Materialele Cercului Crimson
Seria Libertăţii


SHOUD 3: „Sfârşitul unei ere”

Adamus® prin channel de Geoffrey Hoppe cu asistenţa Lindei Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
1 decembrie 2012

www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Profesorul Adamus Saint-Germain. Bun venit la Cercul Crimson, pe când eu mă adaptez la acest corp uman şi la mediul vostru uman de aici. Hmm. Bun venit la Cercul Crimson, grupul spiritual cu altitudine. (râsete) Trebuie să vă spun că acesta este printre primele 10 locuri aflate la înălţime şi în care au loc adunări spirituale. Nu ştiu prea sigur ce înseamnă asta, dar ar trebui să iasă afară pe uşă.

Acest grup

Aşa că, dragi Shaumbra, mulţi ne ascultă azi pentru prima dată. Hmm. Da, ei au descoperit Cercul Crimson. Au căutat cuvântul “Shaumbra” şi se află azi aici ca să descopere la ce se referă. (vorbeşte către cameră)

Eu Sunt Adamus Saint-Germain. Ei sunt Shaumbra, diferiţi de orice altceva aţi mai văzut sau aţi mai auzit vreodată. Ce este diferit la acest grup, în afară de altitudinea şi atitudinea voastră? (câteva râsete)

SART: Piraţi! Rrrr!

ADAMUS: Piraţi, piraţi adevăraţi. Aş vrea să arăt o imagine cu audienţa de aici. Priviţi! Acest grup zâmbeşte. (râsete) Se bucură de călătoria sa spirituală! (audienţa ovaţionează, în timp de Adamus îi încurajează) Mulţi dintre voi s-au aşteptat să se contecteze cu noi şi să găsească ceva ponosit sau jalnic, ceva plin de ceea ce numiţi ceremonii vechi, ceva luat aşa de mult în serios… (arată spre o altă cameră) iată, ceva luat prea mult în serios. Dar aici aţi dat de zâmbete! (din nou încurajează audienţa să răspundă) Râsete! (mai multe răspunsuri) Ireverenţă! (strigăte) Nu. Ireverenţă şi, mai mult decât orice, mişcare a energiei. (cineva spune “Oh, da!”) Ener- … Ohh, da! Mişcare a energiei.

După o lună grea în lumea reală – ei, poate că nu e aşa de reală până la urmă – ei au venit aici de pretutindeni. Ei vin aici ca să râdă, să zâmbească, să se bucure, să mănânce ciocolată şi să mă asculte pe mine. Da. Astfel că ei au venit aici şi este o energie diferită, o adunare diferită. Nu devine plicticos. Provocator uneori, absolut, deoarece lucrurile se mişcă aşa de repede. Dificil, pentru că este mai dificil decât orice aţi făcut înainte şi aşa era menit să fie. Voi alegeţi să fie aşa.

Amintiţi-vă, luna trecută am spus că pentru cei mai mulţi oameni ziua de mâine va fi identică cu cea de azi, identică cu cea de ieri – pentru cei mai mulţi oameni. Dar voi, dragi Shaumbra, dragi ascultători, aţi cerut să fie diferit. Voi aţi cerut să fiţi… liberi. (merge către simbolul libertăţii lipit pe pupitrul său) Puţin dramatic.

Aşa că ne-am adunat. Oh, ce este asta? Adamus. Ce este Adamus? Este o mică scânteie din Saint-Germain cu atitudine. (râsete) Nu prea violet, doar clar. Este puţin din Geoffrey – unii dintre voi îl cunoaşteţi drept Cauldre –, mesagerul; o scânteie din draga de Linda din Eesa, care are azi un zâmbet minunat (râsete, căci ea rânjeşte) şi mult din voi. Mult din voi, cei adunaţi azi aici.

Este diferit. Dacă vă aşteptaţi să vă conectaţi – cei ce vin azi prima dată – dacă vă aşteptaţi să vă conectaţi şi să vedeţi chanellerul dormind pe scaun, recitând mesaje vechi de la maeştri vechi, asta nu se va petrece aici. Aţi făcut asta înainte. Aţi făcut asta înainte. (Adamus se întoarce spre diverse camere) Azi sigur o să creez dificultăţi. Aţi făcut asta înainte (către o altă cameră). Ajunge. “Ajunge” – voi aţi spus, nu eu. “Gata. Spune-ne tot – mie, mie spune-mi – clar şi direct.

Nu ne ferim de lovituri. Hmm. (râde) Linda se teme că o să lovesc pe cineva. S-a mai întâmplat. Nu ne ferim de lovituri. Fără scuze. Îmi pare rău. Trebuie să trec pe aici. (merge printre rânduri) Fără scuze, fără amânări. Fără amânări. Deloc. Aţi spus: “Hai să mergem înainte, cu capul înainte, hai să facem asta pur şi simplu”, astfel că exact asta facem.

Aceia dintre voi care se conectează pentru prima dată vor descoperi că este puţin diferit. Aşa cum ar spune Cauldre, “nu este New Age-ul ştiut de mama voastră”. (râsete) Acesta este New Age al vostru. Puneţi muzică ritmată înainte de channel. Cine s-ar fi gândit? V-aţi gândit că trebuie să fie muzică politicoasă, liniştită, aeriană. Nu aici. V-aţi gândit că o să fie multă ceremonie. Nu aici. Suntem aici ca să trecem la subiect. Suntem aici ca să trecem la subiect.

Eu mă distrez foarte bine vorbind cu asociaţii mei din clubul maeştrilor ascensionaţi. Ne strângem regulat şi ne comparăm notiţele, desigur. Ei lucrează cu grupurile lor (râsete, căci Adamus se strâmbă), eu lucrez cu al meu. (audienţa ovaţionează şi aplaudă) Acum, probabil că nu credeţi că e foarte spiritual ca maeştrii ascensionaţi să aibă un concurs între ei, ca să vadă cine progresează cel mai mult, dar îl avem. Ce altceva să avem de făcut în Al Treilea Cerc? Comparăm notiţele.

SART: Beţi!

ADAMUS: De băut, nu bem. (râde) Comparăm notiţele – facem asta când ne întâlnim – comparăm notiţele, vorbim despre ce se petrece pe Pământ. Cea mai mare provocare pe care toţi maeştrii ascensionaţi o au acum este că voi, cei cu care noi lucrăm, vă blocaţi. Unii sunt jalnic de blocaţi. Groaznic de blocaţi. Alţii sunt aşa de blocaţi încât încearcă să se întoarcă înapoi. Unii sunt prinşi în căile vechi, nu din cauza maeştrilor ascensionaţi, din cauza studenţilor. Dar eu, ah, sunt tatăl mândru, sunt Buddha cel fericit – nici măcar Buddha nu e aşa fericit ca mine (râsete) –, pentru că eu lucrez cu voi. Da.

Însă ceea ce vedeţi aici este o împletire, o împletire a Noii Energii – o formă nouă de channel, o formă nouă de spiritualitate. Spiritualitatea „Eu Sunt”. (priveşte la fiecare cuvânt către o cameră diferită) Da, distrează-te cu editarea filmului, Vicki. Da. (râsete) Proaspăt! Curajos! Ei, uneori e puţin caustic, dar nu-i aşa că avem nevoie de asta? (audienţa e de acord) Da. Voi, nu eu. (râde)

Sfârşitul unei ere – concurs de întrebări

Aşa că, Shaumbra, iată-ne la finalul unei ere, o eră mare, de fapt la finalul a cinci ere care converg către punctul lor de final, toate în acelaşi timp. Suntem acum în luna finală. Aţi studiat timp de vieţi întregi, aţi trecut prin experienţe şi lecţii. L-aţi ascultat pe Tobias timp de zece ani şi dumnezeu mai ştie pe cine aţi mai ascultat înainte de el, iar apoi m-aţi ascultat pe mine în ultimii câţiva ani.

Acesta este ultimul nostru Shoud, aşa cum a observat Geoffrey, ultimul Shoud în ceea ce aţi numi era veche. Ultimul Shoud din acest an calendaristic. Da, ne vom strânge şi pentru „Sfârşitul realităţii” (se referă la evenimentul „Sfârşitul a orice” de pe 21 decembrie 2012) – eu îi spun petrecerea de final de realitate – pe 21 decembrie. Ne vom strânge pentru asta, dar acum este ultima întâlnire obişnuită, în care ne conectăm prin Internet cu atâţia.

Aşa că, având în vedere faptul că este sfârşitul erelor, sfârşitul lui 2012, este timpul pentru – aş vrea să am o tobă! – este timpul pentru… drrrraaahhhhh (Adamus şi audienţa imită sunetele de tobă) – concursul de întrebări al lui Adamus. (audienţa: “Ohh!”) Dragă Linda, ai putea să explici ce este un concurs de întrebări, pentru cei ce nu sunt obişnuiţi cu termenul.

LINDA: Concurs de întrebări înseamnă că el va pune o întrebare neaşteptată oricui are el chef.

ADAMUS: Eu mereu fac asta.

LINDA: Aşa e! Mereu pui întrebări ca la concurs.

ADAMUS: Însă astăzi ne vom concentra pe examenul de sfârşit de eră.

LINDA: Oh, acesta e subiectul…

ADAMUS: Da. Examenul de sfârşit de eră, ca să vedem cât de mult aţi învăţat, cât de departe aţi ajuns, cât de mult nu mai daţi nici un rahat pe… (râsete) pe lucruri care nu contează. Cu adevărat, acesta e secretul. Am să vă dau răspunsul chiar aici.

Astfel că iată-ne aici, la sfârşitul unei ere, aş spune că la o culme pentru mulţi dintre voi, o culme a cinci, zece vieţi diferite, o culme a 2000 de ani în care aţi adus conştiinţa christică pe această planetă. Finalul erelor atlante. Sfârşitul erelor cosmice. Ce am învăţat noi? Ce se va petrece? Linda va merge cu microfonul. O să am nevoie de un scrib la tablă, vă rog, cineva care să scrie clar.

LINDA: Ricky, scrii tu?

ADAMUS: Ricky este scribul. Da.

LINDA: Mofo.

ADAMUS: Încă nu am pus întrebarea, dar dă-i înainte şi răspunde.

MARTY (Mofo): Nu dau nici un rahat. (râsete)

ADAMUS: Iată! (râde) Bun, bun. (către Ricky) “Concursul de întrebări al lui Adamus” ca titlu.

Prima întrebare – efecte geofizice

Acum contemplaţi, gândiţi, simţiţi pentru un moment. Iată-ne la sfârşit de eră. Energiile se schimbă şi se transformă la nivel global. Simţiţi un moment. Energiile se transformă şi se schimbă… Poţi scrie pe listă “global”. Unde vor apărea ele în următoarele, hai să spunem, 21 de zile? Nu e nevoie să se întâmple ceva pe 21 decembrie. Probabil că nu. Probabil se va petrece mai înainte. Gândiţi-vă în termenii geografiei planetei. Simţiţi, nu vă mai folosiţi mintea aşa de mult. Este un răspuns intuitiv. Simţiţi geografia. Pur şi simplu imaginaţi-vă globul acum. Unde este cel mai probabil să apară energiile schimbării şi de ce? Simţiţi pentru un moment. Linda, Mofo.

MARTY (Mofo): Aş spune că…

ADAMUS: Te poţi ridica, te rog?

MARTY (Mofo): Mă ridic, mă ridic.

ADAMUS: În timpul examenului le cerem tuturor să se ridice.

MARTY (Mofo): Aş spune că probabil acolo unde sunt strânşi mulţi oameni.

ADAMUS: Adică?

MARTY (Mofo): Oricare oraş mare. Oricare…

ADAMUS: Numeşte unul.

MARTY (Mofo): New York.

ADAMUS: New York. Hai să scriem pe tablă – New York. Nivel global. Bun răspuns. Nu există răspunsuri greşite, apropo, dar apoi vă dau şi eu răspunsul meu. (câteva râsete)

MARTY (Mofo): Întotdeauna.

ADAMUS: De ce New York? De ce…

MOFO: Ei bine, în principiu orice loc în care este strânsă conştiinţa de masă o să fie în pericol.

ADAMUS: Bun.

MARTY (Mofo): Picant.

ADAMUS: Picant.

MARTY (Mofo): Da.

ADAMUS: Dă-mi un exemplu. Cum ar arăta?

MARTY (Mofo): Păi aşa cum a fost acolo de curând.

ADAMUS: Şi se va petrece din nou?

MARTY (Mofo): Nu, o să arate diferit, dar poate că va fi un alt val de altceva similar.

ADAMUS: Bun. Ok, mulţumesc. Nu există răspunsuri greşite. Mai departe. La nivel global. Unde se va manifesta cel mai mai probabil această schimbare energetică şi de ce? Da.

MARY ALYCE: Ei bine, eu mă gândeam la America Centrală şi de Sud.

ADAMUS: De ce?

MARY ALYCE: Cred că acolo e o…

ADAMUS: Mexicanii te huiduie acum.

MARY ALYCE: Oh, îmi pare rău. Cred că acolo se petrec multe şi nu sunt observate de aproape nimeni.

ADAMUS: Da, bun. Ai putea da mai multe detalii? America de Sud e un loc mare.

MARY ALYCE: Da, mă gândeam la Quito, poate.

ADAMUS: Quito. Ei, e bine. Ecuador. Da, bun , OK. OK. Următorul. Unde vor apărea cu adevărat aceste schimbări?

SUE: Am avut pe loc senzaţia că în Africa.

ADAMUS: Africa. De ce?

SUE: Pentru că simt că ei sunt gata să se deschidă.

ADAMUS: Ce simţi că se va petrece în Africa?

SUE: Va fi şi multă tulburare, de asemenea.

ADAMUS: Precum?

SUE: Precum cea care are loc acum în legătură cu minele de diamante.

ADAMUS: Da, bun. Bun, bune răspunsuri până acum.

LINDA: Pete.

ADAMUS: Pete.

PETE: Maui, Hawaii.

ADAMUS: Maui, Hawaii. De ce, Pete? Plănuieşti să te duci în vacanţă acolo în curând?

PETE: Nu. Am fost acolo de multe, multe, multe, multe, multe ori, da. Multe din energiile universului sau cele din alte tărâmuri vin acolo, în special îngeri.

ADAMUS: E adevărat.

PETE: Da.

ADAMUS: Bun. Şi cei noi care vin…

PETE: Da.

ADAMUS: Ei, bun. Puţină zgâlţâială. Ok, încă vreo câţiva.

