Materialele Cercului Crimson
Seria Libertăţii

SHOUD 2: "Vocea libertăţii”

Adamus^® prin channel de Geoffrey Hoppe cu asistenţa Lindei Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
3 noiembrie 2012
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus Saint-Germain, în serviciul vostru. (îşi apropie palmele; câteva aplauze) Oh, nu mă aplaudam singur! (Adamus râde)

Ah! E bine să fiu din nou aici, în Coal Creek Canyon, Colorado, cu aşa de multe zâmbete, bună dispoziţie şi oameni plini de abundenţă. Mmm, deşi miroase a… – să miros! – a pizza proastă (râsete) şi a ciocolată ieftină! (priveşte mâncarea din spatele sălii) Mm, ia te uită ce cremă. Fursecuri, bomboane, pizza proastă. (Adamus râde) Nu, nu, nu.

Shaumbra, astăzi ne privesc mulţi. Ei bine, mereu sunt câţiva ce vin prima dată, dar astăzi numărul lor este mare. Pe aceia care priviţi pentru prima dată, vă previn: ei sunt Shaumbra. (câteva râsete) Sunt diferiţi, foarte diferiţi. Sunt renegaţi. Sunt terorişti spirituali. (râsete, râde şi Adamus) Dacă vă aşteptaţi sp vp conectaţi şi să îl priviţi pe mesagerul meu, pe channelerul meu stând pe scaun cu ochii închişi – nu. Nu, nu. Nu. Ne plimbăm. Avem ochii larg deschişi, pentru că aşa ar trebui să trăiască fiecare dintre voi – cu ochii larg deschişi. (râsete, căci se uită de aproape în cameră) Vorbeam de o lovitură energetică! Tocmai i-am speriat pe jumătate din ei. (mai multe râsete)

Nu, Shaumbra face asta în mod diferit. Nu urmează standardele vechi. Nu urmează cine ştie ce guru de speriat. Deloc. Nu au respect pentru nimeni, nici măcar pentru ei înşişi… şi nici nu râd atunci când ar trebui să o facă. (râsete) Tot cer indicatoare de râsete, semnele pentru aplauze.

Nu, Shaumbra sunt diferiţi. Dacă vă aşteptaţi să vă conectaţi la această emisiune şi să tonaţi, o să vă arătăm. Shaumbra, hai să tonăm. (audienţa strigă şi zbiară) Acum înţelegeţi. (râsete) Dacă vă aşteptaţi să să conectaţi şi să fiţi în linişte şi pace (râsete, căci face un gest care imită rugăciunea), asta o să şi primiţi – râsete – pentru că aceasta este Noua Energie, noua conştiinţă. Acesta este începutul adevăratei libertăţi, de asemenea.

Aşa că acă vă conetaţi pentru prima dată, respiraţi adânc, pentru că sunteţi pe punctul de a experimenta ceva diferit şi asta nu doar cu Shaumbra, ci în voi înşivă, ceva care spune: “Regulile vechi trebuie să plece”, ceva care spune că tiparele vechi trebuie scuturate chiar acum, ceva ce spune: “E timpul pentru libertate”.

Libertatea, acea mare întrebare: sunteţi pregătiţi pentru ea? Sună ademenitor. Libertate! Oh, da! Libertatea de acel serviciu prost, de acel partener prost, de copii, orice ar fi. Libertate, da, dar aceea nu e adevărata libertate. Nu. Adevărata libertate vine din voi. Libertatea de voi. Libertatea pentru voi. Adevărata libertate. Foarte, foarte puţine fiinţe au avut-o vreodată. Ei se gândesc la libertate. Unii, de fapt, cred că sunt liberi pentru că trăiesc într-o „ţară liberă” şi li s-a spus că au libertate, dar asta nu înseamnă că sunt liberi. Înseamnă doar că au iluzia libertăţii.

Hai să ne oprim o clipă. Să ne oprim cu toţii. Sunteţi cu adevărat liberi? Sunteţi cu adevărat liberi? Hmm. Vă gândiţi la libertate. E puţină pe ici şi pe acolo. Sunteţi să alegeţi ce pizza proastă mâncaţi. (râsete) Dar adevărata libertate… adevărata libertate. Vom vorbi despre asta azi, dar înainte hai să vorbim despre lume, despre Pământ, despre ce se petrece. Ei, va fi o conversaţie pământeană.

Evident, suntem la finalul anului 2012. Este finalul multor cicluri pe planetă, iar unul dintre cicluri este cel al libertăţii. Treceţi de la sclavia personală – sclavia faţă de voi înşivă, sclavia faţă de alţii – în adevărata libertate.

M-aţi mai auzit spunând înainte: “Doar maestrul poate fi în serviciu. Oricine altcineva este doar un servitor”. Este adevărat. Numai maestrul cu compasiune totală poate fi în serviciu, deoarece adevăratul maestru nu are cu adevărat o agendă asupra rezultatului. Maestrul face acele lucruri pur şi simplu. Maestrului nu-i pasă dacă studenţii vor absolvi, deoarece maestrul înţelege că asta depinde de student. Maestrul este aici pur şi simplu pentru bucuria de a fi prezent în timpul experienţelor de învăţare ale studentului.

Maestrul este aici nu ca să-i spună studentului ce să facă, ci, aşa cum mulţi dintre voi aţi făcut în Dreamwalkul de Halloween, maestrul este aici ca să fie o prezenţă, ca să fie Eu Sunt.

Deseori studentul nici nu-l vede pe maestru, nici nu vrea să-l vadă, deşi maestrul este acolo. Deseori studentul vrea să-l imite pe maestru, să fie ca maestrul, să-l copieze pe maestru, iar când asta se petrece adevăratul maestru pleacă. Face un pas alături, pentru că relaizează, mai întâi de toate, că nu vrea ca nimeni să fie ca el sau ea. Suveran înseamnă suveranitate, punct. În al doilea rând, maestrul nu vrea ca vreun student să se ataşeze, astfel că va pleca, oh, spre marea dezamăgire şi consternare a studentului. Însă va pleca. Oh, apoi studentul se simte abandonat din nou, mai are ceva de pus pe lista cu „Am fost abandonat în viaţa mea”. Amuzant. (câteva râsete) Azi audienţa e dură. Oh, Kuthumi spune: “Numai glume proaste azi”. (Adamus râde)

Ce se petrece

Lumea. Ce se petrece acum în lume? Sfârşitul lui 2012. Sfârşitul multor cicluri. De fapt se va petrece mai cu graţie decât am crezut noi. (reacţii de uşurare din audienţă) Ei, da, da. Aveţi foarte multe energii care converg acum într-un punct. Da, de curând aţi avut… super furtuna Sandy a lovit şi a fost parte dintr-o uriaşă transformare de energie. Un cutremur mare în British Columbia (Canada), altă parte a transformării energiei. Vor fi mai multe până la sfârşitul anului, imense schimbări de energie. Mari.

Chiar acum, în special pe această planetă, e o mare schimbare, iar această schimbare se referă la libertate. Întregul cosmos priveşte. Vă rog să vă amintiţi că nu există mari civilizaţii avansate acolo. Poate că e plăcut să vă gândiţi că e aşa, dar de fapt nu există. Cu adevărat nu există. Există alte forme de viaţă, ceea ce aţi numi forme inteligente de viaţă, dar forme de viaţă fără inimă, fără iubirea pe care o au oamenii.

Astfel că acum întregul cosmos este acordat cu ceea ce se petrece pe planetă – problema libertăţii – pentru că nici el nu este liber. De fapt va fi nevoie ca şi acele fiinţe să vină pe Pământ sau pe unele din multele Pământuri noi pentru ascensiune, pentru libertatea finală.

Aşa că există o extraordinară focalizare pe planetă acum, e un interes uriaş. Ce vor face oamenii? Ce vor face oamenii? Asta e o întrebare bună. Nu vorbesc doar despre voi, ci despre omenire. Haideţi să simţim următorii câţiva ani. Oh, ar putea merge în multe direcţii diferite acum. Cu adevărat! Sunt multe potenţiale, desigur, dar potenţiale ce au în esenţă aceeaşi dinamică energetică, acelaşi potenţial de a fi realizate.

Lucrul interesant despre toate aceste schimbări energetice este că ele aduc în faţă potenţiale, iar acum foarte multe sunt aliniate, scenarii diferite, iar oricare dintre acestea ar putea fi alese de omenire, de conştiinţa de masă. Nu înseamnă e că e nevoie ca voi să le alegeţi, pentru că veţi fi fiinţă liberă şi suverană.

Voi puteţi avea orice realitate doriţi, chiar dacă realitatea din jur este diferită. Da! Ei bine, asta înseamnă a trăi ca maestru. Nu contează cu adevărat. Totul în jur poate fi în dualitate, dar nu e nevoie să fie aşa şi pentru voi. Puteţi fi înconjuuraţi de… da, uneori îşi pune amprenta asupra voastră. Există, cum să spun, o forţă gravitaţională a conştiinţei de masă. O simţiţi în fiecare zi. Aşa că şi dacă nu sunteţi în dualitate şi restul lumii este, îi veţi simţi efectul, dar destul de curând veţi fi foarte acordaţi şi veţi realiza ce este al vostru şi ce nu este şi veţi înceta să mai credeţi lucruri care nu sunt ale voastre. Prin urmare gravitaţia, gravitaţia ebergiei nu funcţionează la fel.

Privind înainte

2013, ce se va petrece? Aş fi interesat să… şi tot aşa şi ascultătorii de azi. Ce o să se petreacă în următorul an, hai să spunem doi ani? În ce direcţie vor merge omenirea, Pământul? Da, Edith.

EDITH: Mă jucam cu Linda. Hai să vedem, ce se va petrece?

LINDA: Nu, nu ne jucam! (râsete) Îl ascultai pe Adamus.

EDITH: Da, corect. Mulţumesc pentru corecţie.

ADAMUS: Edith, presupune că sunt atâtea potenţiale diferite, lucruri ce s-ar putea petrece – nu cu tine, ci cu planeta, cu omenirea – în ce direcţie vor merge?

EDITH: Ei bine, dacă te uiţi la conştiinţa de masă s-ar putea să nu fie aşa de bine.

ADAMUS: Dă-mi un exemplu.

EDITH: Ei bine…

ADAMUS: Armaghedon?

EDITH: Deja… nu!

ADAMUS: Nu.

EDITH: Deja vezi…

ADAMUS: Impozite mai mari?

EDITH: … apa care spală… nu. Cu asta ne putem lupta.

ADAMUS: (râzând) Da.

EDITH: Nu, cu asta ne putem lupta.

ADAMUS: Zău… ei, hai să ne oprim aici. Ahhh, da, spre încântarea mea. “Ei bine, pentru că suntem fiinţe libere, putem scădea impozitele.” Zău? Când s-a făcut asta vreodată în istorie? Oh, e vechiul joc de-a ascunderea. “Da! Vă scădem impozitul pe casă, dar, ne pare rău, vă creştem taxele salariale sau cine ştie ce altceva sau hai să impunem nişte impozite noi”.

Impozitele, oh, nu există libertate acolo. Nu există libertate faţă de impozite – ah, cu excepţia Shaumbra. Asta e o cu totul altă discuţie. Linda nu-mi dă voie să spun aceste lucruri azi, aşa că…

LINDA: Mare dreptate ai. Medium! (râsete)

ADAMUS: Da. Edith, ce se va petrece în anul următor? Ce… respiră adânc. Da.

EDITH: Nu prea pot pune un pronostic.

ADAMUS: Fii ghicitoare.

EDITH: Cred că acelaşi lucru care s-a petrecut…

ADAMUS: Da! Acelaşi lucru care s-a mai petrecut. Da, da! Bun, bun! Oh, acum ai făcut ca jocul să nu mai fie amuzant. (râsete) Ai făcut channel cu mine. Ai răspuns corect. Da, același lucru. Același lucru. Deci ce s-a petrecut – vom continua jocul – ce s-a petrecut?

LINDA: Cu Edith?

ADAMUS: Nu, nu. Haide, mai departe. Un star rock, Edith.

SHAUMBRA 1 (o femeie): Încerc să mă gândesc la un cuvânt care să exprime, dar în esenţă suntem în direcţii cu totul opuse. Există oameni ce se plasează foarte la dreapta, alţii foarte la stânga, cum vor ei.

ADAMUS: Da. Polarizare!

SHAUMBRA 1: Polarizare, acesta e cuvântul.

ADAMUS: Polarizare, separare. Chiar şi mai multă?

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Credeam că ne vom strânge cu toţii, ca o comunitate globală…

SHAUMBRA 1: Doamne, aş vrea eu!

ADAMUS: … şi că o să cântăm Kumbaya.

SHAUMBRA 1: Aş vrea eu! (râsete, râde şi Adamus)

ADAMUS: Separare. Absolut. Absolut. Acum, spun acestea în mod deliberat, pentru că vom trage puţin cu ochiul la anul viitor. Fiecare dintre voi ar putea scrie un articol, o carte sau orice altceva, după care veţi fi consideraţi clarvăzători, pentru că veţi avea dreptate. Ceea ce se va petrece în următorul an este ceea ce s-a petrecut anul acesta, ceea ce s-a petrecut cu un an înainte. Cu excepţia… cu excepţia cazului în care se petrece ceva, însă acum probabilitatea este că anul viitor la fi ca şi anul acesta. Poate ceva mai intens. (audienţa mormăie)

Eh, nu, stop. Stop, Shaumbra – pentru cei ce ascultă pentru prima dată, mereu facem aşa – opriţi-vă chiar acolo. Nu am spus că pentru voi! Mă refer la lume. Întrebarea este: veţi vrea să continuaţi să trăiţi în această lume? (câţiva spun “Da”) Da, mulţumesc! Oh!

Astfel că în anul viitoar ar putea fi mai multe, ştiţi voi, schimbări pe Pământ, încălzire globală, îngheţ global, probleme globale. Ar putea continua şi sunt mari şanse ca aşa să fie. Nu e nevoie de un clarvăzător. Nu e nevoie de un channeler. Nu e nevoie nici măcar de un analist care să priceapă toate astea. Conştiinţa de masă este ca vremea. Maine va fi la fel cum a fost şi azi, două treimi din timp. Sunt mari şanse pentru orice clarvăzător. Da. Separare. Unde rămăsesem? Mai departe.

LINDA: Nu, polarizare.

ADAMUS: Separare.

LINDA: Bine, cum o fi.

ADAMUS: O să folosesc cuvântul „separare” mai târziu.

LINDA: (şopteşte) Ok. Ok.

ADAMUS: Asta… nu pot folosi cuvântul polarizare, pentru că nu se va potrivi cu alte cuvinte pe care le voi utiliza.

LINDA: Am înţeles! Am înţeleg! Gata, mă opresc. Ok.

ADAMUS: Este separ… sep…

LINDA: (şopteşte) Am înţeles.

ADAMUS: Da.

PETE: Ok, ceea ce văd eu…

ADAMUS: Vreau să stăm o clipă. Totul era în matrice. Totul a fost preînregistrat înainte ca noi să venim aici. Linda tocmai ne-a perturbat mica sesiune preînregistrată în matrice. (Linda suspină) Tot ceea ce urma să fie spus a fost spus înainte ca voi să ajungeţi aici. Apoi Linda a dat totul peste cap!

LINDA: Oh, dumnezeule! (râsete şi aplauze)

ADAMUS: Înainte de a începe această sesiune, ştiam exact ce veţi spune înainte ca să rostiţi cuvintele şi mai ştiam şi ce voi spune eu – până când Linda a perturbat conştiinţa Shaumbra. (ea suspină, audienţa aprobă) Ţineţi minte asta. Va fi foarte important mai târziu. Mulţumesc. De fapt noi am preînregistrat asta.

LINDA: Oh!

ADAMUS: Bun. Pete, ce se va petrece anul viitor?

PETE: Eu… totul a început … mă uit la ceea ce tocmai s-a petrecut cu Sandy, marea furtună.

ADAMUS: Da.

PETE: Ok. Acea zonă a fost devastată şi de ce?

ADAMUS: De ce?

PETE: Acolo sunt cei mai reci oameni pe care îi cunosc. Locuiesc în New Jersey de 17 ani. Oamenii nu vorbesc unii cu alţii, doar trec unii pe lângă alţii.

ADAMUS: Da, corect.

PETE: Acum sunt obligaţi să ceară ajutor, iar oamenii îşi răspund unii altora în moduri plăcute.

ADAMUS: Da.

PETE: Acolo a fost un 11 septembrie, ok, iar asta îi face să se schimbe, altminteri vor muri. Ok. Cer ajutorul, iar asta se vede la televizor.

ADAMUS: Aşa e, dar aşa rămâne? Cât o să dureze?

PETE: Cât o să dureze?

ADAMUS: Da.

PETE: Da, s-ar mai putea petrece şi în alte locuri, dar cred că asta e ceea ce… pot să văd că se petrece şi în familia mea. Eu niciodată nu am putut vorbi cu familia mea, ştii, în ultimii 17 ani.

LINDA: Bun veni în clubul meu.

PETE: Şi acum ne schimbăm.

ADAMUS: Da.

PETE: Intrăm în inimile noastre.

ADAMUS: Da.

PETE: Şi vedem oamenii ca pe fiinţe umane.

ADAMUS: Da!

PETE: Şi îi tratăm ca atare.

ADAMUS: Da! Da, da!

PETE: Da.

ADAMUS: Din păcate e nevoie de o astfel de catastrofă.

PETE: Da.

ADAMUS: Da, dar… din păcate există potenţialul revenirii la căile vechi. Or să-şi refacă şi casele. Vor reface tot, până la următoarea catastrofă. Ai spus înainte, 11 septembrie, aceeaşi zonă. De ce? De anume – respiraţi adânc cu toţii – ce se află în acea zonă? (audienţa strigă diverse răspunsuri)

PETE: Lăcomia. Centrul banilor.

ADAMUS: Sectorul financiar.

PETE: Wall Street, da.

ADAMUS: Şi multe alte lucruri, dar sectorul financiar dă naştere multor altor energii, toate în acelaşi timp. Există lăcomia. Mai este şi lipsa inimii. Mai e şi…

PETE: Frica.

ADAMUS: … închide energiile.

LINDA: Frica.

PETE: Frica.

ADAMUS: Frica, da. Oameni care profită unii de alţii. Mai e şi politica, multă politică ce este amestecată acolo. Este şi un centru internaţional. Aşa că nu e de mirare că furtuna vine acolo. Din nou, nu e nevoie să fiţi clarvăzători. Nu există vreun sens ascuns în adâncuri. Priviţi la înţelesul de la suprafaţă – centru financiar. Absolut. Şi este şi un centru energetic.

PETE: Da.

ADAMUS: Este o energie care tocmai a fost folosită neadecvat. Da, absolut, astfel că furtuna îşi găseşte calea într-acolo. Puteţi privi aceste lucruri foarte simbolic sau foarte simplu. De ce nu a fost un incendiu sau un cutremur? De ce au venit apă şi vânt? (câţiva spun: “Curăţare”) Curăţare. Şi focul curăţă, dar într-un alt fel.

Apropo – şi vom intra şi în asta în următoarele două luni – vrea să vă spun ceva acum: nu e nevoie ca focul – alchimia, focul – să fie fierbinte. Eu spun “foc”, voi vedeţi imediat flăcări şi vă gândiţi la fierbinte. Vom afla în următoarele două luni că nu este aşa. De fapt este o iluzie. Oh, vom merge pe cărbuni încinşi! (Adamus râde)

Aşa că da, furtuna. Furtuna a fost atrasă în acea zonă. Acolo era o gaură energetică şi era nevoie de curăţare. Era nevoie de curăţare. Acum, întrebarea este, pe măsură ce are loc reconstrucţia, cum va lua aceasta formă? Vor fi învăţat oamenii ceva? Oare conştiinţa se va fi mişcat? Şi într-un fel, un fel foarte interesant, pentru voi personal nu contează, cu excepţia cazului în care aveţi familia acolo.

Într-un fel… vom vorbi mai mult despre asta azi şi pe mai departe, dar vreau să priviţi toate acestea ca maeştri şi nu ca studenţi, fiindcă şcoala s-a terminat. (Adamus râde; câteva aplauze) Ne vom îndepărta de treaba asta cu studentul şi cu lecţiile şi vom intra în măiestrie.

Dar într-un fel nu contează, pentru că dacă oamenii aleg să fie în acea zonă şi să treacă prin acele catastrofe, este alegerea lor. Cu adevărat aşa este. Oricum… în orice caz, dacă un maestru iubitor şi echilibrat, aflat în energia lui Eu Sunt al său, pur şi simplu vrea să meargă acolo, energetic sau cu avionul, dacă merge acolo şi nu face nimic altceva decât să stea la colţ de stradă respirând şi radiindu-şi prezenţa, datorită faptului că prezenţa sa este atât de echilibrată se iluminează potenţiale. Potenţiale. Unele dintre lucrurile pe care aş vrea să le duceţi cu voi acasă sunt potenţialele.

Am mai vorbit despre asta înainte: uneori vă intră în creier şi nu în inimă. Astăzi o să v-o îndesăm în inimă. (râsete) Spun asta pentru cei nou veniţi online. Chiar încerc să-i plictisesc azi. Vreau să se ducă să vorbească cu prietenii lor – “Ai auzit de Cercul Crimson?” Sunt maestrul marketingului. (râde) Linda, e sau nu e adevărată afirmaţia?

LINDA: (ezitând) Sigur. (râsete)

ADAMUS: “Sigur”. E un răspuns de-a dreptul convingător, Linda. Eşti sigură?

LINDA: (cu pasiune) Da! Da! Da! (râsete)

ADAMUS: Şi l-am pus şi pe Cauldre să se îmbrace frumos pentru acest spectacol. Unde rămăsesem? Potenţiale. Potenţiale.

EDITH: Linda face sex acolo. (multe râsete)

ADAMUS: Edith a spus asta! (râde) Şi încă ceva. Oh! Să se facă lumină la camere! (un mic indicator luminos a fost instalat pe fiecare cameră, pentru a indica momentul în care transmite live)

LINDA: Ştiu, sunt încântată!

ADAMUS: Acum, din cauza asta veţi şti când vă filmează.

LINDA: Nu-i aşa că e grozav?!

SART: Yey! (Adamus bate din palme spre cameră, care se roteşte spre el; multe râsete)

LINDA: Super.

ADAMUS: Edith, ruşine!

EDITH: Şi ce nu e în regulă cu asta?

ADAMUS: Nimic. Nimic. Doar încerc să creez… să măresc audienţa programului. (râsete)

Astfel că punctul cheie aici, unul din punctele cheie de azi este reprezentat de potenţiale. Noi spunem că anul viitor va fi la fel ca şi anul acesta, probabil, căci ce anume văd oamenii? Acelaşi potenţial iar şi iar. Ei nu văd potenţialul schimbării, iar uneori, atunci când îl văd fug în direcţie opusă. Ei nu văd potenţialul care se află dincolo de asta, care spune: “Schimbarea nu e nevoie să fie dificilă. Schimbarea poate fi o adevărată bucurie. Schimbarea poate fi amuzantă”, aşa cum este aici azi. Voi vă schimbaţi chiar acum şi uitaţi-vă ce bine vă distraţi! (râsete) Ce altceva se va petrece anul viitor? Ce altceva?

SHAUMBRA 2 (o femeie): Vântul se va mişca şi Shaumbra se va mişca.

ADAMUS: Da! Absolut. Voi vorbi despre vânt într-o clipă. Exact. Da! Vânt foarte puternic. Bun, bun. Bun, bun. Mai departe. Ce se va petrece la anul?

SHAUMBRA 3 (o femeie): Eu o să-mi iau o casă nouă.

ADAMUS: O să-ţi iei o casă nouă. Bun. Bebe are botoşei noi!

SHAUMBRA 3: Aşa e! (râde)

ADAMUS: Absolut. Dar planeta?

SHAUMBRA 3: Oh. Ei bine, dacă eu pot, atunci şi alţii pot şi ei.

ADAMUS: Bun, bun. Din câte aud eu, casele deschid nevoia de a merge mai departe.

SHAUMBRA 3: Da, iar a mea va fi minunată. Va fi grozavă. Va fi frumoasă.

ADAMUS: Hai să spunem aşa – lumea va primi o casă nouă.

SHAUMBRA 3: S-ar putea. De ce nu?

ADAMUS: Aşa va fi! De fapt aşa va fi.

SHAUMBRA 3: Multe case noiu, de fapt. Nu e nevoie să ne limitpm la una.

ADAMUS: Da, absolut.

SHAUMBRA 3: Mm hmm.

ADAMUS: Deoarece chiar acum, când eu vorbesc şi sper că voi mă ascultaţi – văd că unii au aţipit – există o casă nouă, iar acesta e unul din noile potenţiale pentru planetă. Sunt multe Pământuri noi.

SHAUMBRA 3: Da.

ADAMUS: Iar pe aceste Pământuri noi vor merge cei ce vin prima dată, cei care nu au fost niciodată întrupaţi în asta (arată spre mâna lui Cauldre), dar ele reprezintă şi unul dintre potenţialele la care puteţi merge fără să trebuiască să vă părăsiţi corpul fizic şi puteţi începe… chiar puteţi începe să experimentaţi viaţa interdimensională.

Voi spuneţi: “Dar de ce? La ce îmi foloseşte dacă sunt doar într-o stare de vis, pe undeva prin alte tărâmuri? La ce îmi foloseşte aici?” Ei bine, vă foloseşte fiecare strop, deoarece unul din lucrurile importante despre Noul Pământ este că nu are greutatea dualităţii, greutatea fizicului de aici, aşa că vă puteţi duce acolo să exersaţi şi să vă jucaţi înainte de pune în scenă aici. Cu alte cuvinte, puteţi simţi cum este să fiţi cu adevărat liberi, cu adevărat eliberaţi. Puteţi simţi cum este să fiţi în abundenţă, în abundenţă nebună – mergeţi şi vă jucaţi acolo şi apoi o aduceţi aici. Ah! Este unul din cele mai grozave lucruri despre Noul Pământ la a cărui creare aţi contribuit. Absolut. Încă vreo câţiva. Anul următor, 2013.

LINDA: Ok, ok.

ADAMUS: Iar apoi trecem la miezul discuţiei de azi.

LINDA: Ok. Tu?

SHAUMBRA 4 (o femeie): Oh, nu am nici cea mai vagă idee.

ADAMUS: Da. Anul următor, 2013.

SHAUMBRA 4: (face o pauză) Nu mă uit la ştiri.

ADAMUS: Sunt toate proaste.

LINDA: E un lucru bun. Da.

ADAMUS: Da, da.

SHAUMBRA 4: De fapt nu prea ştiu ce se petrece pe lume.

ADAMUS: Crime, omoruri.

SHAUMBRA 4: Ştiu că sunt multe…

ADAMUS: Lăcomie, războaie, furtuni, sărăcie.

SHAUMBRA 4: Ştii, la televizor sunt mulţi oameni îngrijoraţi pentru bani. Îşi pierd serviciile şi nu pot găsi altele. Şomajul este foarte mare.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 4: Şi fac eforturi…

ADAMUS: Bun! Da.

SHAUMBRA 4: … ca să creadă că există o schimbare care e posibilă.

ADAMUS: Da, mulţi oameni nu au serviciu acum. De ce?

SHAUMBRA 4: Ei bine, au nevoie să treacă printr-o schimbare. Eu nevoie de…

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 4: Manifestă ceva...

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 4: şi au nevoie să audă ceea ce îşi spun singuri.

ADAMUS: Da, pun în scenă. Da.

SHAUMBRA 4: Da, o pun în scenă.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 4: Dar este foarte dur. Vreau să spun că am prieteni care… vreau să spun că sunt într-o situaţie foarte dură şi nu-i pot întrezări finalul.

ADAMUS: Da. Unul dintre marile lucruri ce se petrec pe planetă ca rezultat al schimbării către libertate… sau nu… însă dinamica libertăţii are legătură cu banii. Aceasta e una din marile probleme, una din ghearele pe care lipsa libertţii le are înfipte în conştiinţă. Trece direct prin bani. Nu e libertate, nu sunt bani, aşa că afectează şi economia.

În plus pieţele, pieţele financiare, aşa cum ştiţi, au cam 500 de ani vechime. Sunt vechi, sunt foarte vechi şi sunt chiar acum, aşa că trebuie să treacă printr-o schimbare. Sunt oameni care se ţin de căile vechi, nu doar din cauza lăcomiei, ci pur şi simplu pentru căile vechi, pentru că vor ca ziua de mâine să fie precum cea de azi, fiindcă ei au banii. Voi nu-i aveţi, aşa că ei vor să rămână totul ca astăzi. (câteva râsete)

Astfel că acum are loc o mare fricţiune. Am mai spus înainte că sistemele financiare deja s-au prăbuşit, într-un fel. Cu alte cuvinte, nu mai sunt susţinute de încrederea de care se bucurau altădată. Aveţi încredere în bani? Aveţi încredere în oamenii care vi-i gestionează? (audienţa spune “Nu”) Nu că ar fi răi, dar nu se află în aceeaşi conştiinţă ca şi voi. Da.

Iar dacă aveţi întrebări şi vreţi să obţineţi şi alte perspective – un mic anunţ promoţional! – cumpăraţi cartea Patriciei, “Conscious Money” (Bani conştienţi) Da. (se referă la cartea Patriciei Aburdene, lansata cu o oră mai înainte, la „Rampa de lansare Shaumbra”)

LINDA: Absolut.

ADAMUS: Da.

LINDA: Absolut. (câteva aplauze)

ADAMUS: Aşa că sistemele financiare – oh, e jalnic. E aşa de jalnic, iar dacă aţi şti ce jalnic este, atunci aţi… (cineva spune: “Plânge”) Da, aţi plânge. Aţi plânge. Sunt proptite şi lipite cu gumă de mestecat şi leucoplast, dar sistemele financiare trebuie să treacă prin această schimbare, fiindcă sunt unul din cele mai mari lucruri ce-i împiedică pă oameni să aibă libertatea. Există căi sau metode anume în sistemele financiare de azi şi este foarte dificil pentru cine nu face parte din ele să devină parte din ele.

Acum, aşa cum am mai spus înainte, nu e o conspiraţie. Vă rog. Vă rog. Oricare dintre voi, chiar acum… respiraţi adânc. Dacă vreţi să vă aveţi libertatea, treceţi peste conspiraţii. Ah! Ne-am putea certa toată ziua, toată noaptea. Voi îmi tot spuneţi: “Dar, dar există un grup care…”

Am să vă spun chiar acum: singura conspiraţie este prostia. (râsete) Absolut adevărat. (câteva aplauze) Nu există conspiraţii! Unii dintre voi vor susţine că există o conspiraţie în cadrul statului. Staţi o clipă. Simţiţi energia statului. Gândiţi-vă la toţi funcţionarii publici pe care i-aţi întâlnit. Gândiţi-vă la politicieni. Gândiţi-vă la toate reclamele electorale cu care sunteţi umpluţi voi, cei din America. Nu sunt suficient de deştepţi ca să facă o conspiraţie! (o persoană aplaudă) Îţi mulţumesc. Nu sunt aşa inteligenţi. Nu sunt.

Sunt înnebuniţi după putere, desigur, dar cine nu este, cu excepţia câtorva maeştri? Dacă mergeţi în alte tărâmuri şi în alte dimensiuni, nu veţi găsi o grămadă de fiinţe drăguţe, aeriene, pe acolo. Şi ele au aceeaşi luptă pentru putere. Putere. Puterea se traduce pe Pământ, în general, prin bani. Bani. Ai bani, ai putere. Cosmosul se bazează acum pe o luptă pentru putere. De asta e atâta interes pentru ceea ce se petrece aici, pe Pământ. Oare oamenii de pe planetă îşi vor da voie, în cele din urmă, să fie liberi? Şi este cu adevărat interesant, uluitor de interesant.

Alegerile pe care le aveţi în SUA – asta nu e partea interesantă, e partea scârboasă, ştiu (câteva râsete) – însă am spus că în alte tărâmuri există problema libertăţii, iar ei privesc această planetă. Nu există fiinţe sau civilizaţii supr-avansate care să fi înţeles acum mult timp. Altminteri ar fi fost aici să vă ajute. Trec prin aceleaşi multe probleme ca şi voi, în felul lor galactic şi interdimensional. Cu adevărat, fie că voi credeţi, fie că nu, voi sunteţi în frunte.

Atunci când spun că şi în cosmos încă se mai deliberează – oare oamenii îşi vor acceppta în cele din urmă libertatea sau vor continua să se află în matrice? Ziua de mâine a lor va fi ca şi cea de azi? – încă se deliberează, dar de fapt este interesant, deoarece, exact ca ala viitoarele voastre alegeri din Statele Unite, este strâns. E cu adevărat strâns. E foarte strâns.

Acum, nu e vorba despre cine câştigă alegerile şi, într-un fel, nu contează nici un pic. Nici un pic. De ce? Pentru că e vorba de mecanismul de dedesubt. E vorba despre oamenii de ieri care sunt aici şi azi şi care vor fi prezenţi şi mâine, punând statul în funcţiune, dându-vă carnetul de şofer – sau nu! E vorba despre acei oameni care realmente cred că ziua de mâine va fi precum cea de azi. Astfel că noi îi căutăm pe cei ce înţeleg că mâine poate fi orice vreţi să fie.

Este greu de ieşit din asta. Totuşi, aceasta este libertatea. E greu de ieşit din asta, deoarece chiar acum eu spun cuvintele şi voi gândiţi: “Oh, sună aşa de bine!” Însă există şanse ca, pentru voi, ziua de mâine să fie la fel ca şi cea de azi.

Ziua de mâine este în mare măsură identică. Vă veţi trezi cam la aceeaşi oră, veţi mânca aproximativ acelaşi lucru, veţi avea cam acelaşi program cu alţi oameni, aceiaşi, cu aceleaşi probleme. Toate vor fi cam aceleaşi, iar cel mai important lucru este că şi gândurile voastre vor fi aceleaşi. Vă veţi trezi dimineaţa simţindu-vă puţin obosiţi, puţin bine, puţin rău. Vă veţi întreba ce naiba se va petrece mai departe. Vă întrebaţi ce va aduce schimbarea în viaţa voastră, iar apoi o aşteptaţi ca şi cum ar trebui să vină din afară. Mâine va fi în foarte mare măsură ca şi ziua de azi, cu excepţia cazului în care spuneţi: “La naiba, nu”. Ei, înainte de a face asta, există consecinţe, iar acele consecinteţe, despre care vom discuta într-un moment, sunt chiar lucrurile care probabil vă împiedică să aveţi adevărata libertate. Aşa că haideţi să respirăm adânc.

Alegerile sunt un indicator. Vor fi foarte strânse, foarte strânse, şi, aşa cum am spus, nu contează cu adevărat cine câştigă, pentru că va fi cam la fel în anul viitor. Poate că s-ar putea certa pentru o lege nouă, dar legea oricum nu o să fie adoptată, nu-i aşa? S-ar putea certa pentru drepturi şi morală, dar nu se va schimba. Vor continua pe aceeaşi cale zi după zi după zi după zi. Este natura conştiinţei de masă. Este natura lipsei de libertate. A lipsei de libertate.

Din păcate, cei mai mulţi oameni… vasta… ei bine, 99,9% dintre oameni simt că pot face foarte puţine în legătură cu asta, simt că nu au o influenţă reală asupra vieţilor lor personale. Acest lucru e trist. Aşa că ei se adaptează acestor lucruri. Din când în când se revoltă, aruncă cu pietre şi sticle. Ajung la ştiri şi spun cuvinte mari. Poate că uneori chiar scriu un articol pentru ziarul local, pe care oricum oamenii nu-l mai citesc. Din când în când ei spun: “Trebuie să facem ceva cu asta”, iar apoi se trezesc în dimineaţa următoare în acelaşi tipar.

Adevărata libertate înseamnă a spune: “Gata, ajunge”. Adevărata libertate înseamnă a spune: “Eu o să mă schimb. Nu-mi pasă de conştiinţa de masă. Nu mai cred în destin sau în soartă. Nu mai merg „cu băieţii deştepţi” sau „cu fetele deştepte”. Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Un pas mare. Un pas uriaş. Haideţi să respirăm adânc.

Despre DreamWalk

Vreau să vorbim un moment despre ceva înainte de a trece la tema zilei de azi. Am avut un DreamWalk magnific acum câteva zile, în tărâmurile legate de Pământ. Acelea sunt în tărâmuri în care au rămas cei care au părăsit corpul fizic într-un mod traumatic sau trist. Nu au trecut prin poarta morţii, pentru că nu vor să admită că au murit. Sunt atât de mânioşi încât încă mai sunt conectaţi cu acest Pământ, cu alţi oameni, cu clădiri, cu lucruri pe care le-au făcut înainte.

Vedeţi voi, ceea ce fac ei cu adevărat atunci când sunt legaţi de Pământ este să continuie să trăiască iar şi iar şi iar şi iar ziua de ieri. Pentru ei nu există nici măcar un mâine, deşi probabil că un mâine nu ar fi prea diferit de azi, ca la cei mai mulţi oameni. Sunt blocaţi în ieri şi sunt legaţi de Pământ. Nu sunt fiinţe rele. Nu sunt nici măcar demonice. Nici măcar demonice nu sunt. Fac lucruri perfide, dar de fapt nu sunt rele, ci doar repetă aceeaşi zi iar şi iar.

Aveţi un film numit „Ziua cârtiţei” (Groundhog Day). Toate zilele sunt identice. Aşa sunt tărâmurile legate de Pământ. Bineînţeles că urlă. Desigur că vor încerca să terorizeze. Desigur că vor încerca să vă atragă atenţia. Încearcă să obţină energie, deoarece energia este hrană, iar energia vine la ei prin lucruri precum frica. Bineînţeles că vor face zgomot prin dulapuri şi vor speria rău copii mici care se joacă la subsol. Oh, le plac copilaşii. De ce? Deoarece copiii îi pot simţi, uneori îi pot şi vedea. Nu le pasă că sperie d emoarte un copil mic, pentru că asta e mâncare şi ei sunt flămânzi, fiindcă trăiesc iar şi iar aceeaşi zi de ieri.

Foarte similar cu viaţa multor oameni care încă mai au un corp, care nu cred că se află în “zona nimănui”, care cred că au de ales. Însă foarte mulţi oameni trec la fel prin fiecare zi. Asta nu e libertate. Nu s-a intenţionat niciodată să fie aşa. Nu s-a intenţionat niciodată repetarea aceleiaşi zile. Nu contează dacă este 3 noiembrie sau 15 aprilie, deoarece oamenii, în pofida faptului că privesc altă foaie din calendar, trăiesc aceeaşi zi, iar şi iar.

Sună cam deprimant, nu-i aşa? (audienţa aprobă) Oh! Energia a scăzut aşa de mult! Oh, dar există speranţă! (râde) Ştiaţi că o să spun asta. Există speranţă.

Tema de azi este “ce pot aduce visele”. Da, ce pot aduce visele. Aceasta e speranţa. Nu e prea multă speranţă pe planetă acum şi, de fapt, nici nu e nevoie să fie, în special atunci când oamenii, cei mai mulţi oameni, au abia suficient. Atunci nu e nevoie de prea multă speranţă. În esenţă aveţi suficient cât să mâncaţi. Aţi vrea o casă nouă, dar abia aveţi suficientă mâncare şi o maşină cu care să vă puteţi deplasa. Aveţi un acoperiş deasupra capului. Abia îndeajuns. Aţi vrea mai mult, dar aveţi abia suficient. Asta îi împiedică pe oameni să intre în visele lor.

Este de fapt mai bine când vă pierdeţi serviciul şi toate se duc de râpă şi vă gândiţi că aţi putea avea o boală fatală. Atunci începeţi să visaţi. Atunci văî spuneţi: “Băiete, ar treui să mă strâng la un loc şi să visez repede! Repede!” Ce pot aduce visele ca să vă scoată din ziua de mâine identică cu cea de azi? Ce pot aduce visele? Da, ştiu că un film şi o carte despre moarte poartă acest titlu (titlul filmului cu Robin Williams a fost tradus în limba română „O iubire adevărată” – n.tr.), dar ce contează. (pauză) A fost amuzant!

LINDA: Ha, ha-ha.

ADAMUS: Dacă priviţi pentru prima dată, să ştiţi că azi grupul e deosebit de dur. (Adamus râde) Ce pot aduce visele.

Vreau să vorbesc despre DreamWalkul nostru de Halloween din tărâmurile legate de Pământ. Era doar o altă dimensiune, nu aici, în planul fizic? Era cu adevărat o dimensiune, era cu adevărat doar dimensiunea morţilor, a bântuitorilor şi a stafiilor? Am spus că era legată de Pământ. Poate că era totdată şi dimensiunea morţilor vii. Hm. Cei care repetă fiecare zi iar şi iar. Puţină speranţă: “Poate că mâine se va petrece ceva. Poate că mâine destinul mi se va împlini. Poate că mâine o să apară un înger măreţ”, în locul rahaţilor de câine din faţa casei voastre. (câteva râsete)

SART: A fost amuzant.

ADAMUS: A fost amuzant. (râsete, râde şi Adamus) Aşadar am mers în tărâmuri şi, da, am mers şi în tărâmurile în care rămân cei dezîntrupaţi. Dragii mei prieteni, am făcut o afirmaţie. Poate că nu aţi auzit atunci. Am făcut o afirmaţie pe când ne aflam acolo. Am spus că sunt multe fiinţe adunate în jurul nostru, pe când mergeam, oh, aşa de frumos, de solemn, cu atâta măiestrie, fără a încerca să vindecăm nimic, fără să încercăm să impunem ceva. Doar păşeam în compasiune.

Am spus că era – da, interesant – un grup care ne privea. Câţi erau acolo am spus? (cineva spune: “22.000”) Interesant. Câţi ascultători avem acum conectaţi? (cineva spune: “22.000”) Mulţumesc. Interesant. S-a prins cineva până acum? Interesant. Am să beau puţină poşircă în timp ce voi vă gândiţi la asta. Ahh! Nici măcar un pahar de vin bun nu pot primi. Dar măcar nişte cafea cu frişcă? Ei, nu fugi. (râsete, căci Linda se duce după cafea)

Da, 22.000. 22.000 de fiinţe legate de Pământ au venit foarte aproape pentru a vedea ce facem. La acel moment nu erau fix 22.000 de Shaumbra dau de lucrători pentru iluminare, dar acum sunt. Cu alte cuvinte, ni s-au alăturat. Au venit prin timp şi spaţiu. Au fost mai mult de 1000. Au fost mai mult de 3000. Energetic, 22.000 dintre noi am mers în acel tărâm, atrăgând alţi 22.000 care priveau. Cine privea? (audienţa: “Noi”) Exact. Ce parte din voi? Îmi place asta. Sunteţi aşa de deştepţi. Partea ce este legată de Pământ.

Acum, nu v-am spus că mai erau multe alte fiinţe care priveau. Cu adevărat, cele blocate în acel tărâm, car eau părăsit corpul fizic, dar mai erau şi 22.000 dintr evoi, de asemenea. Părţi din voi… (Linda aduce cafeaua; cineva spune: „Îi poţi mulţumi?”) Da, mulţumesc. (râde)

Erau părţi din voi ce erau blocate acolo, care repetau iar şi iar aceeaşi zi. Da, în tărâmurile legate de Pământ, blocate, iar voi v-aţi dus acolo pentru voi înşivă, ca să vă radiaţi lumina lui mâine asupra voastră înşivă, ca să puteţi începe să fiţi liberi, ca să vă puteţi începe propria libertate. Aţi mers acolo şi o parte din voi era acolo. Absolut. Şi a fost frumos. Şi mulţi alţii au făcut la fel.

Acum, numărul 1 a fost îndeplinit – aţi radiat lumina lui mâine, s viselor ce pot veni, asupra voastră, cei aflaţi azi aici. Frumos. Şi voi credeaţi că a fost doar o plimbare prin parc…

SUE: Oh, am adormit!

ADAMUS: şi că făceaţi bine… Oh, ai adormit. Credeam că ai spus altceva.

SUE: Da, am adormit.

ADAMUS: Câţi au adormit? Oh, puteţi recunoaşte. Da, lăsaţi repede mâinile în jos. Evident. De ce?

SUE: Cred că pentru că am mers dincolo de minte.

ADAMUS: Dincolo de minte, mulţumesc. Când sunteţi dincolo de minte, dintr-o dată mintea şi corpul nu mai ştiu cum să se descurce, fiindcă sunteţi foarte obişnuiţi să fiţi în minte. Dintr-o dată mintea ia o mică pauză şi voi credeţi că aţi adormit. Nu este aşa. Aţi auzit fiecare cuvânt. Aţi primit toată energia. Aţi fost acolo. Aşa că, pe lângă ceea ce aţi făcut pentru voi înşivă… 22… sunt surprins că nimeni nu s-a prins. 22.000, am spus numărul aici, în direct. 22.000 de ascultători. Cu adevărat?! Fac asta pentru noii-veniţi. (câteva râsete)

Efectul DreamWalk-ului

Mai departe, la impactul profund pe care acest lucru l-a avut asupra multora dintre voi, cei care aţi mers acolo. Aţi mers în tărâmurile legate de Pământ, care conţin şi conştiinţa de masă, stafiile, fantomele şi toate celelalte, dar şi conştiinţa umană. Conţin matricea, ceea ce ştiţi voi drept matrice. Cu alte cuvinte condiţiile prestabilite, hipnoza care îi blochează pe oameni - şi pe voi – ca să nu fie liberi.

22.000 au mers acolo şi numărul probabil va creşte. 22.000. Ce impact a avut asupra acelor tărâmuri şi care va fi schimbarea pe Pământ, schimbarea fizică ce va avea loc? Pentru că atunci când are loc o transformare energetică de obicei îi corespunde şi o schimbare fizică pe planetă. Hm. Da. Nu vine mai întâi schimbarea fizică şi mai apoi conştiinţa; mai întâi conştiinţa, apoi fizicul, întotdeauna. Întotdeauna, întotdeauna.

Deci care a fost efectul faptului că v-aţi dus acolo ca… oh, dacă v-aţi fi dus şi aţi fi încercat să faceţi Reiki sau orice altceva, vreo vindecare sau dacă v-ar fi părut rău pentru ei, nu ar fi mers. Dar voi aţi fost acolo cu compasiune. Dacă nu aţi ascultat, puteţi găsi înregistrarea pe www.awakeningzone.com. Daţi căutare după Adamus. O să apară în topul audienţei.

LINDA: Ce dată era?

ADAMUS: 31 octombrie. 31 octombrie. Aşa că, dacă nu aţi ascultat, a fost o experienţă extraordinară. Ce se petrece mai departe? Noi am avut un impact imens, pentru că aţi putut merge acolo în compasiune. Asta a fost diferenţa, compasiunea, ca maeştri. Nu aţi fost acolo încercând să fiţi făcători de bine, pentru că nu ar fi mers, căci aţi fi venit cu o agendă şi ar fi avut un alt efect pe partea cealaltă.

Voi aţi fost acolo în prezenţa voastră Eu Sunt, astfel că se va schimba conştiinţa tărâmurilor legate de Pământ. Îi va elibera pe mulţi aflaţi acolo de ani de zile, sute de ani, de mii de ani, pentru ca, în cele din urmă, să treacă în tărâmurile apropiate Pământului, poate să se întoarcă la familiile lor angelice înainte de a reveni pentru încă o întrupare.

A avut un impact imens asupra a ceea ce aş numi reţeaua sau matricea. Aceasta este conştiinţa umană. Într-un mod amuzant, aproape că aţi putea să o digitalizaţi şi să o transformaţi într-o reţea digitală – aproape, nu chiar – care dezvoltă structuri şi tipare. Este ca un soft uriaş şi e foarte dificil de schimbat. Foarte dificil de schimbat. Nu există – folosind o analogie proastă – un există vreun programator care să ştie cu adevărat cum să îl schimbe. Nu există o echipă de programatori ai conştiinţei care să ştie cum să îl modifice. Este prea complex. E un program care a luat-o razna, un program care acum se protejează pe sine prin mecanisme de apărare care împiedică schimbarea.

Programul de aici, de acolo, este proiectat pentru a menţine ziua de mâine precum cea de azi. Da. Nicio conspiraţie. Nici un stat. Nicio formă de viaţă extraterestră. Nimic. Alegerile şi gândurile oamenilor, continuate timp de mii, zeci de mii, sute de mii de ani, au creat acest program. Este chiar uşor să vă blocaţi în el şi să vă gândiţi că nu aveţi nicio cale de ieşire, iar apoi să trăiţi în nefericirea interioară, în lipsa de speranţă şi în frustrare: “Ce ar trebui să fac pentru ca să ies?” Din când în când faceţi câteva eforturi jalnice de a ieşi, după care sunteţi reabsorbiţi.

Gândiţi-vă la ultima dată când aţi avut un gând inspirator, o idee inspiratoare. Gândiţi-vă la momentul în care aţi avut mica străfulgerare: “Oh, dumnezeule, am priceput! Oh! Mă simt aşa de liber şi de deschis!” – şi apoi cât a durat? Zece secunde, zece minute, nu-mi pasă – chiar şi zece zile –, după care aţi fost reabsorbiţi, deoarece efectul gravitaţional al conştiinţei de masă vă trage înapoi.

Dar ceea ce facem noi, ceea ce faceţi voi acum şi aici… credeţi că ascultaţi ceva cu adevărat înţelept? Nu. (câteva râsete) Nu e nevoie să fiţi aşa de mult de acord cu mine! (râsete) Acum aţi fi putut să rămâneţi în tăcere! (mai multe râsete)

Aşa cum v-am mai spus de multe ori, eu doar vă distrag, astfel încât conştiinţa voastră, spiritul vostru, flacăra voastră fără căldură poate face schimbarea pentru voi. Amuzant este că, de fapt, nu aveţi nevoie să faceţi multe altele în afară de a merge împreună cu voi înşivă. Nu prea aveţi multe de făcut. Eu vă distrag. Voi staţi acolo şi permiteţi schimbarea. Cel mai rău lucru de făcut, de fapt, este a spune: “Oh, dumnezeule, ce ar trebui să fac? Adamus ne aduce atâta informaţie aşa de profundă şi ce să fac eu… (râsete) Ce să fac eu cu ea, cum să o aplic? Ce ar trebui să fac mâine? Ar trebui să mă trezesc şi să fac ceva diferit?” Nu, nu, nu, nu, nu, nu. Deja aţi cerut schimbarea. Deja aţi cerut deprogramarea. Doar permiteţi să se petreacă. Daţi-mi voie să vă mai amuz pentru încă 52 de minute şi permiteţi să se petreacă. Asta e tot.

Respiraţi adânc, pentru că se petrece chiar acum. Este singurul motiv pentru care vorbesc despre asta. Vorbesc despre ce se petrece în voi. Ce pot aduce visele? Ce potenţiale există pentru voi? Şi sunt multe. Multe, multe.

Aşa că noi am făcut DreamWalk-ul. Aţi observat cum am făcut transformarea? Noi am făcut DreamWalk-ul. Imaginaţi-vă o clipă implicaţiile programării, ale softului. Ce o să i se întâmple? (cineva spune: “Va fi zgâlţâit”) Va fi zguduit, absolut. Nu într-un mod agresiv, pentru că nici noi nu am mers acolo aşa. Nu în genul unui colaps, pentru că nu aşa ne-am dus noi acolo. Am fost acolo în compasiune. Aşa că şi matricea conştiinţei de masă se va reechilibra natural. Cu cât mai multă pasiune din partea mai multor oameni, cu atât se va face mai repede. Ar putea dura 1.000 sau 10.000 de ani sau poate doar un singur an. Nu prea contează, nu-i aşa? Nu, pentru că voi deja vă străluciţi lumina viselor voastre asupra voastră, chiar acum.

Aşa că acum va exista o paralelă sau un efect pe Pământ din această cauză, pentru că noi am creat ceva acolo, un acolo care, de fapt, nu este acolo. Este deja aici, dar, de dragul discuţiei, acolo. Noi am iluminat unele potenţiale noi. Au venit în faţă şi e o mare şansă ca ele să fie alese de puţini sau de mulţi. Ce se petrece pe această planetă, pe Pământ, Gaia, cum vreţi să-i spuneţi? Care va fi… pentru că o schimbare va crea ceva. (cineva spune: “Vremea”) Vremea, desigur.

Noi am radiat un potenţial ce a eliberat multe entităţi, inclusiv pe voi; asta le permite să meargă pe cealaltă cealaltă parte sau le va permite să revină pentru integrare. Atunci când am făcut asta, cel puţin 22.000 s-au schimbat brusc, iar apoi mult mai multe. Mult, mult mai multe, dar cel puţin 22.000. Aceasta creează un fel de vid, pentru că acea dimensiune, acel spaţiu – tărâmurile legate de Pământ – era plin cu puţină conştiinţă şi cu multă energie. Aceasta s-a mişcat. Ce se petrece în continuare? Am să vă spun eu. (câteva râsete)

În acest caz, vânt. Vânt. Mult vânt. Ohh, mult vânt. Nu din cauză că dumnezeu e mânios, nu din cauză că oamenii au făcut ceva rău. E din cauză că voi aţi creat un efect de sucţiune atunci când toată acea energie a părăsit acele tărâmuri. Ce se petrece atunci când creaţi un vid şi apoi îl deschideţi? Ceva se repede să intre. În acest caz este vântul. Aşteptaţi-vă la vânt. Unde? De unde a emanat? Chiar de aici! Colorado! Coal Creek Canyon! Câţi dintre voi locuiţi aici? (râsete)

SART: Suntem aşa de deştepţi!

ADAMUS: Acum, hai să adunăm cifrele şi să ajungem la rezultatul 22. Ce s-a petrecut în această regiune ceva mai devreme, dar tot în anul acesta? (audienţa răspunde: “Foc”) Aşa e. Şi ce face focul? Arde case şi transmută. Creează o pre-curăţare. Şi ce am spus eu înainte? Nu e nevoie ca focul să ardă. Cu alte cuvinte, nu e nevoie ca alchimia să fie distructivă. Focul poate fi rece. Vor veni vânturi, iar ele pot schimba lucruri şi nu e nevoie să distrugă. De fapt, mare parte din distrugere s-a făcut deja înainte, prin incendiile din această regiune de pe perioada verii. Acum vânturile pot veni şi o vor şi face, dar nu e nevoie să fie teribil de distrugătoare. Însă vor da bătăi de cap, vor fi enervante. Îmi pare rău. Ce o să faceţi?

EDITH: Tăiem copacii mai mari.

ADAMUS: Să tăiaţi copacii?

LINDA: O să călătorim!

ADAMUS: O să călătoriţi! Iată! (râsete) O să călătoriţi. (audienţa dă diverse răspunsuri; cineva spune: “Respirăm”) Respiraţi adânc. Respiraţi adânc. Nu e nevoie să vă afecteze. Ei, vântul o să azvârle frunze de acolo-acolo, poate, vă va ţine treji noaptea chiar mai mult decât o fac eu, dar nu e nevoie să fie distrugător. Amintiţi-vă asta. Amintiţi-vă. Amintiţi-vă că incendiile ce au avut loc deja au îndeplinit partea de distrugere, aşa că nu e nevoie ca vânturile să o reia, dar vânturile vor veni, bun, între acum şi următoarea noastră întâlnire. Respiraţi adânc. Respiraţi adânc. Ei, le place. Bun, mai departe. Hai să respirăm adânc.

Iertare şi libertate

Luna trecută am vorbit despre libertate. Oh! O să tot vorbim despre libertate până când o să fiţi liberi, la naiba! (râde)

SART: Da!

ADAMUS: Da. Am vorbit despre libertate şi am făcut o remarcă pe când plecam de pe scenă, dacă asta numiţi voi scenă. Am făcut o remarcă. Ce am spus? Ce am spus despre libertate? (audienţa: “Iertare”) Iertare. Mulţi dintre voi v-aţi scărpinat în cap sau v-aţi dus pe forum şi aţi intrat în tot felul de rahat intelectual… makyo. Îmi pare rău. Am vrut să spun – chiar am vrut să spun – makyo, nu rahat. Voi spuneţi rahat, eu spun makyo. Aţi intrat într-un makyo intelectual – “Ce a vrut să spună? Şi ce e treaba asta cu iertarea?” Am spus asta intenţionat, ca să vă irit, fie că mă credeţi, fie că nu. (câteva râsete)

EDITH: Credem.

ADAMUS: Iertare. Dar acolo era mult adevăr. Iertare. Ca să fiţi liberi este este important să vă iertaţi pe voi. Nu în vechiul mod catolic, bisericesc, îmi pare rău, Papă. Nu în modul vechi, religios, în care umblaţi peste tot suferind pentru a fi iertaţi. Deloc. Adevărata iertare înseamnă a spune: “Nu am fost eu. Îmi pare rău. Arăta ca mine, suna ca mine, dar de fapt nu eram eu, fie că mă credeţi, fie că nu! Nu eu am făcut asta. Nu eu am fost injurios, abuziv sau altcumva. Nu eu am jucat la jocuri de noroc banii pentru rata la casa familiei. Cu adevărat nu eu eram. Cu adevărat”. Asta este iertarea.

Oh! Linda mă priveşte în felul acela. E privirea ei de “Hmm.” Ah, eii. Acum ajungem la o prăbuşire energetică, deoarece cei mai mulţi vă descurcaţi bine cu asta, dar unii nu. Spuneţi: „Ce?! Acum chiar a mers prea departe. Susţine că „nu am fost eu”. Dar, desigur, eu am fost, iar acum trebuie să sufăr, trebuie să ispăşesc şi să aflu de ce a fost rău. Trebuie să îndur toată karma pentru asta”.

Adevărat? Ok. Distraţi-vă. Pa. Mai e un grup spiritual, cel la care nu m-am dus eu. Vă puteţi duce voi la ei, pentru că în acest grup iertarea e simplă, doar „Nu am fost eu”, iar apoi s-a şi făcut. Puteţi face asta? (câţiva din audienţă spun „Da”) Daţi-mi voie să întreb din nou. Trebuie să întreb de trei ori. Puteţi face asta? (audienţa strigă: “Da!”) Uau! uau! Hm, credeam că a doua oară o să fie un răspuns mai moale.

Daţi-mi voie să întreb a treia oară. Puteţi face asta? (audienţa strigă mai tare: “Da!!”) Uau! Sunt uimit. Poate că Obama totuşi o să cştige, în cele din urmă. Dar nu contează, nu-i aşa? Mâine ar putea fi diferit faţă de azi!

Aşa că ideea centrală, morala poveştii este – versiunea simplificată a iertării – “Nu am fost eu. Era un aspect. Era ieri. Nu o să mai car cu mine bagajul vechi, bagajul emoţional, fizic, dureros”.

Acum, ceva se declanşează, vechea programare, aflată în matrice: “Nu pot face asta. Nu, pentru că, dacă o fac, dacă sunt iresponsabil, cum rămâne cu… dacă mă apuc iar de băutură? Dacă încep iar să abuzez alţi oameni? Mi-am jurat mie că nu mai fac asta niciodată. Dar dacă am atâta curaj încât să spun ‘Nu am fost eu’, am halucinaţii? Sunt iresponsabil dacă doar las astea deoparte, fără a le simţi profund, fără penitenţă, fără nimic altceva decât să-i dau lui Adamus nişte bani?” Zece dolari. (râde) “Pot face asta?”

Asta este libertatea. E dur, iar cei mai mulţi dintre voi nu o vor face. Vă veţi gândi la asta. Veţi râde. Cumva veţi spune: “Oh, ce idee grozavă” şi veţi vorbi cu prietenii voştri, spunând “Oh, da…”

LINDA: Am o întrebare.

ADAMUS: Nu cred că am spus că e timpul pentru întrebări şi răspunsuri!

LINDA: Am o întrebare. Ai spus toate cuvintele, cu excepţia cuvântului „responsabilitate”. Cum rămâne cu el?

ADAMUS: Ce-i cu el?

LINDA: Cum se potriveşte cu toate astea? Unii oameni pur şi simplu îşi asumă responsabilitatea. Nu e vorba că ar trebui să simtă că trebuie să facă penitenţă, ci doar că îşi asumă responsabilitatea.

ADAMUS: De fapt aceasta este parte din discuţia prestabilită. Ea mă întrerupe şi eu mă prefac a fi puţin ofensat. (râsete) Să-l întrerupi pe Adamus! Sunt maestru pe propriul podium! Nu mă poţi întrerupe! Încasează asta! (râsete, căci se preface a o lovi pe LInda cu un jet de energie, iar ea se dă la o parte) Pentru aceia dintre voi care priviţi pentru prima dată şi care încă mai sunteţi aici (râsete), acesta e un program special al Cercului Crimson.

Responsabilitate. O întrebare interesantă, iar eu am să o întorc spre voi. Ce este mai responsabil? Ce este mai responsabil, să mergi de colo-acolo cu un rucsac plin de zilele de ieri? Cu adevărat? Este cu adevărat responsabil să vă plimbaţi cu cine aţi fost? (audienţa: “Nu”) Nu, sunt multe lucruri, dar de fapt nu e responsabil. Şi dacă veţi începe să vă asumaţi responsabilitatea pentru propriul suflet – ceea ce nu aţi făcut; pretindeţi că este altundeva, lucru despre care voi vorbi într-un moment – dacă vă veţi asuma responsabilitatea pentru propriul suflet, afirm – nu spun că trebuie să credeţi –, dar acea responsabilitate începe chiar acum prin înţelegerea faptului că nu aţi fost voi cu adevărat şi o pot şi dovedi. A fost rezultatul direct al programării vechi – hipnoză, rahat din vieţi trecute, lucruri impuse de învăţători, de părinţi şi chiar de voi înşivă prin programare.

Aşa că eu întreb ce este mai responsabil: să continuaţi programarea veche sau să vă opriţi acum şi să spuneţi “Nu am fost eu! Au fost multe lucruri, dar nu am fost eu. Nu voi da vina pe conspiraţii, pentru că dintr-o dată sunt într-o dinamică energetică foarte, foarte proastă. Dacă dau vina pe o conspiraţie, permit altcuiva să aibă controlul asupra mea”.

Aş spune că şi dacă a existat vreo conspiraţie… şi au fost câteva mai micuţe de-a lungul vremurilor şi la Roma încă mai există. Chiar dacă ei… (multe râsete) nu am spus ce era, aşa că vă rog să nu plecaţi de la noţiuni preconcepute – biserica – dar, ăăă… (mai multe râsete) Niciodată nu vă daţi puterea unei conspiraţii, căci în momentul în care faceţi asta, în clipa în care intraţi în acea dualitate, sunteţi în acea dinamică. Nu mai sunteţi fiinţă suverană. Acum sunteţi parte a conspiraţiei, pentru că ei au nevoie de victime şi voi de făptaşi.

LINDA: Aşa e.

ADAMUS: Daţi drumul oricărei conspiraţii dacă sunteţi suverani. Sau dacă vă place jocul – este distractiv o perioadă – dacă vă place jocul, rămâneţi în el.

Unde rămăsesem? Vorbeam despre responsabilitate. Îţi mulţumesc pentru că ai pus acea întrebare predeterminată. (râde) Trebuia să facem ceva să zgâlţâim puţin energia. Este o întrebare bună, totuşi. Responsabilitate.

Este mai responsabil să căraţi trecutul după voi? Nici măcar nu este trecutul, o să vedeţi, pentru că trecutul nu e ceea ce credeţi voi că este. Trecutul înseamnă multe potenţiale, din care cele mai multe niciodată nu au fost realizate sau înţelese. Niciunul dintre ele – sau foarte puţine din ele – au fost manifestate, de fapt, dar voi credeţi că este trecutul vostru, din cauza programării. Dar trecutul vostru poate fi schimbat în momentul în care spuneţi: “Acesta nu a fost trecutul meu”. Dintr-o dată trecutul nu mai este o serie de evenimente desfăşurate într-o cronologie liniară. Dintr-o dată trecutul nu mai e istorie sau povestea voastră. Dintr-o dată trecutul este doar unul din multele potenţiale sau opţiuni care ar fi putut fi jucate. Iar acum, literalmente, în momentul în care vă eliberaţi de trecut, brusc realizaţi cum îl puteţi schimba mâine. Am spus asta în multe cuvinte! (Adamus râde)

Iertare. De asta ridic subiectul. Iertare, mergând până la a spune: “Nu am fost eu”. Asta este iertarea. Nu iertarea de genul: “Îmi pare foarte rău că ţi-am făcut asta şi am fost groaznic, am fost un ticălos. Am fost un soţ rău. Am fost o mamă rea”. Asta e suferinţă. E karma. Înseamnă multă hrănire cu energie proastă, înseamnă să vă pedepsiţi pe voi. Adevărata iertare înseamnă a spune: “Ha! Nu am fost eu. N-ai decât să-mi arăţi poze, nu-mi pasă ce dovadă ai, nu am fost eu! Cu adevărat nu am fost!” Apoi vă opriţi o clipă şi spuneţi: “Acesta sunt eu. Priveşte”. (Adamus închide ochii, respiră adânc şi radiază)

Apoi ei încep să râdă, desigur. (câteva râsete) Dar nu contează. Nu contează, pentru că vă spuneţi vouă, nu lor, ca la DreamWalk-ul nostru de zilele trecute, “Acesta sunt eu. Aceasta este prezenţa mea, radianţa mea, Eu Sunt Cel Ce Sunt al meu. Acesta sunt eu. Mereu am fost eu, de fapt. Mereu am fost eu, doar că a mai fost şi poluarea cu multe altele, care de fapt nu erau ale mele, multe idei vechi, multe visuri învechite şi îmbâcsite, multă conformare cu conştiinţa de masă. Eu chiar nu vreau asta. Acela nu am fost eu. Acesta sunt eu. Eu Sunt Cel Ce Sunt”.

Astfel că în experienţa noastră de a merge în alte tărâmuri, ah, am strâns un grup, pentru că voi v-aţi gândit că mergem să facem un mare rahat de salvare. Dar… (râsete) Hai să numim o pică o pică. A fost amuzant, dar, cu adevărat, dragii mei prieteni, noi am făcut ceva foarte diferit. Am exersat cum să fim în radianţa noastră. Am exersat în condiţii extreme, în tărâmurile legate de Pământ, în ziua de Halloween, am exersat acolo cum este să fim în „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Am atras părţi din voi de mâine, care este identic cu azi, ca să vină să privească la noua lumină ce străluceşte. Noua libertate. Haideţi să respirăm adânc cu asta… respiraţi adânc cu asta. L-am înecat pe Cauldre. Respiraţi adânc.

Am să merg încă un pas mai departe. Voi faceţi asta, nu eu. Voi faceţi asta cu adevărat. Altminteri nu aţi sta aici ascultând, luând parte, râzând, aplaudând (audienţa începe să aplaude), pentru că sunteţi cu adevărat voi.

Cei patru “S” ai iertării

Acum haideţi să intrăm în iertare. Patru lucruri, pentru că mereu trebuie să fie aşa – oamenilor le plac listele. Avem patru de “S”. De asta nu am putut folosi cuvântul „polarizare” mai devreme, nu s-ar fi potrivit. Linda, te rog să scrii pe tablă pentru noi toţi. Cei patru “S” ai iertării, în mod deosebit. Vreau să îi simţiţi cu adevărat. E pentru voi, dar şi pentru alţii ce vor veni.

~ Separarea

Prima şi cea dintâi, cea care realmente vi se aplică. Prima iertare este pentru separare – nu pentru polarizare, pentru că toate aceste cuvinte vor fi cu “S” –, ci pentru separare. Separare. Există patru de “S” ai iertării.

Separare. Există o vină, o ruşine pe care o purtaţi, pe care o duceţi de mult timp, aceea că aţi făcut ceva greşit atunci când v-aţi separat. Ar fi ca atunci când mergeţi cu maşina pe drum şi brusc vă rătăciţi şi vă simţiţi teribil, iar primul lucru pe care îl faceţi este să spuneţi: “Ah! Ce am greşit? Ar fi trebuit să iau harta cu mine? Ar fi trebuit să iau un GPS. Iubitul meu mi-a spus că aşa trebuie să fac, iar eu nu l-am ascultat! Mă simt groaznic şi uite că m-am şi rătăcit”. Staţi o clipă. Chiar v-aţi rătăcit? Sau poate numai aţi ieşit de pe drum pentru o experienţă de alt fel?

Realmente v-aţi separat de Spirit? Nu. Voi… de acolo aveţi o rană foarte adâncă, de acum mult, mult timp, de când aţi trecut prin Zidul de Foc, dar este şi foarte actuală, foarte prezentă, iar voi continuaţi să repetaţi separarea iar şi iar, în încercarea de a învăţa ceva nou. Şi, Linda… e una din afirmaţiile preferate ale Lindei… care este definiţia…

LINDA: Nebuniei.

ADAMUS: … a nebuniei, Linda? Definiţia nebuniei este…?

LINDA: A face acelaşi lucru iar şi iar…

ADAMUS: La cameră. S-a aprins luminiţa.

LINDA: (privind în cameră) A face acelaşi lucru iar şi iar, aşteptând un rezultat diferit de fiecare dată.

ADAMUS: Da. Da. Astfel că voi continuaţi să creaţi experienţe de separare în viaţa voastră – separare de familie, de soţi sau soţii, de servicii, de voi înşivă, desigur. Experimentaţi separarea iar şi iar, încercând să o pricepeţi. Aţi reuşit? Nu. Nu răspundeţi, o să răspund eu în locul vostru. (Adamus râde) Aţi reuşit? Nu. Aveţi o nelinişte în legătură cu separarea şi este şi una din marile nelinişti legate de moarte, de fapt, căci credeţi că veţi trece printr-un alt nivel de separare, ceea ce se şi petrece, dar în mod plăcut.

Aşa că aveţi această nelinişte, iar primul lucru pentru iertare este să eliberaţi acea separare. Nu v-aţi pierdut. Cu adevărat nu v-aţi separat. Doar aţi urmat o cale diferită, pentru a avea un tip diferit de experienţă.

Apoi aveţi tot felul de înregistrări în cap. “Ar fi trebuit să ascult. Nu au venit îngerii la mine să-mi spună ‘Nu te duce pe Pământ! Nu te duce pe Pământ!’? Ar fi trebuit să ascult. Ar fi trebuit să ascult! Nu au venit îngerii la mine: ‘Oh, te duci pe Pământ? Oooh, eu nu m-aş duce!”? Şi au mai fost şi multe alte lucruri ce s-au petrecut viaţă după viaţă după viaţă.

Aşa că haideţi să iertăm acum. Amintiţi-vă, iertarea înseamnă a spune: “Mm, nu am fost eu. Şi de fapt nici nu m-am pierdut şi nici nu m-am separat.” Niciodată nu aţi făcut asta, niciodată. Haideţi să respirăm adânc cu iertarea separării… a separării. Nu v-aţi separat! Doar aţi pornit pe o cale puţin diferită pentru un motiv foarte bun. Cu adevărat? Cu adevărat? Aţi vrea să fiţi ca toţi ceilalţi oameni de acum? V-am auzit pe câţiva spunând: “Da. Cum o fi, dar te rog! (râsete) De asta sunt aici! Adamus, te rog!”

În general nu. Zău? Aţi vrea să fiţi în alt sistem galactic sau planetar aşteptând o şansă de a ajunge pe Pământ, ca să aveţi un corp şi să puteţi învăţa cu mine despre ascensiune? (audienţa spune: “Nu”; Adamus râde) Nu! Aţi urmat o cale diferită, după cum vă şi numiţi acum pe voi – Shaumbra, pionieri spirituali sau în câteva alte feluri (râsete) Este o cale nu doar mai puţin bătută, ci nebătută deloc, de fapt! (Adamus râde)

Separare. Haideţi să respirăm adânc pentru iertare sau pentru “Ce?! Nu am fost eu! Eu nu m-am separat. Nu am făcut eu asta. Nu am fost eu”. În momentul în care faceţi asta, în momentul în care respiraţi adânc în radianţa voastră, dintr-o dată se schimbă dinamica, astfel că mâine nu va fi un alt azi. Odată ce respiraţi acea respiraţie adâncă, realizaţi că niciodată nu a existat separare. Cum ar putea fi? Voi încercaţi… mental încercaţi să separaţi sufletul, omul, corpul şi toate celelalte, chakrele şi tot restul. Nu sunteţi separaţi. Sunteţi corp de conştiinţă. Corp de dumnezeu.

~ Sin (păcatul)

A doua iertare, una mai tradiţională: păcatul.

LINDA: Oooh. Oooh.

ADAMUS: Azi folosesc cuvinte cu “S”, astfel încât să vă amintiţi luna viitoare, când veţi spune: “Ce a zis Adamus? Începea cu “s.” Oh, sex!” Nu. Păcat, karmă, destin şi soartă – toate acelaşi lucru. Cuvinte diferite pentru exact aceeaşi dinamică energetică. Nu există păcate, niciunul. Oh, nu vă certaţi cu mine filosofic, spunând: “Dar nu e crima un păcat?” Nu intru în discuţie cu voi, pentru că nu o să faceţi aşa ceva. Nu vi se aplică vouă. Dacă vorbeam cu un grup aflat în închisoare, poate că aveam alte lucruri de discutat. (râsete) Dar observaţi că sunt aici. Ştiţi, îmi pare rău, dar am fost la închisoare. Nu într-una de genul acela, era un cristal mare.

SART: Pe asta nu am mai auzit-o! (râsete)

ADAMUS: Aşa că pe mine nu o să mă găsiţi vreodată în spatele gratiilor. Eu nu merg acolo. O să fiu mereu pe dinafară. “Libertate! Libertate! Eu o am. Voi nu”. Distraţi-vă puţin cu deţinuţii! Dumnezeule, nu mai fiţi aşa serioşi cu asta. Energia – buuum! – tocmai s-a prăbuşit. Zău? Mergeţi cu maşina pe lângă închisori. “Eu am libertate!” (râsete) De ce nu!?! Scoteţi-i din ziua de ieri, căci în închisoare ziua de ieri chiar este precum cea de azi. Vreau să spun că realmente este identică! Credeţi că au făcut ceva rău, au ajuns la închisoare. Unii dintre voi au fost acolo. (Adamus râde)

Cu adevărat. Nu, cu adevărat. Un pic de “eu am libertatea, voi nu.” Asta o să-i enerveze. Ce se petrece când sunteţi mânioşi? (cineva spune: “Schimbare”) Vă schimbaţi. Străluciţi unele din noile voastre poten… ei, poate că e nevoie de puţină mânie ca să ajungeţi acolo, dar ce contează! Schimbarea e schimbare. “Eu am libertatea şi ia uite la voi! Mai aveţi încă 30 de ani de stat!” (cineva izbucneşte tare în râs, “Ohh, rahat!”; Adamus râde) Te iubesc! Îţi mulţumesc! (o îmbrăţişează şi continuă să râdă)

Oh, sunt aşa de fericit când cineva se prinde! Restul nu erau siguri dacă e potrivit să râdă. “Corect din punct de vedere social? Coret din punct de vedere politic? Corect din punct de vedere spiritual” – e şi mai rău decât corectitudinea politică – “Este corect din punct de vedere spiritual?” Contează?! Nu! Şi chiar dacă aţi făcut asta, tot aţi spune: “Oh, nu am fost eu!” (râsete)

Păcat. Păcat. Păcat, păcat. Haideţi să respirăm adânc. O respiraţie adâncă. Nu există păcat, nu există karmă – cu excepţia cazului în care voi vreţi să fie aşa. Oh, aţi fost forţaţi să credeţi asta, vi s-a impus cu forţa. Ei, conceptul este interesant, dar nu e şi adevărat. Păcatul naşte păcat. Realizaţi asta? Păcat.

Vi se spune, multora vi se spune, că aveţi păcatul originar. Oh! Dacă păcatul naşte păcat, sunteţi într-o căruţă de necazuri, fiindcă odată ce credeţi că aţi păcătuit, de fapt are loc un foarte interesant fenomen al conştiinţei umane. “Ei bine, deja am păcătuit. Deja mă duc în iad. Atunci pot să merg mai departe acum. Ce mai contează? Sunt păcătos, îi dau înainte!”

Iar păcătoşii de fapt nu au întâlnit niciodată pe cineva care să fie cu totul mântuit. Asta e partea proastă: nu există un standard, întâlnesc doar alţi păcătoşi. Lumea lor e plină de păcătoşi (cineva râde) şi de oameni ce caută mântuirea… mulţumesc. Ai un premiu Adamus pentru cei doi care au râs? Te rog.

LINDA: Am pentru ea un I.O.U. (iniţialele cuvintelor englezeşti - “Îţi rămân datoare” – n.tr.)

ADAMUS: (râzând) An I.O.U. Ce ai prefera să ai? An I.O.U. sau un premiu Adamus real?

SHAUMBRA 6 (o femeie): Unul adevărat.

ADAMUS: Un premiu Adamus adevărat, da. I.O.U.?!! Ahhh!

LINDA: Îmi iau cheile de la maşină…

ADAMUS: Mai bine să manifestăm ceva aici.

LINDA: Trebuie să mă duc până acasă.

ADAMUS: Ia-le adresa.

LINDA: Oh, ok.

ADAMUS: Da. Dă-le un mic dar între timp. Ce nu aveţi? Ce aţi vrea? Vreţi nişte bani? Avem bani aici. (merge la masa cu produse de vânzare) Oh, la dracu, avem bani chiar aici! (multe râsete, căci scoate nişte bani din buzunarul lui Cauldre) Iată bani! Oh, dumnezeule! Pentru necazurile voastre! (Adamus începe să arunce cu bani în sală, multe râsete şi aplauze) Pentru necazurile voastre, luaţi bani, vă rog! Oh, dmnezeule! Vă mulţumesc. (multe râsete)

Linda, Linda, Linda. Trebuia să-i verifici buzunarele. Asta o să vă ajungă până când vine şi premiul Adamus, pentru că este mai valoros ca aurul, mai râvnit ca banii. Unde rămăsesem? Păcatul. Păcătoşii.

Haideţi să respirăm adânc, cu umor, pentru iertarea păcatului. Chiar nu există niciunul. Da, unii dintre voi spun: “Oh, da, dar…” Nu există, doar dacă voi vreţi să fie. Nu există nici un „dar” în asta. Nu există păcat decât dacă vreţi voi să credeţi în el, fraierilor (râsete) – cu adevărat, mă puteţi cita cu asta – pentru că trebuie să credeţi acel sistem vechi. Chiar ar trebui să-l credeţi.

Ştiţi, una e să spuneţi: “Da, învăţ şi există nişte lucruri care se simt a fi mai bune din punct de vedere energetic. Probabil nu o să fac asta din nou, pentru că energetic nu s-a simţit a fi bine”. Însă în clipa în care îi puneţi eticheta de păcat, deveniţi o ventuză. Nu vreau să spun asta în sensul unui cuvânt urât. Trebuie să fiţi acum o ventuză energetică, pentru că un păcătos se simte prost. Ei sunt victime şi vor suge energie de la alţi oameni – “Sunt păcătos”. Fie vor fura de la ei sau vor face ceva rău şi vor începe: “Oh, ajută-mă. Sunt aşa un păcătos. Oh, părinte, ajută-mă… adică, ştii ce vreau să spun”. (Adamus râde) “Te rog, am păcătuit rău”. Acum sugeţi energie. Da, vreau să spun că păcătoşii sunt ventuze.

Un abţibild pentru maşină grozav. (multe râsete) “Păcătoşii sunt ventuze”. Încercaţi să mergeţi cu maşina la închisoare cu acel abţibild! (mai multe râsete) Încercaţi să mergeţi aşa în faţa unei biserici, duminica! (râsete; cineva spune: “Nu am fost eu”) Da, da. “Nu maşina mea.” Ce maşină? Buuum. Ar fi cu siguranţă un mod iute ca focul de a vă cumpăra o altă maşină.

Mai departe pe lista noastră. Unde rămăsesem? Iertarea.

~ Selfishness (egoismul)

Egoism. Egoism. Cine a spus că egoismul e rău? Mamele voastre! Taţii voştri, preoţii, biserica, oricine – fraţii, surorile, iubiţii, învăţătorii. Lista continuă. Ei sunt cei care au spus asta. Nu e nimic greşit în a fi egoist, cu excepţia cazului în care credeţi în păcat şi în separare.

Da, vreau să spun să scoateţi aceste elemente, să scoateţi tot ceea ce aţi considera drept energie proastă din cuvântul „egoist”. Şi ce? Absolut. „Credeţi că sunt nebun?! Că nu o să am grijă de mine?! Zău?!!” E rău… nu sunteţi egoişti? Zău? Ar trebui să fiţi. V-ar şterge încruntarea prostească de pe faţă dacă aţi fi aşa. V-ar scoate din azilul săracilor. Este foarte bine să fiţi focalizaţi pe sine, plini de sine, iubitori de sine, plini de bucurie faţă de sine, în abundenţă de sine, egoişti.

Egoist – vedeţi voi, cuvântul are un mare impact. “Oh, e aşa de egoistă. Este…” Cuvântul e făcut să fie rău. E făcut să fie rău, da, iar oamenii vă dau exemple – “Ea e aşa egoistă, nu-i pasă de nimeni!” Daaa, pe bune! Mai departe! (râde) Nu e nevoie să aibă o tentă proastă. Este un standard. Este standardul.

Atunci când aţi fost acolo, zilele trecute, în tărâmurile astrale legate de Pământ, în DreamWalk-ul de Halloween, aţi fost teribil de egoişti. Teribil de egoişti. Aţi fost acolo fiind voi înşivă, radiind, fără a încerca să schimbaţi pe nimeni. Nu aţi dus cu voi biscuiţi de dat tuturor. Nu aţi adus biblii ca să le împărţiţi celor pierduţi. Aţi fost foarte egoişti. Doar aţi mers acolo pentru voi, în prezenţa voastră.

Este magnific. Daţi-mi voie să reformulez. Aţi fost incredibili în Eu Sunt al vostru. Eraţi radianţi. Eraţi lumină. Eraţi voi înşivă. Permiteaţi ca lumina voastră să strălucească fără toate acele straturi, fără toate celelalte asupra sa. Eraţi voi înşivă, iar Sinele vostru e un lucru frumos. Sinele, Eu Sunt, a schimbat acele tărâmuri. Nu aţi mers acolo încercând să schimbaţi ceva, dar aţi făcut-o, pentru că eraţi voi înşivă.

Aşa că haideţi să iertăm toată energia veche aflată în jurul cuvântului „egoist”, iar din acest moment hai să-i punem deasupra o energie bună, o energie plăcută, plină de bucurie, cea a grijii faţă de sine, a iubirii de sine. Cel mai greu lucru pe care îl va face vreodată un om şi cel mai măreţ lucru pe care îl va face vreodată un om – să se iubească pe sine. E mai uşor să iubească pe altcineva, desigur. E mai uşor să-ţi oferi singur 100 de motive de a nu te iubi pe tine, pentru că ai fost un păcătos, desigur, şi te-ai separat de dumnezeu. Uau, ce supărat este! (câteva râsete)

Dar odată ce iertaţi, în esenţă spuneţi: “Nu am fost eu. Cu adevărat n-am fost eu. Nu era Eu Sunt. Era o expresie, o expresie chiar deformată şi veche, dar nu era Eu Sunt”.

Egoist. Plin de sine. Dacă vreţi să schimbaţi puţin cuvântul ca să fie mai simplu de acceptat – plin de sine. Fiţi mândri de asta, al naibii de mândri. Dacă veţi fi vreodată în vreo experienţă în care să aveţi nevoie de aşa ceva, pur şi simplu fiţi în lumina voastră, în prezenţa voastră, aşa cum am făcut noi toţi acum câteva zile. Plin de sine, conştient de sine, sinele Eu Sunt. Bun. Aşa că haideţi să respirăm adânc şi să iertăm, să eliberăm, să trecem peste „egoist”. (pauză) Bun.

~ Stupid

Ultimul de pe listă, un ultim “S” din cei patru: stupid (râsete) Cu adevărat. Vreau să spun că este grozav. Este singurul „s” la care mă pot gândi în legătură cu acele momente grele pe care vi le creaţi singuri, când vă acuzaţi pentru ceea ce numiţi a fi lucruri greşite. Ar putea fi lucruri mărunte – că aţi mers la şcoala care nu trebuia, că v-aţi căsătorit cu cine nu trebuia, orice ar fi – dar, ştiţi, mare parte din trăncănela minţii voastre este de genul “Oh, ce prost am fost”. Totul intră în aceeaşi categorie: “Am făcut ceva greşit. Nu ar fi trebuit”. Mai degrabă vă spuneţi: „Sunt prost” decât „Eu Sunt”.

Haideţi să iertăm puţin, pentru că nu sunteţi proşti. Nu sunteţi niciodată stupizi. Dar, cu adevărat, dacă ar fi să facem o măsurătoare a evaluării voastre asupra propriei prostii, asupra a cât de proşti credeţi că aţi fost în legătură cu diverse lucruri… oh, deja încep să aud! (câteva râsete) “Of, prost am fost. Ar fi trebuit să fac aşa. Ar fi trebuit să fac altfel. Am fost un prost”. Toate astea se adună, ştiţi? Realmente se acumulează. Vreau să spun că nu se dizolvă, doar se acumulează, iar fiecare „al naibii, prost am fost” creează un blocaj energetic.

Iar voi nu sunteţi proşti. Nu e nimic stupid la voi. Sunteţi în toiul unei experienţe. Începeţi să înţelegeţi că vă puteţi alege experienţa – cum vreţi să fie, cum vreţi să deveniţi iluminaţi. Vreţi să fie pe calea grea, precum a maeştrilor din vechime, sau pe calea uşoară? Nu-mi răspundeţi mie, nu vreau să aud. (râde; cineva spune: „Pe calea uşoară”) Pe calea uşoară.

Dar, ştiţi voi, există o parte din voi, pe care eu o pot simţi energetic, care susţine: “Oh, nu, trebuie să o câştig”. Zău?! Cu adevărat?! Trebuie să o câştigaţi? Nu, nu, nu. Nu. Mai întâi de toate, a fi un maestru iluminat este ceva ce fiecare îşi acordă sieşi. Nu mergeţi la facultatea de iluminare ca să obţineţi o diplomă. Nu există vreo comisie de îngeri care să vă evalueze. Asta ar fi anti-iluminarea. Sunteţi voi. Doar voi. Atunci când sunteţi pregătiţi, atunci când spuneţi “Sunt iluminat”, atunci sunteţi. Se schimbă totul.

Aţi vrea să spuneţi asta, dar aveţi şi atâtea altele în curs, în special pe acel “Frate, prost mai sunt. Cum am putut să… cum să fiu eu ilu-… păi iluminaţii sunt deştepţi!” Nu! Sunt simpli, dar nu deştepţi. Nu au nevoie de deşteptăciune, fiindcă a fi deştept înseamnă inteligenţă umană, iar fi deştept înseamnă a fi prost. Cu adevărat aşa e. (cineva râde tare) Pentru că, daţi-mi voie… (râsete) Încerci să obţii un premiu Adamus, dar Cauldre nu mai are bani în buzunar.

Nu, deoarece deşteptăciunea, inteligenţa umană înseamnă că veţi încerca să vă perfecţionaţi caracterul uman, iar asta nu se petrece niciodată, niciodată. Cu adevărat nu puteţi. Încercaţi să fiţi deştepţi, ştiţi, să vă intelectualizaţi iluminarea sau să vă studiaţi calea către ea – nu puteţi.

Tot ceea ce maeştrii au învăţat – şi voi puteţi învăţa din asta – este că puteţi da drumul la tot. Toate învăţăturile, toate credinţele, tot makyo, totul – daţi-le drumul. Simplificaţi, eliberaţi deşteptăciunea şi dintr-o dată: “Oh, sunt iluminat”. Inteligenţi, mereu încercând să vă perfecţionaţi, să pricepeţi – asta nu o să fiţi niciodată! Renunţaţi la a mai încerca şi oferiţi-vă multă libertate. Stupid, prost. Hai să… nu te fac pe tine proastă. Arăt spre tablă. (râde)

LINDA: Fermecător.

ADAMUS: Aşa că haideţi să iertăm, ceea ce înseamnă “Nu am fost eu”. Haideţi să iertăm partea cu “Prost am fost”, pentru că nu sunteţi. Nu sunteţi nici deştepţi, dar nu sunteţi stupizi. Sunteţi „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Haideţi să respirăm adânc. Nu aţi făcut niciodată nimic stupid. În consecinţă, nu aţi făcut niciodată nimic inteligent. (pauză) Cu adevărat. Haideţi să respirăm adânc şi să iertăm asta. Hai să eliberăm. Nu aţi fost voi.

Vocile vechi

Ştiţi, era ciudat că „nu aţi fost voi”, dar o dinamică şi mai ciudată vă şoptea în ureche. De fapt erau mai multe dinamici stranii ce vă şopteau la ureche. Sunt înregistrări ce continuă permanent. Aveţi voci tare vechi – multe voci vechi, programate acolo datorită conştiinţei de masă. Sunt programate adânc în aspectele voastre, în vieţile voastre trecute, care de fapt nu sunt ale voastre. De fapt sunt deja programate în ziua de mâine. Deja îşi au tentaculele înfăşurate în jurul zilei de mâine, sunt programate acolo. Toate vocile sunt deja acolo, aşteptându-vă să vă treziţi, ca să poată începe să trăncănească iar.

Singurul răgaz pe care îl aveţi, din când în când, este în starea de vis – din când în când –, dar apoi nu vă mai amintiţi. Nu vă mai amintiţi că aţi mers în dimensiuni uluitoare, în care eraţi liberi de acele voci, fiindcă ele v-au potopit chiar dinainte de a vă întoarce aici.

Ştiţi, este unul din cele mai triste lucruri pe care le văd când vă privesc. Mergeţi acolo… în unele nopţi mergeţi în tărâmuri extrem de înalte. Uluitor. Atunci vă exprimaţi cu adevărat ca voi înşivă. Iar pe când vă întoarceţi, ca într-un fel de navetă spaţială, când vă apropiaţi de revenire vă tot spuneţi: “O să-mi amintesc. O să-mi amintesc. O să-mi amin… Ce să-mi amintesc?”

Apoi aveţi toate acele voci – “Tra la la, tra la la! Nu s-a întâmplat nimic cât ai fost acolo. Tra la la. Concentrează-te. Azi ai de lucru. Eşti prost. Eşti păcătos. Ticălos mic şi egoist, mai eşti şi separat! Eşti separat de dumnezeu! Trebuie să te întorci la el!”

Vocile încep să vorbească. “Bla, bla-bla, bla-bla, bla-bla”. Cu adevărat. Staţi un moment. Ascultaţi. Doar ascultaţi. Nu încercaţi să le blocaţi. Ascultaţi. Ascultaţi acele voci, de unde vin ele, ale cui sunt. (pauză)

Nu sunt ale voastre, cu adevărat nu sunt. Oh, uneori v-ar plăcea să credeţi că vă aparţin, pentru că sunteţi păcătoşi, dar nu sunt ale voastre. Sunt programate acolo. Pur şi simplu există şi se repetă iar şi iar. Ştiţi, ele provoacă lucrul acela teribil numit îndoială care vă scade energia, vă menţine lipsiţi de inspiraţie, vă fac să vă doriţi tot felul de lucruri. Ele nu se petrec, iar voi ajungeţi deprimaţi, ceea ce vă afectează corpul şi tot aşa mai departe.

Noua voce a libertăţii

Vom schimba asta. Există o voce nouă. Este deja acolo. Deja e acolo. Nu e nevoie să o cumpăraţi. Nu e nevoie să citiţi o carte anume sau să ascultaţi un program special. Este deja acolo. Mereu a fost, doar că nu aţi auzit-o voi. Este o voce mai tăcută, pentru că este mai reală. Este mai mult din voi. Este o voce echilibrată, o voce ce rosteşte adevărul, nu acele cuvinte cu „S”. Nu reprezintă alte lucruri. Este o voce care a aşteptat spaţiul sigur şi un moment de linişte.

Este noua voce a libertăţii. Noua voce a libertăţii. Ascultaţi-o o clipă. Nu sună şi nu se simte a fi precum vreuna din vocile vechi. Ascultaţi-o o clipă. S-ar putea să nu auziţi cuvinte, pentru că este o simţire, o rezonanţă.

Vă amintiţi de momentul în care am fost în DreamWalk, aceia dintre voi care aţi fost acolo? Nu am vorbit. Am radiat, am iluminat, am inspirat. Dar nu am rostit cuvinte. Ascultaţi un moment. Respiraţi adânc. Este noua voce a libertăţii. Este în abdomenul vostru. Este în braţele voastre. Este în picioarele voastre. Este în inima voastră. De fapt nu se află în capul vostru. (pauză)

Noua voce a libertăţii nu este a altcuiva. Nu e a mea. Nu e a Spiritului. Este acea voce, acea rezonanţă care a fost acolo tot timpul. Din când în când aveţi o străfulgerare a ei, dar după câteva secunde, minute sau zile sunteţi traşi iar în conştiinţa de masă, în ieri şi în astăzi. Ele nu vă permit să ieşiţi din astăzi, nu vă dau voie să vă urmaţi visele – acele voci vechi. Însă această voce nouă a libertăţii… nici măcar nu este nouă. Este vocea libertăţii. (pauză) Libertate totală. (pauză)

O rog pe Aandrah (Norma Delaney) să respire cu voi cu blândeţe, timp de câteva minute, pe măsură ce ascultaţi acea voce, pe când respiraţi adânc. (pauză)

AANDRAH: Permiteţi acum, pe când vă aşezaţi mai confortabil pe scaun, pe când vă aşezaţi mai bine în corp… vă invit să respiraţi. Respiraţi atât de adânc. Simţiţi cum curgeţi în adâncul vostru, adânc în profunzimile voastre, unde e tăcere… respiraţie după respiraţie. Respiraţie după respiraţie.

Inspiraţi… şi apoi eliberaţi. Expiraţi. Inspiraţi şi eliberaţi… şi expiraţi. Respiraţie după respiraţie… tot mai adânc. În adânc… în adânc. Adânc în braţe acestui bazin măreţ de iubire, bazinul de iubire din centrul vostru. Respiraţie după respiraţie… Respiraţie după respiraţie. Inspiraţi… şi expiraţi… Inspiraţi… şi expiraţi… Încet, cu blândeţe… umplându-vă de acest dar minunat. Această mare de iubire compasionată vrea să vă înconjoare. Simţiţi asta. Simţiţi-o. simţiţi, pe măsură ce vă daţi voie. Cufundaţi-vă… cufundaţi-vă în extraordinara iubire a compasiunii.

Respiraţie după respiraţie… respiraţie după respiraţie. Adânc… mai adânc… inspiraţi… şi expiraţi. Nimic de făcut, în afară de a primi. Primiţi toate acestea în adânc, în centrul vostru. Cu adevărat vor să vă înconjoare. Vă adoră exact aşa cum sunteţi.

Respiraţie după respiraţie… respiraţie după respiraţie… inspiraţi… şi expiraţi… nimic de schimbat. Nimic de reparat. Doar primiţi. Respiraţie după respiraţie… respiraţie după respiraţie… Primiţi… primiţi. Adânc… adânc în centrul vostru… Această adorare vă iubeşte atât de măreţ, căci voi sunteţi creaţia pe care o adoră… Voi sunteţi respiraţia după respiraţie… Respiraţie după respiraţie…

ADAMUS: Bun, mulţumesc, Aandrah.

A permite libertatea

Ce e de făcut? Am vorbit despre un mâine nou, am vorbit despre ce pot aduce visele, despre libertate. Lucrul interesant este, de fapt, „nimic”. Nimic, exceptând respiraţia şi a permiterea.

Dacă o să vă treziţi mâine dimineaţă spunând: “Oh, trebuie să fie diferit faţă de ieri. Mai bine să fiu aici cu sinele meu uman, cu mintea mea umană, şi să mănânc iaurt în loc de fulgi de ovăz”, ca şi cum asta o să vă elibereze? “Mai bine să merg pe scări cu spatele, ca să păcălesc Spiritul” – vă spun că nu va merge.

Iar dacă încercaţi, cum să spun, să forţaţi ieşirea din închisorile vechi, din dinamici vechi, dinamica forţei poate lucra împotriva voastră uneori. “Am să mă cert cu persoana X, pentru că vreau să fiu liber. Am să-i spun ce gândesc eu”. Asta nu e libertate. Asta înseamnă să fii insuportabil.

Libertatea, suveranitatea – folosesc cuvintele interşanjabil – sunt o stare de conştiinţă. Ceea ce se petrece este că odată ce respiraţi şi alegeţi, odată ce ascultaţi acea voce tăcută, atunci se schimbă toată dinamica energiei voastre. De fapt nu e nevoie să faceţi nimic. Staţi aici, chiar în mijlocul furtunii, şi totul se petrece. Este acceptarea. Este iertarea. Este simţirea acelei noi voci a libertăţii. De fapt nu e nevoie să faceţi nimic, acesta e lucrul uimitor. Nu e nevoie să impuneţi schimbarea la nivel dualist, la nivelul liniar uman.

Ca şi în DreamWalk-ul de zilele trecute, mâine veţi fi în propriul DreamWalk pe cont propriu. Doar veţi fi acolo în prezenţa voastră şi dintr-o dată totul se aliniază cu voi, în direcţia libertăţii. Înseamnă că unii oameni ar putea ieşi din viaţa voastră, iar alţii vor intra. Înseamnă că sisteme de credinţă vechi, servicii vechi, orice ar fi, se mişcă. Voi nu.

Amintiţi-vă că acum mult timp Tobias v-a spus una din poveştile lui lungi despre cum e să fii pe bicicletă. Atunci când vă gândiţi la a merge pe bicicletă, vă gândiţi la a pedala, la mişcare şi la acţiune. Nu, e o bicicletă a Noii Energii. Voi staţi pe loc. Toate celelalte se mişcă. Peisajul, realitatea, se modifică şi se schimbă, iar tot ce aveţi de făcut este ceea ce am făcut cu toţii în DreamWalk-ul de zilele trecute –să fiţi în prezenţa voastră compasionată. Asta e tot. Fiţi în prezenţa voastră compasionată. Nu vă luptaţi. Nu încercaţi să planificaţi.

Respiraţi adânc… Simţiţi libertatea, suveranitatea. Nu e nevoie să faceţi nimic. Totul se petrece. Apoi veţi avea un mare zâmbet pe faţă când cineva vă va întreba: “Cum ai făcut asta? Vreau să spun la modul real. E uluitor, e cuantic. Cum ai făcut asta? Ce cărţi ai citit? Ce mare maestru ai urmat?” (râsete)

Iar voi veţi spune: “Nu am făcut nimic, doar am respirat adânc şi am spus ‘Totul este în regulă în întreaga creaţie.’” Şi aşa este.

Vă mulţumesc, dragi Shaumbra. (aplauze) Vă mulţumesc, dragi ascultători. Acelora dintre voi care ascultă pentru prima dată şi încă mai sunt cu noi – ne vedem luna viitoare. Vă mulţumesc.



* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece există o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2011 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana.