MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria „Mergi mai departe: Viața fără Putere”
SHOUD 3 – ADAMUS, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
7 noiembrie 2015
www.crimsoncircle.com
[Dedicat lui Pete Gibbons, participant la Shoud-uri de o lungă perioadă de timp, care a făcut tranziția (din trupul fizic în lumea de dincolo) în 29 octombrie 2015]
Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al Domeniului Suveran.
Bine ați venit, dragi Shaumbra. (Sandra îi aduce cafeaua) Ah! Exact la momentul potrivit - magic, intuitiv. Mulțumiri (n.tr. Adamus îi mulțumește în limba spaniolă - Gracias) (participanții spun “Yay!” și câteva aplauze). Mulțumesc. Mm. Aș putea avea un strop de vanilie în ea?
SANDRA: Un strop de ce?
ADAMUS: Vanilie.
SANDRA: De unde? (râsete)
ADAMUS: Ehh, din buzunarul tău de la spate? De la magazinul local? Nu contea… te rog, nu (mai multe chicoteli).
Dragii mei prieteni, cel puțin puteți zâmbi și râde. Acum - vă spun sfârșitul aici, la început - dar atunci când nu mai puteți râde de asta, când nu mai puteți zâmbi la asta, este o cauză pierdută. Într-adevăr este. Apoi, această întreagă chestie de a fi în mijlocul unei adevărate psihoze (râsete) este… pe neașteptate sunteți prinși în realitate. Nu mai este doar un joc. 
Oh, și cât de mulți dintre voi nu cunosc oameni care nu pot râde de viață? Nu pot. Ei o iau atât de afurisit de în serios. Ei nu pot zâmbi și râde și nu pot avea ochii strălucitori. Nu voi. Nu vreunul din voi, dar cât de mulți oameni cunoașteți - prieteni și rude - oh, ei sunt atât de prinși în această psihoză a vieții, iar viața cu adevărat devine o psihoză pentru atât de mulți oameni.
Voi intra în asta mai târziu, dar acum, bine ați venit la sacra noastră întâlnire. Și trebuie să întreb de ce cuvântul “sacru” este atât de aproape de cuvântul “speriat?” (n.tr. sacru în engleză se traduce cu sacred, iar speriat cu scared) (râsete) Transpuneți două litere simple și avem (cuvântul) speriat. De ce este la fel de înfricoșător pe cât este de sacru? (n.tr. același joc de cuvinte în engleză) Mm. Este înfricoșător, deoarece veți ieși în afara normalului.
Vă deplasați în afara tuturor pregătirilor, în afara tuturor regulilor. Vă veți duce în afara a orice vi s-a spus că este normal, deoarece, foarte simplu, voi nu mai puteți suporta normalitatea. Nu mai puteți. Voi știți că există ceva mai mult, și există, dar cum să ajungeți acolo? Cum să ajungeți acolo este marea întrebare. Voi știți asta, în viața voastră de fiecare zi, pe care ați avut-o. Voi ați terminat cu asta. Știți că acolo există ceva mai mult. Deveniți atât de lipsiți de pasiune, atât de uzați, atât de încolțiți - doar simt energiile voastre - atât de sătui de tot. Nu vreți să muriți, dar nu mai vreți să trăiți cu adevărat, nu în acest fel.
De aceea, de fapt, mai puteți râde încă. Voi știți că există mai mult. Puteți glumi pe seama ei, deoarece știți că este vorba despre o mare iluzie psihotică. Și este. Oh! Voi enerva câțiva oameni astăzi. Ați putea fi voi (râsete). Da. În mod intenționat. Enervare premeditată. “PPP” (n.tr. P de la premeditată) - enervare premeditată.
LINDA: Ce este nou? (mai multe chicoteli)
ADAMUS: O voi face puțin mai bine astăzi decât am făcut-o în trecut. O voi face puțin mai mult. Puțină enervare premeditată pentru că a) asta este ceea ce aveți nevoie, b) asta este ceea ce vreți, și c) asta este ceea ce îmi place să fac (râsete). Așa încât suntem acolo. 
Voi spune unele lucruri care nu vor da prea bine în afara familiei noastre Shaumbra din întreaga lume.
LINDA: Auuu.
ADAMUS: Și va fi scos din context, pervertit și distorsionat și orice altceva. Dar acum, pentru toți cei care vor trimite email-uri mai târziu, voi deja știți că va fi ceva adevăr în ceea ce spun. De aceea… (Linda suspină tare) de aceea urmează… (Adamus râde) Cred că avem nevoie de aplauze pre-înregistrate, râsete și toate celelalte. Vom suspina aici. “Ohh! Anxietate, îngrijorare - ce va face el astăzi?” Voi face ce voi vreți să fac și ceea ce voi vreți să faceți (Linda suspină din nou) - o breșă  (n.tr. străpungere) (aplauze și câteva strigăte de “Uooo!”).    
LINDA: Aplaudați acum. Acum aplaudați!
ADAMUS: Deci, vă spun chiar acum, vă voi spune câteva lucruri care vor fi scoase din context. Dar, prietenii mei, este puțin, oh, este mult adevăr în toate acestea. În toate acestea.

Pete
Înainte de a merge mai departe, mi-ar plăcea de asemenea - dorința lui Pete - să vorbesc puțin de trecerea lui dincolo, deoarece s-au întâmplat câteva lucruri. Iar Pete este chiar aici. Nu vorbesc prin spatele corpului său mort (Adamus chicotește, câteva chicoteli în auditoriu). Este distractiv - bine, enervarea numărul unu. “Ohh! el vorbește despre oameni morți”. Cu toții veți muri. Râdeți de asta. Pete a făcut-o atunci când a trecut dincolo.
El a luat o decizie semi-conștientă cu puțin timp în urmă, spunând că dorea cu adevărat să lucreze cu fiecare dintre voi, cu voi toți. Cum ar fi putut el să fie în cel mai bun serviciu? Și-a privit viața, și-a privit vârsta, și-a privit corpul - corpul său ancestral - și a spus: “Pot să lucrez și să ajut Shaumbra în cel mai bun mod de pe partea cealaltă”. A spus asta, în ciuda a tot ceea ce noi am vorbit legat de iluminarea întrupată, a simțit că aceasta nu este pentru el. Și este în regulă. Nu e nevoie să o alegeți. De fapt nu este un scop.
El a spus: “Aceasta nu este pentru mine. Sunt pregătit.” Și lui Pete nu i-a fost frică de moarte. Orice mică frică ar fi fost, el a fost capabil să treacă peste ea. Și astfel, foarte repede, a trecut dincolo.
Iar lucrul important este că adevărata trecere dincolo s-a petrecut cu patru zile înainte de moartea corpului său fizic. Aceasta nu se întâmplă atunci când corpul vostru fizic moare, nu atunci ați trecut dincolo. Trecerea dincolo se petrece deci înainte, chiar aproape în toate cazurile pe care le numiți accidente catastrofice, chiar în cazul violenței, războiului, lucrurilor de genul acesta. Există o cunoaștere a sufletului că forma sa umană urmează să încheie acea expresie, înainte ca aceasta să se întâmple.
Mulți oameni își visează propria moarte înainte de a muri. Nu vorbesc despre cei care cad și cad și cad pe pământ. Ci de cei care, într-un sens, repetă moartea înainte de a muri. Daa, aceasta le dă un fel de cunoaștere, un confort, atunci când o traversează în final. Nu cu toate detaliile, ci doar adevărata trecere dincolo. Deci, Pete a plecat cu patru zile înainte de a-i muri corpul. 
Imaginați-vă cum a fost pentru Pete, care avea un zâmbet mare pe fața sa, să privească corpul și să spună: “Pleacă! Pleacă! Termină! Ieși! Fii plecat!” Și aici, spre frustrarea sa, doctorii încercau să reînvie corpul. Doctorii încercau să înțeleagă ce s-a întâmplat și desigur, nu au putut, deoarece nu era nimic cu adevărat în neregulă, în fond; pur și simplu era momentul lui Pete.
Familia s-a adunat împrejur și a stors câteva lacrimi vagi și nesincere, care… (câteva chicoteli) Enervantă zi! (mai multe chicoteli) În regulă (Adamus chicotește), iată că începem. Bine? Este timpul pentru puțină onestitate aici. 
LINDA: Ohh!
ADAMUS: Cât de mulți dintre voi nu ați fost la o înmormântare și ați avut lacrimi de crocodil, care nu erau teribil de sincere? Cât de mulți dintre voi cunoașteți alți oameni care au fost la o înmormântare și cu doar o săptămână sau două înainte de moartea persoanei vorbeau despre cât de dezagreabilă este aceasta (Linda suspină adânc), și au fost la înmormântare: “Oh! Oh! Oh!” (ca și cum ar plânge) 
Prin urmare, asta nu l-a alarmat pe Pete, în mod special. Nu a fost o mare problemă. El deja trecuse peste atât de multe din conexiunile de familie. Deja trecuse dincolo de ele. Dar este un lucru ciudat să privești, și v-o spun pentru că, într-un fel, unii dintre voi ați avut deja un fel de experiență cu asta. Dar este ciudat să te privești pe tine - nu vreau să spun că priviți în jos, aceasta fiind un fel de percepție umană - dar este cumva că într-un fel ești acolo și într-un fel nu ești. Ești într-un fel în cameră dar, într-un fel, nu ești. Cam cum este și Pete aici, astăzi, dar el este de asemenea și cu mine, pe partea cealaltă, într-un fel în ambele. Iar doctorii - bum, bum, bum, trăgând în pieptul tău și înfigând ace în tine - iar tu ești cam în genul: “Doar lăsați-mă să plec.” 
Iar familia este adunată împrejur cu lacrimi, dar cu adevărat, să fim cinstiți, întrebându-se despre testament. (Adamus chicotește puțin) Edith, este adevărat. Se va întâmpla. Știți voi, asta este ceea ce fac oamenii, “Buuhuu - dar care-i treaba cu testamentul?”
Așadar...
LINDA: Hmmm. (Adamus chicotește)
ADAMUS: Ah! Bun. Deci Pete, privind în jos, aproape nerăbdător, așteptând să se elibereze corpul, și chiar înainte ca acesta să o facă, venind pe partea cealaltă realiză: “Această realitate este mult mai reală decât cea de pe partea cealaltă”. Desigur, eu am fost acolo. Desigur, alți Shaumbra, care au plecat înainte în acești ultimi opt-zece ani în mod special, au plecat pentru a face exact același lucru - să fie acolo, să fie acolo pentru alți Shaumbra care urmează să intre în iluminarea lor întrupată; să fie acolo deoarece este dificil să stai aici. Pete vă va spune asta imediat. Este foarte dificil. Și nu este deloc o rușine în a merge pe partea cealaltă. Nu există durere reală în moarte, dacă oricăruia dintre voi îi este frică de asta. Nu este ceva rău. Nu este deloc ca și cum Pete se simte incomplet. El se simte foarte, foarte complet.    
Și a realizat că acolo unde se află el acum nu este vorba de ascensiune. Poate nu se va mai întoarce pentru o nouă viață. Nu are nevoie. Nu este vorba despre ascensiune. De fapt, nu este vorba nici de iluminare cu adevărat, într-un fel. Este vorba doar de a fi în Eu Sunt. Iar Pete, grozav de fericit chiar acum de ambele părți ale vălului, ca să fie aici pentru fiecare dintre voi care alege să rămână (n.tr. în corp fizic). Iar dacă nu o faceți nu este nicio rușine în asta.
Pete s-a simțit deosebit de ușurat de corpul fizic. Corpul său fizic era o corvoadă pentru el, așa cum este pentru atât de mulți dintre voi. Dar mai mult decât orice, Pete s-a simțit ușurat de a se elibera de atât de multe din limitările minții omenești. 
Acum, mintea umană nu moare sau pleacă atunci când ființa se duce. Și, de fapt, chiar atunci când corpul moare, când corpul se oprește, mintea de fapt - porțiunea umană a conștiinței, mintea umană - de fapt continuă pentru o vreme. Nu se integrează imediat, în afara cazului în care o persoană este foarte conștientă. Este nevoie de puțin timp.
Pete a fost surprins că mintea era încă acolo chiar după ce corpul murise, încă sporovăia, iar el era cam în genul: “Ei bine, corpul este mort. Nu ar trebui ca mintea, nu ar trebui ca gândurile să se oprească?” Nu, ele pot continua. Pentru Pete, au fost doar câteva zile; pentru alții sunt ani - mulți ani - după aceea; pentru voi toți, pentru voi toți va fi ușor. Chestiile minții se vor opri imediat, deoarece voi ajungeți să înțelegeți ceva numit conștiință.
 
Unul dintre - Pete a avut câteva lucruri interesante de spus, și ar dori să vină la Shoud-uri destul de des - dar unul dintre lucrurile pe care el le-a realizat, și acesta a fost foarte profund, el a spus: “Trăiește viața din plin sau pleacă. Trăiește-o absolut din plin”, iar trecând dincolo, el a realizat că unul din lucrurile pe care le-a făcut în viața sa a fost să se rețină. Toți oamenii o fac în anumite grade.
  
Trăiți-o din plin. Trăiți-o fără să vă rețineți. Trăiți-o așa cum ați văzut în acest minunat video.* Aceasta este viața. Aceasta este viața.
* Referindu-se la melodia “Viva la Vida,” (n.tr. “Trăiască Viața” în română), interpretată de David Garrett și prezentată chiar înainte de channel.
Fără rețineri. “Nu contează”, mi-a spus Pete. “Nu contează ce cred alți oameni despre tine. Într-adevăr nu contează, pentru că judecata lor este fără sens. Și orice gândesc ei despre tine se bazează pe definiția lor despre ceea ce ei cred că ar trebui să fie și ceea ce ar trebui să fii tu. Trăiți viața absolut din plin. Nebunesc, dacă așa o numesc alții. Nu contează. Într-un mod iresponsabil - însemnând iresponsabil față de alți oameni. Responsabil față de sine, dar iresponsabil, indiferent (n.tr. fără a ține seama) de alți oameni. Trăiți-o din plin sau plecați.”
Și m-a rugat să punctez asta astăzi, pentru că el a plecat. El știa că nu trăia din plin și nu a simțit fizic sau financiar că ar fi putut. Astfel încât a plecat și apoi a fost fericit că a făcut-o, fericit că nu și-a mai cărat corpul pentru alți - câți - cinci, zece, douăzeci de ani.

Trăiește din plin sau pleacă
Trăiți-vă viața la întreaga ei plenitudine sau plecați. Aceasta este o chestie dură, pentru că cei mai mulți oameni vor spune: “Ei bine, voi încerca. Doar voi încerca și voi continua să merg.” Așa cum Pete a observat imediat, este patetic. Este patetic când continuați să mergeți în aceleași moduri vechi, chiar atunci când știți că există mai bine. Este patetic atunci când vă este frică să trăiți în întregime. Este patetic când trăiți mărunt, când trăiți meschin. Trăiți din plin sau plecați, exact cum a făcut el - sau plecați - pentru că, în cele din urmă, vă frustrați numai pe voi înșivă. În cele din urmă, într-un fel, într-adevăr vă judecați practic pe voi înșivă atunci când trăiți în mod fals, când trăiți mărunt.
Atunci apar înfricoșătorul și sacrul. Ceea ce faceți este sacru. Cu adevărat este. Dar este înfricoșător și acesta este lucrul la care poate nu v-ați așteptat atunci când ați intrat în toate acestea. Este înfricoșător deoarece corpul vostru se simte diferit uneori. Vă întrebați ce i se întâmplă acestuia, iar pentru Shaumbra în mod particular, aproximativ 99 de procente din ceea ce se întâmplă corpului vostru sunt ajustări ale intrării într-o stare de conștiință mai înaltă. Nu este ca și cum ați fi bolnavi. Vă veți îmbolnăvi, dar este un tip de eliberare și curățare. Și știu că se simte îngrozitor. Vă simțiți uneori ca și cum urmează să muriți. Intrați în mintea voastră: “Ce este în neregulă cu mine? Ce am făcut greșit?” Nimic. Este o ajustare. Iar dacă plecați, dacă corpul se detașează de voi, singurul lucru care se va întâmpla este că veți muri, și oricum veți muri. Așadar, haideți să râdem de asta. (Adamus chicotește dar nimeni altcineva nu o face) Eh, dur grup. (Adamus chicotește din nou) Ah! Atunci când puteți râde de moarte, într-adevăr v-ați depășit problemele legate de ea.
Dar este înfricoșător deoarece, chiar dincolo de moartea fizică, este mai înfricoșător ce se întâmplă aici sus (arată la minte). Corpului este, de fapt, mai ușor să-i faceți față decât la ceea ce se întâmplă aici sus. Iar lucrurile încep să se schimbe și devin ciudate și este derutant și înspăimântător și vă întrebați dacă faceți lucrul corect. De fapt, vă simțiți ca și cum deveniți paranoici. Nu sunteți cu adevărat, dar vă simțiți ca și cum ați fi, și simțiți ca și cum toate gândurile voastre sunt nebune. Nu mai funcționează niciuna dintre organizările minții, controalele, nu mai funcționează deloc niciuna din vechile șmecherii. Și apoi aceasta se simte disperată. Se simte foarte disperată. Ce veți face?  
Desigur, ce încercați să faceți este să vă întoarceți, să vă întoarceți înapoi, să vă întoarceți la ceea ce făceați înainte și știți că asta nu funcționează. Voi știți că nu funcționează.
Apoi vă simțiți ca și cum ați fi în acest abis întunecat, un vid cu nimic, și sunteți. Acesta este un loc dur în care să fii. Este într-adevăr un punct dificil, dar asta se întâmplă când ești pe cale să-ți cunoști propriul Sine cel mai bine. Nu voi înșivă ca persoane umane, dar asta se întâmplă arunci când ajungi să-l cunoști pe Eu Sunt. Acesta este momentul când descoperi, așa cum a făcut Pete: “Eu exist. Chiar și în acest nimic, Eu exist.” Asta-i tot.
Deci sacru, da; înfricoșător, foarte. Foarte. Iar lucrul interesant este că voi sunteți un grup rezistent, deoarece continuați să cereți mai mult (vreo două chicoteli). Și continuați să râdeți. Doi dintre voi au râs. Continuați să cereți mai mult. Este unul tare (n.tr. un grup), prietenii mei, dar vom avea o mică discuție în vreo două luni. Cred ca am menționat în câteva Shoud-uri din urmă că în 14 februarie vom vorbi și vom spune: “Unde suntem? Unde sunteți cu permiterea realizării iluminării voastre?” Și folosesc acele cuvinte cu foarte multă grijă - permiterea realizării. Nu este vorba de a lucra la ea.
Sinele vostru uman nu poate și nu ar trebui să încerce să o facă. Este permitere. Și cât vă străduiți cu asta, cum lucrați la asta, cât trudiți la asta și cât de frustrați deveniți. Este vorba despre a o permite.
Sună simplu, dar este înșelător, pentru că solicită încredere, a da drumul, a permite. A permite ce? Veți descoperi. Veți descoperi.
Așadar să respirăm foarte profund cu asta.

O întrebare
Am o întrebare. Vom avea nevoie de o tablă de scris aici, Linda cu microfonul. Este cel mai bun timp al meu...
LINDA: Oh-oh!
ADAMUS: …când avem întrebări și răspunsuri cu Shaumbra.
LINDA: Oh-oh!
ADAMUS: Da. Știu că îți place ca doar să stai și să mă asculți pe mine, dar vreau să primesc comentariul tău.
Așadar, o respirație foarte profundă. Întrebarea este, de îndată ce Linda este pregătită cu microfonul - și cer fără răspunsuri makyo aici. Că veni vorba, acesta este unul din celelalte lucruri pe care le-a menționat Pete, de îndată ce a trecut pe partea cealaltă: “Ohhh! Am avut o mulțime de makyo.” Și este ca și cum i-am spus - cu adevărat Pete? Într-adevăr? Daa. Și de fapt a spus ca unul dintre cele mai mari lucruri pe care îl puteți face este să vă dați seama de propriul makyo și să râdeți de el. Dați-vă seama de propriul vostru makyo. 
Bine, întrebare: care este lucrul cel mai mare de care vă îngrijorați în viața voastră umană de zi cu zi, ca ființă umană? Cel mai mare lucru pentru care vă îngrijorați în - ai vrea să scrii acestea? (către Tad) - în viața voastră umană de fiecare zi, grija care vă ia atât de mult timp și vă obsedează în viața voastră umană de zi cu zi?
LINDA: Și la mulți ani, Andy.
ADAMUS: La mulți ani, Andy (câteva aplauze). La mulți ani, și să fie mulți înainte.
ANDY: Care a fost întrebarea? (râsete)
ADAMUS: Îl transmiți prin channel pe Pete?! (mai multe râsete) Pentru ce te îngrijorezi cel mai mult? Ca sine uman al tău, în fiecare zi, pentru ce te îngrijorezi cel mai mult?
ANDY: Din nefericire, mă îngrijorez pentru bunăstarea altora. Și ajung la înțelegerea că este nevoie ca eu să mă preocup de mine însumi. 
ADAMUS: În regulă. Te îngrijorezi pentru alții. Și cât de mult din timpul tău petreci îngrijorându-te pentru alții?
ANDY: Jumătate sau mai mult.
ADAMUS: Ooh! Auuu! E nevoie de o altă întreagă viață. A te îngrijora pentru alții.
ANDY: Daaa!
ADAMUS: Daa! (ei chicotesc) Mm. Houston, avem o problemă (n.tr. Adamus glumește, folosind această frază din filmul Apollo 13). În regulă, bun. Dă-mi doar simțirea ta interioară, de ce faci asta?
ANDY: Am simțit că trebuia să salvez lumea.
ADAMUS: De la ce?
ANDY: Se dovedește că eu am nevoie să o salvez de mine (râsete).
ADAMUS: Bun. Îți voi da puțin ajutor la asta. O mulțime de timp petrecut îngrijorându-te pentru alții - o mare distragere pentru tine însuți. “Mă voi îngrijora pentru lume” - pfft, pentru ce, nu știu - “mă voi îngrijora pentru lume astfel încât să mă pot distrage pe mine însumi de la mine." Ooh, de fapt este o distragere creativă strălucitoare. Cât de mult ai ajutat lumea cu toată îngrijorarea? 
ANDY: Nu prea mult.
ADAMUS: (chicotind) Cât de mult ai stăvilit-o?
ANDY: Uh, cred că poate au fost câteva momente în care poate că am făcut asta...
ADAMUS: Nahh! Câtuși de puțin. Câtuși de puțin. Nu.
ANDY: Deloc?
ADAMUS: Oricum nu are niciun efect.
ANDY: Mulțumesc.
ADAMUS: Da, da.
ANDY: Scap de vină cel puțin, corect?
ADAMUS: Daa. Daa. Ei bine, vină sau cum ar spune cineva: “Geez! (n.tr. de la Isuse!) A fost o mulțime de timp și nu a dus nicăieri”. Deci, ar putea fi o vină în asta. Daa. În regulă.
ANDY: Daa.
ADAMUS: Grozav. Dar hai să spunem, care este acel mic lucru de care ți-ai dat voie să fii obsedat legat de tine însuți? Ce te îngrijorează - când îți oferi acel puțin timp de a te îngrijora de tine - ce te îngrijorează? 
ANDY: Bucuria mea din viitor.
ADAMUS: În regulă.
ANDY: Și făcând asta, desigur, elimin prezentul.
ADAMUS: Duh! Bun.
ANDY: Învăț! Învăț! (câteva chicoteli)
ADAMUS: Dar este distractiv într-un fel când realizezi asta. Știi tu, când poți râde de asta, este amuzant într-un fel. Este ca și cum (ai spune): “Oh, omule! Ia uite ce fac - mă îngrijorez pentru bucuria din viitor așa încât nu am niciuna acum. Viitorul nu vine niciodată. Nu am bucurie. În schimb, mă voi îngrijora pentru alții." (unele chicoteli)
ANDY: Foarte bine. Daa.
ADAMUS: Daa! Nu, și odată ce realizați asta, este de fapt mult amuzament, pentru că deodată nu mai sunteți prinși deloc în ea. Daa. Apoi este doar un joc.
ANDY: Și, apoi, lucrurile încep să se întâmple.
ADAMUS: Acestea o fac. Bun. La mulți ani.
ANDY: Mulțumesc.
ADAMUS: Daaa. Bine. Următorul. Ce te îngrijorează cel mai mult în viața ta omenească de zi cu zi? Pentru ce te îngrijorezi cel mai tare? Și, că veni vorba, vom încheia cu Pete. El vrea să-și împărtășească părerile. Știți voi, mori și dintr-odată ești filozof (râsete). El râde. Dă-i drumul. Ce te îngrijorează cel mai mult?
JANE: Pot avea două răspunsuri?
ADAMUS: (chicotind) Poți avea opt dacă vrei și abia ar acoperi asta.
JANE: Sănătate și bani.
ADAMUS: Sănătate și bani. Oh, bine, bine. Cât de mult din timpul tău petreci cu îngrijorarea pentru sănătatea ta?
JANE: Destul de mult...
ADAMUS: Cât de mulți bani cheltuiești pe lucruri...
JANE: Mulți!
ADAMUS: (chicotind) Acum avem o problemă de bani! Ha! Amuzant cum funcționează lucrurile astea - sănătate și bani. Ce se petrece cu adevărat aici?
JANE: Mă distrag pe mine însămi.
ADAMUS: Daaa. Daaa. De ce?
JANE: Deoarece este înfricoșător.
ADAMUS: Sănătatea ta sau distragerea?
JANE: Să trăiești.
ADAMUS: Daaa, este.
JANE: Să treci prin acest proces.
ADAMUS: Daaa. Trebuie să te întreb, ce te îngrijorează în legătură cu sănătatea ta? Vreau să spun, ce anume legat de sănătatea ta, te-ar face să te îngrijorezi? Ești bolnavă?
JANE: Nu (ei chicotesc).
ADAMUS: Vezi cât de mult sens are asta?
JANE: Ei bine, am multe...
ADAMUS: Ai fost vreodată cu adevărat, cu adevărat, cu adevărat, cu adevărat bolnavă? Vreau să spun: ca și cum ai muri mâine, atât de bolnavă?
JANE: Nu.
ADAMUS: Gripe, răceli?
JANE: Din când în când.
ADAMUS: Daaa, daaa. Ocazional.
JANE: Daaa.
ADAMUS: Varicelă, pojar?
JANE: Probabil.
ADAMUS: Daaa. Ceva legat de organele sexuale… nu, nu voi merge acolo (râsete). Nu. Așadar îmi spui că nu ai avut niciodată vreo problemă majoră de sănătate cu adevărat. Familia ta - sunt multe probleme de sănătate în familia ta?
JANE: Unii dintre ei au. Daaa.
ADAMUS: Nu mentale. Fizice.
JANE: Daaa.
ADAMUS: Daaa, în regulă. Însă orice lucru care iese cu adevărat în evidență...
JANE: S.M. (scleroză multiplă)
ADAMUS: …mai mult decât alții? S.M. În regulă. Ai S.M.?
JANE: Nu.
ADAMUS: În regulă, bine. Așa că petreci tot acest timp obsedată de asta (n.tr. sănătatea) și te costă mulți bani. Și, apoi, trebuie să continui să muncești la ceva ce nu vrei cu adevărat să faci pentru a avea bani să plătești obsesiile legate de sănătate, în așa fel încât să nu rămâi fără bani.
JANE: Da.
ADAMUS: Realizezi că asta nu are niciun sens?
JANE: Ei bine, am avut multe chestii ale corpului de-a lungul ultimilor cinci ani. Multă durere pe traseele nervilor (n.tr. ale sistemului nervos) și lucruri din acestea. Însă nu este ca și cum aș fi avut cancer...
ADAMUS: Ce au spus doctorii despre durerile sistemului tău nervos?
JANE: Ei nu știu niciodată ce este în neregulă.
ADAMUS: Oh! Isuse! Sunt un paranormal! Ah! Ce se petrece Jane?
JANE: Simptome ale ascensiunii?
ADAMUS: (Adamus chicotește) Sigur. Daaa...
JANE: Știi tu, cum ar fi cu piciorul meu. În ultimii doi ani și jumătate mă doare piciorul.
ADAMUS: Daaa.
JANE: Și indiferent ce fac, continuă să doară.
ADAMUS: Pur și simplu, fără să gândești, cu ce relaționează simbolic piciorul?
JANE: A merge mai departe. Da, știu.
ADAMUS: Să faci ce?
JANE: Să merg mai departe.
ADAMUS: Să mergi… doar să fii pe Pământ, să fii împământată!
JANE: Daaa, asta este adevărat.
ADAMUS: Daaa, stabilizată.
JANE: Temelia, daaa.
ADAMUS: Așadar ai acest întreg lucru care se desfășoară. Este un joc interesant, dacă nu te deranjează să spun asta - poate că te voi irita.
JANE: Deloc.
ADAMUS: Este un joc interesant. Vrei să ieși (n.tr. din el).
JANE: Da.
ADAMUS: Știu asta.
JANE: Da.
ADAMUS: Vorbim.
JANE: Da.
ADAMUS: Însă nu știi cum să o faci.
JANE: Da.
ADAMUS: În regulă. Astăzi vom intra în asta, însă nu o vei crede. Astăzi vom experimenta cu toții cum să ieșiți (n.tr. din asta). Vom merge dincolo, în acest întreg bon timpspațiu. Nu o veți crede la început.
JANE: În regulă.
ADAMUS: Și majoritatea dintre voi nu o vor face. Dar apoi, veți începe să realizați: „Oh, rahat! Dacă asta este singura ușă, voi trece prin ea. Dacă aceasta este singura cale de a trece dincolo, voi merge pe acea cale”, chiar dacă pare a fi o stradă cu sens unic care merge în direcția greșită, chiar dacă pare că treci prin acea poartă și te va conduce la nebunie. Dar ce înseamnă nebunia? Ce este nebunia? Voi intra în asta peste un moment, voi enerva oamenii cu adevărat.
În regulă. Îți pot spune asta chiar acum. Te voi privi în ochi - e întuneric acolo, deci trebuie să facem lumină - nu este nimic în neregulă cu tine din punct de vedere fizic. Sunt doar câteva dezechilibre minore ciudate, însă acestea, într-un fel, se ajustează singure. Nu este nimic...
JANE: Cum?
ADAMUS: Scuze.
JANE: Cum se ajustează acestea singure?
ADAMUS: Le lași. Permiți corpului să se ajusteze. Acesta o face. Corpul este mai inteligent decât mintea. Corpul este mai deștept decât mintea. Așa că doar permiți. Mereu sunt lucruri care nu merg bine în corpul cuiva din ziua în care s-a născut până în ziua în care moare. Există ceva ce se află în proces de ajustare. Sunt nivele chimice, nivele electromagnetice. Există dezechilibre între organe. Taci din gură, le lași să revină în echilibru și ele o fac. O fac în mod automat. Aceasta este frumusețea corpului. Însă trebuie să fii în stare să permiți și asta este înspăimântător, deoarece este ca și cum, ei bine, dacă nu ești în stare, știți voi, să-l supravegheați tot timpul pe acesta, ce ar putea merge greșit?
JANE: Mm hmm. Ar putea ajunge mai rău.
ADAMUS: Ei bine, de fapt, numai atunci când îi purtați de grijă corpului lucrurile pot merge rău și ajungi fără bani și luați toate aceste… de fiecare dată - una dintre aceste declarații de iritare - de fiecare dată când luați suplimente (n. tr. pastile cu suplimente alimentare), de fiecare dată când ajungeți obsedați de o terapie externă, în afară de ceva îngrijire a corpului, ceea ce cu toții aveți nevoie - un masaj; genul tău de muncă (spre Lara) - în afară de asta, de fiecare dată când faceți altceva - când luați pastile, când mergeți la aceste terapii ciudate, beți apă de cristal și tot restul acestor rahaturi - îi spuneți corpului vostru că nu aveți încredere în el. (Linda scoate un sunet de dezgust) Și corpul este atât de bun, atât de inteligent, încât va spune: „În regulă, mă voi juca împreună cu tine și voi ieși din echilibru deoarece te iubesc și asta pare să fie ceea ce vrei tu." Apoi, acestuia i se vor întâmpla mereu lucruri ciudate și capricioase. Și mergi la doctor și acesta spune: „Nu este nimic în neregulă cu tine”. Așa că mergi la alt doctor până când găsești unul care este dispus să spună: „Este ceva în neregulă cu tine”, dar nu este cu adevărat! Așa că este un lucru ciudat.
Aș putea să te întreb, dragă Jane?
JANE: Da.
ADAMUS: Ești gata - vreau să spun: cu adevărat gata, cum ar veni, nebunește de gata, cum ar fi furios de gata - să ieși din asta?
JANE: Da!
ADAMUS: Sau este în regulă (așa)?
JANE: Nu, nu este în regulă.
ADAMUS: În regulă. Și ești gata, într-un fel ca și cum nimic altceva nu contează - cam în genul lui Pete care râde și se uită la tine chiar acum - ești gata să trăiești sau să pleci? Să trăiești sau… (Linda reacționează) Ce?! Să trăiești sau să pleci. Vreau să spun doar să părăsești clădirea, să părăsești Crimson Circle (câteva râsete) Trebuie să întreb asta - ești gata să trăiești sau să pleci? Ești deja în acel punct?
JANE: Da! Mă întreb pe mine însămi tot timpul.
ADAMUS: În regulă.
JANE: Și sunt gata să trăiesc.
ADAMUS: Daaa.
JANE: Doar nu știu cum să o fac.
ADAMUS: În regulă. Vom merge acolo. Vom merge acolo. Și vei spune: „Oh, asta - nu. Nu va funcționa”, și apoi, vei realiza că o face. Daaa. Se va simți puțin straniu la început. Va face corpul tău să se simtă cu adevărat ciudat.
JANE: Grozav (râsete).
ADAMUS: Ei bine, apoi râzi de corpul tău. Ha, ha, ha, ha, ha! Știi, cu adevărat, este foarte important să râzi când ai aceste lucruri fizice care se petrec. Atunci când ești în acel punct, atunci când poți râde de tine însăți, chiar în mod fizic, atunci ești acolo. Ești gata pentru iluminarea întrupată. Însă când acel corp este marele monstru ce te face să fii anxioasă și te distrage, atunci nu ești gata pentru iluminarea întrupată.
Bun, încă vreo doi aici. Da. David?
DAVID: Da.
ADAMUS: Despre ce te îngrijorezi la nivelul omenesc de zi cu zi?
DAVID: Energia mea vitală.
ADAMUS: Energia vitală… oh, cum este aceasta?
DAVID: Ei bine, e aiurea și sincer, nu am trăit. Am fost… daaa.
ADAMUS: Energia vitală, vrei să spui (ești) fără energie?
DAVID: Da.
ADAMUS: Leneveală toată ziua?
DAVID: Da.
ADAMUS: Daaa. Abia ai reușit să-ți ridici energia ca să vii la Shoud?
DAVID: Nu, asta-i...
ADAMUS: Asta-i una bună.
DAVID: Asta-i una bună.
ADAMUS: În regulă, bun.
DAVID: Daaa.
ADAMUS: Dificultăți doar în a merge la cumpărături?
DAVID: De fapt, mă bucură cumpărăturile.
ADAMUS: În regulă. Dificultăți în a ieși la o masă bună, la un restaurant bun?
DAVID: Mă bucur să ies.
ADAMUS: Ei bine, uau! Care este problema aici?! (multe râsete)
DAVID: Știi, eu… dar nu, nu o fac atât de des. (Adamus chicotește) Și...
ADAMUS: De ce nu o faci atât de des?
DAVID: Ei bine, treaba cu banii.
ADAMUS: În regulă. Asta este ciudat.
DAVID: Ceea ce este rahat, știu.
ADAMUS: Daaa, este. Este. Știi, de fapt ai putea lua o masă bună la… Cauldre îmi spune Taco Bell (participanții spun „Ehh”) Nu? Oriunde în afara acestui loc, însă, e în regulă.
Ce aud, David - și asta este valabil pentru voi toți și Pete este foarte mult parte din toate acestea - atunci când faci ceva ce-ți place să faci, energia se întâmplă să fie acolo. Însă, de multe ori, nu știți ce vă place să faceți cu adevărat. De multe ori vă limitați pe voi înșivă, deoarece spuneți că este vorba despre bani și nu este.
DAVID: Corect.
ADAMUS: Este într-un fel ca și cu problema lui Jane - sănătate și bani. Acestea merg mână în mână. Cheltuiești mult pentru sănătate așa că nu mai sunt bani, deoarece totul este… și, apoi, ea trebuie să meargă la serviciu și să facă toate astea. Asta este nebunie. Vreau să spun: asta este cu adevărat nebunie, însă știți ceva? În fiecare zi, miliarde de oameni - cam aproximativ șase miliarde - peste tot în lume, se trezesc și fac numai lucrurile despre care vorbim. Însă ei nu pot vorbi despre asta deoarece nu o realizează, și nu râd de asta, pentru că sunt foarte prinși în ea. Dar noi suntem acolo unde putem vorbi și putem râde de asta.
Te-am verificat, dacă nu te deranjează, am făcut o mică examinare în timp ce vorbeam.
DAVID: Mulțumesc.
ADAMUS: Daaa. Și...
LINDA: Ohhh! (râsete) Ce?!
ADAMUS: A fost o examinare a energiei.
LINDA: Ce?!
ADAMUS: Și a fost… (râsete)
LINDA: Eeiiii!!
ADAMUS: Nu te deranjează. Puțină...
DAVID: Nu, de fapt...
ADAMUS: …o examinare energetică non-intruzivă. Nivelul energiei tale este bun. Este bun. Cu adevărat nu este nimic în neregulă cu aceasta. Este - oh, și Linda, scrie notițe - este pasiunea. Este pasiunea. Și, pentru atât de mulți dintre voi, este ca și cum sunteți prinși în acea zonă de mijloc, știți voi, trăiți o viață care e cam aiurea, trăiți o viață inumană și vă întrebați de ce vă doare corpul, unde este energia voastră și de ce sunteți faliți. Prietenii mei, asta nu are niciun sens, deloc, și voi o știți.
DAVID: O știu.
ADAMUS: Și poți râde de asta și este într-un fel...
DAVID: Ha, ha, ha!! Destul!
ADAMUS: Și este într-un fel amuzant. Și pa-... vreau să refacem Pasiunea noastră. Știu, școala de Pasiune a fost original făcută de Tobias. Putem face Pasiunea în două, poate trei sesiuni.
LINDA: Ai o pasiune să refaci tot ce a făcut Tobias.
ADAMUS: Absolut (Linda chicotește). Însă aceasta este una din probleme chiar acum, pasiunea. Când vă pedepsiți printr-o viață despre care știți că este psihotică - nu a voastră, ci lumea este psihotică - când nu este în regulă, dar nu știți cum să ieșiți din asta, vă va epuiza banii, energia,  pasiunea voastră, bucuria voastră și tot restul acestora. Așa că haideți să refacem asta. Daaa. În regulă.
DAVID: Mulțumesc.
ADAMUS: Pentru Shaumbra. Daaa.
DAVID: Mulțumesc.
ADAMUS: Și, acum, voi enerva cu adevărat pe cineva de aici - pe Linda.
LINDA: Haaah! De ce sunt eu pe radarul tău?!
ADAMUS: Deoarece va fi un curs gratuit.
LINDA: (urlând) Ohhhh!
DAVID: Ieiii! (participanții încurajează și bat din palme, Linda râde cu glas tare) Daaa! În regulă!
ADAMUS: În regulă.
LINDA: Oh! Nu avem nimic mai bun de făcut! Haideți să o facem!
ADAMUS: Nu avem nimic mai bun de făcut.
LINDA: Haideți să o facem! (ea continuă să chicotească)
ADAMUS: Este o idee foarte mare. Este un ceva atât de mare care este parte din voi toți. Mă uit împrejurul sălii. Încerc să nu arăt către cineva anume, însă acest întreg lucru al - Jane, tu ai exprimat-o atât de bine - știți voi: „Mă îngrijorez de sănătatea mea și mă îngrijorez pentru bani”, dar apoi, trebuie să mergeți la serviciu și acesta vă ia bucuria și pasiunea. Acesta este Shoud-ul lui Pete în atât de multe feluri. Trăiește bine sau pleacă. Asta-i tot. Asta-i tot. Și suntem în acel punct, și asta este bine - pentru mine. Pentru voi, e aiurea. Este dur (râsete). Trăiește sau pleacă. Trăiește măreț, trăiește vast, trăiește bine. Trăiește cu stil sau pleacă. S-a redus la asta, deoarece această altă cale nu mai merge atât de bine.
În regulă, încă doi. Repede, repede, avem atât de multe de făcut astăzi. Da. Ahhh!
TIFFANY: Oooh.
ADAMUS: Te-am prins, nu-i așa?
TIFFANY: Dap.
ADAMUS: Te-ai gândit că te ascundeai acolo în spate.
TIFFANY: Corect, într-un fel.
ADAMUS: Daaa, daaa, daaa.
TIFFANY: Nu mi se permite să-mi folosesc makyo-ul meu, corect?
ADAMUS: Daaa. Nu, nu.
TIFFANY: În regulă. Îm...
ADAMUS: Poți să faci orice vrei, totuși.
TIFFANY: Știi tu, este ziua Shoud-ului. Ajung aici și sunt ca și cum nu mă îngrijorez de nimic. Stau aici și toate… totul iese cu adevărat bine.
ADAMUS: Sigur.
TIFFANY: Vreau să spun: cu adevărat, cu adevărat bine.
ADAMUS: Daaa.
TIFFANY: Așa, dar apoi...
ADAMUS: Așa era înainte să fi ajuns aici sau când ai ajuns aici?
TIFFANY: Nu. Nu, în ziua Shoud-ului realizez cât de măreț este totul.
ADAMUS: Ar trebui să facem asta mai des.
TIFFANY: Daaa, în fiecare zi. (Adamus chicotește). În fiecare zi. Nu, sunt sinceră, deoarece stau aici și tu pui întrebarea. Este ca și cum nu mă îngrijorez de niciun blestemat de lucru. Totul este al naibii de grozav. Și totuși...
ADAMUS: Totuși.
TIFFANY: Și totuși...
ADAMUS: Totuși.
TIFFANY: …asta nu este adevărat mereu.
ADAMUS: În regulă. Spune-mi lucrurile atunci...
TIFFANY: Însă este într-un fel jenant și nu vreau cu adevărat să vorbesc despre asta.
ADAMUS: Oh, daaa, daaa. Deci cum ar putea fi oricine jenat de Shaumbra care se uită, din toată lumea? (câteva chicoteli)
TIFFANY: Este puțin stânjenitor.
ADAMUS: Lasă-mă să o spun altfel. Când cineva este cu adevărat deschis și sincer, fiecare o simte și asta ajută pe fiecare.
TIFFANY: Adevărat.
ADAMUS: Așa că uită-te ce faci ca să salvezi lumea.
TIFFANY: Este o poveste adevărată. În regulă.
ADAMUS: Oh! Aceea a fost problema altcuiva, nu a ta (câteva chicoteli).
TIFFANY: Așadar, adevărul este că, atunci când intru în îngrijorarea aceea cu adevărat stupidă, obsesivă, este vorba despre îmbătrânire.
ADAMUS: Ce este greșit în asta?
TIFFANY: Vreau să fiu veșnic tânără și frumoasă.
ADAMUS: Bine, însă aceea nu este, vreau să spun, de ce este acea… Am crezut că ne vei spune ceva...
TIFFANY: Nu am nicio idee de ce.
ADAMUS: …cu adevărat  apetisant.
TIFFANY: Nu știu de ce este important.
ADAMUS: Vreau să spun, este vorba doar de îmbătrânire?
TIFFANY: Daa!
ADAMUS: Așadar, ce faci legat de această chestiune cu îmbătrânirea?
TIFFANY: Ei bine, încerc doar să rămân tânără în orice fel pot.
ADAMUS: Cum faci asta?
TIFFANY: Mă simt tânără.
ADAMUS: Cum faci asta?
TIFFANY: Umm…
ADAMUS: “Sunt tânără, sunt tânără, sunt tânără.” (Adamus chicotește)
TIFFANY: Am grijă de pielea mea și alerg și fac yoga.
ADAMUS: În regulă.
TIFFANY: Și mă joc.
ADAMUS: Mda.
TIFFANY: Deci mă simt tânără. Deci este stupid.
ADAMUS: Pot să fiu foarte deschis cu tine?
TIFFANY: Te rog.
ADAMUS: Nu (Adamus chicotește).
TIFFANY: Te rog.
ADAMUS: Însă te abuzezi pe tine însăți.
TIFFANY: Uh huh.
ADAMUS: De ce?
(ea face o pauză)
Vreau să spun, chiar și mental...
TIFFANY: Pentru un oarecare motiv eu...
ADAMUS: Auto-abuz mental, cea mai mare chestiune.
TIFFANY: Mda.
ADAMUS: Dar o faci uneori, apoi o faci în alte feluri, dar de ce?! Bum! Bum! Bum! Bum!
TIFFANY: Cred că este doar un obicei. Sunt de acord cu tine, este abuziv.
ADAMUS: Bine. Dar voi evidenția...
TIFFANY: Cel puțin găsesc asta fiind tot timpul mai ilar (n.tr. vesel; termenul din engleză este hilar, care există și în limba română, însă cuvântul românesc este ilar).
ADAMUS: Bun. Bun. Cel puțin râzi de asta...
TIFFANY: Daa. O fac.
ADAMUS: …înainte  de a te lovi pe tine însăți (Adamus chicotește).
TIFFANY: O fac. O fac. Și după cum spuneam, în ziua Shoud-ului, vin și sunt - totul este minunat. Adică, mă uit la tot - și fac bani. Mă distrez. Fac doar munca pe care vreau să o fac. Am toți acești prieteni minunați.
ADAMUS: Daa.
TIFFANY: Vreau să spun că totul este minunat.
ADAMUS: Și ce spui de anxietate (n.tr. neliniște), aproape de depresie uneori? De unde apare aceasta? De ce este ea acolo? De ce abuzul este acolo?
TIFFANY: Cred că este deoarece trebuie să am de-a face cu alți oameni (râsete, în special din partea Lindei). Dacă aș fi doar eu și prietenii mei, atunci ar putea fi ușor.
ADAMUS: Daa.
TIFFANY: Însă ceilalți oameni spun lucruri și gândesc lucruri și fac chestii și apoi eu devin puțin, devin puțin…
ADAMUS: Dacă nu te superi, nu o să iau în considerare acel răspuns.
TIFFANY: În regulă.
ADAMUS: Este o scuză foarte bună, însă - ceea ce vreau eu să spun e că ce spui tu este doar parțial adevărat, alți oameni pot cu adevărat să-ți ia energia - dar eu văd că cele mai întunecate momente ale tale sunt cele în care ești cu tine însăți. Ca și cum...
TIFFANY: Bine. Cum opresc aceea?
ADAMUS: Bună întrebare (ea chicotește).
TIFFANY: Sunt pregătită.
ADAMUS: Oh, vrei ca eu să răspund!
TIFFANY: Daa.
ADAMUS: Ah. În regulă.
TIFFANY: Daa. Vreau ca tu să primești...
ADAMUS: O să ajung și acolo în curând, însă vreau să realizezi că tu, ca atât de mulți, faci acel pas înainte și apoi te bați pe tine însăți și te simți vinovată pentru că ai făcut un pas în față. Nu are sens. În regulă? Asta este ceva psihotic.
TIFFANY: Mm hmm.
ADAMUS: Bun. Mulțumesc. Și îți mulțumesc pentru deschiderea ta.
TIFFANY: Mulțumesc.
ADAMUS: Încă unul și apoi Pete.
LINDA: Încă unul.
ADAMUS: Da
LINDA: În regulă.
ADAMUS: Avem toate aceste îmbătrâniri frumoase. Deci, chiar nu este vorba despre îmbătrânire. Sunt multe alte lucruri. Da.
SAMUEL: Da. De ce mă îngrijorez?
ADAMUS: Da.
SAMUEL: Eh. Cum primesc și cum sunt primit, des.
ADAMUS: Foarte bine. Excelent.
SAMUEL: Și...
ADAMUS: Și… mergi mai departe.
SAMUEL: Ei bine, mă pot raporta la cum s-a încheiat răspunsul anterior, de a face un pas înainte și a găsi anxietatea în asta, și apoi a mă bate puțin pe mine însumi pentru aceasta.
ADAMUS: Daa. Și până la urmă, într-un fel, este vorba cu adevărat despre cum tu te primești pe tine însuți...
SAMUEL: Daa.
ADAMUS: …văzând-o prin ochii altora.
SAMUEL: Daa, daa.
ADAMUS: Daa. Și cum te descurci cu asta?
SAMUEL: În ultima perioadă, nu prea bine. Eu...
ADAMUS: (chicotind) Bun. Vorbesc serios. De ce? De ce nu funcționează asta prea bine?
SAMUEL: Umm...
ADAMUS: Dacă trebuie să spui cum te-ar defini alți oameni, ce cuvinte ai folosi?
SAMUEL: Cum mă definesc alți oameni?
ADAMUS: Daa, daa.
SAMUEL: Independent.
ADAMUS: Daa. Asta e una rea. “Oh acel afurisit tip independent.” (câteva chicoteli) Ce altceva?
SAMUEL: Inteligent.
ADAMUS: “Ughh! Tipul crede că este atât de deștept.”
SAMUEL: Daa. Vreau să spun, că tu mimezi procesul și modul în care folosesc asta împotriva mea.
ADAMUS: Oh, absolut. Daa.
SAMUEL: Daa.
ADAMUS: Și ce altceva?
SAMUEL: Amuzant.
ADAMUS: Amuzant. Ei folosesc aceasta ca fiind ceva negativ?
SAMUEL: Nu. Nu spun că astea sunt lucruri negative.
ADAMUS: În regulă. Cum te percept ei pe tine, bine.
SAMUEL: Daa. Aceasta a fost întrebarea, corect?
ADAMUS: Ești amuzant?
SAMUEL: Uneori râd de mine (râsete).
ADAMUS: Bun.
SAMUEL: Daa, daa.
ADAMUS: Ce altceva? Mai este încă una aici înăuntru, cum crezi că te percep oamenii pe tine.
SAMUEL: Puțin ridicol, poate.
ADAMUS: Ridicol.
SAMUEL: Daa, sau insensibil.
ADAMUS: Daa.
SAMUEL: Daa.
ADAMUS: Insensibil sau poate nerealist.
SAMUEL: Daa, daa.
ADAMUS: Daa. Nerealist. Și în ce domeniu lucrezi, prietene?
SAMUEL: Chiar acum, sunt consultant în vânzări, având de-a face cu clienți și cu visele lor.
ADAMUS: Ia te uită. Mulțumesc.
SAMUEL: Știi tu.
ADAMUS: Deci, însă asta se leagă perfect aici. Așadar modul în care percepi cum te percep ei pe tine este inteligent, ceea ce ei ar numi ca fiind arogant; haios, ceea ce ei ar numi, un simț al umorului distorsionat, cam nebunesc. Independent, însemnând...
SAMUEL: Că nu dau doi bani.
ADAMUS: Daa, daa, daa.
SAMUEL: Daa.
ADAMUS: Daa. Este vorba numai despre tine și nimic altceva.
SAMUEL: “Ce va face acest tip pentru mine?” Daa.
ADAMUS: Daa, daa. Și iată-te aici, făcând o muncă foarte creativă, având de-a face cu visele oamenilor, care este cu adevărat… munca pe care o faci, se referă până la urmă la visele tale.
SAMUEL: Daa.
ADAMUS: Însă tu folosești platforma muncii pe care o faci, oferindu-le consultanță asupra patentelor potențiale și drepturi de autor, deoarece chiar îi folosești pe ceilalți pentru a te percepe pe tine însuți.
SAMUEL: Daa.
ADAMUS: Și poți să-ți vezi propriile vise prin visele lor.
SAMUEL: Daa.
ADAMUS: Este o setare frumoasă.
SAMUEL: Uh huh.
ADAMUS: Dar ce se întâmplă dacă te oprești din a-i mai folosi pe ceilalți pentru a te percepe pe tine însuți?
SAMUEL: Acela este gândul înfricoșător. Nu ajung prea departe cu asta.
ADAMUS: Daa. Daa. În regulă.
SAMUEL: Sau o fac și devine repede o chestie foarte mare. Devine, cumva, din afara razei mele de acțiune în momentul prezent.
ADAMUS: Corect, este mai ușor să te vezi pe tine prin ochii altora.
SAMUEL: Daa.
ADAMUS: Alți oameni sunt oglinzi extraordinare pentru tine însuți, deoarece vei vedea imediat dacă, știi tu, ai cumva un oarecare miros urât sau ei râd de tine? Sunt ei atrași înspre tine sau respinși de tine? Și asta oferă un fel de măsurătoare: “Ar trebui să fiu atras de mine însumi sau sunt ofensat de mine însumi?”
SAMUEL: Daaa.
ADAMUS: Este foarte obișnuit. Mulțumesc. Mulțumesc.
Și, în final, Pete. Ai vrea să-i înmânezi microfonul lui Pete? Pete, răspunsul tău pentru aceasta. Care este lucrul ce te-a îngrijorat cel mai mult? (Linda pune microfonul pe scaunul gol al lui Pete) În regulă, mulțumesc. Acesta a fost un răspuns bun și dacă ai vrea să-l pui pe tablă. Deci… (râsete, Tad scrie “Nimic”) Oh! Pete spune: poate ar trebui să zic asta cu voce tare. Nu l-ați putut auzi pe Pete? (Cineva spune: “Nu”) Puțin mai tare, Pete.
(puțină pauză)
Nu, asta nu funcționează Pete. Răspunsul lui Pete este că s-a îngrijorat cel mai mult dacă face  lucrurile corect (sau nu). Aceasta a fost cea mai mare îngrijorare a lui: ”O fac eu corect?” - în ochii altor oameni sau cum te vezi pe tine însuți prin intermediul altor oameni. ”O fac eu corect” în termeni de ”Mă controlez eu suficient pentru a-mi menține sănătatea și finanțele?” În termeni de ”O fac eu corect”, sau de asemenea, “Ce fac eu greșit? Nivelul energiei mele este scăzut. Ce fac eu greșit?” Iar apoi încerci să-ți gândești drumul printre toate acestea și nu funcționează. Nu funcționează. Și la asta se referă Pete când spune: “ Trăiește bine sau pleacă.” Asta-i tot.
El a petrecut, așa cum mulți dintre voi ați petrecut, o cantintate imensă de timp îngrijorându-se ”O fac eu corect,” fie că este spiritualitate, fie că este meseria voastră, fie că este sănătatea voastră, fie că este îmbătrânirea sau orice altceva. “O fac eu corect?”
Nu există corect. Nu mai există, nu pentru voi. Poate că există corect și greșit pentru oameni în general, dar voi ați ajuns în acest punct și nu mai este nimic legat de corect sau greșit. Este un lucru foarte dificil, deoarece mintea voastră va striga din răsputeri. Mintea voastră aproape că va insista, deoarece este obișnuită cu viața bazată pe judecată, pe corect și greșit.
Ajungeți în acest punct și este unul foarte frustrant. Vreți să o faceți corect. Vreți să faceți atât de multe lucruri corect. Vreți acest lucru numit iluminare sau realizare întrupată, pentru că știți că este acolo. Însă nu știți dacă o faceți corect sau nu. Și apoi, există acea tentativă disperată a omului de a încerca să o facă corect. Nu poate (n.tr. face corect) și vreau să vă amintiți acel punct până când este foarte realizat în voi. Nu poate. Omul nu poate, deloc.
Majoritatea oamenilor își petrec întreaga lor viață încercând să facă mai bună viața micului lor om. Se roagă la dumnezei pentru a avea o viață mai ușoară. Nu se roagă deloc la Dumnezeu pentru iluminare, pentru realizare, pentru claritate; se roagă doar pentru ceva mai mulți dolari (bani) de cheltuit pentru a merge la puțin mai mulți doctori. Se roagă ca ceva mai mulți oameni să îi placă puțin mai mult. Se roagă pentru o viață mai ușoară. Și, prietenii mei dragi, aceasta nu se va întâmpla. Nu se va întampla și spun asta cu un zâmbet mare.

Viața Umană
Viața este cu adevărat un chin (n.tr. expresia folosită de Adamus, tradusă ad literam, înseamnă o durere în fund) (câteva chicoteli). Viața umană este cu adevărat un chin și de aceea m-am avântat acum în tirada mea “ O să enervez mulți oameni”.
Viața umană este inumană. Chiar este. Viața și oamenii au ajuns în punctul de a fi patetici. Patetici, cu adevărat trist, iar Pete, dacă nimeni altcineva, el dă din cap si spune: “Da”, pentru că el realizează. El este unul proaspăt, tocmai a trecut dincolo (câteva chicoteli) și realizează că există toată această discuție - “Oh, ar trebui să iubim viața. Ar trebui să iubim alți oameni.” La naiba cu asta. Vorbesc serios, chiar la naiba cu asta, pentru că ceea ce văd în mod constant sunt oameni care încearcă din greu și din ce în ce mai disperați să-i facă viața micului om egoist puțin mai bună. Și voi știți că asta nu funcționează.
Voi ați ajuns dincolo de acel punct în care spuneți: ”Eu doar voi curăța cutia mică în care trăiesc. Voi încerca să o fac mai ordonată. Mă voi face mai fericit. Voi continua să particip la cursuri pentru fericire și voi lua pastile pentru fericire.” Nu funcționează. Se ajunge la un punct în care realizați că viața este cu adevărat patetică.
Viața ar trebui să fie o experiență, însă aceasta a dispărut cu adevărat de mult din viață, pe această planetă pentru oameni. Viața poate fi o experiență incredibil de frumoasă, însă, a dispărut de mult de pe această planetă. Oamenii suferă, oamenii o iau razna și asta va continua. Vreau să spun că în anii ce vor urma, o veți vedea din ce în ce mai des. Ei o vor lua razna, pentru că viața a devenit inumană. Viața a devenit - ei bine, imaginați-vă asta.
Mergi la grădina zoologică pentru restul zilei și te gândești, “Aceasta va fi o experiență extraordinară în grădina zoologică și voi vedea diferitele animale. Voi cumpăra câteva animale împăiate pentru a le lua acasă, voi mânca mâncare de acolo și vată de zahăr și floricele și suc și toate acelea.” Este o zi distractivă. Mergi la grădina zoologică și începi să te minunezi peste tot. Te duci la casa maimuțelor și la cușca leilor și vezi elefanții. Devii atât de prins în ceea ce faci încât uiți că ești la grădina zoologică. Uiți că ai mers acolo pentru a avea o experiență, pentru a o vizita. Și destul de curând lumea de afară, realitatea, realitatea adevărată se estompează. Ai uitat. Acum ești prins în grădina zoologică și foarte curând te afli într-una din acele cuști. Și foarte curând ești blocat. Ești prins. Foarte curând stai în cușcă și observi că vin oameni la tine și te batjocoresc, te privesc, iar apoi, foarte curând mârâi la ei (câteva chicoteli).
Ești atât de prins în cușca ta din grădina zoologică, iar ceea ce faci este că încerci să cureți cușca și te rogi pentru o mâncare puțin mai bună. Te rogi pentru puțin mai multă căldură în nopțile friguroase. Te rogi pentru puțin mai multă companie din partea altora care sunt încuiați în cușcă cu tine. Ai uitat că aceasta nu este realitate. Ai uitat că asta nu este real. Dar tu insiști asupra ei. Lucrezi la ea. Încerci să fii un animal închis, mai bun, în grădina zoologică. Încerci să fii puțin mai deștept decât câteva dintre celelalte animale. Încerci să nu îmbătrânești în grădina zoologică. Încerci să fii o maimuță foarte drăguță în grădina zoologică. Ai uitat că nu aparții acelui loc. Și, mai rău decât atât, este că toți ceilalți din jur, au uitat de asemenea.
Este psihotic. Vreau să spun, este cu adevărat psihotic. Adevărata psihoză nu o reprezintă oamenii care încearcă să fie independenți, nu voi, nu aceia care spun: “Aceasta nu este în regulă.” Cei care sunt psihotici sunt cei care încearcă să își facă cușca din grădina zoologică puțin mai bună, și nu este vorba de voi.
Așadar prietenii mei, sunteți în această dilemă, iar dilema este blocată, într-un fel chiar în acel loc din mijloc. Viața, viața în vechiul mod, care era psihotică, este psihotică. Este o lume inumană chiar acum. Doar șlefuirea marginilor - pretinzând că suntem cu toții fericiți, pretinzând că viața va fi mai bună mâine - aiurea. Nu funcționează, iar voi știți asta. Sunteți în acel punct.
Sunteți în acel punct al - pe de altă parte nu este un punct rău - în acel punct, aproape de colaps. “Ce urmează? Unde mergem de aici în această lume nebună, psihotică, patetică?”
Vor fi aceia care vor spune: “Ohh! Adamus vorbește de rău oamenii. Noi iubim oamenii. Vom face un cerc pentru rugăciune în aceasta seară cu lumânări și incantații.” O faceți înăuntrul cuștii voastre. O faceți înăuntrul grădinii zoologice și nu este real. Și nu o puteți face. Vă veți simți mai bine până mâine dimineață sau poate în următoarea zi, apoi veți fi exact înapoi unde erați.
Ei vor spune: “Lui Adamus nu-i plac oamenii. Adamus este atât de arogant.” Nu. Știu, vă simt durerea. Vă simt starea că veți exploda, știu că vă simțiți de parcă nu știți dacă mai vreți să rămâneți sau să plecați. Asta este cel mai rău, așa cum v-ar spune Pete.
Trăiți bine sau plecați, altfel o veți lua razna. Nu veți fi doar oameni nebuni din punct de vedere mental, aceasta până la urmă va trece, ci va fi nebunie sufletească. Vreau să spun, nebunie profundă. Nu vreți asta;  mă refer la nebunie ca în Leul Roșu și nu este nevoie deloc de aceasta.
Această lume este psihotică. Nu vorbesc rău despre oameni, persoane. Oamenii sunt bine, dar ei cred în aceste lucruri. Ei cred în iubire. Ei vorbesc despre iubire, iar ceea ce văd la atât de mulți, este nevoie. Vorbesc despre acte de caritate, iar ceea ce văd la atât de mulți este vinovăție. Ei vorbesc despre fericire și tot ce văd este morcovul din fața calului, care-i ajută să treacă peste încă o zi. Ei vorbesc despre religia lor și despre dumnezeii lor, însă tot ceea ce văd este control. Ei vorbesc despre progres însă tot ceea ce văd este distragere. Ei vorbesc despre a face ceea ce este corect pentru binele tuturor însă tot ceea ce văd este că încearcă să adune mai mult pentru ei înșiși.
Sunt puțin ofticat pe oameni? Nu, iubesc oamenii. Îi iubesc. Am fost unul. Spun că sunt (unul), am fost, deoarece, am fost acolo și încă sunt. Încă rezonez cu asta. Încă îmi radiez partea umană pe unde merg, dar de asemenea, am ieșit din grădina zoologică. A fost nevoie de 100000 de ani. V-am spus vreodată povestea? (râsete, cineva spune: “Eu nu am auzit-o” și Spune-o”) Spune-o, te rog. Filmul din aceste zile, filmul pe care David,  dintotdeauna a vrut să îl facă. Filmul “Saint Germain și ai lui 100000 de - Ani în Cristal.” Ah, ar fi un film minunat. Și cine va juca în el? Cineva - Cauldre spune: Robert Downey, Jr. Da.
Așadar 100000 de ani, stând într-un cristal. Acela este filmul. Iar apoi, într-o zi, “Oh, eu m-am băgat singur aici, eu mă pot scoate de aici.” Și acesta este filmul. Durează cam cinci minute să fie făcut. Știți voi, asta este! (Adamus chicotește)
Da, sunt puțin supărat chiar acum pe omenire, deoarece aceasta a devenit atât de blocată. Comunicaţiile au ajutat pe de o parte la libertatea şi independenţa oamenilor, dar ştiţi ce s-a întâmplat? Cu toată tehnologia măreaţă, comunicaţiile, conexiunile globale şi toate celelalte asemănătoare, oamenilor le-a plăcut un scurt moment de puţin mai multă libertate şi, apoi, au luat această tehnologie şi acele comunicaţii şi toate celelalte şi s-au scufundat şi mai adânc în cuşca lor de la grădina zoologică. Ei au folosit chiar acel lucru, care ar fi putut să le ofere eliberare şi mai multă libertate pentru această lume şi l-au folosit acum pentru şi mai multă psihoză, devenind blocaţi.
Voi vă aflaţi într-un loc amuzant - ha ha ha - amuzant, pentru că sunteți chiar în mijlocul acestora. Aveți această gravitaţie împingându-vă în fiecare zi și în fiecare moment şi, totuşi, ştiţi că nu este reală. Știţi că există ceva mai mult. Sunteţi interesanţi deoarece, pe cât de dure au fost lucrurile, voi încă vreţi mai mult. Şi veţi insista în această privinţă şi tocmai de aceea vă iubesc. Veţi continua să insitaţi până când veţi ieşi din asta, până când veţi merge afară din cuşcă şi din grădina zoologică şi veţi putea râde de asta.
Apoi, odată ce se întâmplă asta, dragii mei prieteni, lucrurile de care vă îngrijoraţi aici, odată ce treceţi dincolo de ele, mergeți în afara grădinii zoologice, staţi în afara porţilor şi râdeţi la ele, realizaţi că aceasta a fost doar o experienţă; mergeți afară, apoi, în acel punct, vă puteți întoarce oricând şi niciodată nu veţi mai fi blocați din nou. Niciodată nu veţi mai fi atraşi înăuntru de gravitaţia grădinii zoologice şi de cuşcă şi de orice altceva, din nou. Niciodată.
Atunci, dragii mei, procesul de îmbătrânire încetează, într-un fel, deoarece voi deveniţi fără timp în acel punct. Dar nu vă puteţi gândi calea prin aceasta dintr-un punct de vedere patetic - regret -  din punctul de vedere patetic al omului egoist. Nu vă puteţi depăşi problemele de sănătate şi problemele financiare din interiorul lor. Voi nu puteţi şi acesta este punctul meu de vedere de astăzi.
Eu v-am mai spus asta înainte, dacă v-aţi conectat aici pentru a încerca să căpătaţi ceva nou. Voi continua să spun aceasta în diferite moduri până când veţi avea acel mare “aha”.
Problemele de sănătate, atenţia asupra sănătăţii este psihotică în sine - neurotică, în ambele cazuri - şi nu este deloc vorba despre a da vina pe cineva. Şi nu veţi putea să reparaţi asta. Ea se va înrăutăţi, la fel ca şi celelalte lucruri, deoarece voi continuaţi să vă scufundați (în ele) mai adânc şi mai adânc. Gravitaţia v-a prins chiar de picioare şi vă trage în jos.
Nu veţi ajunge acolo prin partea voastră umană. Aşa că odată ce realizaţi asta, odată ce sunteţi pregătiţi să eliberaţi, odată ce realizaţi că aceasta este o lume mare şi nebună şi nu vă veţi potrivi în ea, nu vă veţi opri procesul de îmbătrânire sau problemele de sănătate sau oricare dintre acele alte lucruri care se află în interiorul cuştii de la grădina zoologică. Pur și simplu nu puteți. Îndată ce  realizaţi asta, atunci toate aceste lucruri se rezolvă dintr-odată singure. Nu pentru că lucrați la  sănătatea voastră sau pentru că lucrați asupra procesului de îmbătrânire sau pentru banii voştri sau pentru orice altceva, deoarece voi aţi trecut dincolo de ele. Aţi trecut dincolo de toate acestea.
Atunci ele se echilibrează. Atunci nu vă mai îngrijoraţi niciodată de sănătatea voastră sau dacă o faceţi, o faceţi într-un mod amuzant. Într-un mod în care este doar un joc acum, dar atunci deveniţi obosiţi de acel joc şi vă mișcați către altceva.
Pe mine mă supără lumea de acum, deoarece ştiu cum poate fi. Știu ce experienţă poate fi aceasta. Sunt supărat deoarece văd gravitaţia, văd conştiinţa de masă trăgând oamenii mai adânc şi mai adânc şi mai adânc în interiorul ei. Şi ce fac ei? Iau pastile. Ei primesc tot felul de terapii. Se omoară unii pe ceilalţi. Se luptă. Aceasta este o planetă care continuă să se afle în război. Ei sunt tâlhari. Sunt jefuitori. Sunt războinici. Şi ştiu că unii dintre voi deja vă scrieţi e-mailurile - “Adamus spune toate aceste lucruri îngrozitoare despre oameni.” Oare mint? Le inventez eu? (auditoriul spune: “Nu”) Nu cred. Eu cred că este ceva psihotic să pretinzi că nu este aşa. Şi ideea este că aceasta devine şi mai densă.
Dar pentru voi dragi prieteni, voi sunteţi într-un punct amuzant, neobişnuit, inconfortabil. Voi sunteţi în lume şi nu sunteţi în ea. Încercaţi să vă faceţi viaţa voastră umană un pic mai bună din interiorul umanului vostru. Vorbesc despre asta în mod particular în Keahak, sinele omului egoist încercând să repare lucrurile, încercând să facă lucrurile mai bune. Doar vă curăţaţi cuşca de la grădina zoologică un picuţ.  Asta-i tot. Deci ce e de făcut? Hm.
Este a înţelege, mai întâi - a vă înțelege mintea şi corpul; a înţelege conştiinţa, despre care am vorbit atât de des - şi apoi să o luaţi razna, şi acesta este locul în care ne aflăm.
Nebunia este ceva ce este definit ca fiind în afara normalului. Așadar, nebunia este ok. Psihotic este definit ca… însemnând că persoana psihotică nu are nicio orientare sau împământare sau conectare cu realitatea. Dar atunci când definiţia psihoticului este scrisă din interiorul grădinii zoologice de către unul din locatari, folosind însăși grădina zoologică ca definiţie a ceea ce înseamnă a fi împământat, ceva nu este în regulă. Şi de aceea vă spun aceasta - oamenii sunt psihotici şi ei sunt in-umani, ne-umani.
Umanitatea, umanitatea de bază este uimitoare. Dar a fi în umanitate este menit să fie o experienţă. Nu este o pedeapsă. Este menit să fie o experienţă. Aceasta este tot. Nu este menit să fie ultimul lucru. Voi nu veţi putea niciodată, vreodată, vreodată, vreodată, vreodată să vă perfecţionaţi latura umană. Nu este menit să fie aşa. Ea este menită să fie doar experimentată şi toți locatarii de la grădina zoologică încearcă să o perfecţioneze.

Fantezia
Ce vom face noi? Vom merge către ceva foarte simplu. Sunt o mulțime de feluri diferite de a defini aceasta. O voi menţine cât de simplu este posibil, deoarece, în cele din urmă, este vorba despre a fi capabili să mergeți dincolo de minte. Aceasta este unmită fantezie. Fantezie. Este felul în care îmi place mie să o numesc.
Fantezia înseamnă a nu trebui să gândeşti prin ea, pentru a avea vreo logică. Când vă gândiţi la fantezie, există o anumită cantitate de fericire. “Oh! Fantezie, lumea fanteziei!” Şi apoi ei vă spun: “Aceasta este numai fantezie.” Cine este cel nebun aici? Aceia care aprobă conştiinţa in-umană a vieţii? Sau aceia care spun “Nu, ajunge. Destul”.
Fantezia - fantezia simplă, pură. Voi experimentaţi mult din ea când visaţi. Visarea este un fel de stare de a fi interesantă, deoarece visele nu derivă dintr-un loc al timpului şi al spaţiului. Visele nu au gravitaţia obișnuită pe care o are viața voastră umană, atracţia normală pe care o are ființa umană.
Atunci când visaţi, în special aceia dintre voi care își amintesc visele, voi realizaţi “Mintea mea, mintea mea umană nu ar fi putut să inventeze aşa ceva.” De unde vine asta? Pentru că mintea nu ar fi putut să inventeze asta. Ele sunt un fel de jumătăţi de fantezii, dar mintea le interpretează pe acele nivele ale sale de pe care le poate înţelege, prin simbolurile pe care ea le poate înţelege. Dar când  visaţi, voi le daţi drumul într-un fel. Nu de tot, dar într-un fel.
Aşa că într-un fel, visarea este ca şi fantezia, dar acolo este o fantezie chiar mai mare, o eliberare şi mai mare şi aceasta este ceea ce aş dori să fac astăzi. Vom avea muzica pregătită doar într-o clipă.
Fanteziile sunt interesante. Copiilor le place deoarece copiii sunt încă destul de… oh, era ceva obişnuit ca aceștia să rămână deschişi până împlineau vârsta de opt, nouă ani; acum, doi sau trei. Ei sunt  transformaţi la grădina zoologică. Devin foarte mentali. Devin foarte programaţi. 
Şi iată-ne aici, în mod cert nu ca niște copii mici, mergând în fantezie. Şi mintea va începe să vă spună, când vă permiteți să faceţi asta: “Oh, eu inventez” sau “Aceasta este doar fantezie” sau “Eu nu am niciun control” sau “Aceasta nu va face niciun fel de diferenţă în viaţa mea.” Nu este deloc adevărat.
Fantezia este a merge dincolo de logică, a merge dincolo de controalele convenţionale ale minţii. Fantezia nu reprezintă lucruri care sunt născocite. Voi nu puteţi născoci nimic, deoarece orice lucru de care sunteţi conştienţi este real. Orice lucru de care sunteţi conştienţi. Nu puteţi inventa ceva. Nu puteţi. Vă puteţi ghida sau direcţiona în mod mental gândurile, dar orice vine nu este născocit. Este foarte, foarte real.
Aşadar, aceasta a fost o întrebare de foarte multă vreme: “Cum ajungem dincolo? Cum vom merge mai departe?” Vom începe cu fantezia.
Acum, aici urmează să fie provocarea - vom pune puţină muzică în doar câteva momente - mintea voastră va pălăvrăgi şi asta e în regulă. Nu încercaţi s-o opriţi. Vă veți întreba dacă o faceţi corect. Nu o puteţi face greşit. V-aţi putea întreba dacă sunteţi buni la fantezie. Nu există bun sau rău. Vă veţi întreba care este propria definiţie a fanteziei. Nu este niciuna. Fantezia înseamnă doar a merge dincolo. Nu vom elimina mintea sau gândurile obişnuite. Doar experimentăm mersul dincolo. Deci, din punct de vedere al experienței nu vreau să încercaţi să forţaţi ceva. Nimic. Aceasta urmează să se simtă inconfortabil.
Vom începe să lucrăm cu fantezia. Vom începe să lucrăm cu această deschidere şi veţi începe să vă simţiţi nebuneşte. Aşa cum am spus mai înainte, sacru şi speriat sunt foarte aproape una de cealaltă. Veţi începe să vă simţiţi inconfortabil. Vă veți simți ca și cum: “Oh, asta nu e pentru mine. Asta este o joacă copilărească. Noi născocim asta.” Vreau ca voi să respiraţi profund. Vreau să vă opriţi pentru o clipă. Ce altă uşă mai aveţi? Ce altă uşă mai aveţi pentru a merge dincolo de o foarte limitată şi acum transformată lume in-umană? Ce altă uşă aveţi pentru a merge dincolo?
Fantezia este chiar aici. Este disponibilă. Şi este acel pasaj de trecere, acel pasaj de trecere afară din grădina zoologică. Vă va face să vă întrebaţi: “Ce se va întâmpla? Într-un fel, a fost mai sigur în grădina zoologică, pentru că toate animalele erau în cuști. Ce se întâmplă aici, afară?” Vă voi da un mic indiciu. Aţi mai fost acolo înainte. Este de fapt adevărata voastră casă acolo, nu în grădina zoologică. Nu este cu adevărat o lume necunoscută. Doar că ea nu a fost teribil de conştientă recent; recent însemnând ceva de genul ultimelor cinci milioane de ani (câteva chicoteli). Doar nu aţi fost cu adevărat familiarizaţi cu ea.
Aşa că haideţi să respirăm profund. Haideţi să diminuăm luminile. Fantezie. Daţi drumul la căldură cu un grad. Noi ne-am îngheţat participanţii aici, astăzi. Îi vom face să plece înainte să ajungă să se simtă bine.
Haideţi să respirăm profund şi să ne relaxăm. Da, puneţi-vă jachetele pe voi. În regulă. Aţi dat drumul la căldură? Joe? Haideţi să oprim AC (n.tr. aerul condiţionat) în acelaşi timp. Nu ne place zgomotul. În regulă. Trebuie să vă simţiți confortabil pentru a putea să fiți în fantezie.
Şi că veni vorba, pentru câţiva dintre voi, eu nu am spus fantezie sexuală. Am spus doar fantezie (râsete). Doamne! Sunt mereu câteva, mereu câteva. Regret, Sart.
SART: Mda!
ADAMUS: Regret! (Adamus râde).
În fantezie
Haideţi să respirăm profund şi să avem nişte muzică aici şi doar să ne relaxăm. Relaxaţi-vă.
Voi ştiţi, este o lume acolo - a fost mereu acolo...
(începe muzica)
…care este dincolo doar de gând, care este dincolo de rutina şi grijile vieţii. Este ceea ce ei numesc fantezie, dar este de fapt realitate. Îmi place să-i spun fantezie deoarece aceasta vă acordă permisiunea să ieşiţi din mintea voastră. Şi poate pentru voi fantezie înseamnă unicorni şi elfi, gnomi. Ei sunt parte din ea. Sunt reali. Sunt de fapt foarte, foarte reali.
Fantezia poate fi fantezie știinţifică, seamănă cu un fel de science-fiction (n.tr. științifico-fantastic). Fantezia ştiinţei, când vorbim despre Timpspaţiu ce se mişcă prin voi. Majoritatea oamenilor ar spune: “Aceasta este fantezie. Aceasta este doar născocire,” dar nu este. Şi lucrul care-mi place este că voi ştiţi, intuitiv ştiţi, că ea este ceva real.
Fantezia este acolo unde vă puteţi extinde pe voi înşivă. Voi înşivă neînsemnând doar mai mult din sinele vostru uman, ci Sinele vostru Eu Sunt. Realizaţi cât de greu a fost pentru conştiinţa voastră Eu Sunt să fie închisă în acea cutie din grădina zoologică, atât de mult timp? Ea nu mai putea tolera acest lucru.  Pur şi simplu nu mai putea tolera asta. Pur și simplu nu mai putea. Şi toată această roadere (interioară) din voi, toată acea iritare, toată nerăbdarea și toată furia, era un lucru bun. Era un lucru bun, credeţi sau nu - toate problemele de sănătate şi toate problemele de bunăstare şi orice altceva - deoarece vă reţineau de la a vă scufunda mai adânc în acea cuşcă puturosă din grădina zoologică.
Erai Tu. Era Eu Sunt spunând: “Asta nu este corect. Asta nu este corect. Există mai mult.”
V-a reţinut de la a merge în mai multe şi mai multe şi mai multe vieţi ale limitării, ale conştiinţei de masă, de la a fi un animal închis în cuşcă, de la a fi într-o lume in-umană. Într-un fel, toate acestea au fost o binecuvântare. Sunt alţii care sunt atât de adormiţi, atât de mulţumiţi de cuşca lor, dar nu voi. Voi spuneţi: “Există mai mult. Trebuie să fie ceva mai mult.” Şi chiar este.
Nu puteţi ajunge acolo gândindu-vă cum să ajungeţi acolo. Voi nu puteţi ajunge acolo din interior (din cușcă). Aşa că, în final ajungeţi în punctul de a permite doar. Ajungeţi în punctul fanteziei.
Eu pot deja să aud gândurile, oamenii din afara Shaumbra, Crimson Circle, ei spun: “Oh, priviţi la ei. Fantezie. O să facă chestii acolo.” Nu. Nu. Doar reveniţi la voi înşivă. Doar reveniţi la voi înşivă.
Vedeţi voi, pentru că, în această fantezie noi nu câștigăm nimic altceva. Nu atragem forţe exterioare şi cristale sacre şi arhangheli şi tot restul acestora. Aceasta este doar despre voi,va reveni la voi înşivă.
Voi aţi plecat afară să căutaţi şi ce aţi găsit a fost Sinele vostru.
Voi aţi mers în afară într-o lungă căutare încercând să găsiţi răspunsuri pentru sensul vieţii, răspunsuri pentru creaţie, răspunsuri la probleme şi ceea ce aţi găsit a fost Sinele vostru. Nu sinele uman egoist, acel sine uman mărunt care crede că ar trebui să treacă prin pereţi. Nu. Sinele uman mărunt care crede că urmează să se teleporteze de cealaltă parte a lumii cu trupul şi cu mintea. Nu. Nu. Sinele uman mărunt care vrea să-şi frece mâinile şi să spună nişte cuvinte magice şi dintr-odată să apară aur. Nu. Aceasta este doar şlefuirea barelor cuştii de la grădina zoologică. Nu.
Ceea ce este acolo, ceea ce se întinde dincolo, ceea ce este în fantezie - care înseamnă doar mai mult, nu mai mult din acelaşi lucru, ci mai mult; ceea ce se întinde acolo nu este doar un om curat, un om care nu îmbătrâneşte sau un om care nu se îmbolnăveşte niciodată. Nu. Ceea ce se află acolo eşti Tu dincolo de omenesc. Tu vei fi încă om. Este acel “şi”. Dar ceea ce se află aici, este locul unde tu nu trebuie să gândeşti. Unde tu nu mai trebuie să gândeşti deloc.
Acum, unii oameni vor fi foarte speriaţi de asta. Dar voi ajungeți aici în fantezie şi realizaţi că nu trebuie să gândiţi și să planificaţi și să munciţi aşa de greu şi să depuneţi efort şi să folosiţi puterea.
Acolo doar este. Acolo nu sunt bătălii. Acolo nu sunt lupte. Acolo nu sunt puzzle-uri. Acolo nu sunt secrete. Acolo nu este complexitatea minţii.
Dincolo de toate, în acest loc al fanteziei, voi realizaţi că acolo nu există a face corect sau greşit. Acolo este experienţă, desigur. Dar acolo nu există a face corect sau greşit.
Acolo nu este un corp pentru care să vă îngrijoraţi, niciun corp fizic pentru care să vă îngrijoraţi.
Acolo este atât de creativ, strălucitor de creativ încât orice apare din inima voastră ajunge să fie. Aceasta este creativitatea - conştiinţa strălucind pe ecranul lui bon (n.tr. bon în sensul de Timpspaţiu), chemând toate energiile astfel încât să vă puteţi experimenta Sinele vostru.
 
Nu veţi ajunge acolo gândindu-vă calea sau prin descoperirea unor mari secrete sau mistere sau oricare dintre acestea. Este vorba pur și simplu doar de fantezie.
Veţi fi provocaţi de gânduri - “Ei bine, oare doar născocesc asta? Este aceasta doar o diversiune sau o distragere? Oare asta chiar face ceva?”
 
Depinde în totalitate de voi. Treaba mea este doar să vă arăt acea uşă, să vă arăt că există o întreagă altă lume, o întreagă altă conştiinţă, o întreagă altă cale de a fi. Şi tot ce aveţi de făcut este să vă permiteţi să o experimentaţi. Fantezie.
Omul va începe să spună: “Ei bine, ce înseamnă aceasta? Cum s-o fac?” Shh! Fantezie.
 
(pauză)
A trebuit să petrec puțin timp pentru a lua în considerare care este cel mai potrivit cuvânt, care era acea uşă. Apoi v-am simţit pe voi toţi şi am simţit Shaumbra din întreaga lume şi a fost, într-un fel, un singur cuvânt comun; un cuvânt care vă face să zâmbiţi, un cuvânt care, într-un fel, vă trezeşte o mulţime de amintiri din copilărie. Oh! Unele dintre cele mai măreţe fantezii pe care le-aţi avut când eraţi copii şi acestea erau reale.
Cred că ați putea spune că lucrurile ajung cumva să completeze cercul. O fantezie din copilărie, deschidere - fiind copii nu gândeaţi totul, nu vă revoltaţi împotriva oricărui lucru; ci doar mergeați afară şi o experimentaţi - şi, într-un fel, ajungem înapoi, dar într-un mod diferit.
Aşadar, ajungem într-un punct aici, să spunem, veţi dori să vă oferiţi permisiunea de a fi într-o lume a fanteziei? Aceasta nu înseamnă să scăpaţi de vechea lume. Încă veţi mai avea chestiile voastre omeneşti, dar vă veţi oferi permisiunea? Oh! Unii dintre voi gândesc din greu acum.
Vă veţi acorda permisiunea de a fi, de asemenea, în afara grădinii zoologice și de a fi de asemenea în fantezie?
Voi spuneţi: “Ei bine, ce va face asta? Ce le va face gândurilor mele? Ce vor crede ceilalţi despre mine? Îmi va afecta sănătatea? Voi rămâne blocat acolo? Îmi va plăcea lumea fanteziei atât de mult încât nu voi mai veni înapoi? Voi fi sărit de pe fix? Voi sări de pe stâncă în micile mele fantezii?”
Dragi prieteni, alternativa este doar să mergeți înapoi la grădina zoologică, să îi lăsaţi să închidă porţile în spatele vostru, să intraţi în micuţa voastră cuşcă - mica voastră cuşcă putredă - să îi lăsaţi să vă arunce nişte resturi de mâncare în fiecare zi când încuie uşa. Aceasta este alternativa. Nu cred că vreunul dintre voi este pregătit pentru asta; altfel nu aţi fi aici.
 
Fantezia este permitere, dar permitere în afara limitelor acelui sine uman.
(pauză)
Aţi devenit atât de buni la jocul acesta de a trăi la grădina zoologică, atât de buni la jocul acesta. Aşa că veţi fi provocaţi acum să intraţi în această fantezie. Puțin provocaţi. Ce-i de făcut? Veţi încerca să le faceţi pe amândouă. Nu într-un mod “şi”, dar vă va plăcea să aveți fantezii din când în când şi, apoi, veţi fi traşi din nou înapoi. Partea frumoasă a fanteziei Shaumbra, legat de această poartă, este că odată ce v-aţi dat cu adevărat permisiunea de a o experimenta, veţi realiza cât de eliberatoare este.
Veţi realiza modul în care psihoticii reali sunt cei care trăiesc la grădina zoologică şi nu încearcă niciodată să scape. Asta este psihotic.
Prin urmare, acesta ar fi un timp şi un loc grozav, dacă alegeți așa, de a vă oferi permisiunea să fiți în fantezie, la fel ca un cuvânt obişnuit, dar de asemenea să aveți fantezie dincolo (n.tr. de înțelesul acestui cuvânt). Şi partea frumoasă despre aceasta este că nu trebuie să faceţi nimic. Va veni la voi.
Vă amintiţi despre ce am vorbit luna trecută? Va veni la voi.
Nu trebuie să staţi acolo şi să lucraţi la ea. Aceasta va veni la voi.
Deci, sunteţi gata?
Haideţi să respirăm foarte profund, să respirăm foarte profund.
 
Respiraţie profundă. Oh!
Doresc să-i mulţumesc în mod special lui Pete pentru că a fost aici. El spune că va mai reveni la Shoud-uri - nu trebuie să păstraţi un loc pentru el, el va plana - mulţumiri speciale pentru el şi pentru munca pe care o va face pentru a ajuta, a asista, a fi într-un fel aici.
Una dintre cele mai mari provocări în tot acest întreg lucru este acea gravitaţie, acea aspirație care este creată şi care vă ţine înăuntru şi acea dorinţă de a merge afară şi apoi a fi prinşi la mijloc, simţind că o luaţi razna. Nu o faceţi. Nu o faceţi deloc, absolut deloc.
Aşa că haideţi să respirăm foarte profund, Shaumbra. Simţiţi energiile zilei. Oooof! Şi, cu aceasta, haideţi să spunem aceste ultime cuvinte împreună. Ca întotdeauna...
ADAMUS ȘI PARTICIPANȚII: Totul este bine în întreaga creaţie.
ADAMUS: Vă mulţumesc. Vă mulţumesc (participanții aplaudă).

Traducere realizată de: 
Carmen Rivalet, Anca Apostol, Florin M., Horațiu Dicoi
revizuire: 
Mirela Ghenea, Loredana Ioniță și Nick Ioniță.