SOUSAN: Nu la asta mă gândisem şi nu pot spune dacă e din mintea mea, dar cred cu tărie că e vorba despre Orientul Mijlociu.

ADAMUS: Orientul Mijlociu, da.

SOUSAN: Ceea ce deja s-a petrecut…

ADAMUS: Se petrece.

SOUSAN: … dar este un mare contrast între aspiraţiile oamenilor şi sistemul care îi oprimă.

ADAMUS: Da!

SOUSAN: Astfel că dorul de libertate e destul de mare acolo.

ADAMUS: E o mare provocare acolo: libertate, libertate pentru omenire. Cu adevărat, în multe feluri, acela e locul de naştere al civilizaţiei moderne, aşa că totul e un cerc. E foarte multă tulburare acolo. Da, absolut.

SOUSAN: Da.

ADAMUS: Bun. Şi ce ai spune că este posibil să se petreacă? Nu e vorba despre a fi medium. Este concursul de întrebări de bun simţ al lui Adamus. E vorba doar de bun simţ. Nu e nimic de ghicit. Da.

SOUSAN: Ei bine, ceea ce se petrece sunt, de exemplu, tensiunile dintre Israel şi Iran…

ADAMUS: Cu adevărat?

SOUSAN: … dintre Israel şi palestinieni, aşa că e posibil ca acestea să se amplifice. În Israel se mişcă multă energie, ca şi în Iran, unde, iar, se mişcă multă energie. Oamenii se schimbă la multe niveluri.

ADAMUS: Mm hmm. Mm hmm.

SOUSAN: Aşa că eu sper că lucrurile se vor schimba.

ADAMUS: Mm hmm. Lucrurile se schimbă, dar uneori schimbarea nu e…

SOUSAN: Nu e mereu un lucru bun.

ADAMUS: Da.

SOUSAN: Aşa că nu sunt sigură că va fi aşa. Da.

ADAMUS: Da, e posibilă, iar asta e doar afirmaţia mea, e posibilă invadarea Palestinei de către israelieni şi, prin urmare, efecte adverse vor străbate tot Orientul Mijlociu şi întreaga lume. Da.

SOUSAN: Da. Noi am văzut în Iran…

ADAMUS: Şi este… este chiar acolo.

SOUSAN: Da, da.

ADAMUS: Bun. Asta nu e o predicţie, e doar simţirea energiei. Acum, ceea ce se va manifesta de fapt ar putea fi cu totul diferit, dar voi simţiţi energiile acum. Când faceţi asta, priviţi şi la potenţiale şi probabilităţi şi, posibil, contribuiţi la crearea unui rezultat uşor diferit. Bun. Încă doi, Linda. Geografie. Transformare şi schimbare. Sfârşitul unei ere. Unde credeţi că o să – poc! – izbucnească?

LINDA: Am să-l aleg pe Sean Page să răspundă la întrebare…

ADAMUS: Te rog.

LINDA: … pentru că e singur şi disponibil. (râsete)

SEAN: Oh, hello.

ADAMUS: Da, iar dacă vrei te rog să te ridici, pentru ca toată lumea să-ţi vadă sinele singur şi disponibil.

SEAN: Bună din nou. Stomacul meu îmi spune că schimbarea are loc pretutindeni.

ADAMUS: Da.

SEAN: Oriunde priveşti. E doar o problemă de „ce fel de schimbare”, dar pretutindeni e schimbare.

ADAMUS: Pretutindeni.

SEAN: Oriunde mă uit.

ADAMUS: De obicei, atunci când e multă schimbare, multă transformare, gândiţi-vă că e ca un lanţ ce este tras în două direcţii cu o forţă uriaşă – exact asta se petrece – ceva, undeva, va ceda. Unde anume în acel lanţ, sub aspect geografic? De aici (inima), unde simţiţi că se va…

SEAN: În Orientul Mijlociu.

ADAMUS: Orientul Mijlociu.

SEAN: Da, asta spune stomacul meu.

ADAMUS: Bun. Nu spun că e bun că se petrece, ci bun în sensul că voi permiteţi să vină. Bun, excelent. Încă cineva.

LINDA: Sean locuieşte în Elizabeth, Colorado. O puteţi contacta pe Suzy dacă vreţi să vă întâlniţi cu el. (multe râsete)

ADAMUS: Neruşinare, Linda, neruşinare. Geografie. Geografie.

LADONNA: Ei bine, noi amândoi spunem Orientul Mijlociu.

ADAMUS: Orientul Mijlociu.

LADONNA: Păcat că s-a spus deja, aşa că…

ADAMUS: Ei, haide, ridică-te şi spune-ne ceva despre asta.

LADONNA: (râzând) Nu ştiu.

ADAMUS: Ei bine, nu, dacă bunul tău simţ…

LADONNA: Da, asta discutam amândoi şi…

ADAMUS: De ce Orientul Mijlociu?

LADONNA: E multă energie acolo. Mereu auzim la ştiri despre acel loc.

ADAMUS: Da.

LADONNA: Mereu par a se centra pe el.

ADAMUS: Bun, bun. Mulţumesc. Eu afirm, simt, văd, de fapt, mai întâi Europa şi Europa de Sud mai mult decât orice. De ce? Din câteva motive. Mare parte a sistemelor structurale existente azi pe planetă au fost dezvoltate în Europa, cam acum 500 de ani. Începuturile erei tehnologice, era industrială, desigur, sistemul bancar, mare parte din dezvoltarea religiei creştine a avut loc acolo.

Mare parte din cadrul care ţine planeta asta la un loc îşi are originea în Europa şi încă este pus în practică acolo. I s-a dat naştere acolo şi încă funcţionează. Deoarece o schimbare în conştiinţă, urmată de o schimbare în energie, va afecta în general locul în care s-a născut, în care îşi are originea – cel mai probabil undeva în Europa.

Ce înseamnă asta? Ar putea însemna diverse lucruri. Ar putea fi cutremure, ceea ce este de bun simţ – dacă se poate, să scriem „bun simţ” – este o predicţie de bun simţ. Poate fi o revoltă. Probabil nu prea mare. Ar putea fi vreme foarte severă. Mari şanse pentru asta. De ce? Deoarece conştiinţa afectează sau, de fapt, creează, tiparele vremii.

Unii vor susţine – unii vor contesta orice spun eu, nu-i aşa? – vor spune că e vorba despre încălzirea globală. Ei bine, ce provoacă încălzirea globală? Conştiinţa! Iar conştiinţa, fie că e vorba despre îngrijirea planetei sau despre generaţiile viitoare sau despre modul în care e folosită energia, acea conştiinţă provoacă un anume grad de încălzire globală, ceea ce generează schimbările vremii în sine. Aşa că probabil în Europa veţi vedea, probabil, unele din izbucnirile de energie ale schimbărilor ce au loc acum.

Din fericire, schimbările au loc de mult timp. Din fericire, există mulţi oameni foarte conştienţi de ce se petrece. Sunt treziţi sau parţial treziţi, astfel că înţeleg, iar în înţelegerea lor, o mică, mică parte din aceşti oameni privesc şi simt potenţiale noi.

Timpul şi ceea ce se va petrece în viitor nu reprezintă o linie dreaptă, o linie unică. Sunt multe, multe potenţiale, mai multe decât v-aţi putea imagina, însă destui oameni au privit diverse potenţiale, au visat la ceea ce ar putea urma şi, mai mult ca orice altceva, îşi asumă responsabilitatea pentru viaţa lor, ceea ce ar putea schimba toate acestea. Ar putea fi o tranziţie frumoasă şi lină. Dar dacă ceva o să apară mai întâi – în Europa. De Sud.

În al doilea rând, Orientul Mijlociu. Situaţia durează de mult timp. Se va inflama pentru că elementul religios e aşa de puternic pe Pământ acum. Elementul religios este foarte puternic, mai puternic ca oricând. Unii iau partea diverselor religii; nu se acceptă unii pe alţii, ci spun că drumul lor este unicul. Încă se mai bazează pe mântuitori, pe profeţi şi pe alţii, încă se tem de dumnezeu. Aşa că da, există o mare posibilitate, dar aş spune că e secundară faţă de ceea ce s-ar putea petrece în Europa. Bun. Hai să respirăm adânc cu asta.

A doua întrebare – efecte asupra structurilor şi sistemelor

Gândiţi-vă acum în termenii sistemelor, structurilor – ai structurilor precum statele, religiile, finanţele, educaţia, acest gen de lucruri –, ai sistemelor globale care acţionează acum. Doar simţiţi diversele structuri ce ţin maşinăria în funcţiune, care ţin matricea curgând în modul său foarte definit. Multe sub-structuri ţin lucrurile în mişcare. Care dintre aceste structuri va fi cel mai afectată de schimbare? Linda se va plimba cu microfonul, pentru ca audienţa noastră minunată să vă poată auzi cuvintele de înţelepciune. Care va fi cel mai afectat?

MICHAEL: Cred că e vorba des sistemul financiar.

ADAMUS: Bun. Financiar. Alte comentarii? Linda are microfonul. Financiar. Da.

MICHAEL: Cred că Rezerva Federală.

ADAMUS: Da.

MICHAEL: Fondul Monetar Internaţional.

ADAMUS: Financiar. Fie că e Rezerva Federală, fie că e vorba despre pieţele de acţiuni sau despre orice altceva, finanţele sunt cleiul care realmente ţine totul la un loc. Ţine la un loc state, afaceri şi cu siguranţă religii, educaţia şi toate celelalte. Acesta e punctul slab acum, așa că el va fi afectat. Ce înseamnă asta pentru voi, în mod foarte practic, pentru următorii doi ani? Ce va însemna pentru voi? Cum vă va afecta personal?

EDITH: Bancheri care spun „nu”.

LINDA: Edith! Nu ai microfonul. (câteva râsete)

EDITH: Scuze.

ADAMUS: Da. Ce va însemna pentru tine personal?

DIANE: Ei bine, lucrurile de care depind acum pentru a-mi obţine banii s-ar putea să nu mai existe în viitor.

ADAMUS: Da. De ce anume depinzi?

DIANE: De lucruri precum asigurările sociale, pensie, de bănci care, ştii tu, funcţionează, chiar dacă nu plătesc prea mult.

ADAMUS: Crezi că într-o zi vor veni şi vor lua totul?

DIANE: S-ar putea.

ADAMUS: Nu, nu. Nu. Va fi încet, mizerabil şi o adevărată agonie. (râsete) Nu, nu o vor face peste noapte.

DIANE: Mult mai bine!

ADAMUS: În fiecare zi veţi primi o bucăţică tot mai mică de pâine. Tot mai mică. Aşa de mică încât veţi spune: „Ei bine, mă pot descurca cu asta. E doar ceva mai puţin ca ieri”. Nu vă vor lua lua toată bucăţica de pâine, pentru că atunci şi voi, şi ceilalţi vă veţi revolta, însă în fiecare zi şi încă destul de curând acea pâine va deveni o lipie, după care va fi o bucată şi mai mică de lipie. Veţi învăţa să vă adaptaţi.

DIANE: Oh, mulţumesc.

ADAMUS: Ei ştiu. Nu vorbesc cu voi, ci cu omenire atunci când spun asta. Veţi învăţa să vă adaptaţi. Impozitele vor creşte, fără îndoială. Nu vorbesc aici doar despre Statele Unite ale lui Americus. Vorbesc despre întreaga lume. Va fi o stoarcere. Da, Edith, ai absolută dreptate. Poţi vorbi la microfon? Ce altceva?

EDITH: Oh, ei bine, problemele politice vor fi în haos, ca de obicei.

ADAMUS: Credeam că ai spus ceva despre bancheri care vor spune „nu”.

EDITH: Da, am spus „băncile putrede”. Adică am vrut să spun că băncile vor refuza. (câteva râsete)

ADAMUS: CIA te priveşte acum, Edith. (mai multe râsete) Ei ne privesc acum. (camera se întoarce şi Adamus râde)

Da! Bancherii vor spune „nu”. Toţi vor spune „nu”. Or să-şi ţină ba- … oh, sunt bani aici! (găseşte nişte bani în buzunarul lui Cauldre) Or să-şi ţină banii în buzunare. Îi vor păstra pentru grupuri mici de oameni, pentru persoane speciale, dar probabil nu pentru voi.

Ai spus înainte că nu te vei mai putea baza pe alte lucruri – asistenţă socială, asigurare medicală, pensii, un serviciu cu un salariu bun. Veţi descoperi asta cu serviciul vostru bine plătit – din când în când vor mai raşcheta câte puţin din salariu, până când abia dacă veţi ajunge să vă puteţi cumpăra bucăţica aceea de pâine. Sună deprimant? (câteva persoane spun: “Da”) Zău? Nu, e cel mai bun timp ca să fii viu!

De ce? De ce? Iată de ce. Structurile financiare se schimbă acum. Trebuie să fie aşa. Am mai vorbit despre asta înainte: sunt vechi, sunt învechite. Nu sunt nici prea corecte. Sunt lacome. Sunt controlate de anumite grupuri. Se vor deschide larg. Astfel că energiile se transformă pentru asta, dar uneori lucrurile explodează înainte de a se regrupa într-un mod nou.

Acestea sunt cele mai bune timpuri pentru oricare dintre voi ca să nu vă mai bazaţi pe pensie, ci să vă bazaţi pe voi. Absolut. De ce? Pentru că nimeni altcineva nu face asta, sunt cu toţii ocupaţi să se plângă. Astfel că aveţi această uriaşă rezervă de energie, de energie pură, care nu face nimic. Atunci când banii se contractă şi încetinesc, asta înseamnă că în contrapartidă energia, o bancă de energie fără nici un ofiţer de credite, are nevoie doar de cineva cu o parolă, iar parola este “Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Aveţi o rezervă uriaşă de energie care nu se mişcă, doar aşteaptă ca cineva să o culeagă. Asta e tot. Într-atât este de simplu.

Aşa că dacă aşteptaţi pensia, dacă aşteptaţi o mărire de salariu, nu se va petrece. Următorii câţiva ani vor fi era strâmtorării. Astea sunt veştile bune pentru voi, cu adevărat. Sunt absolut cele mai bun timpuri, fără excepţie. Edith, e peste ce ţi-ai fi putut imagina, dar trebuie să începi să-şi imaginezi.

EDITH: Da.

ADAMUS: Da.

EDITH: Cred că ai întru totul dreptate.

ADAMUS: Crezi că am dreptate întru totul! Mulţumesc. Asta merită un sărut. Mmmmm. Asta era limba, Edith. (multe râsete, căci se şterge pe obraz şi îi face cu ochiul lui Edith) Aşa că sistemul financiar… nu cumva să mai încerce cineva asta! (Adamus râde) Da, sistemele financiare. Ascultaţi cu grijă aceste cuvinte, vă rog, pentru că mâine le veţi uita. Dar ascultaţi-le: acestea sunt cele mai bune timpuri din toate.

Energia este liberă (gratuită) pentru oricine doreşte să o accepte. Nu există bancheri în ceruri, slavă domnului. Nu există îngeri bancheri. Nu există vreun comitet financiar angelic. Realmente nimeni nu observă, nu controlează sau nu gestionează lucrul pe care noi îl numim câmpul de energie. Nimeni. Oricine poate păşi pe uşa acestei bănci de energie divină. Intraţi pe uşă! Nu există paznici. Nu există casieri. Există doar grămezi de energie.

Mergeţi acolo şi luaţi ce vreţi, ce aveţi nevoie şi nu vă simţiţi vinovaţi că altcineva nu va mai apuca, pentru că este atât de mult, atât de mult! Poate într-o zi îi veţi ajuta să găsească acest loc, însă există tone, cantităţi uriaşe de energie care pur şi simplu aşteaptă. Trebuie să vă ridicaţi de pe scaun. Trebuie să vă scoateţi chiloţii strâmţi şi să faceţi ceva. (cineva râde) Mulţumesc.

Bun, e bine. Altul, alt sistem care va fi afectat. Deja se petrece. Bun simţ, da. Linda vine cu microfonul, voi vă ridicaţi. Haideţi, CIA vă priveşte.

LADONNA: Religia organizată.

ADAMUS: Religia organizată. Da, absolut. De ce?

LADONNA: Cred că oamenii încep să priceapă că nu poţi depinde de un mântuitor sau de… …ştii, pur şi simplu nu poţi depinde de toate acele lucruri. Cred că ei încep încet să priceapă.

ADAMUS: Da. Ce se va petrece? Ce se petrece deja cu religiile organizate?

LADONNA: Ei bine, cred că încep să se destrame.

ADAMUS: Da, da.

LADONNA: Vreau să spun că poate nu în toate anumite sectoarele lor, dar cu timpul se va manifesta tot mai mult.

ADAMUS: Aşa e. Ce le ţine la un loc?

LADONNA: Frica. Eu cred că motivul ce le ţine la un loc este frica.

ADAMUS: Da. Da.

LADONNA: Îi ţin pe toţi sub o stâncă de frică.

ADAMUS: Frică. Hai să ne întoarcem la elementul anterior. Ce ţine totul la un loc? Banii.

LADONNA: Oh, banii! Da, oh! Ăăăă… da.

ADAMUS: Da, iar toate acestea sunt doar bun simţ. Nu e ceva filosofic, spiritual sau de alt fel – ei bine, este –, dar de fapt e doar bun simţ. Nu. Atunci când oamenii încetează să mai frecventeze religii organizate, este din cauză că religia organizată nu le-a oferit puterea de a aduce schimbarea în viaţa lor, pur şi simplu. Doar continuă aceleaşi lucruri. Gândiţi-vă la vieţile voastre trecute: aţi tot continuat mult timp promisiunea, promisiunea neîmplinită, speranţa şi visul neîmplinite.

Oamenii au tot continuat astfel, iar întrebarea pe care o punem noi la Clubul maeştrilor ascensionaţi este: „Sunt mai bine decât cu o viaţă în urmă? Decât acum două vieţi? Sunt mai creativi, mai împuterniciţi oamenii?” În cea mai mare parte, nu. Religia nu le-a adus deloc libertatea. Astfel că oamenii se îndepărtează.
Acum, ei nu vin neapărat aici, nu se duc neapărat la Kryon sau la alte organizaţii spirituale în care suntem implicaţi noi. Ei doar se ascund. Nu mai vor nimic. Nu mai vor retorică. Nu mai vor promisiuni, metode, proceduri sau coşuri pentru donaţii în faţa lor. Da. Comentează. La microfon… oh, încă îl mai ai.

LADONNA: Încă îl mai am.

ADAMUS: Da.

LADONNA: Mi se pare amuzant că mulţi dintre ei susţin că sunt mântuiţi – în mediul acesta am crescut eu – şi sunt aşa de pierduţi.

ADAMUS: Da şi poate nu.

LADONNA: Ei bine, poate nu.

ADAMUS: Da.

LADONNA: Dar cred că în centrul multor lucruri…

ADAMUS: Dar mântuiţi de la ce? Da, absolut.

LADONNA: Da, adevărat.

ADAMUS: Da.

LADONNA: Dar folosirea acelui cuvânt este pentru mine… „o ironie” este cuvântul potrivit?

ADAMUS: Da.

LADONNA: Dar pare ciudat că…

ADAMUS: Da, şi…

LADONNA: Din nou, aşa am crescut eu şi doar asta auzeam, însă acum văd lucrurile într-o lumină diferită. Spun cuvântul şi modul în care îl spun ceilalţi nu are nici un sens pentru mine.

ADAMUS: Da. Într-o anumită măsură este o anumită logică în asta, deoarece la un anume punct ei permit unei forţe exterioare să devină Standard pentru ei şi o să şi vorbesc despre asta. Aceasta este concluzia mea pentru azi. Deja ai sărit la ea. Nu, nu, e în regulă. Însă da, ei au ceva în afara lor după care se modelează. Ceva ce aspiră să fie. Bun. Excelent.

Următoarea întrebare. Da, în esenţă, sistemele financiare. Mai departe – religiile organizate. Există o anume teorie care spune că atunci când oamenii întorc spatele bisericii şi, prin urmare, dumnezeului vechi, vor fi pierduţi, vor fi păgâni, iar lumea va fi sfâşiată de războaie. Afirm că probabil nu. Doar îşi vor oferi o pauză de la retorică, promisiuni şi frică.

De fapt, atunci când vor face asta, când se vor duce acasă duminică dimineaţa, nu la biserică, atunci când se vor afla în propria singurătate şi tăcere vor începe să înţeleagă că dumnezeul lor nu este acolo, că Iisus nu ar trebui să spânzure pe cruce şi vor mai înţelege că apare o simţire în interior. Ceva cald şi real. Ceva foarte lucid şi genial în acelaşi timp. Vor începe să înţeleagă că dumnezeu este aici şi că mereu a fost.

Apoi se vor alătura celor de un fel cu ei, oameni din lumea toată ce gândesc la fel, pentru că acum tehnologia permite. Îşi vor împărtăşi poveştile, dar nu se vor implica în multă retorică şi în procese. Nu se vor alătura unor organizaţii. Doar se vor strânge din când în când ca să respire. Excepţional.

A treia întrebare – efecte fizice

Mai departe în concursul nostru. Până acum v-aţi descurcat foarte bine, excelent. Mai departe în concurs. Energiile finalului atâtor ere sunt foarte puternice. Sunt energii ale schimbării aduse de oamenii care au cerut-o, de conştiinţa care a spus: „Hai să trecem la un nivel diferit”.

La un nivel foarte personal, pentru voi, unde vor apărea în corpul vostru, în special în următoarele câteva săptămâni? Simţiţi pentru un moment: în corp. În ce parte a fizicului vostru? Doar simţiţi asta, deoarece corpul deja v-a spus. Simţiţi. Linda vine cu microfonul.

PAUL: Eu simt în stomac.

ADAMUS: Da. Stomacul.

PAUL: Intestinele.

ADAMUS: Da.

PAUL: Acea zonă.

ADAMUS: Bun. De ce?

PAUL: (face o pauză) Simt că sunt elemente energetice care lucrează acolo şi care vor să stea şi se blochează, iar acum are loc un context extraordinar, în care foarte multă presiune le împinge.

ADAMUS: Da. Excelent. Bun. Mulţumesc. Mai departe, Linda. Unde va afecta energia corpul vostru şi unde or să apară efectele, în special în următoarele câteva săptămâni? Da.

WENDY: În cazul meu a fost vorba despre articulaţii.

ADAMUS: Articulaţii.

WENDY: Articulaţii. Niciodată nu m-au durut, nici ele, nici oasele. Dintr-o dată, în ultimele două luni nu mi-a fost prea bine.

ADAMUS: Da. De ce articulaţii?

WENDY: Cred că e pur şi simplu schimbarea, ca o simţire de nelinişte. Totul e foarte strâns acum şi trebuie eliberat.

ADAMUS: Îşi dau o mână de ajutor cu asta, o mână caldă, nu una dureroasă. Atunci când energia vine în corpul vostru de lumină şi în corpul vostru fizic, vine din direcţii diferite, dar un volum uriaş de energie se strânge în articulaţii. E nevoie să fie aşa, deoarece articulaţiile se mişcă la comenzile minţii. Aşa că multă energie este focalizată în acel punct, iar asta poate fi foarte bine, în special dac fizicul este în armonie şi tu faci lucruri care îţi deschid articulaţiile – yoga, alte feluri de mişcare corporală – şi ţin energiile în mişcare.

WENDY: Stretchingul (întinderile) mă ajută.

ADAMUS: Da.

WENDY: Alergarea, stretchingul.

ADAMUS: Da, alergarea, stretchingul.

WENDY: Dar mă doare dacă alerg. (râde)

ADAMUS: Absolut. Încearcă mersul pe jos.

WENDY: Ok.

ADAMUS: Adevărat. Încearcă lucruri care sunt mai puţin stresante pentru corp. Mişcarea deschisă, fluidă, este unul din cele mai bune lucruri, care va permite energiei să se mişte în articulaţii. Dacă îţi vei petrece mult timp făcându-ţi griji pentru asta, se acumulează şi mai multă astfel de energie şi devine şi mai dureros.

WENDY: Nici măcar la echitaţie nu am mai fost în ultimul timp. M-au durut gleznele şi…

ADAMUS: Da, iar calul e foarte fericit. (râsete)

WENDY: Da. (râde)

ADAMUS: Calul… nu, de fapt el…

WENDY: Da, sunt sigură!

ADAMUS: … simte parte din durerea ta de la glezne.

WENDY: Da, probabil că aşa e.

ADAMUS: Da, absolut. Da, bun. Unde altundeva va mai apărea în corpul vostru? Avem intestinele. Avem articulaţiile. Unde altundeva? În spate. Oh, şi aici.
LINDA: Unde? Unde anume în spate?

ADAMUS: Da.

GAIL: Plămânii. Pentru vreun motiv anume mi s-a declanşat ceva în plămâni.

ADAMUS: Da.

GAIL: Cumva se leagă, probabil, de o perioadă de acum şase ani, când a început o transformare imensă. Ce s-a întâmplat… în esenţă am avut o gripă şi nu mai fusesem de mult la doctor, pentru că nu cred în controalele lor, dar le face toată lumea, aşa că l-am făcut şi eu, iar în final au găsit… doctorul a spus că am la plămâni un cancer echivalent cu stadiul patru. Trebuia să fac biopsia şi am spus: “Staţi o clipă. Lăsaţi-mă să respir, să lucrez energetic au asta”, iar doctorul a spus “Nu”. Am spus: “Da”. Cam două săptămâni mai târziu am făcut biopsia, m-au trezit din anestezie şi mi-au spus: “Nu am găsit nimic”. Eu i-am răspuns: “Ei, ca să vezi. Amuzant cum se petrece, nu-i aşa?”

ADAMUS: Da, da.

GAIL: Dar… e doar…

ADAMUS: De ce plămânii? Ce se petrece acolo?

GAIL: Cred că mi-au mai spus: “Oh, e doar o biopsie. În vreo două zile o să te simţi foarte bine”. Da, o săptămână mai târziu am simţit că parcă mă împingeau mulţi deodată şi încă mai simţeam momentul în care scormoniseră prin mine. Din vreun motiv anume simt acea cicatrice interioară mai mult ca oricând, iar asta are legătură cu transformarea, cu recodarea ADN-ului ce se manifestă în fizic.

ADAMUS: Bun. Da. Mult gunoi, gunoi energetic, se prinde în plămâni. Nu vorbesc despre gunoi material, ci despre gunoiul energetic ce tinde să se acumuleze acolo. Este unul din motivele pentru care respirația întotdeauna mişcă energia. Parte din gunoi se prinde în lichide, în partea inferioară a plămânilor. Respiraţia ajută la eliberarea sa. Bun.

Nu vorbesc despre a petrece ore în şir respirând. Dacă petreceţi cinci minute pe zi respirând conştient, va face minuni. Zece minute ar fi fenomenal. Pur şi simplu respiraţie conştientă. Nu e vorba despre cât de adânc puteţi respira sau de cât de puternic puteţi respira sau de cât de mult vă puteţi ţine respiraţia. Ar trebui să fie ca un râu. Ar trebui să curgă. Respiraţia blândă a compasiunii. Atunci când o respiraţi, ar trebui să fie respiraţia iubirii de sine şi nu vreţi să vă iubiţi singuri cu un pumn. Vreţi o iubire blândă. O aduceţi cu blândeţe, apoi eliberaţi. O aduceţi, eliberaţi. Aandrah, e adevărat? (ea aprobă) Bun, următorul. Unde va apărea în corp?

LARA: Săptămâna asta, pentru mine au fost urechile.

ADAMUS: Urechile. De ce?

LARA: Ăăă, ai vorbit puţin despre asta cu Dr. Davies, că e vorba despre deschiderea urechilor şi a învăţa să respirăm prin ele.

ADAMUS: Da.

LARA: Să auzim în mod nou.

ADAMUS: Da. Multă… da, urechile, pentru că se petrec multe acum, pe măsură ce voi vă extindeţi conştiinţa, vă extindeţi percepţia senzorială. Foarte mulţi dintre voi nu ascultaţi, aşa că va afecta urechile. Vă vor ţiui sau vă vor durea ori simţul auzului va părea că se estompează. De fapt e corpul vostru care vrea să vă atragă atenţia, ca să ascultaţi. Ca să ascultaţi. Bun.

Încă cineva. Ce alte zone din corp? E nevoie să vorbim despre asta. Mai întâi de toate, este un concurs de întrebări. În al doilea rând, sunt lucruri prin care treceţi. Da.

ALAYA: Pentru mine a fost vorba despre gât şi maxilare.

ADAMUS: Da. Gâtul şi maxilarele. De ce?

ALAYA: Cred că am multe de spus. Vreau să-mi aduc creativitatea şi exprimarea şi să încerc să-mi formulez cuvintele. Constat că noaptea îmi încleştez mult maxilarele, iar aşa…

ADAMUS: Îţi încleştezi maxilarele noaptea. De ce?

ALAYA: Cred că mestec multe – mestec multe gânduri.

ADAMUS: Am să-ţi spun eu într-un moment.

ALAYA: Ok, da. Te rog.

ADAMUS: Bun, da. Da, maxilarele, gâtul. O să mai adaug ceva ce am observat la mulţi Shaumbra din întreaga lume: dureri de cap, majoritatea legate de sinusuri. Acum, sunt două motive. Unul este că deveniţi mai sensibili la lucrurile din aer – poluanţi, alergeni – aşa că aveţi mai multe probleme cu sinusurile, care vă provoacă mai multe dureri de cap. însă cauza adevărată, subterană, a acestor lucruri se leagă de respiraţie.

Mai întâi de toate, voi nu respiraţi suficient de mult în mod conştient. În al doilea rând, ceea ce respiraţi acum, atunci când respiraţi conştient, este diferit. Vă aşteptaţi să fie respiraţia de dinainte, dar nu mai este. Respiraţia se schimbă. Cu alte cuvinte, energia pe care o respiraţi nu este Vechea Energie sau aerul vechi. Literalmente începeţi să respiraţi un tip diferit de energie, care, temporar, dă sinusurile peste cap. Ele încearcă să priceapă ce se petrece şi provoacă o durere de cap. Pe când veţi continua cu respiraţia blândă, respiraţia foarte blândă, sinusurile voastre vor începe să se adapteze la Noua Energie, iar durerile de cap încep să dispară.

Da. Foarte, foarte perceptivi. Stomacul. Lucrul numărul unu, pe care Paul nu l-a spus, este că lucrurile coboară în intestine, pentru că reprezintă cel mai bun mecanism natural de eliberare din organismul vostru. Natural. Ştiţi, oamenii se amuză sau se declară dezgustaţi de el, însă da, este un sistem de eliberare. Este proiectat ca să scape de mult gunoi, iar acum chiar scăpaţi de mult gunoi. Aşa că dacă aveţi un pic de diaree, o durere de stomac, dacă nu vă simţiţi prea bine, dacă stomacul se tot strânge, ei, bine, desigur, aşa ar şi trebui să fie, pentru că acum sunteţi în acest rollercoaster uluitor, aşa că va afecta stomacul.

Aşa că ce faceţi? Şi ce… mai întâi de toate nu vă mai faceţi griji. Nu vă îngrijoraţi, este temporar. Unul din cele mai rele lucruri este că aveţi tendinţa de a vă supra-îngrijora: „Ce nu e în regulă cu mine?” Absolut nimic. Stomacul vi se curăţă, trece prin mişcările sale. Expulzaţi energie şi lucruri vechi, care nu vă mai fac trebuinţă. Mulţumiţi-vă pentru asta. Nu vă mai faceţi atâtea griji.

Respiraţi puţin. Am vorbit de curând despre apă. Apa este foarte bună. Dar, vă rog, orice aţi face, nu vă mai faceţi griji pentru asta. Nu vă mai întrebaţi ce nu e în regulă. Plecaţi de la premisa… întotdeauna plecaţi de la premisa, vă rog, de aici înainte, că faceţi totul în regulă. Mereu porniţi de la această premisă. Inocent până la dovedirea prostiei. (râsete) Bun. Mai departe în concursul nostru. Mai departe.

A patra întrebare – efecte mentale

Respiraţi adânc şi simţiţi. Unde afectează – cu toată această energie, cu toate aceste schimbări – unde vă afectează mintea sau gândurile? Mintea sau gândurile. Ce se petrece acum în mintea şi gândurile voastre? Da.

JANE: Mintea mea o ia razna.

ADAMUS: Da. De ce? De ce?

JANE: Îşi face griji.

ADAMUS: De ce?

JANE: Încearcă să mă ţină în siguranţă, deoarece…

ADAMUS: Zău?

JANE: … dacă dau drumul acelui program nu ştiu ce se va petrece.

ADAMUS: Da. Ai încerc vreodată, măcar să vezi?

JANE: În unele momente, sigur.

ADAMUS: Da, da. Cât de lungi erau acele momente?

JANE: Câteva momente, pe ici şi pe colo. (câteva râsete)

ADAMUS: Şi ce s-a întâmplat?

JANE: E plăcut şi linişte!

ADAMUS: Da. Aşa că… este foarte bine, nu încerc să pun laserul pe tine, dar vorbeşti în numele multora. De ce îngrijorarea… sau o putem numi „uşoara obsesie”? (ea aprobă din cap) Bun. Uşoara obsesie.

JANE: Probabil mai mult decât „uşoară”, da.

ADAMUS: Da, foarte uşoară. Micuţă. Aproape că nici nu se poate scrie. (râsete) Îngrijorarea, frica – doar trăncăneală mentală, iar dacă nu ar exista ai face integrame în mod obsesiv. Ocupă mintea. De ce? Ce beneficiu obţii din asta? Nu mai zâmbi, Marc (către soţul ei; Adamus râde) Ce beneficiu obţii din asta?

JANE: Niciunul.

ADAMUS: Da, oh, niciunul. Atunci nu ai mai face asta!

JANE: Cred că într-un fel mă ţine în siguranţă, ca să nu trec la ceva diferit.

ADAMUS: Tu crezi, dar – hai să trecem la bun simţ – ce beneficiu obţii, pentru fiecare dintre voi care are acum orice fel de problemă în curs. Nu-mi pasă dacă e vorba de ceva financiar, de sănătate, de o uşoară obsesie, nu-mi pasă ce este, dar obţii vreun beneficiu din asta. Altminteri i-ai fi dat drumul acum mult timp. Te serveşte cumva.

Fiecare să se privească pe sine pentru un moment. Orice ar fi, obţineţi un beneficiu. Vă serveşte. Prin urmare, totul este în regulă în toată afurisita voastră de creaţie, pentru că vă serveşte! Ceva face! Vă place altminteri i-aţi fi dat drumul de mult. Cum te serveşte să ai acest lucru?

JANE: E o distragere.

ADAMUS: Este o distragere, absolut, dar de la ce te distrage?

JANE: (face o pauză) De la mine.

ADAMUS: Ah! Crezi că dacă, poate, doar poate, ai lua o pauză, dacă ai opri trăncăneala minţii – şi asta este cu adevărat, o imensă distragere, care ar putea apărea sub forma integramelor rezolvate încontinuu sau a grijii pentru tot felul de lucruri – ce s-ar petrece atunci? Ar trebui să înfrunţi…

JANE: Pe mine.

ADAMUS: Bun, bun. Care ar fi cea mai mare frică în confruntarea cu tine?

JANE: Că nu m-aş plăcea pe mine?

ADAMUS: Eu te plac. De ce nu te-ai plăcea tu? (câteva râsete)

JANE: Nu ştiu. Presupun că am făcut multe lucruri rele.

ADAMUS: Ei bine, ai făcut, dar ţii minte de luna trecută? “Nu am fost euuuu! (Adamus cântă) Nu am nicio legătură cu tine!” Nu e aşa! Pot dovedi ştiinţific că nu ai fost tu. Matematic, ştiinţific, spiritual, filosofic nu ai fost tu. Ai un început nou. Deci de ce îţi e frică? (ea face iar o pauză) Am să-ţi spun eu.

JANE: Ok, mulţumesc.

ADAMUS: (râzând) Acum eşti la limită. Acolo nu e nimic.

JANE: Vroiam şi eu să spun că nimic.

ADAMUS: Un costum gol, da. Ce ai de pierdut dacă încerci?

JANE: Căderea în nimic, în vid.

ADAMUS: Ei, se va petrece, mai devreme sau mai târziu. Dacă mori şi acolo nu e decât nimic, vei cădea în el. Aşa că de ce să nu afli acum, ca să te poţi bucura de restul vieţii? Atunci poţi descoperi că există ceva acolo şi că nu este ceea ce ai crezut tu că este - aceasta e cea mai bună şi cea mai dură parte. Ceea ce se află acolo nu este ceea ce te-ai fi gândit tu că este, deloc. Aşa că încearcă, cu adevărat. Acum, mintea tot va vrea să rămână ocupată cu a face ceva, pentru că este obişnuită să râşnească energie ca să rezolve probleme. Dar ar putea fi transformată – cuvântul cheie – în ceva mai productiv.

Nu există nici un motiv de îngrijorare şi acum vorbesc cu voi toţi. Privesc la vieţile voastre şi cât de mult vă ocupă din fiecare zi grija faţă de ceva – lucruri care nu se vor petrece. Nu v-aţi dat seama până acum? Lucrurile de care vă îngrijorați nu se petrec niciodată, în general. Este o lege spirituală. Da. Bun.
JANE: Dar mă tem că dacă încetez să-mi mai fac griji, atunci se va întâmpla. (râsete) Serios!

ADAMUS: Atunci ţi-aş spune, în calitatea mea de Profesorul Adamus, să urmezi experienţa. Cu adevărat! Urmează experienţa – totul se prăbuşeşte. Sau nu cumva s-a şi petrecut?

JANE: Ei bine, am făcut asta.

ADAMUS: Da, da, da. Toată acea îngrijorare a aruncat totul în aer şi tu tot aici eşti. Nu ai dispărut. Poate că e ceva nou de descoperit? Da. O să te provoc şi o să vii aici, pe scenă, luna viitoare. Te întorci, nu-i aşa?

JANE: Poate. (râsete)

ADAMUS: Vreau să spun că după sfârşitul lumii, desigur. Desigur.

JANE: Dacă eşti acolo.

ADAMUS: Da. Ştiţi câţi oameni şi-au făcut griji pentru sfârşitul lumii, au construit buncăre în subteran şi au făcut tot felul de alte nebunii? Ştiţi, 22 decembrie va fi o zi întunecată pentru ei. (râsete) O zi tristă. De ce? Pentru că vor spune: “Iar am greşit. Am greşit până şi sfârşitul lumii! Iar am dat-o în bară!”

Aşa că, între acum şi luna viitoare, nu te îngrijora pentru nimic. (râde) Nu, serios. Tu gândeşti: „Oh, nu ştiu dacă pot face asta”. Sigur că poţi. Doar alege să nu te îngrijorezi. Ce faci atunci când te cuprinde îngrijorarea?

JANE: Uneori mă opresc şi respir adânc.

ADAMUS: Da, iar alteori…

JANE: Şi îmi spun singură „Şi asta o să treacă”.

ADAMUS: Da. Sunt două. Nu ai fost tu. Nu doar „o să treacă”, ci „nu ai fost tu”. Toate fricile, toate îngrijorările aduse de amintiri ale lucrurilor din trecut sunt acum irelevante, pentru că intrăm în Noua Energie, vezi tu. Aşa că nu ai fost tu, cu adevărat. Atunci când apare îngrijorarea, respiră adânc şi sărut-o, aşa cum am făcut eu cu Edith mai devreme. (câteva râsete) Îmbrăţişează asta. Îmbrăţişează-o. Cufundă-te în ea. Cufundă-te în ea.

Nu există nimic pentru care să te îngrijorezi. În loc de a-i da voie să se alerge pe toată strada şi prin vise, cufundă-te în ea. Vezi ce se petrece. E doar energie. Vei descoperi că îngrijorarea e, de fapt, doar o faţadă. Da. Stop. Grija te aleargă de colo-colo, urmărindu-ţi coada. Doar întoarce-te şi înfruntă acel lucru, apoi vezi ce se petrece. Nu te lupta cu el, totuşi. Intră în el.

JANE: Care este diferenţa?

ADAMUS: A te lupta ar însemna că devii adversarul. Încerci să depășești acel lucru sau să-l copleşeşti ca într-o bătălie, dar de fapt nu e aşa. Doar intră în el. Păşeşte direct în el. Pur şi simplu încearcă.

JANE: O să încerc.

ADAMUS: Da, probabil o vei face.

JANE: Da.

ADAMUS: Fă asta o lună întreagă, iar luna următoare, te rog să spui tuturor cât de minunată te simţi, cât de superb arăţi, cât de împăcată eşti, şi că nu ştii ce să mai faci cu toată această energie suplimentară. Da.

JANE: Ok.

ADAMUS: Bun.

JANE: Mulţumesc.

ADAMUS: Bun. Mulţumesc. (aplauze) Edith vrea să vorbească cu tine despre… da.

EDITH: Vreau să adaug ceva. Dar dacă…

ADAMUS: Linda vine cu microfonul, astfel încât întreaga lume să te poată auzi.

EDITH: Dar dacă nu ţi-ai făcut nicio grijă? Eu nu m-am îngrijorat şi iată că am un nodul canceros la sânul drept, iar asta nu-mi place. De ce am făcut asta?

ADAMUS: (suspină) Am să te las pe tine să răspunzi la întrebare, dacă te ridici. De ce? E o întrebare foarte bună, pentru că iată-ne aici, fiinţe spirituale, iar dintr-o dată buuum! Cancer. Ce înseamnă asta?

EDITH: Nu ştiu, de asta te întreb pe tine.

ADAMUS: Ba ştii.

EDITH: Bine, e o prostie. Doar asta ştiu.

ADAMUS: Da. O să te oprească, Edith?

EDITH: Nu.

ADAMUS: Bun. Şi ce o să faci?

EDITH: Ei bine, cu decizia asta am eu dificultăţi.

ADAMUS: Da.

EDITH: Dacă să scot doar nodulul sau tot sânul.

ADAMUS: Nu contează cu adevărat. Nu e parte a problemei. Ce o să faci?

EDITH: Ei bine, voi continua să fac ceea ce fac.

ADAMUS: Bun.

EDITH: Da.

ADAMUS: Şi alegi viaţa.

EDITH: Da şi respir.

ADAMUS: Şi respiri.

EDITH: Da.

ADAMUS: Aşa cum a spus Gail mai devreme, nu urma conceptul că trupul tău va fi vulnerabil la boală. Acum, voi toţi aţi purtat cu voi multe energii care, mai devreme sau mai târziu, vor apărea sub forma bolii dacă nu le eliberaţi mai înainte, dacă vă ţineţi de ele, dacă vă încleştaţi dinţii în ele. Există cancer şi alte boli în corpul fiecăruia dintre voi chiar acum – nu ca să vă fac să vă îngrijoraţi, dar există –, însă e doar energie, iar voi nu mai sunteţi obligaţi să o urmaţi. Niciunul dintre voi.

EDITH: Aş vrea ca pur şi simplu să dispară. Am încercat să-l eliberez, iar un prieten din Canada mi-a trimis nişte fraze ale unor îngeri şi… (Adamus scuipă) Oooo.

ADAMUS: Zău?! Adevărat??!

EDITH: Da, adevărat!

ADAMUS: Scrisă de un canadian??! (multe râsete)

EDITH: Ai stat prea mult cu oamenii. Devii bigot.

ADAMUS: Nu, sunt un actor dedicat…

EDITH: Da, eşti.

ADAMUS: … ca să vă ţin pe toţi în viaţă. Zău? Cineva ţi-a trimis mici fraze ale unor fiinţe angelice şi tu le repeţi?

EDITH: Nu îţi spun, pentru că o să râzi de mine.

ADAMUS: Nu o să râd niciodată de tine – azi. Edith şi voi, toţi ceilalţi, zău aşa? Cu adevărat? Ce-ar fi ca doar să alegeţi sănătatea? Ce-ar fi ca doar să ieşiţi din minte, pentru că în momentul în care începeţi să citiţi mărunţişuri de la fiinţe angelice – nu-mi pasă de câte ori ei v-ai spus că acele vorbe au făcut înconjurul lumii şi că au salvat milioane de oameni, oricum nu e adevărat – în clipa în care vă puneţi puterea în aşa ceva, corpul vostru spune exact ceea ce am spus şi eu – „Zău? Ok. Fac un pas în spate. Adevărat? Am tot ce îmi trebuie chiar aici ca să mă vindec singur”.

Corpul spune: „Ştiu cum să aduc energie. Ştiu cum să mă reechilibrez. Ştiu cum să elimin energii care nu îmi mai servesc fizicul. Dar, cu adevărat, dacă tu vrei să citeşti citate din îngeri, pe care afurisiţii ăia de îngeri nici măcar nu le-au spus vreodată, ok, e treaba ta. E treaba ta, oprim vindecarea de sine. Nu o să mai aducem energia şi o să te lăsăm să treci prin experienţă”.

EDITH: Nu, nu vreau. Apreciez că îmi reaminteşti şi ştiu că ai totală dreptate.

ADAMUS: Nu total.

EDITH: Dar am făcut şi aceste lucruri şi…

ADAMUS: Ce-ar fi să respiri adânc şi să spui: „Dragă corpule, îţi poruncesc să mă serveşti”.

EDITH: Am făcut asta.

ADAMUS: „În sănătate. În viaţă. Dragi energii vechi aflate aici, aspecte sau orice altceva, divorţez de voi. Voi nu sunteţi eu. Eu am pornit pe o cale nouă. Ceea ce s-a petrecut ieri sunteţi voi. Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Atât e de simplu.

EDITH: Cred că e nevoie să mă iubesc ceva mai mult pe mine.

ADAMUS: Zău? Da, da.

EDITH: OK. (râde)

ADAMUS: Da. Te poţi vindeca singură.

EDITH: Asta vreau.

ADAMUS: Da.

EDITH: Ok.

ADAMUS: Nu, nu. O să o faci.

EDITH: Ok.

ADAMUS: Trebuie.

EDITH: Da, aşa o să fac.

ADAMUS: Trebuie să anunţ asta la clubul maeştrilor ascensionaţi şi ei or să fie cu ochii pe tine, Edith.

EDITH: Ok, mulţumesc.

ADAMUS: Da, sunt antrenorul tău.

EDITH: Mulţumesc foarte mult. Eşti. Eşti excelentul meu antrenor.

ADAMUS: Cel mai bun lucru e să ţineţi lucrurile simple. Nu vă distrageţi singuri cu… vom vorbi despre asta într-un minut, despre unde vă blocaţi voi acum. Nu vă distrageţi singuri cu nimic din ce vine din afara voastră. Nu există apă sfinţită. Nu există. Chiar nu este. Da, sunt unele lucruri care au o mică valoare în a vă scoate din frică şi din punctul mort, dar la un anumit punct unele din aceste lucruri – apa sfinţită, orice ar fi, baghetele vindecătoare egiptene, îmi spune Cauldre – acest gen de lucruri reprezintă, în cele din urmă, o distragere mai mare decât mica vindecare pe care o pot face. Tu faci totul.

EDITH: Aşa e, da.

ADAMUS: Asta e.

EDITH: Sora mea mi-a trimis o carte despre vindecarea alternativă care mă scoate din sărite.

ADAMUS: Da. Vindecarea alternativă – vom avea o emisiune radio cu Dr. Doug şi cu Linda despre vindecarea alternativă – parte din ea este foarte bună dacă voi sunteţi cei care v-o prescrieţi vouă, pentru că există nişte lucruri. Apa ajută, dar nu apa cumpărată de la cineva care vă cere 25 de dolari pe litru şi vă spune că a fost binecuvântată de un guru care nici măcar nu există. Asta e o înşelătorie.

EDITH: Dar sunt şi nişte medicamente, precum cel numit Protocel, făcut din plante şi…

ADAMUS: Da. Dar haideţi ca noi toţi, în toată treaba asta cu fizicul, în care vom intra în câteva luni, haideţi să începem cu ceea ce deja aveţi, fără nimic din afară. Şi nu, nu înseamnă să nu mai iei medicamentele pe care le iei acum, dar o să începem să renunţăm la ele. Vom readuce corpul la vindecare. Bun. Acum, unde rămăsesem?

EDITH: Îmi place asta.

ADAMUS: Unde altundeva o să apară în corpul vostru, oh, iar apoi în minte? Ce altceva în minte? Unde afectează mintea?

LINDA: Oh, Adamus, asta e doar de amuzament. Nu e un sfat medical.

ADAMUS: Este un sfat medical foarte bun. Dacă l-ar asculta şi doctorii, ar învăţa şi ei ceva. (râsete) Este un sfat pentru cei ce lucrează în domeniul medical.

LINDA: Foarte bine.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 11 (o femeie): Memoria pe termen scurt.

ADAMUS: Memoria pe termen scurt. De ce este aşa?

SHAUMBRA 11: De ce?

ADAMUS: Da.

CAROLE: Cred că este eliberarea de a gândi.

ADAMUS: Da. Memoria pe termen scurt. Dar cum rămâne cu memoria pe termen lung? Cum rămâne, simplu, cu memoria?

CAROLE: Nu e prea rea, dar e vorba despre memoria pe termen scurt.

ADAMUS: Memoria pe termen scurt.

CAROLE: Dacă aştept, poate că într-o oră revine.

ADAMUS: Da, îţi aduci aminte ce spun eu după fiecare channel?

CAROLE: Ăăăăă… Eu Sunt Cel Ce Sunt?

ADAMUS: Nu e nevoie să răspunzi. (râde)

CAROLE: Nu? (râde)

ADAMUS: Avem comentatori în spate. De ce se pierde memoria pe termen scurt?

CAROLE: Cred că este eliberarea de ceva, de obligaţia de a gândi sau de a lucra cu tot felul de lucruri.

ADAMUS: Cum sună „schimbarea de la sistemul mental la sistemul intuitiv creativ?” Un tip diferit de cunoaştere, de înţelepciune. Memoria pe termen lung este ca atunci când stocaţi ceva pe computer. Este stocat pe acolo, pe undeva. Memoria pe termen scurt se referă mai mult la simţirea pe care o aveţi. Atunci când plecaţi de aici, vă rog, nu vă amintiţi ce am spus eu, ci simţiţi ceea ce aţi creat pentru voi. Ah, o mare diferenţă. Aşa că mintea îşi schimbă funcţiile.

Bun. Ne oprim aici cu întrebările în această porţiune a concursului nostru de întrebări. Se petrec multe schimbări acum, iar în următoarele săptămâni vor afecta planeta, corpul şi mintea. Bun. Haideţi să respirăm adânc cu asta. Trecem la subiectul următor. O să merg repede, avem multe de acoperit.

Eliberare

Următorul subiect. Există acum o reacţie de înmuiere a genunchilor, o tendinţă de a vrea să staţi pe loc. Maxilarele se încleştează, asta e tot. Vă ţineţi bine. Muşcaţi ca un câine, încercaţi să vă ţineţi de ceva şi, da, vă va afecta oasele, creierul şi, da, capacitatea de a ascensiona. (cineva spune: „Nu”) Nu, glumeam. (Adamus râde) Vroiam să văd dacă sunteţi treji.

Într-o anumită măsură vă afectează, de asemenea, articulaţiile, pentru că vă ţineţi de lucruri, de lucruri vechi, pentru că puteţi simţi că lucrurile se schimbă. Astfel că există această… cum i-am spus… tendinţă de înmuiere a genunchilor, tendinţa nenaturală de a vă ţine de orice. Încercaţi să vă agăţaţi şi să vă ţineţi de orice, de viaţa însăşi, de credinţe sau de puţinul care poate v-a rămas. Încercaţi să vă ţineţi de ele. Nu faceţi asta. Nu faceţi asta. Eliberaţi. Eliberaţi.

Daţi-vă voie să cădeţi în acel abis. Daţi-vă voie să intraţi absolut în ceea ce ar putea fi frica de întuneric. Este o afirmaţie curajoasă, sunt sigur că voi fi comentat pe Internet. De ce? De ce? Deoarece, dragi prieteni, mai întâi de toate, cu cât mai mult vă ţineţi, cu atât mai tare va durea. În al doilea rând, pentru că voi deja ai cerut, aţi cerut în vremurile lui Tobias să treceţi prin această schimbare. Aplaudaţi când spun: „Facem progrese”. Priviţi la ceea ce facem – este uluitor. Sunt părintele mândru atunci când mă duc la Clubul maeştrilor ascensionaţi. „Da, da, da! Noi facem asta!” Astfel că se va petrece, pentru că voi aţi cerut-o. Voi aţi cerut-o. (audienţa ovaţionează şi aplaudă) Da, da.

Dar voi încercaţi să staţi pe loc, de frica a ceea ce se va petrece mai departe. Am să vă provoc, între acum şi următoarea noastră întâlnire în 2013, să eliberaţi. Asta e provocator. E provocator. Ceea ce vom face noi – iar acesta este Adamus-ghicitorul – va fi să dăm drumul câtorva lucruri, dar voi o să vreţi să vă ţineţi de mult mai multe. O să credeţi că eu nu văd. O să îmi arătaţi: “Oh, uite ce am eliberat!” (râsete, căci Adamus spune fraza cu o voce piţigăiată) – şi apoi buzunarele vă sunt pline de Vechea Energie.

Asta nu va însemna o tranziţie prea bună în următoarele săptămâni. Dacă nu tranziţionaţi prea bine, aţi face bine să eliberaţi. Frica este că nu ştiţi ce se va petrece. Nu, haideţi să o ştergem. Este binecuvântare că nu ştiţi ce se va petrece. Chiar dacă vă ţineţi de asta cu preţul vieţii şi puteţi simţi şi vibraţia care zguduie tot pe când intraţi în era nouă, încă mai încercaţi să staţi pe loc. Oferiţi-vă un dar şi eliberaţi.

Să eliberaţi ce? Ei bine, mai întâi de toate, eliberaţi mintea, ceea ce aţi început să faceţi. Nu mai aveţi nevoie să gândiţi şi, din nou, acest lucru va fi scos din context pe Internet, ceea ce este bine. Puţină controversă face bine unui maestru ascensionat fericit. (câteva râsete) Da. Vă puteţi imagina lucrurile groaznice care se spuneau despre Buddha?! „Şi-a părăsit familia!” Aşa a făcut – soţia şi copiii. „A părăsit afacerea familiei. Familia a lucrat de generaţii ca să o creeze! Cine se crede umflatul ăsta?!” (râsete) Spuneau lucruri groaznice despre el. Acum se spun lucruri frumoase. Nu mai este controversat, dar eu sunt.

Aşa că este un timp minunat de a elibera. Este timpul de a elibera, pentru ca să vă puteţi avânta. La început e puţin înfricoşător, pentru că nu ştiţi ce înseamnă să vă avântaţi. Nu ştiţi dacă aveţi aripi. Sunt destul de puternice? Unde o să vă duceţi? O să vă poarte vântul? Respiraţi adânc. Spuneţi: „Nu-mi pasă”. Cu adevărat. Cu adevărat.

Asta v-o pot garanta. Pe asta v-o garantez. Voi eliberaţi şi descoperiţi cele mai măreţe lucruri despre voi înşivă. Veţi înţelege secretele universului. Veţi înţelege ce vreau să spun când spun: „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. O să vă garantez în scris. Bun. „Hmm. Cum funcţionează?” întreabă mintea voastră sceptică. „Cum funcţionează? Ce primesc dacă trebuie să recurg la garanţie?” (Adamus râde) Primiţi premiul Adamus „al Libertăţii”! (audienţa: „Uauu!”) Ei, puteţi cumpăra unul pentru… cât costă?

LINDA: 20.

ADAMUS: 20! 20. Ar trebui să coste 100. Cine vă face preţurile? Problemele cu abundenţa.

Abundenţa

Apropo de problemele cu abundenţa, am să mă strecor în buzunarul lui Cauldre. Am observat că avem nişte ciorapi pentru cadouri. Moş Crăciun nu vine, dar vin eu. Văd că acesta este pentru Larry. Un dolar pentru toate necazurile tale, Larry. Un dolar. (pune un dolar în ciorapul lui Larry) Acesta este pentru Hunter. Hunter, doi dolari. (pune doi dolari în ciorapul lui Hunter) El e mai tânăr. Are mai mulţi ani în faţă în care trebuie să se finanţeze.

Acum, Larry, Hunter, veniţi aici. Aveţi un dolar semnat de mine. Da, ambele bancnote sunt semnate de mine. Hunter, pentru tine doi dolari. Acum hai să ne ocupăm de treaba cu pâinile şi peştii.

LARRY: Ok.

ADAMUS: Ok. Tu faci asta.

LARRY: Pâini şi peşti?

ADAMUS: Pâini şi peşti. Ştii, Yeshua, înfometaţii pe punctul de a se revolta…?

LARRY: Oh, o să avem cu toţii mai mult. Aşa e?

ADAMUS: Nu, nu. Tu o să-ţi oferi mai mult.

LARRY: Oh, Ok.

ADAMUS: Şi Hunter o să-şi ofere sieşi mai mult. Ce o să faci? Tot ceea ce… (Larry îşi freacă banii de axile; râsete, râde şi Adamus)

LARRY: O să ajute? Eu vroiam să merg în altă parte, dar…

ADAMUS: Da, asta o să te ajute! Aşa că aici e o mică sămânţă pentru tine. Este serios, vreau să spun că e foarte real. S-a plantat o mică sămânţă. Ai agăţat ciorapul în speranţa că Adamus… (râde) Ai agăţat ciorapul. Da. Uneori e nevoie de puţin timp pentru aceste lucruri.

LARRY: Da, ştiu.

ADAMUS: … lacom! (râde)

LARRY: Nu, m-am gândit că dacă îmi trec numele pe el o să funcţioneze mai bine.

ADAMUS: Da. Ai pus ciorapul acolo. Ai început procesul, spunând: „Sunt pregătit”. Asta ai spus?

LARRY: Da.

ADAMUS: Bun, bun. Şi acum…

LARRY: Mai sunt bani?

ADAMUS: S-a plantat… s-a sădit ceva. Acum priveşte cum se petrece. Este foarte simplu, foarte clar. Fă ceva ceremonial cu ciorapul tău. (Larry face semnul crucii asupra lui) Nu, nu asta. (râsete) Nu, nu. Doar ţineţi-l pe inimă, amândoi. Ţine-l la inimă. (Larry înşfacă dolarul) Nu, ciorapul şi banii.

LARRY: Oh!

ADAMUS: Banii mei, ciorapul tău. Acum doar ţine-l la inimă. Nu ar fi bine ca abundenţa să curgă? Nu te-ai simţi bine să ieşi din acest făgaş, din lucrul…?

LARRY: Da.

ADAMUS: Da, da. Nu ar fi frumos să treci dincolo de asta?

LARRY: Da.

ADAMUS: Da. Aşa că… vreau să spun, cu adevărat alegi asta? Te uiţi să vezi dacă e şi mai mult acolo?!

LARRY: Data trecută aveam o acadea. (cineva din sală: „Caută mai târziu, când o să se transforme într-o sută”) Pâini şi peşti!

ADAMUS: Atunci aşa va fi. 1000, 10000, mult mai mult.

LARRY: Punem pariu pe bani?

ADAMUS: Larry, eu nu pariez.

LARRY: Oh.

ADAMUS: Deci ce faci? Eşti aici, camerele sunt îndreptate spre tine şi spre fiul tău. Da.

LARRY: Bună, mamă. (face cu mâna la cameră)

ADAMUS: Deci e sfârşitul erei cu probleme de abundenţă?

LARRY: Ar fi frumos.

ADAMUS: OK. Bun. Acum doar respiră şi imaginează-ţi un flux… şi nu te uita la mine. Simte. Da. Un flux. Abundenţa ta care vine la tine. Abundenţa ta care vine la tine. Bun. Acum, cu adevărat – vreau să spun cu adevărat – dă-i voie să vină la tine.

LARRY: Ok.

ADAMUS: Eiiiiii. Eşti aici, în cap.

LARRY: Ştiu.

ADAMUS: Dă-i voie cu adevărat să vină la tine. Da. Tu spui: „Cum?” Da, mă pretez la asta pentru că e în direct şi se uită toţi”. Dar eu vreau să spun cu adevărat, pentru că mă vei pune într-o situaţie jenantă dacă nu.

LARRY: Ok.

ADAMUS: Ok, cu adevărat, acum, de ce nu? Ce ai de pierdut? Ce ai de pierdut?

LARRY: Un dolar.

ADAMUS: Un dolar. Aşa e. (râde)

LARRY: Nici măcar nu era al meu. Vreau să spun că…

ADAMUS: De fapt sunt trei. Hai să trecem de asta. Nu avem de făcut prea multe ceremonii. Foarte simplu, chiar aici, alegi abundenţa. Scoţi ciorapul, eu pun dolarul în el, asta e. Pregătit?

LARRY: Ok.

ADAMUS: Zău? Acum ce facem? Nu ştiu următorul pas.

LARRY: Nici eu.

ADAMUS: Ba da, îl ştii.

LARRY: Îl ştiu?

ADAMUS: Da.

LARRY: Cine vrea să fie milionar? Eu.

ADAMUS: Alege.

LARRY: Aleg.

ADAMUS: Asta e tot.

LARRY: Aleg să fiu milionar.

ADAMUS: Da, bun. Nu, tu alegi să fii în abundenţă. De ce să limitezi la doar un milion?

LARRY: Aşa e. Da, da. E adevărat.

ADAMUS: În abundenţă. Finalul problemelor cu abundenţa. Bun, bun.

LARRY: Am să pun asta în ramă.

ADAMUS: Bun! Ok. Este așa de simplu, Larry. În șase luni te rog să vii din nou aici, în față. Ah, fără presiune. Nu, de fapt el a făcut cel mai simplu lucru cu putință, dar de ce au existat problemele cu abundența? Valoarea de sine, da, dar se manifestă în abundență. De ce? Pentru că într-un fel l-a servit. Cu adevărat. Cumva l-a servit. De ce? Se poate plânge de ceva. Așa e? Așa e?

LARRY: Așa e.

ADAMUS: Când ai terminat cu fotografierea celebrităţilor. (Dave îi face o fotografie) Da, te-a servit. Ai reușit să te plângi. Ai avut un motiv pentru a nu face un pas în față. Aveai o scuză. „Ticăloșii. Ei au toţi banii şi eu nu”. Nu, acum îi ai. Eu nu le-am dat lor un dolar ca să înceapă mari afaceri sau să aducă un val de abundenţă. Tu ai acel dolar. Tot ce trebuie să faci, Larry, este să-i dai voie să crească.

LARRY: Pot să-l vând pe Ebay, ar fi un început. (Adamus râde)

ADAMUS: Fă ceea ce alegi. Fă ceea ce alegi. Bun.

A cincea întrebare – cel mai mare critic al vostru

Divaghez. Unde rămăsesem? Încă o întrebare din concurs, apoi trecem la subiectul următor. Cine va fi cel mai mare critic şi sceptic în lucrarea pe care o faceţi cu iluminarea? Cine?

LARRY: Soţia mea. (multe râsete)

ADAMUS: Da. Te-ai prins, Larry! (mai multe râsete) Cine va fi cel mai mare critic al vostru, cel mai sceptic faţă de voi în ascensiunea iluminată, în ascensiunea trăită? (audienţa: „Tu”)

JOEP: Probabil eu.

ADAMUS: E un răspuns bun, dar cine din exterior? Ai dreptate, vei fi tu. Dar apoi cine urmează? Fie că este un grup, fie că este o persoană, cine vor fi cei care vor veni spre voi, hai să spun ca grup?

JOEP: Sunt oamenii cei mai blocaţi în credinţele lor vechi.

ADAMUS: Adică?

JOEP: Religia.

ADAMUS: Da.

JOEP: Religiile vechi.

ADAMUS: Da.

JOEP: Da. Savanţii.

ADAMUS: Da, bun.

JOEP: Noua religie.

ADAMUS: Bun. Alte comentarii? Linda, microfonul, te rog. Comentarii.

LINDA: Oh, ale altor persoane.

ADAMUS: Da.

LINDA: Am înţeles.

ADAMUS: Da. Cine va fi cel mai mare critic şi sceptic?

SUE: Aş spune că fraţii mei.

ADAMUS: Da. Bun.

MICHAEL: Oamenii care nu vor schimbarea.

ADAMUS: Da, da. Oamenii care nu vor schimbarea. Absolut. Da. Bun, încă cineva, apoi voi răspunde şi eu. Da.

NICCOLE: Oamenii nu vor ca tu să te schimbi, pentru că beneficiază de pe urma a cine eşti acum…

ADAMUS: Da, da. Ei au un interes în asta şi, în plus, aşa sunt obişnuiţi. Absolut. Va mai fi o presiune exterioară imensă, a celor care vor fi deosebit de critici cu voi ca grup: celelalte grupuri new age. De ce? Ei bine, de exemplu, hai să spunem, fanaticii religioşi deja au renunţat la voi. (câteva râsete) Nu, aşa e. Au renunţat absolut la voi. Aţi ieşit din cadrul lor de referinţă şi din posibilitatea de recrutare. Nu vă mai vor. Aţi ieşit de pe radarul lor, aşa că nici măcar nu vor încerca. Astfel că nu or să vă critice.

De fapt vor fi oameni ce vor pretinde că sunt spirituali, dar care fac asta de atât de mult timp încât au intrat în sistemele vechi. Ei vor fi primii care vor spune: “Zău? Ascensiune trăită? Adevărat? Chiar crezi chestia aia cu Eu Sunt Cel Ce Sunt? Adevărat? Faci asta şi asta?” Ei vor fi cei mai critici. De asemenea, şi din cauză că mulţi dintre ei au interese majore în religia lor, chiar dacă se numeşte „new age”.

Acum, evident, şi familiile voastre, dar într-un fel ele au renunţat la voi de acum. Îşi imaginează că sunteţi foarte fixaţi, foarte încăpățânați. La un punct anume au crezut că e doar o criză prin care treceaţi. Au sperat şi uneori s-au şi rugat să treceţi peste aceste lucruri, însă acum cumva au renunţat. Asta este în regulă, pentru că nu mai este aşa de multă presiune. Bun.

Haideţi să trecem la următorul subiect. Respiraţi adânc. Încă două lucruri prin care mai trecem azi. Ah, dacă se poate, Ricky, te rog să te întorci la tablă. Continuăm concursul nostru de întrebări la final de eră.

A şasea întrebare – blocarea

Există o tendinţă puternică de a vă bloca acum în procesul iluminării şi ascensiunii. Ce vă face pe voi sau pe alţi Shaumbra să vă blocaţi? Care sunt lucrurile care vă blochează? Motivul pentru care vreau să vorbim despre asta este ca să puteţi vedea că nu e vorba doar de voi. Puteţi vedea că sunt doar aderente; puteţi vedea că sunt, într-un fel, doar o mare iluzie şi sunt foarte temporare. Nu vreau să credeţi că aceste lucruri vor merge la nesfârşit. Dar unde vă blocaţi acum?

Linda, microfonul, te rog. (Paul spune: “Oh, nu”) Oh, da, iată-ne. Unde te blochezi?

SART: Aş spune că în mintea care nu crede cu adevărat că se poate petrece.

ADAMUS: Cu adevărat? Bun.

SART: Da.

ADAMUS: Excelent. Excelent. De ce nu crede? Mintea, da.

SART: Cred că vrea să rămână aşa cum e.

ADAMUS: Şi vrea o dovadă.

SART: Pentru siguranţă, vrea dovada.

ADAMUS: Da.

SART: Vrea manifestare instantanee în faţa sa, orice ar fi.

ADAMUS: Da, absolut.

SART: Apoi ştii că se va petrece şi te bucuri.

ADAMUS: Da.

SART: Ştiu că ne-am săturat cu toţii să fim atât de aproape. Este timpul să mergem înainte cu asta. (audienţa ovaţionează şi aplaudă)

ADAMUS: Ceea ce ridică un subiect foarte bun, despre care vorbim chiar acum, căci de ce nu? De ce nu? Despre asta vorbim aici. Mintea spune: „Dă-mi dovada absolută. Nu vreau să păşesc în vreun abis întunecat”. Lucrul amuzant este că în modul în care lucrează adevăratul spirit şi creativitatea nu există nicio dovadă. Iar creativul de fapt nu vrea nicio dovadă. Vrea experienţa de a intra în asta, astfel că există un conflict imens. Absolut. Da.

SART: Totuşi devine mai bine.

ADAMUS: Devine mai bine. Da. Bun. Unde altundeva vă mai blocaţi? Bun.

ELIZABETH: Aş spune… oh, trebuie să mă ridic. Ea mă împinge. Aş spune că pentru mine sunt aşteptările. Avem o aşte- … am o aşteptare asupra a cum trebuie să fie dacă evoluez.

ADAMUS: Da.

ELIZABETH: Ştii, adică cum să fie.

ADAMUS: Bun.

ELIZABETH: Şi nu ar trebui să fiu aşa de mânioasă pe… ştii, asta nu e permis, dar tu ne-ai spus că este doar a fi sincer referitor la cine eşti, la ceea ce simţi, iar apoi să realizezi despre ce a fost vorba. Ei, ştii, e doar un proces.

ADAMUS: Aşteptări. Am să o rog pe Ricky să pună cuvântul în paranteză, eu o să-i spun „modelare”. Voi vorbi despre asta înainte de finalul zilei. Modelare. Modelare.

ELIZABETH: Da.

ADAMUS: Bun, da. Aşteptări. Bun, alte lucruri. Unde vă blocaţi? Unde se blochează alţii?

MICHAEL: Am fost liber-profesionist toată viaţa, dar în ultimii trei ani a mers prost şi cumva am renunţat. Mereu am fost orientat spre obiective şi am încercat să le eliberez, să renunţ la ele de tot şi pur şi simplu aştept instrucţiuni. Ce o să fac? (râde)

ADAMUS: Cine o să-ţi dea instrucţiunile?

MICHAEL: Inspiraţia. Mereu m-a lovit în cap exact ca o cărămidă şi ştiam ce o să fac.

ADAMUS: Da.

MICHAEL: Şi acum sunt… Ok, sunt pregătit. Mă plictisesc.

ADAMUS: Da, da.

MICHAEL: Vreau să se petreacă ceva!

ADAMUS: Oh, se va petrece. (râsete)

MICHAEL: Bine, hai să începem!

ADAMUS: Da, asta pot să o garantez.

MICHAEL: Hai să trecem la treabă.

ADAMUS: Bine, dar să nu mi te plângi mai apoi.

MICHAEL: Grozav! Nu, nu o să mă plâng.

ADAMUS: Am să răspund în termenii a… voi toţi îi spuneţi „orientare spre obiectiv”, dar eu aş revizui puţin. Încă există tendinţa imensă de a privi în locul vechi pentru a obţine răspunsuri, precum, ştiţi voi, „Unde este pasiunea?” Mergeţi înapoi şi priviţi. „Unde sunt răspunsurile?” Mergeţi înapoi şi căutaţi. Aveţi un foarte interesant şi ciudat – amuzant, ha-ha, pentru mine – timp. Nu vă puteţi întoarce. Nu ştiţi ce este înainte, aşa că nu ştiţi ce să faceţi.

Eşti exact acolo unde ar trebui să fii. Linişteşte-te, nu o să fii blocat acolo pe vecie. Nu vei fi blocat mai mult decât am fost eu prins în cristalul meu, dar acolo eşti acum şi, de fapt, este un timp perfect, absolut perfect, căci este o tranziţie de la o stare veche în care ai privit spre trecut. Asta aduce la suprafaţă ceva foarte mare, pentru voi toţi.

Răspunsurile nu mai sunt în trecut. Nu. Da, vă puteţi certa cu mine şi să spuneţi că la nivel obişnuit semaforul o să fie în acelaşi loc ca şi ieri – pentru scurt timp. Acestea sunt lucruri foarte mărunte. Răspunsurile voastre, răspunsurile care să vă călăuzească viaţa – unde este pasiunea, ce se petrece cu adevărat – acest fel de răspunsuri nu mai pot veni din trecut. El este închis. Acel drum e închis acum.

Nu te poţi întoarce acolo. Tot încerci, este frustrant, apoi te blochezi. Există răspunsuri, dar nu sunt la același nivel vibraţional ca şi punctul în care te-ai aflat în trecut, prin urmare eşti obişnuit să spui: „Dar aveam simţirea asta”. Ai o simţire, dar în loc să fii aici (îşi aduce mâinile strâns în faţa lui), acum este aici (cu braţele larg deschise). Dar tu încă mai cauţi aici (le apropie din nou), vezi tu. Ce e de făcut? Respiră adânc, bucură-te de timpul liber, pentru că o să fii foarte ocupat – într-un fel bun, un fel minunat.

MICHAEL: Da, cred asta. Cred asta. Abia aştept.

ADAMUS: Bun.

Michael: E greu să fii în limb, fără să ştii…

ADAMUS: Hai să ne oprim aici. De ce este greu să fii în limb? Cu excepţia cazului în care eşti catolic. (câteva râsete)

MICHAEL: Scuze?

ADAMUS: Cu excepţia cazului în care eşti catolic.

MICHAEL: Oh, încerc să mă las. Mulţumesc. (râsete) Nu am fost niciodată la biserică în toată viaţa mea, mulţumesc. Oricum…

ADAMUS: Dar tu spui, ştii, că e greu să fii în limb. Da, dar nu cumva să fii în această perioadă de tranziţie în nimic înseamnă şi un timp foarte bun ca să faci orice ai vrea să faci? Sau să nu faci nimic? Da, da. Da. E un fel de pauză. E un fel de oprire.

MICHAEL: Da, e ca o pauză.

ADAMUS: Bun.

MICHAEL: A fost o pauză. Sunt pregătit să merg la muncă. (râde) Să mă joc, să fac ce vreau să fac.

ADAMUS: Bun. Grozav. Linda va lua microfonul. Ce altceva? Unde altundeva vă mai blocaţi?

SCOTT: Aş spune că pentru mine este tiparul în care încep să fac ceva. Eu sunt genul „urmează ceea ce te extaziază”, pornesc la drum, mă simt în extaz, apoi îmi spun: „Stai o clipă. Asta seamănă mult cu ceea ce am făcut înainte, dar reîmpachetată şi nu se manifestă aşa cum am crezut eu că va fi”. Aşa că apare o întrebare mare: de ce pare să fie tiparul în care am fost înainte?

ADAMUS: Adică dacă extazul se duce? Sau… sau…

SCOTT: Cred că e din cauză că nu-mi stabilesc nici un fel de obiective şi pur şi simplu… da, mă trezesc şi fac ceea ce simt că aş vrea să fac în acea zi.

ADAMUS: Şi te blochezi în asta?

SCOTT: Partea asta se simte a fi destul de bună.

ADAMUS: Bun. Ce parte nu se simte a fi bună?

SCOTT: Atunci când mă gândesc mental „Pare a fi un pachet diferit faţă de ce făceam acum doi-trei ani”.

ADAMUS: Da. Bun, bun. Există vreun confort…

SCOTT: Dar ştiu că este mental.

ADAMUS: Vreun anume confort în asta?

SCOTT: E ca un disconfort într-un fel, deoarece…

ADAMUS: Ah, cumva ca un hamster pe rotiţă.

SCOTT: Da.

ADAMUS: Clar. Bun. Încă vreo câţiva. Unde vă blocaţi acum? Unde vă blocaţi? Nu e nimic greşit în a vă bloca. De fapt este o parte naturală a iluminării. Se va petrece. Depinde cât va dura până să se petreacă, dar se va petrece. Din cauza convergenţei energiilor, a schimbării energiilor, a tuturor celor ce se petrec, energia se va bloca cumva, iar asta este în regulă. Noi vorbim, discutăm, iar voi spuneţi: „Ah! Nu e aşa mare lucru.” Unde altundeva?

JULIE: Nu mă distrez pe cât aş putea.

ADAMUS: Ce ai vrea să faci ca să te distrezi?

JULIE: Mi-ar plăcea, de exemplu, să lucrez cu cai şi cu alte animale.

ADAMUS: Da. Bun, bun. Excelent. De ce nu te distrezi?

JULIE: Observ un tipar vechi de atracţie şi apoi, ştii tu, cumva apare şi dispare.

ADAMUS: Te simţi vinovată pentru că te distrezi? Vină cu distracţie sau insuficient timp pentru distracţie? (către staff) Puteţi deschide uşile, vă rog?

JULIE: Am creat mult echilibru şi mult timp.

ADAMUS: O puteţi deschide ceva mai mult. Energia e cam grea aici! (audienţa aprobă) Da. E blocată! Exact. Deci ce facem? Deschidem uşa din faţă şi uşa din spate. E chiar simplu. (râsete) Iluminarea îşi are privilegiile ei. E aşa de înţeleaptă. L-am văzut pe Kuthumi. El a închis uşa. Kuthumi, las-o deschisă. Ce altceva? Nu e distracţie. De ce?

JULIE: Nu că nu e deloc distracţie. Mă distrez mult, doar că ştiu că există potenţialul pentru mult mai mult amuzament.

ADAMUS: Ok.

JULIE: Sunt aşa de multe disponibile.

ADAMUS: Da. Dar unde te blochezi cu asta? Există… nu cumva… (face o pauză) Nu te distrezi cu asta? Eu mă uit la uşă. (câteva râsete, uşa este închisă din nou)
JULIE: Pur şi simplu ştiu că e mult mai mult.

ADAMUS: Ce o să faci?

JULIE: (face o pauză) O să mă distrez! (râde)

ADAMUS: Bun. Mulţumesc, bun. Este la fel de simplu ca şi a spune: „O să deschidem uşile”. Încă vreo câteva persoane. Unde vă blocaţi, Shaumbra? Sunteţi blocaţi şi asta este ok. Dar unde vă blocaţi? Toată treaba asta cu ascensiunea iluminată nu e neapărat uşoară. Multora le trebuie multe, multe vieţi ca să treacă prin ea, iar voi mergeţi foarte repede, o să vă blocaţi şi o să fiţi frustraţi. (cineva strănută) Gesundheit. Deci…

MARY SUE: Nu simt că am suficienta încredere în mine ca să-mi dau drumul cu totul.

ADAMUS: Da. Lipsa de încredere. Da, bun. Mulţumesc. Încă unul sau doi.

LESLIE: Senzaţia foarte puternică că merg într-un loc în care nu am mai fost niciodată, absolut niciodată…

ADAMUS: Da, niciodată.

LESLIE: … niciodată, niciodată, niciodată. niciodată. Ezit să merg acolo.

ADAMUS: Da. De ce?

LESLIE: Pentru că nu am fost niciodată acolo. Pentru că… nu ştiu dacă e din cauză că am fost aici aşa de multe vieţi, că am făcut atâtea lucruri încât s-a creat sentimentul familiarităţii.

ADAMUS: În fiecare loc în care ai mers, a existat şi o primă dată când ai fost acolo.

LESLIE: Cred, dar acum…

ADAMUS: Asta e înţelepciune de maestru ascensionat.

LESLIE: Da, dar acum… este…

ADAMUS: Te face să te gândeşti cu adevărat, nu-i aşa? (râde) Ceea ce spun este că…

LESLIE: Dar ce are acest loc de se simte atât de complet… ori …

ADAMUS: Da, ai fost în multe locuri pentru prima dată. În fiecare loc în care ai fost, ai mers o dată pentru prima dată. Da, absolut. Am să-ţi pun încă o întrebare de maestru ascensionat. Dacă ai ieşi pe uşa de aici, ai merge până la capătul parcării, apoi pe stradă, te-ai întoarce pe poteca din spate, ai intra pe uşă şi te-ai aşeza pe scaun, ai fost undeva?

LESLIE: (face o pauză) Da, nu, nu. Ei bine, este… eu… da.

ADAMUS: Asta facem noi la Clubul maeştrilor ascensionaţi. (râsete) Suntem al naibii de plictisiţi!

LESLIE: De asta mă doare capul? Sigur de asta mă doare capul. (râsete)

ADAMUS: Da. Da. Şi răspunsul, răspunsul meu, este că afirm că da, vei fi mers undeva. Chiar dacă te-ai întors pe acelaşi scaun de pe care ai plecat, ai avut experienţa ieşirii pe uşă, a cerului aşa cum este el acum. Ai privit maşinile ce merg pe stradă, te-ai întrebat despre ce naiba vorbim noi în sală – vorbim despre tine – şi ai trecut prin toate acestea. Atunci când te vei întoarce, vei fi mers undeva. Când te vei aşeza din nou pe scaun, vei fi o persoană diferită faţă de cea care a plecat.

LESLIE: Absolut. Foarte adevărat.

ADAMUS: Distrează-te. Te vedem în şase minute. (râsete) Nu, e grozav! Ia-ţi şi haina, e frig afară, şi să închizi uşa după tine. Se face frig şi aici. Oh, va fi o experienţă grozavă! S-ar putea să ajungi la iluminare pe parcursul acestei mici plimbări.

LESLIE: Şi dacă mă loveşte o maşină? (râsete)

ADAMUS: Ei, ce mare lucru! (cineva întreabă: „Chiar te duci?”)

LESLIE: Cred că da.

ADAMUS: Sigur, sigur. Nu, o să fie amuzant. Dave, poţi face câteva poze, pentru a imortaliza momentul?

DAVE: Pentru experienţă.

ADAMUS: Da, da. Dar nu poze cu maşina… (râsete) Şi închide uşa după tine. Încă doi. Unde vă blocaţi? Unde vă blocaţi?

CAROLYN: Eu mă blochez încercând să pricep de ce aduc durere în corpul meu, durere care pare a trece de la un şold la altul. Îmi afectează mersul, ceea ce îmi plăcea să fac şi aş vrea să mai pot face. Chiar dacă îmi spun că mă pot vindeca pe mine, nu am priceput cum să fac asta.

ADAMUS: Ei bine, pentru că nu crezi asta cu adevărat. Îţi spui aceste lucruri, dar nu le crezi cu adevărat. Aşa e?

CAROLYN: Cred că da. Cum trec peste asta?

ADAMUS: Câteva lucruri – este o problemă şi îţi mulţumesc, pentru că tu nu aduci acestea doar pentru tine. Îi ajuţi pe mulţi alţii să înţeleagă. Durerea ce este? O distragere. Este o distragere, aşa că te umpli de durere. Dintr-o dată, cum te mai poţi focaliza pe iluminare dacă ai dureri fizice?

CAROLYN : Hmm…

ADAMUS: Da. Aşa că întrebarea este – un fel de întrebare, o să-ţi ofer şi răspunsul – de ce aduci durerea în corpul tău, pentru că este neconfortabil. Foarte neconfortabil, dar există un motiv pentru asta. Există un motiv, dar eu nu o să… e puţin personal, aşa că o să trec peste el, peste motivul personal. Poate că nu vom trece peste el. (Adamus râde, apoi se apropie de ea)

CAROLYN: Dacă ştiam, nu eram aici.

ADAMUS: Însă răspunsurile sunt chiar în faţa ta, a fiecăruia dintre voi, iar asta te blochează pe tine – „Nu ştiu răspunsul”. Ştii răspunsul.

Te rog să te aşezi o clipă. Voi doi – niciunul nu vrea să meargă înainte fără celălalt. Niciunul dintre voi nu vrea să atingă iluminarea fără celălalt. Amândoi. E o mare poveste de iubire, cu adevărat. Niciunul dintre voi nu vrea să intre în iluminare fără celălalt. Ce e de făcut? Veţi intra în orice împreună. Voi aţi creat asta, din iubire, din compasiune reciprocă, pentru că nu doreaţi să vă mai despărţiţi iar, aşa cum aţi făcut în trecut, însă aţi adus durere şi dezechilibru fizic în vieţile voastre, amândoi. (se adresează lui Carolyn şi soţului ei, Vince)

De fapt, fiecare dintre voi, individual, vă veţi avea iluminarea pentru sine. Nu veţi depinde unul de altul, în pare rău. Dar, de fapt, o puteţi atinge cam în acelaşi timp. Puteţi sta împreună. Niciodată nu o să mai fiţi obligaţi să vă pierdeţi unul pe altul. Sunteţi amândoi suverani şi veţi fi împreună. Atât de simplu. Răspunsul stă chiar acolo. Priviţi la ceea ce faceţi amândoi. Respiraţi adânc.

Nu e nevoie să faceţi asta în acest mod, vreau să spun. Nu, chiar nu. Poţi curăţa problemele tale medicale. Nu-mi pasă ce spun doctorii, pentru că energia vă susţine. Este vorba despre a vă onora pe voi. Este eliberarea fricii că nu veţi mai fi împreună. Există o frică adâncă cum că dacă deveniţi suverani s-ar putea să vă spuneţi la revedere unul altuia, însă există un mod al Noii Energii de a face asta, iar eu am să îl folosesc pentru a trece la următoarea şi ultima parte a discuţiei, cea mai importantă. Totul a condus la asta.


Modelele vechi

Nu sunteţi obligaţi să faceţi asta aşa cum au făcut-o maeştri din trecut. Aveţi un lucru – pagina următoare, Ricky, te rog – numit modelare. Modelare. Afirm că acolo sunteţi blocaţi cei mai mulţi dintre voi acum. Sunt multe sub-probleme în aceasta, dar voi vă modelaţi în funcţie de ceea ce a fost înaintea voastră.

Percepţia voastră asupra iluminării – nu va fi în acel fel. Nu-mi pasă ce credeţi că este percepţia voastră, nu va fi aşa, în afară de libertate, poate. A fi liberi. Dar afirm că acum nu ştiţi cu adevărat cum este să fiţi liberi. Aveţi concepte foarte limitate, restrânse, asupra libertăţii. Cu adevărat. Vă imaginaţi libertatea şi vă simt energia când spuneţi: „Da, vreau să fiu liber”. Ei, vreţi să fiţi sclavi într-o măsură mai mică, dar nu cu totul liberi.

Astfel că voi purtaţi un model despre cum e să fii iluminat. Aţi putea, vă rog, să-i daţi drumul de acum? Nu este deloc ceea ce credeţi voi. Modelul pe care îl aveţi se bazează pe băieţii cu care stau eu, iar noi toţi… (râsete) da, sunt şi fete. Folosesc termenul „băieţi” ca în Midwestul american – toţi sunt „băieţi”. Nu e cam ciudat? (cineva spune: „E greşit”) E greşit. Da.

Stimatele fiinţe cu care mă plimb eu nu vor ca să ajungeţi la iluminare aşa ca ei. Nu au nici un concept despre ascensiunea trăită. Dacă vă duceţi la ele şi le întrebaţi cum va fi sau ce este în starea cvasi-iluminată, ştiţi ce va fi? Nu au nicio idee. Nu le credeţi dacă încep să vă dea sfaturi. Nu mă credeţi nici pe mine, pentru că faceţi asta diferit.

Energia, în special începând cu evenimentul de la 21 decembrie, dar de fapt mergând cu mult timp înapoi, este foarte diferită, conştiinţa este foarte diferită, iar cuvântul „iluminare” este diferit.

Atunci când spun „maestru iluminat”, cei mai mulţi dintre voi aveţi imaginea unui guru ce stă pe vârf de munte în extaz total. Ştiţi ceva? Am să vă spun acum un lucru pe care îl ştiu pentru că v-am privit: voi, voi, ca fiinţe iluminate, nu veţi fi nişte fraieri în extaz. Nu sunteţi. (râsete) Fraieri în extaz – ai putea scrie asta, Ricky? Nu o să umblaţi prin toalete publice în robe albe, împroşcând oamenii cu fum şi apă.

Nu. Voi veţi fi reali. Veţi fi în viaţă. Veţi fi mai clari, mai aroganţi şi mai puternici decât sunt eu cu voi! Nu, cu adevărat. De ce? Deoarece, ca fiinţă iluminată ce trăieşte pe planetă, nivelul vostru de toleranţă va fi scăzut. Probabil aţi crezut că fiinţele iluminate au o mare răbdare. Deloc. Veţi avea mai puţină răbdare ca mine.

Atunci când cineva vine la voi şi începe să dea cu makyo pe pantofii voştri noi, strălucitori şi foarte scumpi, o să le tăiaţi vorba mult mai repede decât am făcut-o eu vreodată cu voi. De ce? Nu aveţi răbdare. De ce? Pentru că veţi şti că se poate face. Nu există scuze. Voi aţi reuşit.

Ştiţi, cel mai hotărât împotriva fumatului este cel care s-a lăsat de fumat… Cauldre. De ce? Pentru că aceia ştiu că vă puteţi lăsa! Nu au răbdare cu asta! Toţi ceilalţi spun: „Bine, poate că trebuie să le lăsăm un spaţiu ca să fumeze”. Fostul fumător strigă: „Stinge ţigara aia acum!” (râsete) Foştii încuiaţi: „Nu am timp pentru poveştile tale, de fapt nici tu nu ai. Nu am timp pentru hrănirea pe care o încerci cu mine acum şi spun jocului tău pe nume, vampirule!” Vedeţi, o să fiţi teribili. O să mă faceţi să par un sfânt, ceea ce şi sunt. (râsete)

V-aţi modelat pe voi după – îmi pare rău, copiii sub 18 ani să iasă acum de pe Internet – v-aţi modelat după Yeshua.

LINDA: Oooh!

ADAMUS: Vă rog! Acesta – Aandrah ştie – nu este un exemplu bun. De fapt nici nu este neapărat ceea ce s-a petrecut, însă pe cale anumite fiinţe, religii şi biserici, au spus: „Da, uite ce o să facem – îl punem pe cruce”, ca şi cum mereu încercaţi să faceţi ceva rău. Era vorba despre suferinţa umană. Cu adevărat? Nu asta vroia Yeshua. Astfel că există modelul lui Yeshua ca fiinţă mai sfântă ca toate. Nu era. Era desfrânat. Bea. Se îmbăta şi voma tot. Da! Nu, chiar făcea asta! Mai spunea şi bancuri rasiste.

LINDA: Oh! Ştiam că nu rezişti o întâlnire întreagă fără să te iei de mine!

ADAMUS: Spunea bancuri incorecte politic… despre romani. (râsete) Nu aţi fi făcut şi voi la fel dacă aţi fi trăit pe atunci în Ierusalim? Bancuri de genul: „Hei, o ştii pe aia cu romanul care…” Aşa că e un model imprimat în mulţi dintre voi. Apoi mai auziţi poveştile despre mersul pe apă – sunt cu totul inventate. Cu totul inventate. Şi poveştile cu vindecările – Yeshua era primul care să spună că el nu era vindecător, dar ştia cum să aducă la suprafaţă vindecarea din voi.

El ştia cum să se focalizeze ca un laser şi nu era neapărat prea amabil cu asta. Dacă venea la el un cerşetor sau un bolnav, nu-i spunea: „Oh, sărmanul de tine”, ci „O să te vindeci singur sau nu?!” Îi privea direct în ochi şi când începeau cu scamatoriile lor, bla, bla, bla, se focaliza pe ei până când simţeau în interiorul lor. Iar le spunea: „Când te văd data viitoare, ai face bine să fii ori mort, ori vindecat!” (multe râsete) Râdeţi! Asta o să faceţi, pentru că nu veţi avea răbdare cu toate jocurile, cu toată hrănirea, cu toate scuzele.

Astăzi, dragii mei prieteni vorbim despre blocaje, despre alte lucruri, abordăm lucrurile frumos şi lent, cu excepţia cazului în care sunteţi dintre cei noi, însă probabil că voi v-aţi deconectat deja! Mergem încet. Voi nu veţi avea răbdare cu asta. Veţi spune: „Scăpaţi de modelele vechi, de conceptele vechi asupra a ceea ce aţi crezut că va fi iluminarea. Eliberaţi starea de perfecţiune sau transformarea plumbului în aur sau oricare alte lucruri. Totul e o joacă de copii”.

Răspunsul amuzant este că da, de fapt puteţi face asta în iluminare, dar că nu fugiţi de colo-colo folosind aceasta ca dovadă că sunteţi iluminaţi. Spuneţi: „Când o să ştiu să transform plumbul în aur, o să ştiu că sunt iluminat” – e invers. Este exact invers. E vorba despre iluminare.

Acum, mai sunt şi alte modele; Buddha, pe care l-am menţionat mai devreme. Buddha a făcut asta cu multă suferinţă, de care voi nu aveţi nevoie. Dar cumva vă place să mergeţi în pantofii lui Buddha sau în sandalele lui, să mergeţi pe aceeaşi cale. De ce? Buddha a renunţat la familie şi s-a chinuit singur, mental mai mult decât fizic, dar şi fizic, cu siguranţă. Nu aveţi nevoie de asta.

Aşa că haideţi… doar gândiţi-vă o clipă la alţi presupuşi maeştri şi mai întâi – hai să fim foarte practici – gândiţi-vă la hainele caraghioase pe care le purtau maeştrii de dinaintea voastră. Când vă gândiţi la un maestru, vă gândiţi la haine caraghioase, cearceafuri, prosoape şi turbane, lucruri de genul ăsta.

SHAUMBRA 1 (o femeie): Dar nu aşa era moda pe atunci?

ADAMUS: Da, dar voi gândiţi – da, aşa era moda, era elegant pe atunci –, dar voi tot în aceiaşi termeni gândiţi. Cerşitul nu era la modă, dar încă mai gândiţi în acei termeni. Cu alte cuvinte, bietul maestru. Vă gândiţi în termenii renunţării la tot şi la a nu avea nimic, la a trăi ca un cerşetor. De ce?!

Eu sunt astăzi aici, iar acesta este mesajul meu principal. Maeştrii ascensionaţi şi cu mine ne-am adunat. Am privit la ceea ce se petrece. Ne-am comparat notiţele despre diferitele grupuri şi trebuie să spun că ne descurcăm destul de bine cu al nostru. Noi avem spiritualitatea cu altitudine. Altitudine! (ovaţii şi aplauze)

Noi ne-am întrebat: „Ce îi ţine pe oameni pe loc cu adevărat?” Mare parte din asta… am putea scrie cărţi – o să scriem cărţi despre asta! Sunt foarte multe motive pentru a vă bloca şi este natural. Dar acum există şi o mică problemă de modelare, un şablon.

Noile Standarde ale iluminării

La cine o să priviţi? Nu sunt prea mulţi, nu-i aşa? Veţi privi la voi. Voi veţi fi. Aşa că puteţi începe să definiţi, într-o oarecare măsură, cum va fi iluminarea pentru voi, fără a trebui să vă întoarceţi la standardele vechi. Ceea ce vreau să spun azi este că veţi deveni Standarde pentru alţii. Veţi deveni Standardele pentru alţii.

Unul din cele mai mari motive ca să vă blocaţi este: la cine să priviţi acum? Hai să spunem că mâine Paul ascensionează dintr-o dată şi rămâne în corp – poate că deja ai făcut-o –, dar hai să spunem că asta se întâmplă brusc, iar el are o strălucire în jur, o strălucire pe care voi o puteţi percepe şi simţi. Nu ar fi nevoie ca el să spună ceva, doar ar sta acolo, cu acea… privire. Dintr-o dată s-ar schimba totul în sală, fiindcă brusc aţi spune: „Cineva a reuşit. Paul a făcut-o! Paul! Să-l urmăm pe Paul! Pa, Adamus!” (râsete) Deveniţi cei care îl urmează pe Paul.

Dacă aţi avea un Standard adevărat chiar, o persoană, aţi spune: „Ah, se poate face!”. Însă ei încă nu au apărut. Au fost câţiva, au fost câţiva. Sunt înţelepţi. Unul este recent, un tânăr din Brazilia, foarte tânăr. Nimeni nu ştie despre el. Nu făcea parte dintr-un grup spiritual. Locuia într-un sat mic. Evident, lucra la asta de vieţi întregi. Nu avea pe nimeni să-l pregătească. Nu avea ajutorul Cercului Crimson. Dintr-o dată, pur şi simplu a păşit în asta. Va rămâne în linişte o vreme. În linişte, pentru multe motive. Dar dacă unul dintre voi ar intra aici luna viitoare şi aţi şti că persoana aceea a reuşit, asta v-ar oferi un model sau un format.

V-aţi simţi mult mai bine atunci, aţi spune: „Oh, dumnezeule, pot face acel salt. Pot intra în acel spaţiu întunecat. Pot să-mi eliberez toate fricile şi o să fiu ok”. Probabil că nu se va petrece, pentru că probabil veţi face asta cu toţii cam în acelaşi timp, în acelaşi timp general. Dar vă pot spune de pe acum că va fi bine. Ei, nu, e greşit. O să fie… voi folosiţi cuvinte precum excepţional, uluitor, minunat, cuvinte suprafolosite. Va fi dincolo de orice. Va fi atât de dincolo! Şi se va petrece.

Sunteţi puţin blocaţi acum. Nu aveţi un model bun. Nu aveţi multe alte fiinţe care să fi făcut asta cu graţie şi uşurinţă. Maeştrii dinaintea voastră – suferinţă şi durere. Nu aveţi multe Standarde la care să vă referiţi în ce priveşte propria voastră iluminare, aşa că haideţi să creăm noi asta. Haideţi să începem să punem la un loc atributele, lucru despre care am vorbit în unele din workshopurile noastre, lucrurile pe care voi, ca maeştri iluminaţi pe planetă, vreţi să le împărtăşiţi ca Standarde cu alţii.

Abundenţa. Da. Nu vă simţiţi vinovaţi vizavi de abundenţă. Am auzit pe cineva spunând: „Dar asta ar trebui să fie prima pe lista noastră”. De ce nu? De ce nu? De ce nu? Ştiţi de ce nu? Pentru că acea listă sau cum vreţi să-i spuneţi, acele atribute, se va mişca permanent. Ar putea fi numărul unu azi şi numărul zece mâine. E foarte dinamică, se mişcă rapid. Atributele unui maestru iluminat aflat într-o relaţie în care ambii pot fi suverani – nu mai e nevoie să se aştepte unul pe altul. Sunt suverani.

Şi – ascultaţi cu atenţie – nu e nevoie nici să fiţi în stare perfectă de sănătate, nici să treceţi prin ziduri. Încă mai aveţi acel concept. Vor fi timpuri în care până şi o fiinţă iluminată se îmbolnăveşte puţin. Este un proces de regenerare fizică, dar acum voi vă opriţi, spunând: „Nu pot. Corpul, ştii tu. Am cancer. Mă dor oasele. Am tot felul de lucruri”. Puteţi fi un mare maestru iluminat, dar poate că fizicul încă nu v-a ajuns din urmă total şi încă nu s-a vindecat total. Dar veţi învăţa, de asemenea, valoarea din a fi în fizic şi veţi permite – subliniez permite – ca vindecarea să aibă loc în cele din urmă.

Maestrul iluminat, formatele pe care o să le… Standardele pe care le veţi crea… nu sunteţi nevoiţi să purtaţi haine caraghioase sau să fiţi în serviciu constant pentru omenire sau pentru nimic altceva.

Aşa că atunci când ne vom întoarce, în Noua Energie, peste o lună, când vom reveni şi vom trece în revistă experienţele interesante pe care le-am şi descris aici, atunci când vom reveni începeţi să scrieţi lista acelor atribute şi începeţi să le trăiţi. Nu doar faceţi o listă, ci trăiţi aceste atribute. Noii maeştri ascensionaţi. Lumea are nevoie de Standarde noi mai mult decât de orice altceva. Nu ar fi frumos dacă aţi avea câteva care să stea aici, în faţa voastră, cărora să le puteţi pune întrebări, pe care să le atingeţi şi să le întrebaţi cum a fost?

Cei care vor veni după voi vă vor avea pe voi ca Standarde. Pe voi. Acum vă bazaţi pe alte metode – channel, informaţie, astfel de lucruri –, însă cei care vin după voi vă vor avea ca învăţători şi ca Standarde.

Sunteţi puţin blocaţi acum şi chiar acum, mai mult ca oricând, mai mult ca oricând altădată, este natural să fiţi puţin blocaţi în iluminare. Energiile converg. Sunt puternice. Corpul reacţionează. Mintea v-o ia puţin razna. Aveţi mici probleme de abundenţă, care pe termen lung nu vor însemna nimic, Larry. Sunteţi puţin blocaţi, respiraţi adânc. Ştiţi ce voi spune mai departe, pentru că este ora cinci. (râde) Respiraţi adânc şi amintiţi-vă că totul este în regulă în întreaga creaţie. Şi aşa este. (aplauze) O Veche Energie fericită!

LINDA: Şi aşa este.





* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece există o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2011 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana.