doriţi.

Acest fond este liber. Este disponibil acum. Nu e un proiect de mâine. Vă va schimba viaţa, pentru că nu aţi visat de mult timp. V-aţi gândit, dar nu aţi visat cu adevărat. Iar când sufletul şi toate faţetele sale visează din nou împreună, energiile vor veni în serviciu divin. Viaţa aşa cum o cunoaşteţi se va schimba, dar viaţa aşa cum o ştiţi a fost ne-visul, lipsa visului.

Acum visul poate începe, energiile radiază… pentru a începe să umple acel vis, aşa cum experienţele aspectelor voastre v-au umplut sufletul. Respiraţi adânc şi primiţi… (pauză lungă) Da, ştiţi. Da, ştiţi. (pauză lungă) 21 de peşteri din întreaga lume se deschid acum, iluminând, radiind, venind în întâmpinarea viselor voastre. Multe culori… pline de binecuvântări… în momentul Acum. (pauză) Fondul Iluminat susţinut de cristale reale. Respiraţi adânc şi primiţi. Primiţi visele voastre, primiţi ceea ce vine liber pentru voi. Respiraţi adânc. (pauză)

Mai târziu, după Shoud, vreau să observaţi toată activitatea mentală în care vă aflaţi. Nu încercaţi să o împingeți sau să o blocaţi. Este natural. Veţi avea multă activitate mentală acum, pentru că orice mică îndoială, orice parte din voi care nu este iubită apare la suprafaţă în astfel de momente. Nu e vorba despre a vă lupta cu îndoielile sau cu întrebările care apar. Unii dintre voi continuă să-şi spună: „Nu simt nimic, nu simt nimic” şi, ca urmare, nu veţi simţi nimic.

Voi simţiţi. Simţiţi cu toţii. Îndoielile sunt aici şi este natural, pentru că atunci când lumina străluceşte peste locuri neîmplinite, în locurile din voi care încă nu au fost umplute de iubire, le va aduce la suprafaţă. Nu vă luptaţi cu ele, nu vă certaţi cu ele, nu vă bateţi cu ele. Doar iubiţi-vă pe voi. Nu le iubiţi pe ele. Nu iubiţi acele aspecte, acele găuri. Iubiţi-vă pe voi. Iubiţi-vă pe voi. Nu încercaţi să umpleţi acele aspecte deranjante cu o grămadă de iubire siropoasă. Iubiţi-vă! Într-atât este de simplu. Haideţi să respirăm adânc.

Am să o rog pe draga de Aandrah să petreacă cinci minute bune – nu mai puţin de cinci minute, John o să cronometreze – nu mai puţin de cinci minute de respiraţie adâncă, pentru a integra energiile zilei.

Sper că mereu vă veţi aminti această ocazie frumoasă, în care am fost împreună în energia cristalină a sufletului – sufletul, structura care aşteaptă să fie umplută cu experienţe. Acum, când este aproape plin, este pregătit să primească aceasta (arată spre cuvintele „Banca Lumii Libere şi Iluminate”), disponibilă fiecăruia dintre voi.

Ne vom continua discuţia luna viitoare, dar între timp aşteptaţi-vă la multe experienţe luna aceasta. (râsete) Totul este in regulă în întreaga creaţie. (aplauze)




* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece există o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2011 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana.