Materialele Cercului Crimson
Seria Libertăţii

SHOUD 1: "Chemare la libertate”

Adamus^® prin channel de Geoffrey Hoppe cu asistenţa Lindei Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
6 octombrie 2012
www.crimsoncircle.com

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus Saint-Germain cel liber şi suveran. Bine aţi venit la seria noastră nouă, Shaumbra. Bine aţi venit la Seria Libertăţii. Hm. Sună bine. Va fi dur. (râsete) Eu spun asta, voi râdeţi, dar e real. Azi vom discuta despre libertate. Aş spune că este până acum cel mai important mesaj pe care vi l-aţi oferit prin mine. Cel mai important - poate nu cel mai sclipitor sau înţelept, dar cel mai important. Poate nu cel mai lung, poate nu cel mai scurt, dar cel mai important, deoarece tot ce se petrece acum în viaţa voastră se referă la libertate. Tot ce se petrece în viaţa voastră se referă la iluminare. Tot ce se petrece în tranziţia de ieşire din era veche se referă la libertate. Totul.

Puteţi nega asta. Vă puteţi prăbuşi în ea. Hm. (câteva râsete, căci trece pe lângă Dave Schemel, căruia îi spune “Prăbuşire”) Puteţi pretinde că vorbesc cu altcineva. Însă totul, toate cele prin care trece acum această planetă are legătură cu libertatea. Nu e de mirare că energia este puţin, mmmmmm, neliniştită azi, nu aţi spune şi voi la fel? Crezi că te ajută dacă iei notiţe? (râsete) Eşti liberă să faci asta.

SHAUMBRA 1 (o femeie): Mulţumesc.

ADAMUS: Energia – cam strânsă. Ce urmează? Ce se va petrece în aceste trei luni foarte critice din viaţa voastră? Hm. Foarte critice. Da. Ce s-a petrecut în voi? De ce a fost puţin confuz în ultimul timp? De ce a fost în ceaţă în ultimul timp? De ce a fost pur şi simplu în ultimul timp? (câteva râsete)

Frumoase costume azi. (mulţi din sală poartă costume) Sper că putem face asta în fiecare lună. Da. De ce? Deoarece arată că sunteţi liberi, liberi să vă îmbrăcaţi oricum vreţi, nu ca toţi ceilalţi de pe stradă. Nu vă conformaţi cu altceva, doar vă permiteţi propria libertate.

Deschiderea

Haideţi să respirăm adânc, dragii mei Shaumbra, iar pe când faceţi asta haideţi să deschidem inima. Deschideţi inima, inima concretă. Aţi simţit puţină nelinişte, ceva tensiune în inimă atunci când am început azi? Haideţi să respirăm adânc şi deschideţi inima. Cum faceţi asta? Simplu, alegeţi şi permiteţi. Acea inimă vrea să se deschidă. Oh, oricât aţi încercat să o închideţi, oricât aţi crezut că nu ştiţi ce era energia inimii, oricât aţi pretins că nu ştiţi ce era – oh, dar ştiţi ce este! – în pofida închiderii sale din cauză că vă temeţi că veţi fi răniţi din nou… Ei bine, o să fiţi răniţi din nou, aşa că v-aţi putea deschide inima. O să fii rănit de tine însuţi, Andy. Nu e o veste bună? (Adamus râde)

Haideţi să deschidem inima azi. Nu te mai gândi aşa de mult (sărută pe cap o femeie din audienţă). Dacă tot vorbim despre asta, hai să deschidem şi mintea, de asemenea. Da. Ştiţi, de fapt nu mintea e problema. Voi sunteţi problema. (Adamus şi câteva persoane râd)

SHAUMBRA 2 (un bărbat): Da, de obicei.

ADAMUS: De obicei, da. Întotdeauna, clar. Voi sunteţi problema şi spun asta cu mare iubire. Aţi obţinut lucrul numit minte. Sunteţi blocaţi în minte. Sunteţi prinşi în minte, dar cine v-a dus acolo? (cineva spune: “Noi”) Da! Nu eu. (Adamus râde) Da, voi aţi fost. Era un loc confortabil. Era un loc închis. Era un loc limitat, care să vă permită câteva experienţe interesante pe această planetă, dar acum trecem dincolo de asta. Aşa că puteţi deschide şi mintea.

Oh, asta e şi mai greu decât să vă deschideţi inima. Mai dificil. De ce? Deoarece într-o minte închisă vă puteţi controla, vă puteţi limita experienţele. Le puteţi ţine la ceea ce consideraţi a fi o distanţă confortabilă faţă de voi. Vă puteţi supradefini experienţele şi interpretările asupra lor. Însă atunci când vă deschideţi mintea se petrec lucruri uluitoare. Da. Lucruri uluitoare se petrec. Va fi un timp în care veţi simţi că vă ieşiţi din minţi, dar nu e aşa. Doar vă întoarceţi iar la voi.

Problema libertăţii

Aceasta este, într-adevăr, Seria Libertăţii. Priviţi cu atenţie, observaţi-vă cu atenţie pe voi, tot ce este în jurul vostru, în special în următoarele trei luni, pentru că toţi se confruntă cu problema libertăţii. Toţi. Vreau să spun toţi. Este o problemă cosmică, vedeţi voi. Nu e vorba doar de lucruri de aici, de pe Pământ. Nu e vorba doar de voi. Este o problemă cosmică. Nu e doar finalul unei ere pentru această planetă sau pentru sistemul vostru solar. Este finalul unei ere pentru întreaga creaţie. Hmmmm. Cam mental.

Respiraţi adânc. Deschideţi inima, deschideţi mintea. Cu adevărat aşa este. De asta primiţi atâta informaţie, senzaţii şi feedback-uri şi vă întrebaţi de unde naiba vin ele acum. Vin de pretutindeni. Familiile voastre spirituale – de la ele vin. În întregul cosmos are loc o trezire, aţi putea spune. E o dorinţă de libertate, dar şi o frică intensă faţă de libertate, o nelinişte intensă. Oh, nu doar pe această planetă ei dezbat şi se ceartă. Aparent sunt subiecte diferite, dar în esenţă e vorba despre libertate şi se petrece în întreaga creaţie chiar acum.

Vedeţi voi, atunci când Spiritul, Cel Etern, v-a dăruit suveranitatea potenţială, pe Eu Sunt cel unic al vostru, a spus: “Mergi înainte. Descoperă-te pe tine. Descoperă-l pe Eu Sunt”. Voi asta aţi făcut. Toţi aţi făcut asta. Toate fiinţele suflet au făcut asta, însă au ajuns la un punct, la un punct ce încă există, un punct aflat încă în forma de energie blocată, din cauza conştiinţei blocate.

Conştiinţa tuturor fiinţelor angelice s-a jucat, s-a distrat şi a creat experienţe cosmice, angelice, însă la un anume punct această conştiinţă, conştiinţa voastră, conştiinţa familiilor voastre angelice, a Ordinului Arcului şi a tuturor celorlalte dintr-o dată s-a oprit şi a spus: “Următorul pas este libertatea”.

Libertatea faţă de ce? Ei bine, în esenţă libertatea faţă de Spirit. Libertatea faţă de Acasă. Libertatea față de dumnezeu. Libertatea faţă de Cel Etern. Vedeţi voi, în calitate de copii ai lui dumnezeu, ajungem cu toţii la punctul în care eliberăm chiar şi asta. Ah! Apăs nişte butoane. Unii dintre voi spun: “Da, dar, dar… ăăă… cum e posibil să am libertatea faţă de Spirit? Nu sunt Spirit? Ce se petrece atunci când îmi accept libertatea faţă de Spirit, faţă de divinitate?” Ei bine, dintr-o dată îl acceptaţi pe Eu Sunt şi propria voastră suveranitate. Sunteţi liberi şi independenţi – ceva ce Spiritul a dorit mereu. Mereu a dorit asta.

Spiritul ne-a dat fiecăruia dintre noi cel mai mare dar din toate – suveranitatea, libertatea, pe Eu Sunt Cel Ce Sunt. Spiritul nu ar fi vrut să fie altfel, nu ar fi vrut să fie ceva separat. Nu a spus: “O să te las să exişti, dar or să fie nişte limite. O să te las să exişti, dar mereu o să-mi aparţii. Mereu vei veni din mine”. Nu. Spiritul, în infinita sa compasiune şi iubire, a spus: “O să-ţi ofer foarte mult, Pete. O să-ţi dau totul. Totul, până la punctul în care într-o bună zi vei avea libertatea totală chiar şi faţă de mine. O să fim mereu prieteni. O să ştiu mereu tot ce faci. (câteva râsete) Te voi iubi mereu, dar la un anume punct vei avea chiar şi libertatea faţă de mine”. Aceasta e adevărata suveranitate şi adevărata descoperire sufletului, cel mai greu pas dintre toţi paşii.

Atunci când fiinţele angelice s-au jucat în creaţie, atunci când au ajuns la punctul de a realiza că era timpul pentru libertate şi suveranitate, conştiinţa s-a strâns, s-a crispat, s-a contractat. Ce s-a petrecut atunci? Energia s-a oprit din mişcare sau cel puţin din mişcarea curgătoare, deschisă, în care fusese până atunci. Conştiinţa a creat o situaţie ce a creat un blocaj al energiei. Energia încă este acolo, dar se roteşte în loc de a curge, a se extinde şi a se mişca.

Energia a început să intre în sine şi ştiţi cum este atunci când energiei voastre nu i se permite libertatea şi exprimarea. Ştiţi exact ce se petrece: se internalizează. Începe să vă rupă în bucăţi. Începe să vă înnebunească, să creeze tot felul de lucruri stranii în viaţa voastră şi chiar dacă spuneţi: “Nu ştiu de ce se petrece asta”, ba da, ştiţi. Sunteţi voi. Energia trebuie să facă ceva ca răspuns pentru conştiinţă, chiar dacă înseamnă să se autodistrugă, chiar dacă înseamnă să distrugă ceea ce era fals. Oh, unii dintre voi ar putea gândi că era adevărat, hm? Însă va distruge ceea ce era fals.

Aţi putea spune că energia continuă să se mişte, dar intră în interior. Va dărâma unele din ziduri. Vă va face să vă îmbolnăviţi, vă va face să înnebuniţi, vă va face trişti, vă va deprima. E doar energie şi răspunde conştiinţei voastre, iar totul se referă la libertate. Atunci când energiile au încetat să se mai mişte în tărâmurile angelice, acum mult, mult timp, voi, ca fiinţe angelice, aţi decis să veniţi pe această planetă, ca mod de a înţelege conştiinţa şi energia, ca mod de a vă înţelege pe voi ca fiinţe unice, ca mod de a vă înţelege pe voi din interior, foarte profund, prin experienţă.

Ştiaţi de la bun început că, mai devreme sau mai târziu, propria voastră chemare la libertate va apărea şi iată-ne aici. Nu e doar finalul calendarului mayaş sau al vreunui ciclu astrologic cosmic sau măcar al ciclului atlant. Este sfârşitul unei ere în care eraţi dependenţi de altceva sau de altcineva, inclusiv de Spirit, soră (către Kathleen, care poartă un costum de călugăriţă). Ai putea să scoţi acele vşminte vechi, părinte (către Sart, care poartă un costum de preot). Dă-le drumul.

Libertatea faţă de Spirit

Acum, unii ar spune că asta e blasfemie. Blasfemie. Cum să vă îndepărtaţi de Spirit? Cum să vă îndepărtaţi de dumnezeu? Ei bine, hai să definim diferenţa. Dumnezeu – o creaţie umană. V-am spus exact ceea ce simt eu faţă de dumnezeu. Este o farsă creată de oameni. Cu adevărat aşa este. Este o minciună. Oh, e o minciună uriaşă şi a fost dezvoltată, modificată, rafinată de-a lungul anilor, prin cărţi scoase ca şi cum ar fi fost scrise cu adevărat de dumnezeu. Nu. Unele au fost inspirate, da, pentru vremea lor, dar acum sunt vremuri noi, o eră nouă. Cauldre îmi spune că merg pe o gheaţă foarte subţire. Nu, nu e gheaţă. Eu merg pe apă. (râsete) Iar draga mea Linda din Eesa arată…

LINDA: Minunat. (nu e prea sigură)

ADAMUS: Foarte fericită azi. (Adamus râde)

LINDA: E în regulă.

ADAMUS: Dumnezeu – o creaţie umană. Apoi folosiţi cuvântul “Spirit” cumva interşanjabil… “Spirit” ar putea fi ceva mai plăcut decât dumnezeu, oricum îi spuneţi voi. Este sursa creatoare din voi. Da, este unimea din voi, de asemenea, dar acum este timpul pentru libertate, ceva ce a dorit mereu Cel Etern.

De ce? Ei bine, folosind termeni umani aţi putea spune că pentru a-l cunoaşte cu adevărat pe Eu Sunt al Celui Etern, al Spiritului, al dumnezeului mamă-tată, cum vreţi să-i spuneţi, pentru a-l înţelege cu adevărat trebuia să existe libertate. Trebuia să fie eliberarea finală a sinelui, o eliberare finală a sinelui. Gata cu controlul sinelui, iar pentru mult timp acel sine aţi fost voi. Dar în cele din urmă este vorba despre eliberare, despre a da drumul, astfel încât şi Spiritul, Cel Etern, să se poată cunoaşte pe sine. Pe măsură ce voi ajungeţi să vă cunoaşteţi pe voi, să vă acceptaţi propria libertate şi suveranitate, Spiritul îşi va înţelege suveranitatea sa.

O afirmaţie destul de interesantă. Cei mai mulţi oameni au tendinţa de a gândi că Spiritul este elevat, că ştie totul, că poate face orice. Nu. Nu. Spiritul, aşa cum am mai spus înainte, este simplitate absolută, puritate absolută. Într-un fel, precum un copil în inocenţa sa, Spiritul nu ştie ce se va petrece mai departe. Voi ştiţi? Spiritul nu ştie fiecare gând pe care îl aveţi, pentru că vă puteţi bloca. Vreţi dovada? Vă blocaţi faţă de voi înşivă, prin urmare vă puteţi bloca şi faţă de Spirit. Prin urmare, Spiritul se poate bloca pe sine faţă de voi.

Spiritul nu ştie tot. Ar fi un joc bolnav dacă totul ar fi cunoscut, tot ce are să se petreacă vreodată, tot ce are să fie vreodată. Ar fi un joc bolnav. Aceasta este o experienţă şi pentru Spirit. Atunci când descoperiţi ceva despre voi, Spiritul descoperă ceva despre sine. Atunci când vedeţi un apus frumos de soare, Spiritul vede un apus frumos. Spiritul nu l-a văzut înaintea voastră şi apoi v-a trimis să-l vedeţi: “Uite ce frumos apus am creat”. Spiritul v-a cerut vouă să-l creaţi şi apoi Cel Etern îl vede, îl simte şi îl experimentează.

Astfel că aţi putea spune că Spiritul cu adevărat îşi va înţelege propria suveranitate atunci când voi o veţi înţelege pe a voastră. Haideţi să respirăm adânc. Acelaşi lucru se aplică şi libertăţii. Libertăţii. Spiritul – hmmm (face o pauză pentru a bea ceva) – înţelege libertatea atunci când voi o înţelegeţi. Libertate.

Vom intra în asta în următoarea Serie. În această Serie. Libertatea – simbolul de aici (arată un simbol de pe pupitrul său). Chiar aici. Cercul – desăvârşirea, parcurgerea întregului cerc. Pica – ascensiunea. Întoarceţi pica şi aveţi o inimă. Pica – ascensiunea. Fleur-de-lis, floarea de crin –integrarea. Integrarea masculinului, femininului, luminii, întunericului, umanului, Spiritului, este chiar aici. Este chiar aici.

LINDA: Minunat.

ADAMUS: (ridică pupitrul) Chiar aici. (câteva aplauze). Aceasta este cu adevărat Seria Libertăţii. Da! Sună frumos şi chiar şi este, iar următoarele două luni, până… aţi putea spune că pînă la 12 decembrie, 21 decembrie, 31 decembrie, nu contează cu adevărat… următoarele două luni vor fi interesante. (Adamus râde) Ah, da. (ia o sabie care face parte din costumul lui) Interesant. Hm. Provocator – nu te deranjează dacă o îndrept spre tine, nu-i aşa? (îndreaptă sabia spre cineva)

SHAUMBRA 3 (o femeie): Nu.

ADAMUS: Da. Puţin dificil. Ah, veţi vedea că planeta o ia puţin razna. Da. O să vă vedeţi pe voi înnebunind. Da. Vă veţi vedea trecând prin experienţe care vă vor elibera. (îl atinge pe Roy cu sabia pe umăr) Ah, îmi aduc aminte de zilele când făceam asta. (râsete) Da. Da. O mică ceremonie de botez. Da. Oh, da, pentru poză. (Adamus ridică sabia) Bun.

Da, atât de liberi. Cred că este potrivit că am azi o sabie adevărată. Da, deoarece… eh-eh-eh-eh-eh (flutură sabia)… da, da, da. Pentru că… doar nu crezi că o să te împung cu asta?

DAVID: Nu intenţionat. (râsete)

ADAMUS: Nu intenţionat. Da, s-ar putea să alunec şi să cad. Ai fi liber! (râsete) E potrivit că am o sabie adevărată azi, da, ca să tai unele din legături. Da. Nu ca să vă tai pe vreunul dintre voi, cei preţioşi, ci ca să tai unele din legături. Nu o să mai vântur sabia. Văd că pe unii vă agită. (lasă sabia jos)

Ce este libertatea?

Libertatea. Hai să aruncăm o privire. Ce este libertatea? Linda, microfonul, te rog. Ce este libertatea? Respiraţi adânc. Simţiţi-o pentru un moment. Ce e libertatea? Frumos cuvânt. Deseori suprautilizat, neînţeles. Ce este libertatea?

MARY: Înseamnă a permite ca totul să se petreacă în moment.

ADAMUS: A permite ca totul să se petreacă în moment. Bun, bun. Îmi place, o să o şi scriu. Tu permiţi ca totul să se petreacă în moment, Mary?

MARY: Nu.

ADAMUS: Zău?! De ce nu?

MARY: Cred că mintea mea se pune în cale uneori.

ADAMUS: Crezi? (râsete)

MARY: Da, exact! Nu a fost nicio greşeală.

ADAMUS: Tu ai spus cuvintele!

MARY: Nu a fost nicio greşeală.

ADAMUS: A permite în moment. A permite în moment. Ce lucru minunat. De ce nu permiţi în moment?

MARY: De frică.

ADAMUS: De frică. Frica faţă de ce anume?

MARY: De eliberare.

ADAMUS: Frica de ce? Din viaţa practică, reală. Viaţa reală. Frica de…?

MARY: Că nu o să am bani. Că nu o să am casă, că nu o să am…

ADAMUS: Rahat, deja ai toate astea! Vreau să spun… (râde)

MARY: Da, exact. Exact, aşa că ce naiba! (râde împreună cu Adamus)

ADAMUS: De ce trebuie să te temi acum? Da. De ce anume trebuie să te temi? Da.

MARY: De nimic.

ADAMUS: Pot să-şi spun eu de ce te temi?

MARY: Te rog.

ADAMUS: Ai aceste voci – vocea mamei, vocea tatălui, vocea profesorilor, ca voi toţi, într-o măsură sau alta, dar tu le ai cu adevărat.

MARY: Oh, da.

ADAMUS: Îţi plac. Le iubeşti, iar ele se joacă tot timpul. Sunt mereu acolo, iar acestea sunt lucrurile de care te temi, pentru că îţi spun: “Nu, Mary. Fii o fată bună”. De ce să nu fii uneori o fată rea? (cineva din sală: “Oooh”) Doar… da, oooh. (râsete, râde şi Adamus) Da, doar ca să experimentezi. Doar ca să experimentezi şi asta. Încetează să tot încerci să fii atât de bună. Vezi, aici ratezi tu treaba asta cu libertatea.

MARY: Corect.

ADAMUS: Da.

MARY: Mulţumesc.

ADAMUS: Bun. Grozav. Bun. Ce este libertatea?

LADONNA: Mi-a plăcut răspunsul ei.

ADAMUS: Da. Nu-l poţi avea pe al ei. Ce este libertatea?

LADONNA: Să nu fii aşa de speriat de viaţă.

ADAMUS: De ce eşti speriată de viaţă?

LADONNA: (aproape plânge) Pur şi simplu apar foarte multe lucruri.

ADAMUS: Aşa e.

LADONNA: A fost un an greu şi…

ADAMUS: Ah, iar următoarele luni vor fi…

LADONNA: Abia aştept să se termine! Încă trei luni.

ADAMUS: Da. Oh, ce crezi că o să se petreacă la finalul anului?

LADONNA: Sper ca energiile să se schimbe suficient ca să se poată întoarce la…

ADAMUS: Ce face ca energiile să se schimbe?

LADONNA: Spune-ne tu. (râsete)

ADAMUS: V-am spus, gata! (râde) Conştiinţa. Conştiinţa. Ce este conştiinţa?

LADONNA: Doar multă frică. Eu doar… adică toată treaba asta cu frica a fost bună.

ADAMUS: Da, da, multă frică. Ce este conştiinţa?

LADONNA: Ăăă…

ADAMUS: Adamus nivelul de bază.

LADONNA: Ăăăă, doar a fi…

ADAMUS: Voi! Voi! Conştienţa!

LADONNA: A fi conştient. Da, conştienţa.

ADAMUS: Conştienţa ta.

LADONNA: Da, a fi conştient.

ADAMUS: Toate potenţialele voastre. Toate potenţialele voastre. Conştiinţa stimulează energia. Conştiinţa a creat energia în primul rând, apoi o stimulează şi, ca urmare, vă creează realitatea. Dacă însă conştiinţa… chiar dacă nici măcar nu sunteţi conştienţi de ce anume este conştiinţa… dacă însă conştiinţa voastră este foarte închisă, în mod intenţionat, dacă trageţi înapoi, ei bine, nu veţi obţine prea mult şi acea energie va lucra asupra voastră. Va începe să vă lovească. Singurul motiv pentru asta e că vrea ca voi să vă mişcaţi. Vrea ca voi să mergeţi mai departe şi va stârni toţi demonii şi dragonii, tot întunericul şi toate celelalte şi veţi spune: “De ce, dragă dumnezeule, trec prin acestea?” Dumnezeu răspunde: “Ca să poţi fi liber!”

Credeam că e amuzant. (râde) Hilar! De ce? Nu dumnezeu vă face asta şi nici nu o face pentru voi – Spiritul sau cum vreţi să-i spuneţi…

LADONNA: Dar cred că această energie are loc în familia mea acum deoarece era nevoie ca noi să ne mişcăm. Vorbeam despre asta în pauză…

ADAMUS: Literalmente.

LADONNA: …anume că există un motiv pentru aceste energii, acela că e nevoie ca noi să ne schimbăm.

ADAMUS: Da.

LADONNA: Dar este dificil când trebuie să treci prin ele.

ADAMUS: E cu adevărat greu. Dar imaginează-ţi pentru un moment, un scurt moment, cu inima deschisă şi cu mintea deschisă, că ai putea fi liberă. Ai putea fi liberă. Uimitor concept. Uimitor, atât de simplu, dar, totuşi, e aşa de uşor să vă blocaţi şi e aşa de uşor să spuneţi: “De ce eu?” E foarte uşor să pretindeți că nu ştiţi răspunsul, ca să puteţi continua să jucaţi jocul. (pauză; Adamus râde)

O să spun asta din nou. (câteva râsete, Adamus vorbeşte foarte intens) Este foarte uşor să pretindeţi că nu ştiţi răspunsul, ca să puteţi continua să jucaţi jocul! Daa! Daaa! Odată ce recunoaşteţi că aveţi răspunsul… (se întinde ca să atingă pe cineva cu microfonul) Ah, dă-mi voie să-mi folosesc mâna. Hm. Hm. Odată ce recunoaşteţi că aveţi răspunsul, jocul se termină. Aveţi libertatea. Dar jocul s-a terminat şi aveţi libertatea. Dragi Shaumbra… Mm. Mm, mm, mm. Îmi place pupitrul meu şi semnul libertăţii. (se referă la simbolul de pe pupitru).

Dragi Shaumbra, este foarte important. Este aşa de simplu şi de uşor, dar vă pot spune chiar acum: dacă nu se schimbă ceva aici, în această după-amiază, în această seară sau dimineaţă, oricând ar fi, o să fie dur. O să spun asta din nou. Dragi Shaumbra, este foarte uşor, foarte uşor. Vreau să spun, hai să distilăm. Haideţi să ajungem la esenţă. Este atât de uşor, dar, cu excepţia cazului în care se schimbă ceva în această adunare pentru Shoud, care, de fapt, sunteţi voi, eu doar vă distrag…

Vă place costumul meu de azi? (cineva spune: “Da!”) Da! Da, da. Vroiam o coroană de aur adevărat. Dacă nu se schimbă ceva, va fi dificil. Vor fi câteva luni de provocări personale interioare şi nu e nevoie să fie astfel.

Dar, oh, am simţirea profetică – şi jalnică (râde) – că voi aşa o să faceţi. Da, probabil. Probabil. De ce? De ce? (cineva spune: “E jocul nostru. Ne place jocul nostru”) Jocuri, tipare. Altceva nu ştiţi. Nu prea sunteţi siguri. Spuneţi: “Ei, îmi place amuzamentul de aici. Îmi place să merg la întâlniri cu Shaumbra. Îmi place să mănânc, dar, oh, nu ştiu. Nu ştiu. Trebuie să fie un răspuns pe undeva.” Este chiar aici! Chiar acum! Sunteţi voi. Vine de la voi. Vine din voi.

Poate fi foarte uşor sau poate fi dificil. Oh, următoarele două luni vor spune totul. Acum, acestea fiind spuse… oh, divaghez. Ok, hai să ne întoarcem. Ce este libertatea? Ce este libertatea? Linda, microfonul, te rog.

LINDA: Mergem la invitatul tău special, la prietenul tău Jeffrey.

ADAMUS: Da. Ce este libertatea? Te-ai putea ridica în picioare?

JEFFREY: Desigur. Libertatea de a face schimbări în viaţa mea.

ADAMUS: Bun. Ce ai vrea să schimbi în viaţa ta? Numărul 1 pe listă.

JEFFREY: O cale nouă, o cale cu totul nouă în viaţa mea.

ADAMUS: O cale cu totul nouă.

JEFFREY: Ei bine, sunt în proces. Tocmai mi-am părăsit serviciul pe care l-am avut pentru mai mult de 30 de ani şi…

ADAMUS: Oh, hai să stăm o clipă şi să aplaudăm. (audienţa aplaudă)

JEFFREY: Sunt disponibil!

ADAMUS: Observ că partenera ta nu aplaudă, dar… (râsete)

JEFFREY: Oh, nu! Ba da, da, aplaudă.

ADAMUS: Acum aplaudă doar ea.

JEFFREY: (râzând) Oh, nu! Ea mă susţine foarte mult.

ADAMUS: Absolut.

JEFFREY: Se pare că… Noi am mai vorbit despre asta. În ultimele săptămâni sau în ultimele luni şi ei au experimentat ceva similar. Am făcut acele lucruri ani de zile, iar în ultimele luni, în ultimele săptămâni…

ADAMUS: Cum te simţi?

JEFFREY: Mă simt foarte bine, dar mă simt şi speriat.

ADAMUS: De ce?

JEFFREY: Ştiu că nu am plecat ca să nu am succes în viaţă, dar nu ştiu care este următorul lucru de succes.

ADAMUS: Da. Bun! Bun, bun!

JEFFREY: Aşa că…

ADAMUS: Acesta e un punct important. O să te opresc aici. “Nu ştiu cum va arăta următorul lucru de succes”. Ah! Este un punct cheie, deoarece tiparele vechi, mintea cea veche, tradiţiile vechi şi făgaşele sunt cele care v-ar face să spuneţi: “Ei bine, aşa arată succesul”.

Este interesant, înfricoşător, dar e frumos să spui: “Nu vreau să privesc ziua de mâine prin mintea de azi sau cu ochii de azi. Ştiu că mâine e măreţ. Ştiu asta. Este în inima mea. Ştiu asta şi sunt doritor să permit, incluzând orice.” Acum, acel „orice” este dur. Orice, deoarece există tendinţa şi o să… o să…

O să pun plăcuţe şi tot felul de lucruri pe pereţi, postere şi abţibilduri pe toate maşinile voastre: iluminarea şi libertatea nu sunt lucruri de genul “poate, eventual”. Nu este. Este ceva gen “totul sau nimic”. Întrebaţi-i pe maeştrii ascensionaţi. Este ceva de genul “totul sau nimic”. Nu puteţi avea un pic de iluminare. Este sau nu este. Pentru că dacă doar… dacă doar testaţi apele, veţi descoperi că sunt rechini acolo.

Iluminarea, libertatea – nu puteţi avea puţină libertate sau o cantitate medie de libertate şi nici măcar percepţia a multă libertate. Este sau nu este şi asta e parte a problemei. Aici intervine mintea, mintea voastră controlatoare, care spune: “O să văd şi asta. O să-mi las serviciul. E un pas mare, dar o să văd ce se petrece mai departe. Nu o să fac altceva. Îmi iau puţină libertate”.

Dar puţină libertate reprezintă, de fapt, chiar şi mai mult o închisoare, vedeţi voi. Puţină libertate înseamnă, în opinia mea, ceva mai rău decât nici un fel de libertate, pentru că acum ţineţi libertatea captivă. Acum controlaţi libertatea. Libertatea ar trebui să fie liberă. De asta i se spune libertate. Acum ţineţi libertatea captivă, astfel încât într-o bună zi, atunci când inima voastră spune că sunteţi pregătiţi pentru adevărata libertate, veţi cunoaşte şi veţi fi experimentat o formă distorsionată de libertate, o libertate pe care aţi controlat-o.

Apoi mintea va veni şi va spune din nou: “Uite ce s-a întâmplat ultima dată când ai încercat libertatea”. Mintea va spune: “Nu ştii nimic despre libertate. Ar trebui să te duci să studiezi libertatea descrisă de altcineva” şi nu puteţi. Nu puteţi. Libertatea este ceva ce vă oferiţi vouă înşivă.

Astfel că e totul sau nimic şi e foarte, foarte înfricoşător. Foarte înfricoşător, cu adevărat. (Adamus face cu mâna la cameră) Îi salut pe toţi prietenii mei. Da. Este înspăimântător să te gândeşti că e totul sau nimic, că nu e vorba doar că părăseşti un serviciu.

Ai spus că vroiai o schimbare, Jeffrey, o cale cu totul nouă, cu totul diferită, dar ce te ţine pe loc acum? Ce te ţine pe loc, care sunt ezitările, pauzele?

JEFFREY: Direcţia.

ADAMUS: Cunoşti direcţia?

JEFFREY: Ce…

ADAMUS: Nu e niciuna, iar asta e vestea bună. Asta e vestea foarte bună, pentru dacă ar fi existat una ar fi fost imaginată de pe calea umană veche, de pe calea Vechii Energii. Astfel că realmente nu există niciuna, iar provocarea şi frumuseţea sunt aşa: poţi accepta aceasta?

JEFFREY: Cred că da.

ADAMUS: Crezi că da.

JEFFREY: Ei bine, vreau să cred că dacă inima mea este deschisă, dacă eu sunt deschis şi permit ca totul să curgă, lucrurile vor veni. O să manifest oportunităţi, posibilităţi, pentru Terri şi pentru mine şi o să fie în regulă.

ADAMUS: Da. Şi… atunci când cineva face cu adevărat alegerea libertăţii şi este cu adevărat pregătit pentru ea, nu va fi în regulă de la început, aşa cum unii dintre voi s-ar putea să fi descoperit. Iniţial are loc o curăţare, o clarificare, un proces de schimbare. Din nefericire, deseori poate avea ca rezultate lucruri precum pierderea unui serviciu, pierderea casei, pierderea simţului identificării cu voi înşivă. Vă pierdeţi credinţele, vă pierdeţi prietenii – dacă v-a mai rămas vreunul (câteva râsete) –, vă pierdeţi relaţia. (Adamus râde) O să fiu mereu prietenul vostru.

JEFFREY: Mulţumesc.

ADAMUS: Pierdeţi, posibil, toate lucrurile dragi omului şi e înspăimântător. E foarte înfricoşător, dar întrebaţi orice maestru ascensionat şi… de fapt ei au creat o frază care a fost mai târziu folosită drept vers într-un cântec: Libertatea este doar un alt cuvânt pentru a spune că nu mai e nimic de pierdut. Eu râd, Kuthumi râde. Libertatea e doar un alt cuvânt pentru a spune că nu mai e nimic de pierdut. Cât de profund. Absolut.

Apropo, Cauldre vrea un scurt concurs de cultură generală. (oftează) Ok. Cine a scris… (audienţa strigă răspunsuri) Cine a scris versurile cântecului “Me and Bobby McGee”? Cine a scris versurile? (cineva strigă “Kris Kristofferson”) Kris Kristofferson, conform lui Cauldre. Cine a făcut popular cântecul, cine l-a dus în topuri? (cineva strigă: „Janice Joplin”) Mai încercaţi o dată. Cine l-a făcut popular, cine l-a dus în topuri? (cineva strigă: „Nu ne obliga să ne folosim mintea!”; râsete) E micul joc al lui Cauldre, nu al meu. „King of the Road”, Roger Miller. Da, primul. Mai târziu a fost şi Janice Joplin şi alţi cântăreţi.

Da, hai să mergem mai departe. (râsete, căci Adamus îşi dă ochii peste cap) Încearcă să mă distragă. (Adamus râde) Bun. Libertatea de doar un alt cuvânt… Apropo, cuvântul libertate… „Libertate”: dacă cercetaţi originile sale în limba engleză, dar şi în germană, libertate înseamnă pace. Ce concept! Atunci când aveţi libertate, aveţi pace. Iar energia de susţinere din spatele său este zeiţa Frita. Frita. F-r-i-t-a, pentru cei care transcriu. Zeiţa Frita. Eliberare. Eliberare înseamnă cu adevărat.

Bun. Haideţi să continuăm. Libertatea. Ce este libertatea pentru voi? Linda îţi aduce microfonul. Ce este libertatea pentru tine? Te-ai putea ridica, draga mea?

LESLIE: Să fac alegeri doar pentru mine.

ADAMUS: Să faci alegeri doar pentru tine. Excelent. Faci asta?

LESLIE: Mă descurc tot mai bine.

ADAMUS: Pe o scală de la 1 la 10, unde te situezi?

LESLIE: Ei, între 6 şi 7.

ADAMUS: Bun. Ce te reţine de la restul?

EDITH: E măritată. (multe râsete)

ADAMUS: Pentru aceia dintre voi care nu au auzit, Edith a fost amabilă şi ne-a dat o mână de ajutor, spunând “E măritată”.

EDITH: E măritată!

ADAMUS: Cu el! Cu el! (arată spre John Kuderka; râsete)

LESLIE: Da, cu el, şi pe tine dau vina pentru asta!

ADAMUS: Da, mersi. Toţi fac aşa.

LESLIE: Nu. Vreau să spun că e parte din asta. A fi căsătorită e parte din asta.

ADAMUS: Sigur.

LESLIE: Ştii, senzaţia că există responsabilitate în acea relaţie.

ADAMUS: Eşti fericită în căsnicia ta?

LESLIE: Absolut.

ADAMUS: Bun răspuns. (râsete) Bun răspuns.

LESLIE: Azi. (râde) Azi.

ADAMUS: Acesta e un răspuns mai bun. Bun, responsabilitatea, alţi oameni – acesta e un fapt al vieţii. Libertatea schimbă asta? Libertatea va schimba responsabilitatea pe care o ai faţă de alţii? (ea face o pauză) Da!

LESLIE: Da.

ADAMUS: Da, da.

LESLIE: Absolut.

ADAMUS: Atunci vei fi liberă să-i iubeşti, să-i ajuţi, să fii acolo pentru ei. Nu va fi o datorie sau o obligaţie. Nu va fi ceva ce vei simţi că eşti obligată să faci, ci doar ce ceva ce vrei să faci. Revin la una din afirmaţiile mele preferate, creată de mine – “Doar maestrul poate fi în serviciu. Oricine altcineva e doar un servitor”. Acelaşi lucru. Maestrul este liber şi poate oferi şi împărtăşi cu alţii deschis şi cu iubire, fără nicio senzaţie de obligație sau vreo nevoie de a primi ceva în schimb.

E un lucru uimitor, dar şi foarte dificil, în special dacă aveţi copii, soţi, soţii, alţi oameni care se bazează pe voi. Una din marile scuze umane pentru a nu avea libertatea este: “Copiii mei au nevoie de mine”. De fapt nu e aşa. De multe ori ei nici nu vă plac pe voi. (râsete) De multe ori, nu întotdeauna. Adevărat. Ei vă iubesc, dar uneori pur şi simplu nu vă plac atât de mult pe voi.

Este una din marile scuze şi apare o dinamică interesantă, foarte, foarte interesantă. Există percepţia – mulţi dintre voi vă îndreptaţi, de fapt, către acest destin –, percepţia că “O să fiu liber atunci când _____”, completaţi voi spaţiul gol. „Atunci când or să crească copiii, când o să-mi plece soţul sau soţia, când o să câştig la loto, când o să câştig 10 milioane de dolari.” Da. (Adamus râde) Da. “Sau când o să mor. Când o să mor, când o să eliberez în cele din urmă acest corp fizic şi o să trec dincolo de mine, o să fiu foarte liber”. Nu, deloc, realmente. Realmente nu. Aţi fi uimiţi.

Aş vrea să vă scot la o plimbare într-o noapte. Ar trebui să facem asta. Halloween – o noapte foarte bună. Noaptea de Halloween. Hai să mergem şi să vizităm… oh, da, grozavă idee, hai să mergem şi să vizităm Tărâmurile Apropiate. De ce? De ce nu? Şi ei vin aici în vizită, aşa că o să mergem şi noi să-i întâlnim.

Hai să punem asta în calendar. O să avem un Halloween special, da. Noaptea Tuturor Sfinţilor. Vom merge în tărâmurile astrale, în alte dimensiuni şi le vom simţi cu adevărat. Vom fi invizibili, pentru ca ei să nu ne vadă şi să nu ne simtă. Putem face asta. Ne putem învălui. Dumnezeule, faceţi asta în fiecare zi. Putem merge acolo şi putem vedea ce este cu adevărat ţinutul fantomelor, iar voi veţi învăţa din experienţă… am trecut-o deja în calendar? Este pe site? (râsete) Ar trebui să fie!

LINDA: S-a făcut.

ADAMUS: Ar trebui să fie. Bun. S-a făcut. Consideraţi că s-a şi făcut deja. Excelent.

Ah! Băutura mea. Ar trebui să beau ceva de la tine, David. (David poartă un fel de centură plină de sticluţe cu mostre de băuturi, pe care i le oferă acum lui Adamus) Cauldre spune că nu sunt liber să fac asta. (râsete) Mai târziu. (Marty spune: “Arată-ne din ce aluat eşti făcut!”) Da. Arată-ne din ce aluat eşti făcut. Asta… îmi place! (râsete) Vino aici, Mofo. (mai multe râsete) Eşti cu maşina?

MARTY: Nu.

ADAMUS: Nu, bun. David?David, ne dai ceva de băut? Da.

MARTY: Ceva nu aşa de tare, te rog.

ADAMUS: Ceva nu prea tare. Poţi să bei două.

MARTY: Ei bine, e adevărat. La astă mă gândeam şi eu, da.

ADAMUS: Da, da, da. Cânţi mai târziu?

MARTY: Oh, da!

ADAMUS: Ohhh – ohhhh, da, da. Bea două! Ok. Ai putea… iau eu microfonul, ca să poţi tu să bei.

MARTY: Oh!

ADAMUS: Da, uau.

MARTY: Dacă m-ar vedea mama acum! (râsete)

ADAMUS: (râzând) Te vede, da. E bună băutura asta. Pentru…

MARTY: Pentru libertate!

ADAMUS: Pentru libertate! Libertateeeeee! (aplauze) Oooh! Oooh! (Marty bea toată sticluţa de whisky)

ADAMUS: Libertate. Da, da, da, iar apoi trebuie să o arunci simbolic în foc. (râsete, căci Adamus aruncă sticla) Bun, acum a doua.

MARTY: Oh!

ADAMUS: Oh da, da.

MARTY: Ohoo!

ADAMUS: Oh, oh! Da, Mofo! Da. Şi după ce ai terminat-o, o arunci. Aţi putea deschide puţin şemineul, ca să o poată arunca acolo?

MARTY: Pentru libertate! (se preface că s-ar fi îmbătat, multe râsete, şi aplauze când termină sticluţa)

ADAMUS: Oh! Eu inspir tot fumul. Da.

MARTY: Cred că aceasta e din sticlă.

ADAMUS: E ok.

MARTY: Da?

ADAMUS: Sigur, sigur, sigur. O să o prindă cineva. (o aruncă în şemineu; urale din audienţă) Mulţumesc, mulţumesc. Unde rămăsesem? Libertate. Nu contează. Libertate. Oh, trebuia să încetăm cu atâta seriozitate. Oh! Devenea totul aşa de dens! Era ceva de genul “Ohh, mortal!” Oh, vorbind de mortal – Halloween, acolo rămăsesem. Da, de Halloween (n.tr. - 31 octombrie) mergem la plimbare. Vom călători puţin în Tărâmurile Apropiate.

Există percepţia comună şi eronată că atunci când muriţi dintr-o dată aveţi libertatea. Nu. Nu, deloc. Uneori e şi mai rău, e chiar un iad, pentru că brusc realizaţi că nu o aveţi. Dintr-o dată răspunsurile nu vă apar dintr-odată. Încă mai aveţi aceleaşi probleme, după cum le-aţi spune, pe care le aveaţi atunci când aţi alunecat afară din corp. Acum doar nu mai aveţi un corp. Apoi realizaţi cu toţii că există un anume avantaj în a avea un corp, că sunt anumite avantaje în a avea acest tip de experienţă foarte materială în 3D, în care puteţi avea oportunitatea de a percepe, de a înţelege cu adevărat ce se petrece. Ce faceţi mai apoi? Încercaţi să vă întoarceţi şi să înhăţaţi un corp imediat, iar goana continuă.

Hai să revenim. Linda, microfonul. Ce este libertatea? Ştiţi că am să vă dau eu răspunsul la sfârşit. Ce este libertatea?

PAUL: Pur şi simplu fă asta.

ADAMUS: Doar fă asta. Şi tu o faci? Sunt toate aceste cuvinte îndrăzneţe şi curajoase, da, ţi-ai putea imagina că eşti în faţa studenţilor tăi – ceea ce faci tu, faraonule (Paul poartă un costum de faraon) – şi spui: “Pur şi simplu fă asta?” Te face să dansezi, te face să vrei să scrii un cântec. Dar faci asta?

PAUL: Ştii, atunci când încerci, e tot mai uşor.

ADAMUS: Bun, bun. Dă-mi un exemplu, un exemplu din viaţa reală.

PAUL: Păi, doar dansez, chiar dacă nu prea are sens.

ADAMUS: Da. Faci asta?

PAUL: Da.

ADAMUS: Bun. Excelent.

PAUL: Şi îmi place.

ADAMUS: În faţa altor oameni?

PAUL: Da.

ADAMUS: Bun.

PAUL: Da. (cineva spune: “Mergi pe scenă!”)

ADAMUS: Vino aici. (râsete) Să fie şi puţină muzică? E nevoie de muzică?

PAUL: Nu.

ADAMUS: Nu, nu e nevoie de muzică. Haide, dă-i înainte. (Paul dansează, audienţa aplaudă) Faraonul dansează. Mergi ca un egiptean. Dansează ca un egiptean. Îmbată-te ca un egiptean! (râsete, căci el continuă să danseze şi îşi smulge ceea ce are pe cap) Cred că s-a mers destul de departe. Destul de departe! Este o emisiune de familie. Mulţumesc. Fă asta, iar eu îţi mulţumesc pentru că o faci.

PAUL: Mulţumesc.

ADAMUS: Da.

LINDA: Spui că e o emisiune de familie după ce s-a băut alcool? Zău?! (râsete)

ADAMUS: Eu nu beau. Voi beţi, dar aveţi toţi peste 18 ani.

MARTY: Da.

ADAMUS: Da, da. Bun, bun. Bun. Spune-mi, ce ai vrea ca pur şi simplu să faci, dar încă nu ai făcut?

PAUL: Mi-ar plăcea să mă dezbrac în public. (multe râsete din partea lui Adamus şi a audienţei) Nu prea e temperatura potrivită.

ADAMUS: Nu prea… (cineva spune: “Aici e cald”; mai multe râsete) Aici e cald. Uneori trebuie să pun întrebarea – a trecut ceva vreme de când nu am mai fost om – de ce ai vrea să te dezbraci de tot în public?

PAUL: Libertate.

ADAMUS: Libertate, bun, bun. Da, bun.

PAUL: Este libertate.

ADAMUS: Da, eliberare.

PAUL: Eliberare.

ADAMUS: Păi, teoretic, ai putea să mergi în pădure şi să faci asta singur. Nu e nevoie să…

PAUL: Am făcut asta.

ADAMUS: Ah! Ah! Video? YouTube?

PAUL: Nu.

ADAMUS: Nu. Bun, bun. Mulţumesc. Bun, bun. Mai este şi altceva în afară de dezbrăcat? Vreau să spun, este acesta cel mai înalt scop în viaţa ta? (râsete)

PAUL: Hmmm.

ADAMUS: Pur şi simplu fă asta. Doar respiră adânc cu mine o clipă, respiraţi cu toţii împreună cu „Pur şi simplu fă asta”. Ce ar fi? Respiră adânc. Pur şi simplu fă. Ceva care este cu adevărat dorinţa inimii. Pur şi simplu fă. Ce ar fi acel lucru?

PAUL: (cântă) Libertateaaaaaaaaaaaaaaaa!

ADAMUS: (cântând şi el) Ar fiiiiiiiiiiiii? (râsete)

PAUL: Pur şi simplu cânt asta! Doar o cânt.

ADAMUS: Libertate.

PAUL: Doar o cânt.

ADAMUS: Doar o cânţi. Bun, bun. Asta e cea mai înaltă aspiraţie, să cânţi „libertate”?

PAUL: În acest moment, asta e.

ADAMUS: Asta e. Bun. Excelent. Hai să facem asta.

PAUL ŞI ADAMUS: Libertateeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!

ADAMUS: Bun. Mulţumesc, mulţumesc. Mulţumesc. (aplauze)

Pentru aceia care privesc pentru prima oară – ar putea fi şi ultima oară! – noi facem aici ceva diferit şi interesant. Atunci când ne strângem astfel, ne distrăm. Ce concept în viaţa voastră, da! Creăm multe distrageri. Vedeţi voi, atunci când energia e prea densă, plictisitoare, mentală, facem ceva amuzant, viu, ceva neaşteptat, ceva care să vă distragă un moment. Ceva care distrage mintea, care distrage de la plictiseala de zi cu zi, care vă distrage de la probleme, vedeţi voi. Asta facem noi aici. Aceasta este sala de curs a noii energii spirituale. Mulţumesc. Bun. Cântăm, bem şi mai târziu ne dezbrăcăm. (râsete)

PAUL: La vară.

ADAMUS: Da, la vară. Da, dar un streaker adevărat (n.tr. – streakerii sunt adepţii mersului în public fără haine, deoarece consideră că aşa este natural) – e ca un urs polar, va merge să se scalde în cea mai rece zi. Unui streaker adevărat nu-i pasă.

PAUL: Nu sunt urs polar.

ADAMUS: (râzând) Bun. Ok. Să continuăm. Alte câteva comentarii. Ce este libertatea? Ce este libertate, soră?

KATHEEN: Soră!

ADAMUS: Ce s-a întâmplat?! (Kathleen poartă un costum de călugăriţă catolică însărcinată) Nu cumva… te poţi ridica, te rog? Vino aici, în faţă. Poţi veni? Da, da. Cam multă libertate la mănăstire, cam multă… cam multă libertate.

SART: (poartă un costum de preot) Nu sunt eu de vină! (râsete)

ADAMUS: Cine strigă cel mai tare… (mai multe râsete, râde şi Adamus) Soră, îmi pare foarte rău. Este o imaculată concepţiune, sunt sigur. (cineva spune: “Nu a fost imaculată”) Ah, bun, bun. O să bei asta?

KATHLEEN: Nu, vroiam să ţi-o dau ţie.

ADAMUS: Oh, bun. Să mi-o dai mie. Bun, bun.

KATHLEEN: (îi dă o sticlă mică de lichior “Hpnotiq”) Se numeşte „Hypnotic”.

ADAMUS: Hipnotic. Bun, o să o pulverizez peste toţi. Ah!

KATHLEEN: E din Franţa! Din Franţa!

ADAMUS: France! (râde de felul în care ea a pronunţat cuvântul în engleză) Nu se spune Franţa. France.

KATHLEEN: France. (cu pronunţie franceză)

ADAMUS: France! Da, mulţumesc. Te rog, draga mea. Te rog. Libertate. Ce este libertatea?

KATHLEEN: Ăăă, pur şi simplu a fi în moment.

ADAMUS: Rahat.

KATHLEEN: Rahat.

ADAMUS: Oh, haide, te rog. Citeşti cărţi şi ai tot felul de poveşti – “Hai să fim cu toţii în momentul Acum” (scuipă) Vreau să spun, dacă realmente faci asta, foarte bine. Ei haide, momentul Acum! Dă-mi ceva tangibil. Dă-mi ceva cu care să merg la celelalte fiinţe ascensionate şi să le spun ceva profund de astăzi, din sala de curs. Dă-mi ceva real. Libertate. Ce înseamnă pentru tine?

KATHLEEN: Când aud asta, îl văd pe Braveheart strigând „libertate” (n.tr. – Braveheart este personajul scoţian interpretat de Mel Gibson în filmul cu acelaşi nume, tradus în limba română drept „Inimă neînfricată”).

ADAMUS: Şi mai mult rahat.

KATHLEEN: Asta văd eu. Asta văd eu.

ADAMUS: Ok, bun. Mă bucur că asta vezi, dar vreau să o aplici la viaţa ta. Ia sabia.

KATHLEEN: În viaţa mea.

ADAMUS: Cu cealaltă mână. Nu, schimbă, aşa. Nu, ţine tu microfonul, da. (râsete, căci ea încearcă să schimbe între ele mâinile în care ţine microfonul şi sabia) Acum ridic-o, dar nu o îndrepta spre mine sau spre Aandrah, On, Linda, David.

KATHLEEN: Oh.

ADAMUS: Da, îndreapt-o partea cealaltă. Eu stau aici, în spate. (stă în spatele sălii) Libertate. Braveheart să fie. Braveheart să fie. Haide, imită-l pe Braveheart.

KATHLEEN: Libertateee! (cam slab)

ADAMUS: Oh, haide! Oh, nu, stai puţin. Zău? Zău?! Da, nu. Ai spus Braveheart, iar asta… (râde) Azi mă distrez mult prea bine! Merge direct în minte când te gândeşti la libertate. Ştii de ce? E scris aici, pe sticlă. Efect hipnotic, hipnoză. Oh, mintea se duce la scena din Braveheart. Fii Braveheart, dar cu pasiune! Ridică sabia. Da, ridică microfonul. (cineva spune: “Hai, Kathleen”) Da. Nu lovi neoanele. (Adamus râde)

KATHLEEN: Libertateeeee. (tot cam slab)

ADAMUS: Nu, nu, nu. A sunat ca o constipaţie. (râsete) Ehhhhh! Ehhhhh! Ehh! Hai să facem asta cu adevărat. O să ridic microfonul. Ok. Dă-i înainte.

KATHLEEN: Libertateee. (cu o voce mai mârâită; râsete)

ADAMUS: Vrei să şi se alăture toţi?

KATHLEEN: Da!

ADAMUS: Da, da, da, dar nu o să fie aşa. Hai să mai încercăm o dată.

KATHLEEN: Libertateeeeeee! (ceva mai tare)

ADAMUS: Oh, chiar i-ai speriat pe duşmani de au făcut pe ei! (râde) Libertate! (strigă tare) Astfel. Libertate! Cu pasiune! Asta e problema, draga mea.

KATHLEEN: Ok.

ADAMUS: Ei, ai ce-ţi trebuie, dar este ascuns. Tu nu-i dai voie să iasă. Nu eşti… nu-ţi dai voie să fii liberă. Scena e a ta. Toţi te privesc. 25.000 de oameni te privesc online.

KATHLEEN: 25.000?

ADAMUS: Asta e oportunitatea ta. Nu lovi lămpile… este… nu lovi nici ecranul sau pe noi. În afară de asta, eşti cu totul liberă. (râsete) Dă-i înainte.

KATHLEEN: Libertate! (ca un fel de lătrat)

ADAMUS: Oh! Eu plec, gata. (râsete) E destul. Dar tu spui… spui: “Am văzut scena din…” – cum îi spune? – “Braveheart. Am văzut scena şi mă inspiră. Libertate.” (Adamus vorbeşte cu o voce piţigăiată) Te rog! Vezi acum contractarea –nu doar la tine, ci la voi toţi –, acea contradicţie dintre ceea ce vă aud uneori spunând şi ceea ce faceţi cu adevărat, contradicţia cu gândurile şi credinţele makyo? Toate gândurile şi credinţele de tot makyo te împiedică să ai libertatea. Libertate! Libertate! Libertate!

KATHLEEN: Libertate. (latră iar)

ADAMUS: Acum, nu… (râsete) Nu, vreau ca tu să faci asta, nu eu. Ca şi cum chiar crezi!

EDITH: Haide, tare.

KATHLEEN: Libertateeeee! (strigă)

ADAMUS: Oh, dumnezeule!

LINDA: A fost ceva mai bine.

ADAMUS: Libertate. (vorbeşte tare şi cu putere)

KATHLEEN: Libertate.

ADAMUS: Libertate.

KATHLEEN: Libertate.

ADAMUS: Libertateeeee.

KATHLEEN: Libertateeeeee.

ADAMUS: Lib… (râde) Libertate.

KATHLEEN: Libertateee.

EDITH: Lasă vocea să vină din abdomen.

KATHLEEN: Libertate. (cu o voce mai joasă)

ADAMUS: Simte-o aici. (arată spre burta falsă pe care o poartă cu costumul; râsete) Nu e vorba despre o voce mai joasă, ci despre a fi reală. Nu e nevoie să fie tare. Libertate.

KATHLEEN: Libertate. (cineva strigă: „Rock and roll, Kathleen”) Libertate.

ADAMUS: Libertate.

EDITH: Imaginează-ţi că eşti pe cal. Străbaţi păduri în galop!

ADAMUS: Ia vino aici, Edith. (multe râsete şi aplauze) Amândouă, vă rog. Vă rog.

LINDA: Trebuia să te orientezi mai bine.

ADAMUS: Ador acest grup. Tocmai când eram pregătit să ies pe uşă, îmi demonstraţi.

EDITH: Vreau să iau nişte lecţii…

ADAMUS: Veniţi aici amândouă. Amândouă – libertate. Libertate. Ce fel de lecţii?!

EDITH: Am spus că vreau să iau nişte lecţii despre cum să-mi ţin gura închisă. (râsete)

ADAMUS: Putem face asta! Dar nu, Edith – poftim, ia-l (microfonul) – nouă ne place ce ai tu de spus. (audienţa aprobă) Eşti ca un star rock spiritual în întreaga lume. Cu toţii spun: “Edith! Edith! Edith! Edith! Edith!” (audienţa strigă “Edith!”; Adamus râde) Parcă este emisiunea lui Jerry Springer. (râsete) Lasă sabia jos. Edith, libertate.

EDITH: (tare) Libertateeeeeee-rrrrrrr! (aplauze)

ADAMUS: Împreună. Împreună. Surorile Libertate! (râde) Edith şi libertatea.

EDITH: Trei, doi, unu…

KATHLEEN ŞI EDITH: Libertateeeeeeeeeeeee! (câteva aplauze)

ADAMUS: Ei, sunaţi ca două pisici, ştiţi, la vânătoare sau … hai să mai încercăm o dată. Mai încercăm o dată, pentru toţi cei care privesc…

EDITH: Mi-am forţat…

ADAMUS: Da. Ba nu. Hai să mai facem asta o dată, dar fără scârţâiala de la final. Ok. Ok. Mmmmm. (murmură) Mmmmm.

KATHLEEN ŞI EDITH: Libertateeeeee. (cântă încetişor)

ADAMUS: Eşti la biserică. Sună cam aşa: “Libertateee. (râsete) El îmi dă libertateee.”

EDITH: Recurg la alegerea mea liberă ca să plec de pe scenă. (râsete)

ADAMUS: Mulţumesc. Asta este libertatea! Ahh! Ahh! (aplauze) Tu nu ai liber arbitru. (către Kathleen) Bun. Mulţumesc! Mulţumesc. (ea merge să se aşeze pe scaun) Îţi mulţumesc că ai lăsat-o aşa. A fost bine. unde rămăsesem? Cine urmează? Libertate. Ce este libertatea?

LINDA: Cred că ar trebui să vorbim şi cu Mofo. (râsete)

ADAMUS: Te poţi ridica?! Încearcă să te ridici.

MARTY: (vorbeşte cu voce de beţiv) Ăăăă, libertatea e atunci când te duci la baie… (râsete)

ADAMUS: Da, da! (râde)

MARTY: (vorbeşte clar) Zero teamă, zero aşteptări.

ADAMUS: Ok, bun. Îmi place. Sigur. Nu… pot să mai adaug „fără pauză”?

MARTY: Da.

ADAMUS: Fără pauză. (scrie pe listă) Ok, bun.

MARTY: Eşti liber.

ADAMUS: Fără pauză. (râsete) Bun. Fără pauză. Excelent. Mulţumesc.

Simţirea libertăţii

Aş vrea să mă opresc un moment acum. Vorbim despre libertate. Ne distrăm, poate uneori suntem cam prostănaci, dar asta ca să ţinem cu adevărat energiile în mişcare. E important să râdem de noi, să nu ne luăm aşa de mult în serios. Un pic de râs este bun.

Libertatea este un subiect foarte dificil, de fapt, pentru că există o asemenea ezitare faţă de ea acum, toate scuzele din lume pentru a nu avea libertate. Fiecare motiv pentru a pretinde că nu ştiţi ce este libertatea, că… Alt lucru este că vă spuneţi că sunteţi liberi, dar nu sunteţi. Nu cunosc oameni care să fie liberi acum.

Haideţi să stăm un moment şi doar să simţim acest lucru care va fi o parte atât de importantă din viaţa voastră în următoarele două luni. Daţi-mi voie să reiterez… asta înseamnă să repet. A trebuit să-i spun lui Cauldre. (câteva râsete) Daţi-mi voie să repet: în următoarele două luni… nu există o dată bine stabilită, dar în următoarele două luni tot ce va veni în viaţa voastră, fiecare experienţă, tot ce se va petrece va avea legătură cu libertatea. Va fi vorba despre libertate.

Energiile vă vor aborda în legătură cu libertatea, vă vor veni direct în faţă şi poate fi cel mai distractiv, uşor, împlinitor şi recompensator lucru pe care îl veţi face vreodată sau cel mai dificil dintre toate. Nu, nu vreţi asta. (cineva spune: “Nu”) Nu. Asta spuneţi. Spuneţi asta, dar hai să punem totul pe masă, adică hai să nu fie makyo. Spuneţi asta, dar priviţi la ceea ce creaţi. Priviţi la ceea ce creaţi.

Faceţi o treabă minunată, una peste alta, dar încă există această ezitare, o pauză. Încă mai există o simţire, o atitudine de genul “Nu sunt sigur că am înţeles ce trebuie”. Încă mai aşteptaţi să se petreacă ceva în afara voastră, astfel încât să puteţi reacţiona, în loc de a crea voi pentru voi. Aceasta este libertatea reală: atunci când voi creaţi, atunci când pe toate cele care vi se întâmplă le înţelegeţi, când ştiţi că voi le creaţi. De la voi vin. Nu vă mai puneţi întrebări, nu împroşcaţi doar cu cuvinte frumoase, ci spuneţi: “Ah! Frumuseţea creaţiilor mele!”

Acum, o creaţie nu este ceva ce trebuie să construiţi în minte. O creaţie nu este ceva ce trebuie să planificaţi. Cu adevărat nu puteţi planifica creaţia. Planificarea este ceva foarte uman, foarte uman, un lucru mental. Creaţia înseamnă a permite curgerea liberă a energiilor, fără „însă”, „dar”, „dacă”. Dar ceea ce se petrece – deşi sună foarte frumos, deşi lucraţi la asta de multe, multe vieţi – atât de des sunt o mulţime de „dar”, „însă” şi „dacă” sau, şi mai rău… Hai să adăugăm şi asta pe lista acelor „dacă”: “Pur şi simplu nu ştiu”. Asta este, probabil, mai periculos şi mai dureros decât “dacă”, „însă” sau „dar”.

Treaba asta cu libertatea – nu există însă, dar, dacă. Este sau nu este. Atât e de simplu. Haideţi să respirăm adânc şi să simţim libertatea. Am vorbit despre ea. Am folosit cuvinte, dar hai să o simţim. (pauză) Libertate… (pauză) Cum se simte a fi? (pauză) Libertatea… (pauză)

Cum s-ar simţi în viaţa voastră? Cum s-ar simţi în viaţa voastră? (pauză) Nu doar puţină, ci toată. Libertatea de a vă cunoaşte pe voi fără ziduri şi bariere. Libertatea de a cunoaşte, de a vă aminti şi de a fi lucrul pe care îl numiţi sufletul vostru. Este chiar aici, nu în altă parte. Libertatea de a fi conştienţi de asta, de a fi conştienţi de voi. Cum s-ar simţi a fi? (pauză)

Oh. Oh, oh! Hai să ne oprim aici. Hai să… ei, doar opriţi-vă. Ohhh! Aşa de multă energie mentală! Cu adevărat! Cu adevărat. Acum… (Adamus oftează) Nu aşa ar trebui să fie. Aşa de multă gândire! Credeam că v-am spus să simţiţi! „Simţiţi libertatea”, dar acum începeţi să vă gândiţi la ea. Care este diferenţa? Ei bine, dacă gândiţi, capul vostru… e o tensiune acolo, deoarece energia prin el trece. Dacă gândiţi, este o limitare.

Fiecare dintre voi, cei de aici, dar şi voi, cei de acolo (priveşte în cameră), atunci când am spus „Simţiţi libertatea”, ar trebui să zâmbiţi. Ah, nu au fost prea multe zâmbete în sală. Sper că se arată prin cameră. Cei de acolo spun: “Ce naiba se petrece azi?!”

V-am rugat să simţiţi libertatea. Vă gândiţi la ea. Vă gândiţi în mod liniar la cum ar fi să ieşiţi pe uşă mâine având libertatea. Vă rog, mai întâi simţiţi. Haideţi să încercăm încă o dată. Respiraţi adânc. De fapt am să o rog pe Aandrah să vină aici o clipă. Ai vrea să faci câteva minute de respiraţie liberă?

AANDRAH: Da.

ADAMUS: Respiraţie liberă.

AANDRAH: Da.

ADAMUS: Da, absolut.

AANDRAH: De bucurie, de bucurie. Simţiţi asta. Am vorbit mai devreme despre gratitudine – daţi-vă voie să simţiţi bucuria sa. Libertate. Daţi-vă voie să trăiţi. Respiraţi. Respiraţi adânc. Observaţi cum curge… cum curge. Tot ceea ce aveţi de făcut este să primiţi, să primiţi până în centrul vostru. Inspiraţi şi expiraţi… Primiţi. Primiţi cu bucurie, da. Da, da.

Inspiraţi… şi expiraţi… povestea de iubire... libertatea. Inspiraţi… expiraţi. Da, oh, da! Daţi-vă voie să primiţi. Inspiraţi… şi expiraţi. Da. Inspiraţi… şi expiraţi. Da, oh, da! Simţiţi! Simţiţi cum curge în fiecare fibră a voastră această vibraţie ce poate părea nouă. Rămâneţi deschişi şi respiraţi. Respiraţi da, umplându-vă profund. Primiţi, respiraţi da. Da, de bucurie. Oh, da. Expiraţi, ca să puteţi primi şi mai mult. Da, oh, da. Viaţa în bucurie, în bucurie. Inspiraţi şi expiraţi. Da, o mare poveste de iubire. A trăi cu adevărat. A trăi, căci nu trăiţi atunci când nu aveţi libertate. Da, oh, da!

ADAMUS: Zâmbiţi? Bun, bun. Mulţumesc, Aandrah. Zâmbiţi. Da, simţirea libertăţii – (Norma îi dă microfonul) dă-l oricui! – simţirea libertăţii ar trebui să vă facă să zâmbiţi. Fericiţi, nu aşa de serioşi. O eliberare, o deschidere. Adevărata libertate. Adevărata libertate. Întrebarea este, acum, ce vă împiedică să aveţi libertatea? Ce vă desparte de libertate? Ce vă împiedică să aveţi libertatea? Linda, microfonul, te rog. Cer nişte răspunsuri şi apoi vi-l voi da eu pe cel corect. (râsete) Da, ce te reţine?

TIFFANY: Am o mică perspectivă despre libertate. De curând, cam luna trecută, am fost la SES, pe care o recomand cu căldură. Extraordinară.

ADAMUS: Mulţumesc.

TIFFANY: Minunat. Cu asta şi cu un mare „da” al meu…

ADAMUS: SES – Şcoala Energiilor Sexuale.

TIFFANY: Şcoala Energiilor Sexuale, da.

ADAMUS: Cauldre m-a rugat să explic. Mulţumesc.

TIFFANY: Apoi a venit un mare „da” legat de toată treaba asta cu libertatea, şi încă de ceva vreme. Era pur şi simplu un mare „da”, dar în ultima lună am pierdut mulţi prieteni şi mulţi clienţi. Lucruri se schimbă, iar lucrul la care nu m-aş fi gândit să se petreacă era să simt un vid. Nu am realizat că… e cam singuratic. Azi sunt într-un pic de trepidaţie. Încă spun un mare „da”, nu mă înţelege greşit, dar există şi simţirea că o să…

ADAMUS: Un mare „da, dar…”

TIFFANY: Aşa e. Există un „însă” în acel „da” al meu.

ADAMUS: Da.

TIFFANY: Este un „dar”, aşa că mă înspăimântă puţin.

ADAMUS: Ciudat mai sună! E un „dar” în „da”-ul meu. (n.tr. – multe râsete, căci în engleză sună identic cu fraza „am un da în fund”)

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Oh, nu, îmi pare rău. Ai spus că e un „însă” în acel „da” al tău.

TIFFANY: Da, aşa e.

ADAMUS: Îmi pare rău. (râde)

TIFFANY: Da, asta e simţirea, că sunt doar un complet şi total „da, dar…”

ADAMUS: Putem deschide uşa din spate? Cei de acolo se încălzesc prea tare. Da, da. Da, dar. Da. Unde rămăsesem? Unde erai?

TIFFANY: Sunt într-un loc în care cam totul îmi este destul de neconfortabil.

ADAMUS: Da.

TIFFANY: Şi, ăăă… respir…

ADAMUS: (cântă încet) Libertatea e doar un alt cuvânt pentru atunci când nu mai ai nimic de pierdut.

TIFFANY: Eu respir, încă spun „da”, dar sunt puţin speriată.

ADAMUS: Oh, oh, stai o clipă. Repetă, exact aşa cum ai spus. Respiri…

TIFFANY: Respir şi încă spun „da”.

ADAMUS: Ei, nu, nu. Da, vorbele spun asta, dar energia nu e acolo, vezi tu. O respiri şi spui: “Oh, doamne, sper. Sper să meargă! Poate ar trebui să mă întorc şi să merg în altă direcţie”. Nu e aşa. Nu e aşa. Da, s-ar putea să îţi pierzi toţi prietenii şi toţi banii. S-ar putea să pierzi…

TIFFANY: Deja le-am pierdut acum mult timp.

ADAMUS: Da, da. De fapt niciodată nu pierzi nimic. Doar se transformă şi se extinde ca să se întoarcă într-un mod mai mare, cu excepţia prietenilor. (râde) Vor veni prieteni noi. Vei avea prieteni noi, mai buni. Niciodată nu pierzi nimic cu adevărat, însă da, în proces – de asta repet versul “Libertatea e doar un alt cuvânt pentru atunci când nu mai ai nimic de pierdut” – este eliberare, dai drumul. Dar ce e mai important: să mergi aşa cum ai mers până acum sau să experimentezi libertatea, indiferent ce ar fi? Indiferent ce ar fi.

TIFFANY: Indiferent ce ar fi.

ADAMUS: Singurătatea? Temporară. Un adevărat maestru în suveranitatea sa nu e niciodată singur. El este cel mai bun prieten al său. Ce lucru măreţ! Nu e cel mai grozav lucru să fii cel mai bun prieten al tău?! (aplauze) Iar lucrul amuzant ce se petrece este că atunci când tu decizi să te placi pe tine, toţi ceilalţi te plac, de asemenea. Da, da. Bun. Singurătatea – asta ar fi?

TIFFANY: Ăăăăă, da, dar când mă gândesc apoi la relaţiile pe care le-am avut, oricum nu le mai vreau înapoi. Doar că… nu e cu adevărat singurătate.

ADAMUS: Hai să ne oprim aici. Cred că ai spus asta foarte frumos.

TIFFANY: Este adevărat.

ADAMUS: Aşa e. Şi mai este partea din tine care spune: “Oh, dar nu am o relaţie”. Slavă domnului! Ai putea, te rog, să începi să adaugi “Îmi mulţumesc mine, mulţumesc lui dumnezeu sau Spiritului” la finalul a orice spui? “Mulţumesc Spiritului. Îmi mulţumesc mie”. Ok, poţi continua. Da.

EDITH: Şi închide uşa.

TIFFANY: Vidul ce apare pe măsură ce are loc tranziţia este inconfortabil, iar eu sunt fix în mijlocul său.

ADAMUS: Da, da. De ce este neconfortabil?

TIFFANY: Pentru că renunţ la ceea ce ştiam şi nu sunt încă sigură ce o să urmeze.

ADAMUS: Exact. Există o aşteptare referitoare la ce crezi tu că ar trebui să se petreacă; eşti în zona de mijloc. Încă mai ai idei umane despre ce ar trebui să se întâmple – mărimea casei, banii şi cum ar trebui să fie viaţa ta; intri într-o zonă nouă, dincolo de orice ţi-ai imaginat înainte. Acum, poţi permite?

TIFFANY: Da.

ADAMUS: Bun. Cred asta când o spui. Cu adevărat o cred.

TIFFANY: Pot.

ADAMUS: Apoi dintr-o dată piciorul se ridică de pe frână. Apoi dintr-o dată nu mai ai „da”-uri în fund şi nici „însă” în „da” şi dintr-o dată nu mai e nevoie să treci prin provocare. Am spus înainte: este cel mai uşor lucru pe care îl poţi face vreodată – să îţi ai libertatea – sau cel mai dificil. Tu decizi. Tu decizi. Bun, mulţumesc.

TIFFANY: Mulţumesc.

ADAMUS: Excelent. Mulţumesc. (aplauze) Şi minunat costum. (ea poartă un costum de regină de cupă) Mai departe. Ce te împiedică să ai libertatea?

SUE: Ei bine, în ultimele săptămâni a fost vorba despre abundenţă.

ADAMUS: Abundenţa. Da. Oh, treaba cu abundenţa. O să te opresc chiar aici.

SUE: Da, ştiu.

ADAMUS: Sunt foarte supărat pe lipsa voastră de abundenţă! A voastră, a tuturor.

SUE: Da, şi eu! (râsete)

ADAMUS: Da, amuzant, eu nu am de plătit facturi! De ce?! De ce?! O să divagăm un moment. De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce?

Digresiune despre abundenţă

Mă faceţi să mă simt jenat. (câteva râsete) O poveste adevărată. Mă faceţi să mă simt jenat în faţa celorlalţi maeştri ascensionaţi. Atunci când am spus că o să lucrez cu Cercul Crimson şi mi-am luat locul în sala de curs a noii energii spirituale, ei au râs. Au râs şi au spus: “Nu se poate face asta, Adamus.” Iar eu am răspuns: “Ba da, eu cred în Shaumbra. Cred în iubire.” (râsete, râde şi Adamus) Exagerez. Eu am spus: “Cred… da, dar…” (râsete) Am spus: “Cred în Shaumbra.”

Acum, când eu mă întorc, stăm împreună, bem ca nişte peşti, dar nu ne îmbătăm niciodată! Asta e chiar uluitor! Niciodată nu avem vreo mahmureală. E grozav să fii maestru ascensionat. Da! Poţi bea oricât… uitaţi-vă! Uitaţi-vă acolo, la Mofo! Da. E departe, face dragoste! Nici măcar nu ascultă prelegerea! (râsete) Mai daţi-i o sticluţă! (râsete)

Aşa că atunci când mă întorc la clubul maeştrilor ascensionaţi, stăm împreună, fumăm trabuce… da, asta facem. Bem alcool. Facem toate acele lucruri despre care voi credeţi că nu ar trebui făcute. (pauză) Da, facem şi asta. Când mă întorc acolo, ei spun: “Adamus, cum mai merge cu Cercul Crimson?” Ei se hlizesc şi îşi dau picioare pe sub masă. (râsete) “Ce mai e prin Shaumbraland?! Ce mai face Edith?!” Eu le spun: “Face bine. O să ascensioneze în această viaţă, chiar de ar fi să o oblig eu!” (râsete)

EDITH: Deja am făcut asta, aşa că taci.

ADAMUS: Vedeţi? Buum! Buum. O să le spun diseară.

LINDA: Repetă. Repetă.

ADAMUS: Ai putea vorbi în microfon? Pentru ca lumea să te poată auzi, ca şi maeştrii ascensionaţi. Uneori ei nu mă cred. Am să spun din nou – când eu mă întorc şi spun “O să ascensioneze în viaţa asta, chiar de ar fi să…”, după care mă întrerupi…

EDITH: Deja am făcut asta!

ADAMUS: Oh! Buuum!

EDITH: Ca şi toţi ceilalţi din sală!

ADAMUS: Conştiinţa s-a schimbat. Energia s-a schimbat. Da, dar ai spus asta, Edith, şi ştii ceva? Chiar dacă nu crezi acest lucru, este în regulă! (râsete)

EDITH: Cred asta! Sunt sigură!

ADAMUS: Vreau să-ţi arăt ceva.

EDITH: Nu poţi să mă faci mincinoasă.

ADAMUS: Nu, cred asta. Dar chiar dacă restul din tine nu crede, spune-o oricum. “Am făcut asta, Adamus, iar afurisiţii…" (cineva încearcă să continue fraza) Dă-mi voie să termin. (râsete) “Am făcut asta, Adamus şi voi, afurisiţilor de maeştri ascensionaţi! Sunt iluminată şi am rămas în corp fizic pe Pământ. Voi nu aţi reuşit”. (Adamus face cu mâna un semn de sfidare; râsete şi aplauze)

LINDA: Ce-a fost asta?

ADAMUS: Îi salutam. (mai multe râsete)

La o adunare recentă am vorbit cu Shaumbra şi am spus: “Vă rog, doar păşiţi ca un maestru, chiar dacă azi nu vă simţiţi maestru”. Chiar dacă vă treziţi dimineaţa şi începeţi: “Oh, mă doare burta. Mă doare capul. Trebuie să mă duc la serviciul meu groaznic. Trebuie să înfrunt tot traficul”, staţi o clipă. Doar opriţi-vă înainte de a merge şi mai departe. Respiraţi adânc şi chiar dacă nu credeţi asta neapărat, păcăliţi-vă singuri – sunteţi cel mai mare mincinos, cel care v-aţi minţit cel mai mult dintre toţi – păcăliţi-vă şi păşiţi ca maestru. (râsete, căci Adamus începe să meargă ca un maestru)

Păşiţi ca un maestru şi dintr-o dată se petrece ceva distractiv: începeţi să vă simţiţi maestru. Începeţi să vă amintiţi că sunteţi maestru. Începeţi să aveţi o siguranţă în pas – unde mi-e sabia? Ah! – şi dintr-o dată simţiţi că sunteţi invincibili. Nimic nu vă poate sta în cale. Păşiţi ca un maestru. Da!

Dintr-o dată păşiţi ca maestru şi, fie că aveţi o sabie, fie că nu, brusc –pe aproape, nu-i aşa? – brusc simţiţi că aveţi o mare sabie a adevărului şi toţi se dau la o parte din calea voastră. Nu că o să tai capete frumuşele în drumul tău, Dorothy, însă dintr-o dată vei simţi că eşti maestru. Păşeşte, deci, ca maestru. Maestrul samurai!

Mergeţi ca un maestru cool, precum maestrul Kuthumi. Îmi place noul său produs – Studio K. De ce nu m-am gândit eu la asta? Păşiţi ca maestru, iar apoi dintr-o dată o parte din voi se trezeşte şi începe să se poarte ca atare, începe să creadă că voi sunteţi acela.

Acum… poţi să-mi ţii sabia, dragă? Acum acesta este mersul. (râsete, căci începe să şchiopăteze). Mersul Shaumbra. (începe să se lase tot mai jos, până ajunge în genunchi. Multe râsete) Vedeţi, aşa se face acum. Voi mergeţi… oh, o să repetăm, Prăbuşire. Da, acesta e mersul Shaumbra – vom face asta pe etape, fotografiaţi repede, vă rog – mergeţi ca Shaumbra şi în curând sunteţi pe podea, târându-vă ca un om. (Adamus demonstrează din nou, pentru ca Dave să îl poată fotografia) Eh, unde trebuie să mă duc, ce lucruri trebuie să fac pentru a mă face înţeles! Mulţumesc.

Păşiţi ca un maestru şi dintr-o dată asta veţi face. Voluntari? Faceţi asta. (cineva se ridică de pe scaun şi merge pe culoar ca maestru) Bun, bun. (aplauze) Excelent. Excelent. Pista Shaumbra. Da. (altcineva se ridică şi păşeşte pe culoar ca maestru) Bun, bun. (aplauze) Cu adevărat. Nu glumesc deloc.

LINDA: Putem să-l vedem şi pe Mofo?

ADAMUS: (râzând) Nu te lua de bietul de el, e cât pe ce să leşine! Nu, faceţi asta cu adevărat şi apoi, dintr-o dată, veţi începe să vorbiţi ca maestru, în loc de a vorbi cu ochii în jos, cu o voce mică. Dintr-o dată veţi vorbi cu autoritate, cu eleganţă, cu sens şi cu pasiune. Oamenii abia vor aştepta să spuneţi ceva. Vor fi incitaţi. Da, cu adevărat. Va trebui să exageraţi puţin. Trebuie să jucaţi puţin teatru, trebuie să puneţi un pic de picanterie senzuală în vocea voastră. (demonstrează) Nu chiar aşa. Cu adevărat senzual. Nu am spus sexual, perverşilor! (râsete) Am spus senzual! Senzual. Puţin sens şi puţină exprimare. Oamenii vorbesc aşa de plat. Realizaţi că pe când eraţi lemurieni şi atlanţi cântaţi?

Hello, Mary! (cântând) Ce mai faci?

MARY: (cântând şi ea) Sunt minunată. Eu Sunt Cel Ce Sunt!

ADAMUS: Bun, bun! Vedeţi? Era un limbaj cântat şi nu era nevoie să spuneţi multe cuvinte, pentru că nu era mental. Era multă simţire în el.

Dar divaghez. Unde rămăsesem? Abundenţa. Oh! Sunt aşa de supărat. Merg la întâlnirile mele… Una este diseară, cu maeştrii ascensionaţi, iar ei vor spune: “Ce mai face Shaumbra?” O să le răspund: “Ei sunt bine. Sunt bine. Fac bine.” Vedeţi, am preluat asta de la voi – “Oh, sunt bine, da, mi-e bine”. (râsete, căci imită o voce amărâtă) “Cum mai merg lucrurile?” “Oh, bine. Bine.”

O să le spun la fel şi în seara asta şi ei or să râdă, ca şi voi, şi vor spune: “Ok, A, dar ce anume fac?” (cineva întreabă: “A?”) Da, A mi se spune – A. E înainte de B, C, D şi Studio K. (râsete) Şi ei vor spune: “Ce mai face Shaumbra?” “Ei, da, bine. Bine, bine. Da, da. Voi cum o mai duceţi?”

“Ei,” vor spune ei, “pe bune, ce se întâmplă acolo?” “Ei bine, vorbim despre libertate.” (îi imită pe maeştrii ascensionaţi care se abţin să nu râdă tare) “Zău?! Deja vorbeşti cu ei despre libertate? Nu ai sărit cumva câţiva paşi? Nu forţezi lucrurile, A?” Mi se mai spune şi Domnul. “Nu cumva forţezi, nu mergi prea repede?” Şi eu spun: “Nu, sunt pregătiţi. Sunt pregătiţi. Ei nu au nevoie de toate acele lucruri de care aţi avut voi nevoie”. (multe râsete) Sunt pregătiţi pentru libertate. Deja suntem la acea lecţie. (mai multe râsete)

Şi or să mă bată în cuie pe cruce imediat. Vor spune: “Ok, A, cât de mulţi au venit în Mercedes?” O să le spun: “Ei bine, nu cred că e aşa de important.” Ei or să râdă şi vor spune: “Rahat! Câţi vin cu BMW-ul? Câţi vin cu trăsura? Câţi au limuzine?”

EDITH: Câţi au făcut autostopul? (multe râsete)

ADAMUS: Şi nu i-a luat nimeni? (râsete) Asta vor spune. Or să adauge: “A, s-a dus vreunul să doneze o sumă uriaşă la Cercul Crimson deoarece are o abundenţă atât de mare încât nu contează?” O să le răspund: “Eu nu ţin evidenţa acestor lucruri. Cauldre şi Linda se ocupă de asta.” (râsete) V-aţi prins?

Şi vor mai spune: “Când or să-şi construiască noul centru, centrul pentru oamenii de pe Pământ care se trezesc?” Eu voi spune: “Nu au bani. Nu au bani nici de facturile lor. Nu au bani să-şi cumpere mâncare bună. Nu au bani să stea la hoteluri bune sau ca să meargă la first class cu avionul. Nu au bani ca să facă lucruri pe care le doresc cu adevărat. Cumva trăiesc de la o zi la alta, au doar suficient. Încă nu au ajuns la acel punct, dar vom ajunge acolo. O să ajungem şi acolo”.

Vor spune: “Ştii, şi noi îi iubim şi ştim că acesta e unul din cele mai dificile lucruri”. Vor mai adăuga: “Problema cu abundenţa. Problema cu abundenţa este o sperietoare. Este dură”, pentru că ei chiar înţeleg. Pe când eu îmi accentuez cuvintele, ei înţeleg, dar chiar şi ştiind asta tot mă irită. Încă mă irită, pentru că nimic, nimic nu stă între voi şi abundenţă. Voi credeţi că este ceva acolo. Credeţi că trebuie să creaţi un mare business, un plan, o schemă sau vreo combinaţie. Abundenţa este, pur şi simplu, o problemă de iubire de sine. Asta e tot. Odată ce aveţi asta, abundenţa curge.

Linda – îi pot citi gândurile – şi alţi câţiva spun: “Adamus, când o să faci cursul despre abundenţă?” Răspunsul meu: “oricând ei vor fi pregătiţi, Linda. Oricând ei vor fi pregătiţi pentru asta”. Şi este cu adevărat destul de simplu. Nu e nevoie să petrecem mult timp cu asta, dar mă întreb…

LINDA: Cum ştim că sunt pregătiţi? (câteva râsete)

ADAMUS: Excelentă întrebare, mă bucur că îi întrebi şi pe ei. Cum ştim că sunteţi pregătiţi pentru treaba asta cu abundenţa? Apropo, se leagă de libertate. Dă-mi voie să explic ceva, dacă nu te deranjează, te rog.

LINDA: E plăcerea mea.

ADAMUS: Aici este conştiinţa. (desenează un circumpunct) Aceştia sunteţi voi, fiinţe-suflet. Noi am vorbit înainte, frumosul cerc cu punct. Destul de curând veţi moşteni acel punct. Va fi al vostru. Nu, nu este păcatul originar. Este esenţa voastră.

Aşa că aceasta este conştiinţa. Conştiinţa nu conţine energie – trebuie să mă întorc la „Adamus la nivel elementar”. Nu conţine energie. Energia a fost creată din pasiune profundă şi din dorinţa fie de a reveni Acasă, fie de a avea libertatea. Acum, conştiinţa, lucrul pe care deja îl aveţi, care este conştienţa şi toate potenţialele voastre – nu că v-ar fi fost dăruit de altcineva, ci voi vi l-aţi oferit vouă înşivă – acea conştiinţă inspiră energia. Energia doar stă acolo, neutră. E suficientă energie în sală, chiar aici, cu noi, ca să alimenteze planeta pentru următorii 10 ani, întreaga planetă şi fiecare fiinţă umană.

Energia este liberă pentru cei care sunt liberi. Acesta e un alt citat grozav. Am să îl pun pe perete. Energia este – pot vedea acum – energia este liberă pentru cei care sunt liberi. Care e problema cu omenirea acum? Nu e liberă, iar energia nu e liberă (gratuită), astfel că are loc o criză energetică, vedeţi voi. Vedeţi, e chiar simplu. Totul e cu adevărat simplu. Conştiinţa inspiră energia, care iese din starea sa neutră şi este multă. Există credinţa veche că e limitată. Nu e aşa.

Atunci când conştiinţa este deschisă şi liberă, acea energie… uau! (desenează energie radiind din cerc) Pur şi simplu este liberă şi în abundenţă, arată cumva ca un soare, ca şi cum radiază. Pur şi simplu se mişcă. Nu e nici un control. Nu există nici un „dar”, pur şi simplu este. Este foarte spontană. Foarte… foarte simbolic… nu e chiar cuvântul potrivit, Cauldre, dar e foarte literală. Foarte literală.

Conştiinţa, în libertatea sa, va crea orice are nevoie, vrea şi alege – maşini, case frumoase, orice din acestea – iar voi ar trebui să le aveţi. Ar trebui să le aveţi. De ce? De ce nu? Da, de ce nu? Acesta e primul motiv. Al doilea motiv: dacă veţi un adevărat standard pentru alţii, un exemplu pentru alţii, păşiţi ca un maestru. Păşiţi ca maestru – ar trebui să aveţi pantofi de aur când păşiţi, pentru nu arată aşa de bine să aveţi… Îmi pare rău, acestea sunt închiriate. (Cauldre a închiriat şi cizmele cu tot cu costumul) Sunt de închiriat.

Ar trebui să purtaţi pantofi de aur. Oamenii au nevoie să vadă aşa ceva. Acum vă gândiţi: “Da, dar am văzut atâtea excese şi atâţia predicatori la atâtea televiziuni, care au aşa mulţi bani!” Ei şi? Voi nu sunteţi aceia. Voi nu sunteţi aceia. Nu veţi face acelaşi lucruri. Puteţi avea o mare abundenţă. O mare abundenţă. Vom acoperi şi asta.

Tu ai întrebat, dragă Linda. Care este răspunsul? Când vom face acel curs? Atunci când voi veţi fi pregătiţi. Când veţi fi pregătiţi? Atunci când îmi veţi cere să fac asta. (mulţi din sală spun: “Suntem deja pregătiţi”) A fost lipsit de entuziasm şi de inspiraţie. E ca şi cum… oh. Între timp, vă rog să nu urmaţi cursuri despre abundenţă. De ce? Sunt cursuri de non-abundenţă. Nu sunt cursuri despre abundenţă. Sunt predate de oameni care nu au abundenţă, care nu o înţeleg.

Atunci când conştiinţa este deschisă, când este liberă, energia se mişcă – uuuuuu! Atât de uşor. Atunci când conştiinţa e limitată de credinţe, atunci când conştiinţa este limitată de minte, de conştiinţa de masă sau de grup, atunci când este limitată din cauza fricii de a fi liber, ceea ce veţi avea vor fi mici şi slabe jeturi de energie (desenează), care aduc lipsa abundenţei, lipsa de pasiune în viaţa voastră, lipsa de prieteni, lipsa stimei de sine, toată lipsa, lipsă, lipsă, lipsă, iar energia nu se mişcă. Iar apoi vă întrebaţi ce este greşit.

Sau, şi mai rău, atunci când vă întrebaţi ce e greşit, care e primul lucru pe care îl faceţi? (cineva spune: “Spunem că nu ştim”) Şi asta. Da, “nu ştiu”. “Ce e greşit la mine? Ce am greşit? Am căzut şi mi-am rupt un picior. Ce am greşit?” Aţi căzut şi v-aţi rupt un picior! O să se vindece! Cel mai important lucru nu este de ce v-aţi rupt piciorul, ci acela că vă veţi vindeca aşa? (Adamus pocneşte din degete) Nu vreo vindecare lungă şi dureroasă, dar vă veţi vindeca. Asta este important.

Poate, doar poate, nu este vorba despre a încerca să pricepeţi de ce l-aţi rupt, ce încearcă Spiritul să vă spună – pentru că Spiritul nu dă doi bani, cu adevărat, pe genul acesta de lucruri – nu e vorba despre ce eveniment astrologic s-a petrecut în momentul în care v-aţi rupt piciorul. Este “Pot să mă vindec instantaneu, miraculos?” Ce concept! (tăcere, apoi râsete) Oh, o să avem o reuniune lungă în seara asta la clubul maeştrilor ascensionaţi. “Şi cum au reacţionat, Adamus, când le-ai oferit această înţelepciune adâncă?” “Oh… au… au dus-o în interiorul lor. (râsete) Au respirat-o”. (râde)

Unde rămăsesem? Energia încetineşte. Acum apare dilema. Le adun pe toate la un loc acum, pentru că unii vă întrebaţi ce naiba facem azi, încotro ne îndreptăm. Încerc să vă distrag, ca să puteţi fi liberi. Mulţumesc, da, şi puţin umor. Trebuie să am şi eu nişte poveşti pentru întâlnirea de diseară, de la club. (câteva râsete) Unde rămăsesem? Libertate. Libertate. Există… (Cauldre stă pe scaun) Da, se poate aşeza. Există o frică înnăscută de libertate a oricărei… (râsete, căci Adamus se ridică de pe scaun) S-a vindecat, s-a vindecat!

Adevărata libertate

Există o frică înnăscută de libertate a oricărei fiinţe suflet. De ce? Separarea de Spirit, separarea finala, perceputa separare de Cel Etern, în special din cauza fricii percepute, a îngrijorării că în libertate vă dezlegaţi de Cel Etern, îi daţi drumul, deci încetaţi să existaţi, vă duceţi în iad ori altceva similar. Ceva cu adevărat rău se va petrece. Nu va fi aşa! (râde) Există frica uriaşă că dacă vi-l asumaţi pe Eu Sunt al vostru o să vă zbateţi, o să faceţi greşeli. Vedeţi voi, toate acestea sunt doar gândire umană. Doar un om ar gândi aşa. Doar un atlant ar gândi aşa: “Aş putea greşi”. Nu puteţi greşi în libertate. Puteţi face ceva, dar nu poate fi greşit.

Perceputa separare faţă de Spirit, de Cel Etern – perceputa separare –, eliberarea legăturii cu Spiritul este, de fapt, integrarea reală a Spiritului; integrarea, aşa cum este arătată prin fleur-de-lis, floarea de crin, venirea la un loc. Aceasta este adevărata integrare.

Staţi un moment. Ştiu că mintea e puţin confuză: „Ce a spus adineauri?” Am spus că atunci când vă acceptaţi libertatea fără „dacă”, „dar”, „însă” sau „nu ştiu”, atunci când faceţi asta, cum ar spune Aandrah, extravagant, cu curaj, în cel mai curajos mod cu putinţă, când vă acceptaţi libertatea fără urmă de îndoială, acesta este momentul în care integraţi Spiritul în voi. Contopirea finală, aducerea la un loc finală.

La acel moment niciodată, niciodată nu veţi mai pune iarăşi Spiritul undeva în afară, pe acolo sau pe oriunde în afară de voi înşivă. Chiar aici (Adamus arată punctul), în conştiinţa voastră. Asta, prieteni, este libertatea. (o persoană aplaudă) Mulţumesc. O persoană aplaudă. (aplauze) Iar diseară vor spune: “Au aplaudat, Adamus?” O să le spun: “Eu i-am determinat. I-am hipnotizat”.

Este o propunere înfricoşătoare, dar este propunerea ce vă este pusă pe masă chiar acum, nu doar pentru voi, ci pentru omenire. Ei nu se află în aceeaşi conştiinţă ca şi voi. Ei nu au aceeaşi înţelegere despre ce este libertatea. Ei cred că libertate înseamnă să alegi un politician, să mergi la alegeri, ceea ce nu este real, de fapt. Sau se gândesc că libertatea înseamnă a fi în stare să aleagă ce fel de maşină nu-şi permit să cumpere. (câteva râsete) Însă este o dilemă cu care se confruntă acum planeta. Este marea dilemă. Dacă priviţi la tot ce se petrece, fie că este în politică, fie că e vorba de bani… ooooo! Ooh! Aici apare cu adevărat.

Libertatea şi banii. Priviţi la controalele plasate acum asupra banilor. Controale stupide, artificiale, care nu sunt cu adevărat necesare. Însă există o facţiune foarte puternică, grupuri de oameni care nu cred că sunteţi suficient de responsabili pentru a vă descurca cu banii – voi şi toţi ceilalţi –, astfel că ei trebuie să-i controleze. Ei nu fac asta ca să obţină mai mulţi bani, pentru că de la un anume punct nu mai contează, ci deoarece consideră că vă ajută pe voi şi poate că aşa a fost la un moment dat. Poate că aşa a fost şi poate că pe unii încă îi mai ajută. Eu nu cred să fie adevărat, dar ei da.

Ei cred că oamenii sunt păcătoşi prin natura lor. Cu adevărat cred asta. Ei cred că oamenii sunt pătaţi, că trebuie să lucreze spre a atinge o stare de perfecţiune sau cel puţin de mântuire şi nu vorbesc aici doar despre cei religioşi. Există şi atei care cred că oamenii au evoluat din balega de vacă şi… ştiu că nu prea mai avem timp, dar o să vă spun şi asta, de asemenea.

Conceptul general pe care îl aveţi este că s-a petrecut ceva la nivel mai înalt – nu e chiar adevărat, dar că s-a petrecut ceva aici, în afară – şi credeţi că aţi coborât pe această planetă. Ei, a avut loc o călătorie pe această planetă pentru motive foarte ascensionate, dar voi credeţi că aţi venit de aici, de sus, aţi coborât şi acum încheiaţi cercul. Dar chiar şi… am să vă spun asta, pentru că este ceva de care ne ocupăm în şcoala noastră de filosofie de pe Noul Pământ.

Imaginaţi-vă că totul e doar evoluţie. Imaginaţi-vă că a început, nu ştiu, cu doar o mică frântură de nimic şi a devenit aceasta, s-a transformat în cosmos. A evoluat de la nimic, iar oamenii au evoluat… imaginaţi-vă asta o clipă… şi nu există nici un dumnezeu care să stea sus şi să aducă acel lucru aici şi nu a existat niciodată niciun dumnezeu. A fost doar un mic lucru ciudat, acel mic lucru ce s-a petrecut şi care a creat toate acestea.

În esenţă este aceeaşi dinamică, pentru că încă mai există o conştiinţă, care poate a venit din evoluţia acelui aproape nimic. Încă mai există o conştiinţă care creează un dumnezeu, care creează lucrul numit iluminare, care creează ascensiunea. Încă mai există ceva care s-a petrecut şi care a creat iubirea, care a creat fiinţa. Aşa că şi dacă susţineţi că întreaga viaţă pur şi simplu a evoluat din vreo coliziune mică şi ciudată, priviţi la ceea ce aţi creat. Voi creaţi iluminarea. Voi creaţi ascensiunea şi de asemenea veţi crea suveranitatea şi libertatea. Indiferent cum priviţi, sunt acelaşi lucru. Ceva la care să vă gândiţi. (câteva aplauze) Vă mulţumesc. Şi realitatea este că niciuna dintre ele nu este cu adevărat adevărată. Poate într-o anumită măsură, dar niciuna nu este realmente adevărată.

Unde rămăsesem? Pe această planetă, cel mai mare lucru ce se petrece chiar acum, pe când părăsim era Vechii Energii şi intrăm în cea nouă se leagă cu adevărat de era libertăţii. Sunt oamenii pregătiţi să se descurce cu libertatea? Nu ştim. Voi nu ştiţi. Sunteţi voi pregătiţi să vă descurcaţi cu ea? (audienţa: “Da!”) Pentru mine nu contează. Cu adevărat.

Sunt încântat, sunt fericit, sunt bucuros şi toate celelalte că voi sunteţi, dar cu asta vine şi libertatea. Cu ea vine asumarea responsabilităţii. Cu ea vine mersul ca maestru şi chiar a fi maestru. Cu ea vine realizarea că 95% din tot ceea ce trece prin mintea voastră nu vă aparţine. Culegeţi gunoi spaţial, gunoi extraterestru, gunoi uman, particule ce zboară în jur, particule de gânduri ce zboară, iar ele nu sunt ale voastre. Libertatea înseamnă a le elibera, pentru că nu sunt ale voastre. Consumaţi foarte multă energie a minţii dezbătând cu voi înşivă cum să vă faceţi şi mai buni decât sunteţi. Asta nu e libertate. Nu e libertate. Cu adevărat, nu e deloc.

Libertatea spune: “Singurele gânduri care sunt ale mele, singura conştiinţă care este a mea este ceea ce aleg în acest moment”. Libertatea spune: “Vieţile mele trecute nu sunt ale mele, au fost experienţe ale sufletului meu”. Libertatea spune: “Familia mea, copiii mei nu sunt ai mei. Poate că le-am dat naştere, poate că am cheltuit averi pentru ei, dar şi ei sunt fiinţe suflet, de asemenea.” Libertatea spune că dacă sunteţi într-o situaţie, fie că este un serviciu, o relaţie, o religie, o sectă… oh (râde) … sau orice altceva ce nu vă mai serveşte o să eliberaţi. Este cel mai uşor lucru pe care îl puteţi face vreodată sau cel mai provocator. De voi depinde.

Libertatea este capacitatea de a vă îndepărta pur şi simplu. Nu de a vă gândi… ei bine, încă ceva despre libertate. La uşa libertăţii se află un lucru mare şi urât. Se numeşte moarte. Se numeşte moarte. De asta vreau să vă scot la plimbare în ajun de Halloween, pentru că voi spuneţi: “Oh, da, libertatea e minunată. E grozavă, voi putea să-mi las serviciul şi să fac alte lucruri. Dar, dumnezeule, dacă o să mor?” Ei bine, atunci sunteţi liberi. Morţi de liberi! (râde) Cu adevărat.

Vreau să spun că este o mare problemă psihologică. Ştiţi, am mai spus înainte că a muri este mult mai uşor decât a te naşte, cu adevărat. De câte ori aţi murit? Unii dintre voi chiar de 1.500 de ori. E foarte uşor. Naşterea e dificilă, e o poveste cu totul diferită. Ştiţi că mai aveţi vreo 80, 100 de ani în faţă. A muri ştiţi cum e: ieşiţi şi vă odihniţi, însă în toată treaba asta cu libertatea apare întrebarea „Dar dacă o să mor?”

Mai întâi de toate, nu contează. Oricum o să muriţi. (tăcere, apoi Adamus râde) Tăcerea s-a lăsat peste mulţime. O să acceptaţi asta? Întrebarea este: o să muriţi aşa cum vreţi voi? Aceasta este întrebarea reală. Da, aceasta este întrebarea reală. Apropo, trebuie să adaug ceva aici. Există o replică celebră ce a fost distorsionată, iar ea ar fi trebuit să sune cam aşa: a fi liber sau a nu fi liber, asta este întrebarea. M-au citat greşit. “A fi sau a nu fi?!” Nu! “A fi liber sau a nu fi liber”.

Ne întoarcem puţin la moarte. Vedeţi cum am introdus acea mică distragere? Energia se ducea la naiba, deci introducem o mică distragere – este uluitor. Moartea. Nu contează. Nu contează. Nu contează. O să muriţi. Lucrul important este să muriţi aşa cum alegeţi, să ieşiţi direct din corp, nu ştiu, cum vreţi voi să fie. Doar să nu fie o boală lungă şi trenantă. Asta ar fi chiar demn de dispreţ. E aproape alături de lipsa abundenţei sau şi mai rău. Încă nu m-am decis. Haideţi să respirăm adânc.

Suntem pregătiţi?

Libertate. Vom vorbi despre ea în următoarele luni în mod deosebit. O veţi vedea acum. Ochii larg deschişi. Veţi vedea că aceasta este dinamica pe Pământ. Ei pot vorbi despre orice altceva, dar toate sunt rezultate ale întrebării despre libertate. Bani, politică, energie – ei, energie! – toate aceste lucruri se referă cu adevărat la libertate.

Este omenirea pregătită să accepte libertatea? Războaie civile izbucnesc, e luptă şi tensiune – totul se referă la libertate. Amintiţi-vă, în vreme ce cugetaţi la propria voastră libertate şi dacă realmente sunteţi pregătiţi pentru ea, nici măcar nu e vorba doar despre omenire. Aceasta este întrebarea pentru întregul cosmos, pentru întreaga creaţie, pentru familiile voastre spirituale, pentru fiecare fiinţă suflet şi pentru Spirit… şi pentru Spirit. Iar lucrul interesant este că totul se întoarce chiar aici, înapoi la voi, înapoi la ceea ce alegeţi, pentru că atunci când alegeţi pentru voi, când vă oferiţi libertatea adevărată, fără restricţii, are un impact profund asupra întregii creaţii.

Ce anume face? Ei bine, iluminează potenţialul. Există regiuni ale creaţiei, chiar acum, în care nu există nicio lumină asupra lucrului pe care l-aţi numi libertate. Nu există nicio înţelegere a sa. Există locuri chiar pe această planetă care chiar acum nu au nici un fel de concept asupra sa. Există chiar şi limbi pe planetă care nu au cuvântul „libertate”. Nu există. Nu se află în conştiinţa lor.

Aşa că totul revine la voi, stimatul grup de aici, din Cold Creek Canyon, la cei ce privesc prin internet. La voi revine. Nu e vorba de libertatea lor, ci despre iluminarea mai întâi a unui potenţial, mai întâi pentru voi, apoi şi pentru alţii. Aceasta este întrebarea acum, mai presus de toate.

Până ne vom reîntâlni, aş vrea ca voi să vă priviţi viaţa, nu într-un fel al judecăţii, ci ca observatori iluminaţi. Ce vă împiedică de la a avea libertatea voastră… (în fundal cade sabia) distragere! (râsete) Ce vă împiedică să vă aveţi libertatea? Care sunt lucrurile pe care le-aţi ales ca să vă împiedice să fiţi liberi? Şi, mai mult ca orice altceva, cum se simte a fi libertatea? Nu vă gândiţi la activităţi de zi cu zi. Acestea sunt un produs secundar al libertăţii. Cum se simte a fi libertatea?

Veţi visa despre libertate, nu pentru că aşa am spus eu, ci pentru că aceasta e problema arzătoare. Atunci când visaţi despre libertate, veţi avea vise în care nu veţi fi liberi – cu alte cuvinte, că aţi fi în închisori – ca să vă ajute să înţelegeţi cum se simte a nu fi liberi. Veţi avea vise despre vieţi trecute ale sufletului – sperăm că nu mai sunt ale voastre – despre cum a fost să fiţi stăpâni de sclavi sau sclavi, despre cum a fost să fiţi atlanţi în sensul vieţii în comun. Acum acele lucruri ar însemna lipsa libertăţii. Totul trebuia făcut ca grup.

Veţi avea vise despre ceea ce numiţi locuri extraterestre, alte locuri din creaţie, din cosmos, pe care le veţi vizita, uneori cu un grup, alteori doar voi înşivă, locuri care nu au absolut nicio conştiinţă sau înţelegere a libertăţii, pentru că uneori ajută să priviţi la lipsa unui lucru pentru a vă ajuta să înţelegeţi cum este să îl aveţi.

Va fi intens? De voi depinde. Ar putea fi… (cineva spune: “Uşor”) Va fi uşor? Ar putea fi. Ar trebui să fie. Ar trebui să fie cel mai uşor lucru. Fiecare dintre voi ar trebui să plece de aici cu totul liber. Sau ar putea fi provocator şi dificil. Îţi mulţumesc (Lindei).

Răspunsul lui Adamus

Aşa că acum vreau să vă ofer răspunsul meu – va fi puţin ciudat – la întrebarea „ce este libertatea”. Sau anume: cum vă puteţi oferi vouă înşivă libertatea acum? Un cuvânt foarte simplu, în lipsa altui cuvânt. Foarte, foarte simplu. Staţi o clipă şi simţiţi libertatea… simţiţi libertatea. (pauză)

Problema apropiată pentru voi, pentru planetă, pentru Spirit, pentru toată lumea şi pentru tot, tranziţia reală, sfârşitul real al problemei lumii vechi… Există un lucru ce vi se aplică vouă în viaţa voastră, un lucru foarte simplu. Este cuvântul “iertare.” Asta este. Iertare.

Şi cu asta, dragi prieteni, totul este în regulă în întreaga creaţie. Vă mulţumesc. Ah! (cineva îi dă o placă cu aceste cuvinte inscripţionate) Totul este în regulă în întreaga creaţie. (aplauze) Vă mulţumesc. Bucuraţi-vă de viaţă, fiţi liberi şi în abundenţă. Vă mulţumesc.



* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi.
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece există o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2011 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana.