MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Kharisma
SHOUD 7: „Kharisma 7” ~ ADAMUS, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
pe 7 martie 2015
www.crimsoncircle.com
ADAMUS: Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Bine ați venit, dragi prieteni. Bine ați venit, bine ați venit. Vă mulțumesc pentru muzica frumoasă (interpretată de Gerhard și Einat). Ah! Haideți să respirăm profund, în timp ce începem.

Ce grup este aici. Ce grup este acolo (online). Ah! Haideți să ne aducem împreună cu toții aici, voi toți de acolo să ne adunăm împreună cu cei de aici, și aș vrea să încep cu o ghicitoare Shaumbra. Hm. Da, aceasta este una ușoară. O ghicitoare Shaumbra.

Dar înainte de ghicitoarea Shaumbra, trebuie, probabil, să pun o întrebare mai pertinentă. Sandra, unde este cafeaua mea? (râsete) Ahhh! (ea i-o înmânează) Aproape la țanc, și în ce ceașcă divină sunt servit astăzi. Nicidecum în acele cești de plastic. Nicidecum în acele pahare de carton, ci o adevărată eleganță pentru un adevărat Maestru.

LINDA: Așa trebuie să fie. (audiența aprobă)

ADAMUS: Da. Da. Și, așa cum am auzit astăzi, acesta nu este Louisville, Colorado. (Adamus imită pronunția lui Geoff) Louie-ville. (pronunție franceză) Lou-ville. Lou-ville. 'Lou', ca și regii (n.tr. face referire la regii Franței cu numele de Ludovic, pronunțat în franceză Louis), ahh, și 'ville' ca și case (n.tr. ville în limba franceză însemnând oraș). Da, da. Ce ne mai potrivim noi aici în Louie-ville. Da. Nu Louisville.

Așadar, un toast pentru fiecare dintre voi (ridicând ceașca sa cu cafea), ah da, pentru cei ce privesc (online), pentru cei ce sunt aici în persoană.

Și ce avem aici? (uitându-se la Linda care este îmbrăcată ca un Vulcanian în onoarea lui Leonard Nimoy, care a murit recent - actorul care a interpretat rolul Spock din filmul Star Treck)

LINDA: Nimic special.

ADAMUS: Spock. Spock. Ah. Spock. Da. (frecându-i umerii Lindei) Ah! Trebuie să stau un moment aici, Spock. Relaxează-te Spock. Da.

LINDA: Asta nu este logic. (râsete)

ADAMUS: Relaxează-te. Așadar aud spunându-se că cel ce l-a jucat, cel care l-a interpretat pe Spock a trecut recent dincolo. Și ce crezi că a experimentat esența lui Spock, atunci când această ființă a murit? Această ființă care a jucat rolul de a fi atât de prinsă în minte? Ce crezi că a realizat Spock dintr-o dată?

LINDA: Că este Dumnezeu de asemenea.

ADAMUS: Nu prea. (râsete) Nu prea, nu prea, nu prea.

Deci, atunci când Spock, care este acum parte a conștiinței... oh, este o ființă în celelalte tărâmuri numit Spock. Nu doar cel care l-a interpretat pe Spock, acest drag Leonard, ci este un Spock în celelalte tărâmuri acum.

Iar când Spock a trecut dincolo, aceasta nu a avut sens (pentru el). Nu a fost logică - toată această experiență a trecerii dincolo, toată această experiență cu moartea. Nu, nu a avut sens deloc și a tras conștiința dragului de Spock într-o învălmășeală. I-a fost întoarsă cu susul în jos. Nu a avut sens. Și oricât de mult a încercat Spock să înțeleagă logica acestui lucru, de a trece dincolo, pur și simplu nu a putut.

Și, oricât de mult a încercat Spock să-i reziste și să-i vadă sensul și logica, oricât a încercat să nesocotească acest lucru ca fiind doar o experiență umană inutilă a morții, ceva i s-a întâmplat lui Spock, portretizat, desigur de actor. Dar ceva s-a întâmplat. Spock a realizat că acolo este mai mult decât logică; mult, mult mai mult decât lucruri care au sens.

Și, Spock a realizat, în mod special, că Pământul este de departe cea mai măreață dintre planetele de oriunde. (câteva râsete)

LINDA: Desigur.

ADAMUS: Și, din toată condescendența (bunăvoința, respectul) sa pentru Pământ și călătoriile umane, lucruri pe care, desigur, el nu le-a înțeles niciodată, și din toată privirea sa în jos către oameni, a realizat dintr-o dată că toate acestea nu vor avea niciodată sens.

LINDA: El nu a privit în jos, pur și simplu nu a înțeles!!

ADAMUS: Aceeași diferență. (Adamus chicotește) El a realizat dintr-o dată că, în cele din urmă, nu există logică reală în univers. De asemenea, nu există adevăr în univers. A realizat dintr-o dată, că a fost ceva de departe, de departe mai măreț, iar aceasta este experiența senzuală a vieții.

LINDA: Mmm.

ADAMUS: Ceva ce poate fi experimentat pe deplin doar pe Pământ, doar pe Pământ.

Și, ce face Spock, conștiința sa, chiar acum?

LINDA: Celebrează.

ADAMUS: (chicotind) Plănuiește să se reîncarneze, da, conștiința lui Spock - nu actorul, ci conștiința lui Spock - să ia formă fizică, să-și ia o minte. Însă, mai mult decât orice, să ia inima și pasiunea, care nu pot fi găsite nici măcar pe cele mai inteligente dintre planete, deoarece, în cele din urmă, inteligența nu înseamnă nimic fără inimă.

Așadar Spock, fii binevenit la adunarea noastră și, poate, astăzi vei învăța ceva despre probe/încercări dureroase și suferințe adânci, despre tragediile și comediile umane. Poate vei învăța ceva despre întreaga experiență umană care, dragul meu cel logic, te va duce, în cele din urmă, către adevărata iluminare. (Adamus soarbe din cafeaua sa) Ahh!

LINDA: Îmi țin respirația.

ADAMUS: Și cafea. Și cafea. Da.


O Ghicitoare

Deci, ghicitoarea este, Shaumbra, ghicitoarea este: Ce este aici și ce lipsește (de aici)?

LINDA: Mmmm.

ADAMUS: Ce este aici, dar în același timp lipsește, de asemenea? Nu ar trebui să vă ia atât de mult timp ca să vă dați seama. Dragă Spock, Linda, indiferent (cine ești), dacă vrei, microfonul te rog. Avem câteva întrebări. Ce este aici și ce lipsește? Foarte simplu.

SHAUMBRA 1 (femeie): Realizarea.

ADAMUS: Realizarea. Sigur. Bun. Ce este aici și ce lipsește? Nu-l da acolo. Ea nu-l dorește. (Adamus chicotește) Ce este aici și ce lipsește, în același timp?

SHAUMBRA 2 (bărbat): Conștiința.

ADAMUS: Conștiința. Daa. Este foarte evident. Nu trebuie să răsucim această întrebare în acest punct...

LINDA: Oh bun.

ADAMUS: ...însă este o ghicitoare Shaumbra grozavă. Este despre ceea ce este aici și lipsește în același timp - sentiment/simțire, pasiune, conștiință, Eu Sunt, Eu Exist. Este aici dar, de asemenea, lipsește. Urmează să intrăm astăzi în toate acestea și să vă ajute în a vă oferi puțină înțelegere a modului în care poate fi aici și poate lipsi, în același timp.


O Întrebare

Așadar, haideți să respirăm profund, pe măsură ce avansăm în această zi și în întrebarea zilei Shoudului nostru.

Iată-ne la puțin peste două luni din acest an nou. Interesant an va fi; un an cu o mulțime de evenimente diferite - daa, nu trebuie să fii un Maestru pentru a realiza asta - însă, o mulțime de haos, o mulțime de agitație/tulburare. Va fi obositor pentru cei mai mulți oameni, foarte, foarte obositor, cu atât de multe lucruri schimbându-se pe această planetă. Iar când gândeați: "Cum s-ar putea schimba orice mai mult?", se va schimba mai mult. Absolut.

Deci întrebarea este...

SART: Toți la bord!

ADAMUS: Daa. Timpul să devenim entuziasmați.

Întrebarea este: în aceste două luni și o săptămână care au trecut, cum a fost experiența voastră interioară? Vreau să fiți conștienți. Vreau să vă oferiți un moment - experiența voastră interioară.

Acum, nu vreau povești. Nu vreau niciun acel "Eu nu știu". (Adamus șoptește) Nimic din toate acestea. Zece cuvinte sau mai puțin. Și, dacă spuneți: "Ei bine, să vedem, experiența mea interioară a fost," tocmai ați folosit cele mai multe dintre cuvinte. (câteva râsete) Deci, mergeți direct la subiect, cum se spune.

Iar motivul pentru care vreau să  fac asta, deoarece vreau ca fiecare de aici, indiferent dacă vă aflați aici în Louisville, sau priviți online, vreau să realizați asemănările în experiențele pe care le-ați avut, pentru că este o tendință de a simți că sunteți singuri, o tendință de a simți că (fiecare) sunteți singurul (singura) care treceți prin aceste lucruri.

Treceți prin experiențele voastre personale, experiențe profunde, însă există, de asemenea, spirite înrudite/asemănătoare ce trec prin asta cu voi.

Așa încât, Linda, dacă vrei, te rog, mergi cu microfonul, în special la cei noi. Daa, intră în ei.

LINDA: Oh, la cei noi?

ADAMUS: Intră în ei.

LINDA: Uhh-oh. (câteva chicoteli)

ADAMUS: Rezumați experiența voastră interioară de la începutul anului.

SHAUMBRA 3 (bărbat): Cu adevărat personal și asta știu deja.

ADAMUS: Ei bine, experiențele personale ar fi personale.

SHAUMBRA 3: Asta știu deja.

ADAMUS: Bun.

SHAUMBRA 3: Asta știu deja. Simt că ceea ce vreau să știu este cu adevărat trecător. Apare (ceva) și apoi vreau să fie altceva, dar când ajung la sfârșitul zilei, știu asta. Ca și cum știu deja. Deci...

ADAMUS: Bun, bun.

SHAUMBRA 3: Nu știu de ce vreau să fie un răspuns diferit, dar...

ADAMUS: Sigur. Iar, parte a motivului pentru aceasta este deoarece tu, alții (ca tine), începeți să vă mișcați în afara timpului. Și, pe măsură ce te miști în afara timpului, există o mixtură ciudată între trecut și prezent, ca și cum trecutul și prezentul trec unul prin altul, uneori oprindu-se pentru scurt timp, având sens într-un fel, sau cel puțin simțindu-te statornicit în el. Însă, acel sentiment de a ști/a nu ști, va continua. Poți fi confortabil cu asta?

SHAUMBRA 3: Mda, pot.

ADAMUS: Bun, bun. Nu prea ai de ales. (râsete)

LINDA: Bun răspuns.

ADAMUS: Este ceea ce este. Da. Bun. Mulțumesc. Mulțumesc.

LINDA: Și, apropo, tu nu ești nou, dar tu ești. (următorul Shaumbra suspină)

ADAMUS: Mda.

LINDA: Ar fi trebuit să vezi că urmează asta.

ADAMUS: Va urma să preiei acel microfon...

TERESA: La naiba!

ADAMUS: ... nu contează ce.

TERESA: La naiba!

ADAMUS: Am încercat să te protejez.

TERESA: Știu. Mulțumesc.

ADAMUS: Mda. De la începutul anului, experiențele interioare.

TERESA: Nebune, haotice din punct de vedere emoțional, copleșitoare și apoi frumoase, daruri nebune pe care mi le-au oferit.

ADAMUS: În regulă, bun. Îmi vei oferi un angajament făcut față de tine însăți?

TERESA: Da!

ADAMUS: Fără mai multe lecții. Tu nu ai nevoie de toată acea nebunie.

TERESA: Știu! Corect?

ADAMUS: Daa, corect!

TERESA: Am spus, eu... da! Da! Așa voi face. Așa voi face. (Adamus chicotește) Da.

ADAMUS: Nu ai nevoie să ai toată acea nebunie și apoi, în special, nu încerca să găsești sensul din acea nebunie. Spock a făcut asta. Dar (tu) nu încerca să găsești sensul ei. Asta reprezintă ceva depășit. Este ca un fel de 'trezire', chiar 'pre-trezire'. Este ceva ce se află la limita makyo-ului. Tu încerci să spui: "Ei bine, iată ce se presupunea să învăț din asta". (Scuipă!) Cam așa. (râsete) Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu. Deoarece vei intra într-un tipar de mai mult și mai mult: "Ei bine, am nevoie de mai multe lecții", iar tu nu ai.

Iată ce se întâmplă...

TERESA: În regulă.

ADAMUS: ... la fel ca și cu domnul dinaintea ta. Trecutul și viitorul se mișcă lateral acum, și ele se întâlnesc unul pe altul. Ele dansează unul cu altul, se scuipă unul pe altul, se joacă unul cu altul și asta nu are sens, Spock. Nu va avea sens.

LINDA: Asta s-a întâmplat la mijlocul anilor '60! (Adamus chicotește)

ADAMUS: Nu te văd îmbrăcată tocmai pentru (anul) 2015, chiar acum.

LINDA: Asta nu arată a 2015?!

ADAMUS: Tocmai ai spus că era vorba de mijlocul anilor '60.

LINDA: Când Spock a trecut prin asta.

ADAMUS: Dar nu este - acesta este un punct bun, mă bucur că l-ai adus în discuție - nu este acolo încă mult atașament față de trecut? Nu-mi pasă de ce este față de Isus, de Buddha sau de Spock. Nu că se află în aceeași categorie neapărat. (râsete)

LINDA: Destul de mult!

ADAMUS: Destul de mult. Pentru ea, daa.

LINDA: Fanii (Star) Trek sunt fani trek.

ADAMUS: Isus nu a fost evaluat chiar așa de sus, cum este Spock aici.

Acesta este un alt lucru interesant. Este timpul pentru... știți voi, aveți credințe dragi. V-ați pus statuile pe altarul vostru de acasă, sau pe altarul vostru interior, și aproape vă este frică să le dați drumul. Și da, sunteți în onorare, în onorare, ceea ce este minunat. Însă veți descoperi că acele atașamente se schimbă și așteptați-vă la asta. Acceptați asta. Permiteți asta. Lucrurile de care v-ați ținut urmează să se schimbe în relevanța lor (pentru voi)  și în conexiunea voastră cu ele. Nu vor dispărea, dar dacă ați avut o conexiune adâncă cu ele, ei bine, eu (Adamus chicotește), chiar și asta se va schimba. Aceasta se a schimba.
 
În regulă, să continuăm. Experiențe, experiențe interioare de la începutul anului.

EMMA: Imense, intense, multidimensionale și minunate.

ADAMUS: Daa. Bun. Ce spui de (partea) fizică?

EMMA: Oh, Doamne! (ea chicotește) Corpul meu a luat-o razna.

ADAMUS: Mda.

EMMA: Însă, bine, nu a înnebunit ca...

ADAMUS: De ce?

EMMA: Bine. Ehh...

ADAMUS: Nu, ca și cum a înnebunit. Este aceeași diferență. Corpul și mintea - în mod esențial, sunt cu adevărat la fel.
 
EMMA: Da. În regulă, ca și cum. Se transf...

ADAMUS: Se simte ciudat a fi văzuți prin cameră, cu toți prietenii voștri privind?

EMMA: Salut!

ADAMUS: Și te simți ca și cum ai fi peste tot sau multidimensională. Se simte ciudat asta?

EMMA: Puțin.

ADAMUS: Puțin.

EMMA: Mda.

ADAMUS: În regulă. Vezi ce tocmai am făcut?

EMMA: M-ai distras!

ADAMUS: Distragere! Daa, pentru că? Urma să devii mentală cu mine și nu am vrut asta. Am vrut să împărtășești. Corpul. Ce se întâmplă cu corpul?

EMMA: Este ca și cum s-ar transforma.

ADAMUS: Daa, Daa.

EMMA: Daa.

ADAMUS: Te-a durut?

EMMA: Câteodată da.

ADAMUS: Mda. Și încerci să controlezi asta cu, cu chestiile din creierul tău?

EMMA: Daa, destul de mult!

ADAMUS: Destul de mult. Daa. (ea chicotește) Daa, un fel de daa. Și nu funcționează. Funcționează?

EMMA: Nu, deloc.

ADAMUS: Ahh! Vezi?

EMMA: Mm hmm.

ADAMUS: Nu ești singura...

EMMA: Nu, voi nu sunteți singurii.

ADAMUS: ...asta se întâmplă când treceți prin așa ceva.

EMMA: Crede-mă.

ADAMUS: Daa.

EMMA: Bine, daa.

ADAMUS: Bun. Așadar, restul experienței voastre, experiența interioară. Ai avut ceva, ca și cum, ceea ce eu numesc, momente de deschidere a cortinei? Cu alte cuvinte, ahh! Când dintr-o dată...

EMMA: Absolut.

ADAMUS: Bun.

EMMA: Da.

ADAMUS: Da. Ca și cum ți s-ar revela ceva foarte profund în tine însăți.

EMMA: Mm hmm.

ADAMUS: Și apoi îți este foarte greu să explici asta altor oameni.

EMMA: Renunț.

ADAMUS: În regulă.

EMMA: Daa.

ADAMUS: Deci nu-ți este greu. Pur și simplu renunți. (ea chicotește) Bine, asta are sens.

EMMA: Renunț la încercarea de a explica.

ADAMUS: Daa, pentru că nu funcționează. Funcționează?

EMMA: Nu merge.

ADAMUS: De fapt este... mulțumesc. Mulțumesc.

EMMA: Oh. (ea îi dă un pupic)

ADAMUS: De fapt este... (Adamus îi dă înapoi un pupic) De fapt este...

EMMA: Ești splendidă. (către Linda; râsete și oamenii se întorc să privească)

ADAMUS: În regulă, atenție aici. (mai multe râsete) Ați încercat să le explicați prietenilor voștri, familiei voastre, chiar și altora, care sunt un fel de Shaumbra. Nu funcționează cu adevărat și, într-un fel, asta este bine, deoarece chiar acum - chiar acum - aș vrea să aveți mai degrabă acea radianță interioară. Într-un fel să o țineți pentru voi înșivă. Să o simțiți pentru voi înșivă.  În minutul în care începeți să scoateți un cuvânt - makyo; iar apoi nu funcționează prea bine și începeți să vă încurcați în cuvinte și deveniți frustrați. Apoi vă simțiți ca niște nebuni, iar apoi este ca și cum s-ar uita toată lumea la voi, în genul: "Hm, bine". Și este ca și cum v-ați spune: "Doamne, de ce fac asta? Doar îmi țin gura..." Daa. Pur și simplu uhiiuuu! (Trăgându-și respirația)

Mergem într-un loc unde se află adevărata kharisma radiind din interiorul vostru, emanând mai degrabă din interiorul vostru, decât "bla, bla, bla, bla". Cam așa. Daa. Așa vă veți auzi pe voi în viitor. Veți privi înapoi la voi înșivă acum și veți spune: "Asta era doar 'bla, bla, bla, bla'". Cam așa. "Ce a fost... nu ieșea nimic în afară!" Și vă veți afla acolo ca un Maestru ce sunteți - hmmmm - sau nu. (câteva chicoteli) Chiar dacă sunteți cam așa, daa, însă pur și simplu în kharisma voastră. Uooo! Ahh! În regulă. Într-acolo ne îndreptăm. Mulțumesc.

Încă doi. Experiența interioară.

SHAUMBRA 4 (bărbat): Dificil de explicat. S-a spus deja.

ADAMUS: (chicotind) Bun.

(scurtă pauză)

Sus? Jos? Întuneric? Lumină?

SHAUMBRA 4: Mm. Probabil puțin din ambele.

ADAMUS: Daa, daa.

SHAUMBRA 4: Un fel de mixtură.

ADAMUS: Daa.

SHAUMBRA 4: Niciodată același lucru cu adevărat.

ADAMUS: Pot să-ți pun o întrebare?

SHAUMBRA 4: Mm. (dând din cap)

ADAMUS: Ar trebui ca întotdeauna să spui nu la asta. (râsete)

SHAUMBRA 4: Ei bine, nu pot să spun nu cu adevărat. Mă vei întreba oricum. Corect?

ADAMUS: Așadar, te-ai simțit în mod personal amorțit într-un fel, ai simțit o amorțeală?

SHAUMBRA 4: Mda, am asta din când în când.

ADAMUS: Daa. Și un fel de mirare de ce...

SHAUMBRA 4: Ce este asta?

ADAMUS: Ce este asta? Creier amorțit și corp amorțit și senzitivitatea amorțită. Daa. Iar alteori simțindu-te atât de deschis că ți-ai fi dorit să fi fost amorțit.

SHAUMBRA 4: Asta de asemenea.

ADAMUS: Asta de asemenea. Prin urmare asta este ceea ce vreau să punctez. Ați trecut prin toate acestea și vine un moment al amorțirii. Ca în unele zile când sunteți doar cam așa: "Unde este totul? Pur și simplu mă simt ca o piatră. Și este doar... ehh, nu pot fi entuziasmat (ă) de nimic. Nici măcar nu mă pot gândi la sex sau la mâncare sau la orice altceva. Ehh, nah. Doar..." Apropo, asta a fost ceva amuzant. (câteva chicoteli) Oh, nu cu acest grup. În regulă. Nu. Câțiva dintre voi râd online. Acestui grup îi spui o glumă despre sex, "Uh? Uhh?" (râsete) "Oh, Daa, îmi amintesc. A fost în anii '60 cu Spock. (mai multe râsete) Era sex logic". (Adamus chicotește) Spock făcând sex... (Adamus ilustrează asta având o față inexpresivă, apoi un mic dar inexpresiv zâmbet; (o mulțime de râsete)

LINDA: Într-adevăr?! Într-adevăr?!

ADAMUS: Hai să facem asta încă o dată.

SHAUMBRA 4: Apropo, mulțumesc că ai împărtășit asta cu noi.

ADAMUS: Spock făcând sex. (Adamus are atitudinea anterioară din nou)

LINDA: Cu cine?! De unde știi? (mai multe râsete, Adamus chicotește)

ADAMUS: Draga mea. Tu ești cea care s-a costumat. Tu ești cea care trebuie să interpretezi cealaltă parte. Este doar...

LINDA: Îmi pare rău. Pot să mă raportez atât de bine la a fi Vulcanian.

ADAMUS: ... tu fiind omul potrivit pentru măiestria mea.

LINDA: Îmi pare rău, îmi pare rău.

ADAMUS: Deci, uneori simțindu-vă cu adevărat amorțiți, încât nici măcar nu râdeți la o glumă bună despre sex, cu atât mai puțin la o glumă a lui Spock; alteori simțindu-vă atât de deranjați, atât de deranjați, adică totul, chiar doar sunetul unei albine din apropiere vă deranjează, chiar și un fluture din apropiere. Este pur și simplu prea intens, culori intense și totul.

Ce se întâmplă cu asta? Într-o zi amorțiți, supra-senzitivi în următoarea. Ce se întâmplă cu asta?

SHAUMBRA 4: Energia Nouă?

ADAMUS: Da, ei bine. (chicotind) Da și nu. Toată este Energie Nouă. Da. Dar am să vă explic imediat ce se întâmplă. Mă setez pe mine însumi pentru explicațiile mele perfecte. Asta este tot ceea ce fac.

SHAUBRA 4: Îmi pare rău că am dat peste cap asta.

ADAMUS: Viitorul meu vine în prezentul meu. Daa, integrare perfectă. Dar aceste lucruri se întâmplă. Daa. Bun. Și fiți confortabili cu asta. Nu încercați că găsiți sensul sau logica în asta. Nu încercați să o controlați. Eh? Sunt o mulțime de buni controlori aici, însă nu încercați să controlați asta. Bun. Mulțumesc.

Te bucuri de această întâlnire până acum?

SHAUMBRA 4: Este mai bine decât să o privesc prin video-cameră.

ADAMUS: Daa!

LINDA: Îți mulțumesc că ești aici.

ADAMUS: Ți-a plăcut să privești prin camera video?

SHAUMBRA 4: A fost în regulă.

ADAMUS: Ehh, a fost în regulă.

SHAUMBRA 4: Așa e mai bine. Dar, știi tu, a fost în regulă.

ADAMUS: Ehh, eh, a fost în regulă.

LINDA: Îți mulțumesc că ești aici.

ADAMUS: În regulă. Bun.

LINDA: Și mulțumesc pentru că ai cooperat cu Adamus.

SHAUMBRA 4: Da.

ADAMUS: Da. Următorul. Daa.

SAM: Deci, m-am simțit cam...

ADAMUS: (imitându-l și numărând cuvintele) Deci m-am simțit cam…

SAM: Oh, în regulă. Câte cuvinte sunt?

ADAMUS: Ai terminat. Mulțumesc.

SAM: Am terminat? Eii!! Ce bine! (câteva râsete) Cum mă desprind de percepția vieții din conștiința de masă.

ADAMUS: Da.

SAM: Și de propriile mele capcane interioare și identitatea legate de asta de asemenea. Și mi-am permis să fiu frustrat de asta, și este în regulă.

ADAMUS: Corect.

Ce ai spus? (Adamus chicotește)

SAM: Am bălmăjit tot timpul? Scuze.

ADAMUS: Am auzit bla, bla, și s-a cam… vreau să ajungi chiar aici (inimă). Intră în casă, dacă înțelegi ce vreau să zic.

SAM: Înțeleg. (se oprește puțin) Să eliberez...

ADAMUS: Mda, nu.

SAM: …ideile despre cum ar trebui trăită viața și doar să o trăiesc.

ADAMUS: Mda, sună cam adormit.

SAM: Am fost adormit! Chiar am fost somnoros.

ADAMUS: Acum ajungem undeva! (câteva râsete)

SAM: Da, am dormit o grămadă.

ADAMUS: De ce? De ce? De ce? De ce? Acum ajungem undeva.

SAM: Mda.

ADAMUS: Vezi, după ce trecem de toate chestiile de suprafață. De ce ai dormit atât? Ce s-a întâmplat?

SAM: Ei bine, devin inspirat și mă îndrept spre oameni pe care îi simt angajați, sau cel puțin interesați de ceea ce am de spus.

ADAMUS: În somnul tău?

SAM: Nu, nu. În viața mea trează.

ADAMUS: În regulă.

SAM: Așa.

ADAMUS: Să vorbim despre somnul tău.

SAM: Bine. Ce fac în somn?

ADAMUS: Da, da.

SAM: Este...

LINDA: Nu e treaba ta. (râsete)

SAM: E activ, dar nimic prea fantastic. Chestii din Tărâmuri Apropiate.

ADAMUS: Da, da. Dar ce se întâmplă? De ce dormi mult? Ce se întâmplă cu adevărat aici?

SAM: Mă simt limitat. Nestimulat.

ADAMUS: Pot să-ți ofer perspectiva mea?

SAM: Ei, oricum o să - mi-ar plăcea să faci asta. (râsete)

ADAMUS: Unde pleci?! (Adamus chicotește)

Somnul. Nu contează cu adevărat chiar acum. Chiar și stările de vis vor fi foarte diferite și, uneori, chiar plictisitoare. De multe ori, chiar acum, lucrurile vechi intră în stările voastre de vis și, de multe ori, este ca și cum… acele vise doar continuă și continuă și continuă și nu au sens cu adevărat. Și v-ar plăcea un vis bun sexy din când în când, dar pur și simplu nu este acolo. Somnul este atât de important pentru voi toți chiar acum, când se cere, și schimbarea tiparelor de somn. Dar treceți prin schimbări intense. Este momentul în care corpul și mintea voastră să fie într-un fel tăcute. Este un fel de timp de renovare.

SAM: Daa.

ADAMUS: Renovarea casei, cum spun ei.

SAM: Da.

ADAMUS: Daa, da. Bun. Bun. Mulțumesc.

SAM: Mm hmm.

ADAMUS: În regulă, încă unul. Ce se petrece de la începutul anului?

LINDA: Oh dumnezeul meu, ea și-a ridicat mâna.

ADAMUS: Simțiri și perspective interioare. Da.

LADONNA: Ei bine, am o întrebare. Deci am fost într-o călătorie spirituală. Știu. Nici măcar nu voi - nu vom număra lucrurile, deci...

ADAMUS: În regulă.

LADONNA: În regulă, eu doar.

ADAMUS: Eu număr.

LADONNA: De aproape patru ani mi-am schimbat viața. Am încetat să fiu o creștină, cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată.

ADAMUS: Oh nu! (ei chicotesc)

LADONNA: Nu vorbi cu părinții mei despre asta!

ADAMUS: Pot să-ți pun o întrebare? Cum se oprește cineva din a fi un creștin?

LADONNA: Tu...

ADAMUS: Doar semnezi o hârtie - „Nu mai sunt creștin.”
LADONNA: Ei bine, este un lucru mare.

ADAMUS: Corect.

LADONNA: M-am ținut de aceasta alți 10 sau 15 ani înainte… este o treabă imensă.

ADAMUS: De ce?

LADONNA: Deoarece așa am crescut.

ADAMUS: Daa. Dar pentru a fi un creștin, mai întâi, ce a trebuit să faci pentru ca să te califici?

LADONNA: Să crezi în Cristos și să faci toate lucrurile care erau potrivite.

ADAMUS: Ce credință în Christ? Vreau să spun, ce… cum ar fi, ce este acolo pe care să nu-l crezi?

LADONNA: Ei bine, nu știu.

ADAMUS: Adică, în regulă.

LADONNA: Am crescut în acel fel și am fost impregnați. A fost greu de renunțat. Așa că am găsit această....

ADAMUS: Da, este, că veni vorba.

LADONNA: Am fost în această călătorie de patru ani.

ADAMUS: Da.

LADONNA: Și...

ADAMUS: Este aceasta o altă călătorie creștină?

LADONNA: Nu. Nu mă gândesc că este așa. Dar mă simt ca și cum… (Adamus chicotește) În regulă, deci aceasta este întrebarea mea.

ADAMUS: Hai să ne oprim chiar acolo!

LADONNA: Aceasta este întrebarea mea.

ADAMUS: Vom ajunge acolo.

LADONNA: Am încercat atât de tare să fiu divină înăuntru.

ADAMUS: Daaa.

LADONNA: Și sunt în durere cronică. (aproape să plângă)

ADAMUS: Sigur.

LADONNA: Și nu știu dacă, cum ar fi, de ce fizic se simte în acest fel? Încerc să fiu atât...

ADAMUS: Tu ai spus-o! Chiar înainte de a spune că ești în durere cronică. „Încerc atât de tare”.

LADONNA: Nu să fiu în durere cronică. Dar încerc atât de tare să fiu divină.

ADAMUS: Dar tu încerci atât de tare pentru divinitatea ta. Nu este nimic despre a încerca tare, draga mea.

LADONNA: (acum plânge) Ei bine, de ce iese cu durere?

ADAMUS: Deoarece încerci atât de tare, deoarece încă îl mai porți cu tine pe vechiul Christ. Dă-l pe Christ, pe Isus jos de pe cruce.

LADONNA: Așa.

ADAMUS: Daa. Și pe tine însăți. Doare să fii acolo sus. Așa este cu adevărat. Am încercat-o o dată.

LADONNA: Dar nu pricep de ce vine durerea. Încerc, cum ar fi, cum te-ai fi gândit cu ani în urmă atunci când trăiam în această legătură de credințe...

ADAMUS: Așa.

LADONNA: … și...

ADAMUS: Oprește-te chiar acolo.

LADONNA: În regulă.

ADAMUS: Nu mai ești acum?

LADONNA: Mă gândeam că nu eram...

ADAMUS: Ei bine...

LADONNA: Doar că nu-mi trebuie durerea.

ADAMUS: Unele dintre aceste lucruri merg atââât de profund. Este chiar aici, dar lipsește. Isuse! (râsete)

LADONNA: Nu Isus! (râde și își șterge lacrimile)

ADAMUS: Tu ai spus-o! Este chiar aici, dar îți scapă - „Muncesc atât de tare pentru divinitatea mea.” De ce?? Aceasta nu este o biserică creștină. (ea chicotește) Aceasta nu este o sinagogă. Aceasta nu este o moschee. Nu încercăm din greu.

LADONNA: În regulă. Dar acum că știu ce vreau...

ADAMUS: Nu ai auzit ce am spus. Și asta este atât de elocvent că… oh! (ea chicotește) Noi… ohhhh! (râsete) Noi nu muncim la asta. Nu muncim la divinitatea noastră, iluminarea noastră, realizarea noastră, deoarece este naturală. Numai atunci când cineva o consideră nenaturală muncește la aceasta. Când nu se consideră că merită/este demn, muncește la aceasta. Când tu… (el își pune mâinile pe capul cuiva; LaDonna râde; Adamus sărută vârful capului persoanei) Când te oprești din a mai lucra la toate acestea, incluzând lupta cu propriile tale credințe...

LADONNA: În regulă.

ADAMUS: …incluzând lupta cu tine însăți și creștinismul și toate celelalte; când permiți pur și simplu, draga mea, când doar permiți, va fi ca o furtună, o furtună torențială, uragan, care va veni asupra ta mai întâi, însă pentru a te curăța. Asta-i tot. Și nu muncești împotriva furtunii și nu încerci să pricepi furtuna - „De ce mi-a trimis Isus furtuna?” - și restul acestor lucruri. Doar permiți, deoarece acest lucru al realizării este absolut natural. Corpul tău - corpul tău vrea să aibe asta dar, într-un fel, încă mai este o rezistență acolo datorită vechilor implanturi care spun: „Nu, corpul, nu este… ooh, vuum, corpul face lucruri rele.” Mă refer că păcătuiește trupește și face, daaa, și aceasta. Daaa. Face toate aceste lucruri.

Astfel că ai toate aceste lucruri și încerci să le pricepi. Încerci să le găsești logica. Nu trebuie să o faci.

Deci, dacă alegi chiar acum în acest moment, poți opri toate încercările, întregul efort, toate acele „Ce fac greșit?” Niciun lucru.

Ce este aici și ce lipsește în același timp? Ce este aici este starea naturală de realizare, omul divin. Ce lipsește este ca tu să-i permiți.

LADONNA: În regulă.

ADAMUS: Încetează să gândești. (ea chicotește) Nu, sunt foarte serios.

LADONNA: În regulă.

ADAMUS: Aceasta nu mai este o cale. Ai venit pe o cale până la un punct. Nicio cale.

LADONNA: În regulă.

ADAMUS: Nicio cale. Este doar ca tu să primești...

LADONNA: Am făcut Eu exist în fiecare dimineață.

ADAMUS: Daaa, eh. Acum te voi provoca la aceasta.

LADONNA: Tu ne-ai spus să o facem!

ADAMUS: Hai mai departe și ridică-te. Însă aud că faci Eu exist și, apoi, adaugi lucruri la aceasta, draga mea. (ea suspină) Te aud.

LADONNA: Oh dumnezeul meu!

ADAMUS: Oh dumnezeul meu, Isuse! (câteva chicoteli) Este despre… Eu Exist este exact aceasta. Eu Exist. Taci! Nu - „Yahng, yahng, yahng! Eu exist pentru a fi abundent. Eu exist deoarece…” Asta-i tot. (ea suspină) Eu Exist.

LADONNA: Oh uau!

ADAMUS: Asta-i tot. Eu Exist. Și până când simți aceasta și ai un orgasm absolut mental, fizic, spiritual peste tot, încă nu te-ai prins. Tu: „Eu exist, deoarece astăzi este însorit. Eu Exist, deoarece…” Taci! (ea chicotește) Știi exact ce vreau să spun.

LADONNA: Daaa. Daaa. Eu fac asta în fiecare zi.

ADAMUS: Absolut și lista se face mare! „Eu Exist, deoarece am fost un creștin și încă mai sunt.” Ce?! „Eu Exist…” Ah! Ascult uneori. Strig. (ea chicotește) Nu fă asta! Eu Exist. În regulă?

LADONNA: În regulă.

ADAMUS: În regulă.

LADONNA: Uau.

ADAMUS: Eu Exist. Și până când în mod absolut - se mișcă în corpul tău și vibrează în mintea ta și te simți de parcă ai un orgasm senzual absolut, încetează toate rahaturile cu acesta. Este: „Eu Exist. Eu Exist.” Este prea simplu pentru tine, probabil. Ce este aici și ce lipsește? Eu Exist. Este aici, dar îl ratați deoarece trebuie să puneți toate aceste alte lucruri deasupra lui.

Eu Exist. Și, apoi, acesta devine o simțire.

Nu este logic. Nu are nicio noimă într-o lume foarte nebună. Dar, odată ce-l aveți, odată ce-l simțiți, asta este. Sunteți acasă.

Încă unul.

Mă uit, că veni vorba. Nu - nu… nu în momentele voastre private, intime, dar, știți, doar… ei bine, câteva. (râsete) Nu am mijloace de a înregistra, dar lucrez la asta. (mai multe râsete)

SART: Numai cu un singur ochi!

ADAMUS: Orgasmul lui Spock. (Adamus face din nou figura cu o față stupidă; râsete) În regulă. Da.

CRISTIAN: Au fost două luni dure.

ADAMUS: Două luni dure.

CRISTIAN: Da.

ADAMUS: De ce?

CRISTIAN: Pentru corp, cu tuse.

ADAMUS: Da.

CRISTIAN: Nasul. Chiar și urechile, ochii.

ADAMUS: Da.

CRISTIAN: Stomacul.

ADAMUS: Hai să ne oprim chiar acolo. (râsete)

CRISTIAN: Ceva diferit.

ADAMUS: Da.

CRISTIAN: Ca și cum nu mai pot recunoaște reacțiile corpului meu ca înainte.

ADAMUS: Daaa. Vreau să știu ce se petrece în mod dur.

CRISTIAN: Și, de asemenea...

ADAMUS: Continuă. Nu mă lăsa să te întrerup.

CRISTIAN: De asemenea...

ADAMUS: Dar vreau să știu ce este… (râsete) Da.

CRISTIAN: În minte, de asemenea, foarte multă tensiune și, de asemenea, tendința în relațiile cu alții de a-i respinge, să… (el suspină)

ADAMUS: Aș putea să fiu cu adevărat direct aici?

CRISTIAN: Da.

ADAMUS: Daaa, mulțumesc. Ar fi trebuit să spui nu, însă… (Adamus chicotește) Ai avut ceva frici copleșitoare, în special în ultimele două luni, frici profunde, profunde, inexplicabile? Ohh, nu ca întunecimea, nu ca și cum ți-ar fi frică de lucruri întunecate într-un fel, ci frici pe care nu le-ai simțit chiar atât de profund înainte.

CRISTIAN: Da. Este adevărat.

ADAMUS: Altcineva? (câțiva membri din audiență sunt de acord) De unde vine aceasta?

Vreau să spun, frici de zi cu zi. Este lucrul acela, știți voi, vă îngrijorați legat bani. Vă îngrijorați de sănătatea voastră. Vă îngrijorați de fosta voastră soție și fostul soț, lucruri de acest tip sau ce îi veți face fostei voastre soții și fostului soț. (câteva râsete) Însă vorbesc despre o frică care este foarte diferită, atât de personală și atât de copleșitoare și vă întrebați de unde vine aceasta? Și este aproape o tendință să vă inchideți pe voi înșivă, deoarece puteați face față la cea veche, la fricile de rahat de zi cu zi. Știți, doar lucrurile obișnuite care ies la suprafață și chiar și fobiile voastre - nu mă uit către nimeni - dar chiar fobiile și fricile voastre. Știți voi, realizați că acestea erau într-un fel ușor de făcut față. Dar aici, o frică care vine și este atât de personală încât nici măcar nu mai știți cum să-i faceți față. Doar încercam să ghicesc.

CRISTIAN: A fost ca și cum toate fobiile și toate fricile au venit împreună și mintea încerca să priceapă despre ce era vorba, dar nu avea nicio șansă.

ADAMUS: Daaa. Bine. Aș putea să te îmbrățișez?

CRISTIAN: Da.

ADAMUS: Oh. (se îmbrățișează tandru) Mi-e dor de vechiul meu ținut. (Cristian este din România)

CRISTIAN: Mulțumesc.

ADAMUS: Transilvania.

CRISTIAN: Mulțumesc.

ADAMUS: Mmm. Ohhh. (câteva chicoteli) Un loc uimitor. Uimitor. Trece prin multe dintre propriile sale transformări. Îți mulțumesc că ești aici. Mulțumesc. Vei duce ceva foarte, foarte special înapoi cu tine.

Deci, prietenii mei, de ce pun aceste întrebări spre plictiseala unora? (Adamus chicotește) Deoarece vreau ca voi să simțiți, vreau să auziți că ceea ce gândiți că este numai al vostru, este și al altora. Aceasta ar trebui să vă spună ceva; că vom trece prin acest proces de comutare, de renovare. Intrăm în ceva, dar acesta are provocările sale. Nu are înțeles. Nu este logic. Vreți să vă luptați cu el și să îl controlați. Vreți să lucrați la el, dar nu puteți. Nu ar trebui să o faceți.

Mai întâi de toate, voi, oamenii, nu ar trebui să vă luați responsabilitatea pentru toate acestea. Ca și cum… nu le-ați creat voi! Nu, cu adevărat nu ați făcut-o, într-un fel foarte interesant. Nu aveți nevoie să lucrați la aceasta. Este atât de naturală. Este chiar acolo. Și vă văd, pe voi toți, cum lucrați la asta. Doar respirați profund. Vom avea o sesiune merabh draguță ne-lucrativă în scurt timp, dar doar respirați profund.


Realizarea

Știți voi, iluminarea - prefer acum cuvântul „realizare” - este un puzzle cu o singură piesă. Este un puzzle numai cu o singură piesă, dar, totuși, pentru adepții încă lucrând la drumul lor, se simte ca și cum acesta este un labirint foarte provocator. Ca un fel de labirint prin care trebuie să treacă și ca și cum sunt testați de Spirit și puși prin toate rigorile pentru a vedea dacă îl merită. Și tot timpul întrebându-vă pe voi înșivă - este acest spirit pe care-l puneți sus - și spuneți: „Sunt vrednic?” și „Ce test trebuie să trec?” Sunteți doar voi.

Putem să tăiem mult din toate acestea chiar acum. O mulțime, auto-testarea și acest „Sunt destul de vrednic?” și „Sunt destul de puternic?” și „Sunt destul de luminos?” Putem pur și simplu să tăiem mult din acestea doar prin a spune hai să tăiem o mulțime din ele. (câteva chicoteli) Doar prin plasarea conștiinței noastre dincolo de acestea, dincolo de vechiul Isus creștin sau orice se întâmplă să aveți în calea voastră. Dincolo de a trebui să vă demonstrați pe voi, vouă înșivă. Haideți să terminăm cu asta.

Niciodată nu veți ajunge acolo. În mod absolut nu veți ajunge niciodată acolo. Și știind multe, sau ca și toți Maeștrii Ascensionați cum am făcut și eu, ei au încercat. Au încercat să găsească sensul acestora. Au încercat să priceapă. Au încercat să se testeze pe ei înșiși din nou și din nou până au căzut de oboseală, sau au murit, sau amândouă, și au realizat: „Tot ce aveam de făcut era să-mi pun conștiința în realizare și, apoi, aceasta era acolo.” Apoi era acolo, dați-vă deoparte, permiteți-i să vină. Da, lucrurile se vor schimba în viața voastră. Corpul vostru vă va durea.

Aș merge atât de departe încât să spun că momentele celor mai mari dureri ale corpului vor fi, într-un fel, chiar acum. Tocmai ajungeți la ciclul astrologic „corpul vostru va durea ca naiba” și va dura, probabil, până pe la mijlocul - sfârșitul verii. Asta nu-i așa de rău.

SART: Daaa! (Adamus chicotește)

ADAMUS: Oh, ușor (ca o bucată de prăjitură).

Și este potrivit că vă va durea corpul, deoarece trece prin schimbări. Unii dintre voi ați ajuns foarte, foarte bolnavi deoarece corpul vostru trece prin schimbări. Nu vă trădează. Nu încearcă să vă spună nimic.

Doare și mai mult când începeți să vă îngrijorați: „Ce fac greșit? Ce lecție este acolo?” și începeți să scoateți multe dintre vechile credințe și vechile gunoaie. Corpul vostru încă va mai trece, în esență,  prin aceleași transformări, numai că e mai multă rezistență la ele și asta este ceea ce simțiți. De ce toată durerea? Datorită întregii rezistențe (n.tr. opunerii). Este destul de ușor.

Deci respirați profund și doar realizați, ah, această ființă fizică care a fost într-un fel sursa multor lucruri rele, gânduri rele - chiar o considerați un fel de aspect rău și aveți un fel de relație ciudată cu ea - ei bine, sigur, va fi în ceva durere când intrați în integrare, deoarece încearcă să verse toate lucrurile care au fost puse în ea.

Deci, corpul vostru va fi în durere. Mintea voastră va fi în haos. Toate aceste lucruri se vor petrece și asta este în regulă. De fapt, într-un fel, este grozav. Vă voi arată într-un minut.

Însă acest lucru despre iluminare este cu adevărat doar un puzzle cu o singură piesă. Nu este dificil de priceput, decât dacă începeți să încercați să înțelegeți, să găsiți logica, să găsiți sensul, să pricepeți care este calea și să puneți toate aceste alte lucruri mentale. Și vă văd pe toți făcând-o aproape zi de zi. Acela este momentul când să respirați profund: „Uau”. Se întâmplă natural, realizarea. Se va petrece. Dar cu cât rezistați mai mult, cu cât mai mult încercați să o înțelegeți și să faceți tot felul de ceremonii stranii și alte lucruri în jurul ei, cu atât mai mult va durea.

Acolo unde mergem, Shaumbra, ceea ce vom face, să zicem, pe parcursul restului perioadei în care mai stau… și încetați cu prezicerile despre când voi pleca. (Adamus chicotește) Este marea dramă Shaumbra - „Cât de mult timp va mai fi Adamus aici?” Ei bine, până când vom fi obținut cinci care au cu adevărat o realizare.

Deci unde vom merge, ce vom face, într-un fel intrăm în următoarea noastră fază, ați putea spune. Trei lucruri. Și Spock… poți scrie, Spock? Ori doar te gândești și apare pe ecran? Poți...

LINDA: Depinde de tine. (Adamus chicotește)

ADAMUS: În regulă. Doar...

LINDA: Dragă Adamus, tu ești cel care ne spui să ne costumăm, să jucăm roluri și, apoi, te joci cu mine în felul acesta?

ADAMUS: Da! Jocul rolurilor. Nu ești fericită cu toată atenția? Toată joaca...

LINDA: Hai să vedem. Atenția negativă este mai bună decât deloc.

ADAMUS: Caracterul jucăuș. Caracterul jucăuș. Și, realizați că luna viitoare jumătate dintre toți cei de aici vor veni costumați ca cineva. Nu, ei te admiră. ”Ohhh, doamne! Linda se costumează precum oamenii morți. Oh! Nu este grozav?”

LINDA: Tu ne-ai spus să ne costumăm!

ADAMUS: Nouă ne place asta. Ne place, nu-i așa? (audiența aplaudă) Da. În regulă.

Partenera lui Spock făcând sex. (Adamus stând acolo complet nemișcat și inexpresiv)

LINDA: Ce?!! (râsete și mormăieli din partea audienței; Adamus râzând) Niciun fel de odihnă pentru cei răi.

ADAMUS: Bun. Chiar îl uimesc până și pe Cauldre astăzi. În mod normal, el se panichează.


Încotro Ne Îndreptăm - Trei Lucruri

Așadar, încotro ne îndreptăm, trei lucruri. Le puteți scrie sau vă puteți gândi la ele. Haideți să le punem aici pe tablă, astfel încât cei care nu aud cuvintele pot cel puțin vedea imaginile. (Adamus chicotește)

~ Conștiința

Deci, mai întâi, conștiința. Ahh, vă veți sătura de cuvântul conștiință. Cauldre a scris până și un articol despre conștiință. Acesta este un cuvânt greu/dificil și, da, sunt cuvinte mai potrivite pentru aceasta.

LINDA: Îl dorești pe acesta pe tabletă?

ADAMUS: Conștiință. Poți să îl spui pe litere?

LINDA: Da, tu poți?

ADAMUS: Acesta este unul dificil de silabisit, în special…

LINDA: Nu, nu este așa!

ADAMUS: …când cineva vorbește și voi vă străduiți să scrieți și încercați să fiți logici și sunteți frustrați pe mine, atunci îl scrieți greșit.  Ai uitat celălalt ”s”.

LINDA: Nu l-am uitat. Am încercat să fac loc pentru acesta. (ea scrie pe litere ”Conștient”) Nu este drept! (o mulțime de râsete) Ești așa de rău. Rău, rău, rău, rău, rău!

ADAMUS: Zzzzzzz! Nu are logică. Nici nu-l pot silabisi. Zzzz! (mai multe râsete)

Deci conștiință. Poți să mergi la pagina următoare sau să ștergi sau să faci orice.

Conștiința va deveni atât de importantă. Conștiința este, în mod simplu, conștiență, realizare, dar la un nivel pe care voi nu vi l-ați fi putut imagina în mintea voastră logică.

Conștiința - conștiența care pătrunde la fiecare nivel, în fiecare tărâm. Nu doar conștiența faptelor și cifrelor. Acestea sunt mai degrabă nesemnificative. Nu doar a fi conștienți că o persoană stă lângă voi. Aceasta este ceva evident. Ci conștiința, conștiența (a fi conștient), vom intra în acestea într-o clipă, ci despre acele lucruri cu mult mai bogate și mai împlinitoare.

Deci conștiința, conștiența. Este acest Eu Exist. Iar eu știu că unii dintre voi spun: ”Oh, daa, am priceput. Eu Exist.” Nu, nu ați priceput, altfel nu ați mai fi spus-o deloc. Ați fi doar atât de radianți, de carismatici.

LINDA: Logic.

ADAMUS: Da. Eu Exist nu este o mantră care să fie repetată mereu și mereu pentru a vă plictisi pe voi înșivă. Vă plictisiți pe voi înșivă în alte feluri. Nu mai aveți nevoie de încă un fel în care să vă plictisiți pe voi înșivă. (Adamus chicotește) Sex. (Adamus adoptă o poziție edificatoare)

SART: Uau! (câteva râsete)

ADAMUS: Sex Shaumbra. (el stă acolo cu ochii oscilând înainte și înapoi de parcă s-ar întreba ce se petrece; mai multe râsete)

LINDA: Aceasta nu este ceva amuzant! Aceasta nu este ceva amuzant! Ești necuviincios! (Adamus râde)

ADAMUS: Voi chiar trebuie să mai și râdeți din când în când. Cel mai măreț, cel mai măreț lucru legat de oamenii de pe această planetă este abilitatea de a râde, de a avea umor. Este un asemenea conflict, dar undeva de-a lungul liniei, oamenii au transformat aceasta în umor, râsete sau într-o operă lingușitoare. Este una din cele două. Dar acest conflict, această provocare, poate fi de fapt destul de amuzantă, câteodată. Când puteți râde de voi înșivă - ah! - atunci aceasta este măiestrie.

Conștiință. A fi conștient, dar fără să gândiți conștiența. Conștiența este acolo unde aproape că nu există niciun gând activ. Conștiență, astfel încât nu mai sunt cuvinte deloc. Nu mai este nevoie de cuvinte. Nu mai este necesară vreo definiție, nimic din toate acestea. Aceea este conștiința. Și apoi Maestrul învață după acea stare de conștiență adevărată, cum să o comunice apoi. Iar noi ne vom îndrepta într-acolo, fiind vorba din ce în ce mai mult despre comunicare.

Acum, comunicarea este un lucru interesant, deoarece în timp ce eu vorbesc aici și comunic, voi auziți cuvintele, mai ales dacă vorbiți engleză. Dacă nu, este un fel de „Bla, Bla, Bla!” Dar adevărata comunicare ce se desfășoară aici, ah, adevărata comunicare se află în ochi, da, se află în gesturi. Dar de fapt adevărata comunicare vine dintr-o conexiune foarte profundă. Orice altceva este un fel de distragere. Gândiți că auziți cuvinte sau că vedeți ceva sau simțiți atingerea sau altceva. Aceasta este doar o porțiune. Adevărata comunicare are loc la un nivel diferit.

Și, în timp ce mă aflu aici cu voi, făcând o treabă atât de elegantă din a vă distrage pe voi, și… apropo, este un pic cam răcoare aici. Este rece ca gheața. (audiența confirmă) Este ca într-un congelator. Vedeți cealaltă distragere? Mie într-adevăr nu-mi pasă, deoarece eu nu am un corp, ci puțină distragere. Oh! Este atât de bine!

Deci unde rămăsesem? (cineva spune ”Comunicare”) Daa, comunicare. Voi nu vă mai amintiți, nu-i așa? Comunicare.

Eu sunt aici distrăgând și dublu distrăgând. Pot să merg cu oamenii profund, până la cinci sau șase straturi de distragere, înainte ca ei să leșine. (câteva chicoteli) Ceea ce se întâmplă cu adevărat acum este că voi comunicați cu voi.

Ce se află aici și ce lipsește? Este ghicitoarea Shaumbra.  Da. Ah, tricouri, eu le pot vedea. Și la fel pot unii dintre voi. Voi comunicând cu voi.

Vreau ca voi să fiți conștienți. Eu vreau ca voi să fiți conștienți de… Doar vreau să stau aici și… (el se așează pe scaunul lui Einat și se preface că butonează echipamentul ei de sunet)

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Vreau ca voi să fiți conștienți de felul în care voi comunicați cu voi în timp ce eu vă distrag. Acesta este adevăratul beneficiu al întâlnirilor noastre când ne reunim în felul acesta. Voi analizați ceea ce eu spun sau vă gândiți la ceea ce vă spun, dar în realitate voi plutiți în afară. Realizați că poate aproximativ șase la sută din atenția voastră se află aici și restul se află într-un fel de dezordine? Iar eu spun un fel de dezordine, deoarece… nu, nu mă refer la aceasta în mod negativ, dar este destul de amuzant.

Sunteți în acest fel de egh, egh, un fel de bleghh (sunete scoase de Adamus) care are loc, și vă străduiți să pricepeți ce se află acolo. Și oh, și atunci aveți o privire retrospectivă despre ceva și vă gândiți la ceea ce nu ați făcut și la ceea ce urmează să faceți. Acest întreg mecanism, acest fel de invenție ciudată tip Rube Goldberg (n.tr. un aparat super complicat care este menit să îndeplinească o sarcina foarte simplă într-un mod foarte complicat; numele vine de la creatorul de benzi desenate și inventatorul Rube Goldberg) care are loc înăuntru (înăuntrul vostru) cu… deci aproximativ 94 la sută din timpul în care ne-am aflat împreună astăzi, voi ați avut aici toată această treabă în desfășurare. Din când în când (vă spuneți): ”Oh, Daaa, Adamus vorbește. Oh! El urmează să facă iarăși șmecheria cu sexul. În regulă, bun. Bine.” (Adamus chicotește)

LINDA: Pe bune?!

ADAMUS: Nu mai fac. (Adamus chicotește) Ce… ați vrea să-mi spuneți, cum face un - cum numești această ființă de pe planeta ta?

LINDA: Vulcanieni.

ADAMUS: Vulcanieni. Vino aici. (cineva ”Oh nu”) Oh daaa. (cineva spune „La fiecare șapte ani”) La fiecare șapte ani, fie că au nevoie sau… daaa. Deci cum face sex un Vulcanian? (el se așează pe scaunul ei din audiență)

LINDA: Nu mai știu deloc. Sunt atât de complet evoluat. Tu doar faci sex ca o maimuță. (câteva chicoteli)

ADAMUS: Ca  un om sau ca un Vulcanian?

LINDA: Eu sunt jumătate Vulcanian, jumătate om.

ADAMUS: În regulă, arată-ne cum fac sex Vulcanienii și oamenii.

LINDA: Geoff nu ar putea suporta aceasta. (râsete și câteva aplauze)

ADAMUS: Amuzant. Amuzant. Geoff nu se află aici acum. (râsete)

LINDA: Oh, dar el ar auzi despre aceasta.

ADAMUS: Aș putea să-l fac să uite… (mai multe râsete)

LINDA: Nici tu nu i-ai putea face față.

ADAMUS: … pentru sute de ani. Daaa.

LINDA: Nici tu nu i-ai putea face față.

ADAMUS: Daaa. (mai multe râsete) Ce spui despre asta. (Adamus își pune mâinile pe umerii ei; ea se opune) Nu, nu, nu. Vino aici (râsete) Vom arunca o privire laterală. Daaa. Așa fac ei sex. (râsete în timp ce el arată cum) Cum vi s-ar părea doar un  nnnnnhhh! (stând mai aproape în fața ei) Ahh! Ahh!

LINDA: Oh, acesta este un motiv bun pentru a fi, daaa.

ADAMUS: Ea nici măcar nu zâmbeste după una ca asta. (mai multe râsete) Nici măcar un  ”Ahhhh!” A făcut doar un fel de, „Aceasta nu a avut sens.” (vorbind ca un robot, mai multe râsete) Vom încerca iarăși mai târziu.

În regulă. Conștiința. Da. Unde este acel cuvânt de pe tabletă? Vreau ca acesta să iasă în evidență.

LINDA: Oh, oh. Așteaptă, așteaptă.

ADAMUS: Conștiință. Într-acolo ne îndreptăm. Conștiința. Conștiența (a fi conștient). Eu exist. Aceasta nu este doar un alt fel de disciplină. Nu este un alt fel de practică. Aceasta este totul.

Conștiința reprezintă totul. Am spus unor grupuri recent, nu este universul de acolo cu un punctuleț de… nu este ca… (râsete, în timp ce Linda are dificultăți să scrie cuvântul corect) Eu nu vreau să atrag atenția asupra scrisului ei, dar voi pretinde că acest ecran este universul. Pretind că acest ecran este universul, universul fizic. Nu este ca și cum înăuntrul său ar fi un punctuleț de conștiință. (Linda în sfârșit scrie „Conștiință”; audiența spune „Yay!” și aplaudă) Nu este ca și cum ar fi înăuntru un punctuleț de conștiință - fă un punctuleț mititel acolo, doar unul micuț, daaa - în interiorul unui mare univers. Dar acesta este felul în care oamenii, voi, majoritatea celorlalți, nu chiar atât de mult voi, dar acesta este modul în care trăiesc oamenii.

Este ca și cum ar spune: „Iată-mă aici în acest univers mare”, și nici măcar nu o denumesc conștiință, ci „Iată-mă aici. Marele univers. Eu sunt doar o mică părticică/fărâmă.” Realizați că aceasta este baza credinței - aceasta este o credință mai mare decât Iisus - este doar, „Ei bine, eu sunt doar acest lucru micuț care are loc în interiorul unui lucru măreț, și nu știu unde voi ajunge cu aceasta, dar vom vedea unde lucrul acesta vrea să mă ducă.” Cam aceasta este conștiința oamenilor. 

Vă este ceva mai cald acum? (audiența răspunde „Da”) Vă este prea cald? (audiența răspunde „Nu”)

LINDA: Nu încă.

ADAMUS: Daaa. Bun.

Haideți să inversăm aceasta. Conștiința este totul și în acest tot al conștiinței se află un mititel, mititel, mititel punct numit univers. Daaa. Și această conștiință mare - nu mă refer la voi și milioane de alți oameni și la milioane de ființe extraterestre și la câțiva Vulcanieni și la restul acestora. Eu vorbesc despre voi. Voi sunteți întregul ecran și în interiorul acestui ecran se află o bucățică de univers dar și o mulțime de alte lucruri.

Ce se află aici și ce lipsește totodată - conștiința. Conștiința. Și, din nefericire, sau poate din fericire, dar din nefericire voi nu vă puteți gândi calea către conștiință. Știți asta? Ei bine, nu știți, pentru că v-ați străduit. Nu vă puteți gândi calea către conștiință. Ea poate fi doar experimentată.

Așadar urmează să mergem acolo și vom ajunge să fim, așa cum Cauldre a venit cu una dintre chestiile lui de marketing, urmează să fie Conștiință Aplicată. Nu vom mai vorbi prea mult despre conștiință, deoarece altfel va deveni ceva mental. Noi vom aplica conștiința. (cineva spune „Mulțumesc”) Daa, mulțumesc.

Dar făcând aceasta, voi veți trece printr-o mulțime de provocări. Veți încerca să vă gândiți calea prin aceasta. Veți încerca să o faceți să devină logică. Eu voi încerca să vă trântesc la pământ și voi încerca să vă scot din mintea voastră și să mergeți în voi înșivă. În voi înșivă.

Conștiință Aplicată, deoarece acolo unde conștiința este aplicată, acolo apare viața.

Acum, vreau ca voi să simțiți - veți gândi puțin, dar eu vreau ca voi să simțiți - unde a fost conștiința voastră? Conștiința Aplicată care creează realitate. Unde a fost aceasta? Nu gândurile voastre. Este o diferență imensă între gânduri și conștiință. De aceea am început astăzi prin a vă întreba care a fost sentimentul interior sau călătoria în aceste ultime două luni? Și o mulțime dintre voi ați început cu gândurile voastre. Ce ați simțit voi? Ați simțit că vă cuprinde o frică adâncă? Eu așa sper. Nu, eu chiar sper astfel, deoarece odată ce începeți să permiteți asta, înseamnă că vă deschideți. Daa. Este înspăimântător. Dar apoi este uimitor, deoarece, oh, acea frică, acea întunecime copleșitoare, se simte ca un mare magnet, un magnet de întuneric care vă trage înspre el.

Mai întâi, realizați „Eu sunt viu!” deoarece simțiți asta atât de intens. Și apoi, ceva uimitor se întâmplă când ajungeți în acel punct. „Eu doar voi permite asta, deoarece este toată a mea. Este toată a mea.” Cu alte cuvinte, nu sunt niște sperietori, demoni, draci, Satan sau orice altceva.

Vă puteți da voie? Puteți fi într-un asemenea loc al grației încât să spuneți: „Nu-mi pasă. Acel magnet al fricii mă poate absorbi, pentru că este cu totul al meu.” Totul este doar parte din rol, parte din experiență.

Urmează să mergem în conștiință într-un mod foarte aplicat dar foarte non-mental. Unde vă plasați conștiința se află realitatea voastră. Și nu vă vorbesc despre lucruri triviale cum ar fi să vă faceți mai tineri cu cinci ani sau să slăbiți zece pounds/livre (n.tr. echivalent cu 4.5359 kg) sau ceva de genul acesta. Aceasta este o joacă de copii. Unele dintre acestea sunt distrageri deliberate. Unele dintre ele sunt distrageri non-intenționate. Este o joacă de copii, așa cum este și alchimia, vechiul mod de a considera alchimia care (presupune): ”urmează să transform piatra în aur.” Sunt atât de bucuros că am învățat șmecheria aceasta cu mult timp în urmă, cum să scăpăm de cei care nu sunt cu adevărat interesați de realizare. Ei sunt interesați doar să joace jocurile omenești și asta este totul, aflându-se mai degrabă pe un fel de drum ocolit. Astfel scăpăm de ei cu aceste distrageri.

Noi urmează să intrăm în Conștiința Aplicată, în lumi complet noi.

În al doilea rând, și foarte important, și ați putea cere ajutor pentru a silabisi aceasta. (Linda o ia în derâdere) Poate o pagină nouă.
 
LINDA: Lucrez la aceasta. Lucrez la aceasta.

ADAMUS: Nu lucra la aceasta. Doar whooosh (sunete scoase de Adamus)!

LINDA: Continuă să facă chestia aia ciudată.

ADAMUS:Whoooosh!

LINDA: (șoptește) Sosesc. Sosesc. (ea fuge pe interval la John Kuderka pentru ajutor tehnic.)

ADAMUS: Următorul. Atât de logic. Un Vulcanian merge să îl ajute pe celălalt Vulcanian. (râsete și audiența spune „Ohhh!”)

În regulă, voi face o dezvăluire aici. Voi dezvălui ceva ce nu am mai spus și foarte profund personal. Ei s-au cunoscut unul pe celălalt pe ceea ce voi numiți o altă planetă, un alt loc, un loc extraterestru; au fost buni camarazi, buni prieteni. Sunt amândoi relativ noi pe aici, pe această planetă și încă mai încearcă într-un fel să priceapă. Așa că acolo este o legătură, un fel de Spock sau o legătură ciudată în derulare. (Adamus chicotește) Am dreptate sau ce? (cineva răspunde) „Mulțumesc,” spune soția lui. (referindu-se la soția lui John; râsete) Da! (Adamus chicotește) Și haideți să micșorăm temperatura un picuț. În regulă. Urmează să ne jucăm cu temperatura astăzi.

~ Și

În regulă, trebuia să îl rogi acum să silabisească următorul cuvânt? (cineva spune „Noi nici măcar nu o știm”) Oh, noi nu cunoaștem următorul cuvânt. Următorul, cuvânt foarte important. Noi am discutat despre acesta în Keahak, și el va deveni din ce în ce mai mult chiar o parte importantă a vocabularului vostru și veți permite să aveți bogăție și bucurie în viață. „Și.” Ș-i.

LINDA: Pfft!

ADAMUS: Și (Adamus chicotește) Este un Ș… I (Linda îl scrie pe tabletă)

„Și” va deveni atât de important în ceea ce facem deoarece veți realiza cum corpul vostru poate fi dureros și nu este așa. Puteți avea alte experiențe uimitoare. Nu mai sunteți deloc singulari. Puteți fi logici și absolut senzuali. Puteți fi cuprinși de această teamă magnetică și puteți sta lângă un lac privind fluturașii și cântând cântece și savurând o sticlă cu vin.

Acum, oamenii sunt… sunteți cumva plictisiți?

LINDA: Dificil.

ADAMUS: Bun, bun. (Adamus chicotește) Oameni…

LINDA: Ce spuneți despre a fi deranjați?

ADAMUS: Daa. Oamenii, și voi știți asta despre oameni. Oamenii sunt unici. Sunteți deranjați și ce altceva? Încântați. Eu văd asta. Eu văd asta în mod absolut. Da. Deranjați și atât de îndrăgostiți de Spock. (Adamus chicotește)

„Și” Oh! Atât de simplu. Dar dacă ați merge afară încercând să explicați asta altora, ei doar s-ar uita la voi într-un fel. Dar voi veți începe să trăiți viața lui „și”, însemnând că puteți avea o zi proastă și în mod egal o zi bună.

Acum, aceasta nu are sens. Nu este logic.

LINDA: De fapt, este (adică are sens).

ADAMUS: Are! (Adamus chicotește) Aceasta nu are sens, dar în mod absolut este natural. Nu este ăsta un lucru amuzant?

Știți voi, oamenii intră în acest lucru foarte singular și ajung din ce în ce mai limitați și mai limitați. De fapt, ei lucrează la a fi mai configurați. Oamenii lucrează la a fi mai configurați în mintea lor, în corpul și acțiunile lor și în gândurile lor. Ohhh! Este epuizant, deoarece voi încercați să vă controlați gândurile și corpul și totul despre viața voastră. Știți exact despre ce vorbesc. Încercați să controlați totul. Deveniți configurați. Acesta este un cuvânt drăguț pentru hipnotizat, controlat. Controlându-vă pe voi înșivă. Deveniți atât de calculați în tot ceea ce faceți, încât stoarceți viața afară din viață.

Și mai rău de atât, scoateți conștiința afară din conștiință. Ce este aici și ce lipsește în același timp? Conștiința. Viața însăși. Este aici. Este toată aici. Noi nu plecăm nicăieri. Nu plecăm nicăieri. Noi doar realizăm că este aici și nu este aici, și aceasta este ceea ce Maestrul cunoaște. Ah ha, ha!

Maestrul nu are dintr-odată realizări care încheie propria lor stupiditate, propria lor inocență, propria lor vulnerabilitate. Ei nu au dintr-odată această realizare care să le ofere toată inteligența din lume. Nu. Nu. Ei vor fi „și”. Ei sunt inteligenți și stupizi. Ei sunt vulnerabili și sunt atât de deschiși. „Și”.

Acum, în mod normal un om gândește foarte, foarte liniar. Ei (oamenii) presară un pic de sare și piper, un pic de dualitate în linearitatea lor, în preocupările lor, doar atât cât să-i mențină să nu fie plictisiți de moarte. Astfel ei presară puțină dualitate - un pic de lumină, un pic de întuneric, un pic de plăcere, un pic de durere, un pic de bine, un pic de rău.

Astfel, următorul nivel de conștiință după singularitate este doar un picuț din această dualitate. Ei nu merg dincolo de aceasta. Nu este nimic dincolo de dualitate. Cei mai mulți oameni nu ar gândi nimic dincolo de alb și negru, sus și jos. Asta este.

Realizați că aceasta este probabil limita exterioară a conștiinței?

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Limite exterioare! Oh, nu! (râsete)

LINDA: Ohh! Oau!

ADAMUS: Sunt un fel de limite exterioare ale conștiinței, dar noi mergem către Zona Crepusculară.

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Am făcut asta pentru ea.

LINDA: Oh, tu cânți cântecul meu. Vrei să facem sex? (multe râsete)

ADAMUS: Acum, majoritatea oamenilor… daa. (demonstrează sexul Vulcanian din nou, dar numai cu o jumătate de zâmbet strâmb; mai multe râsete) Ohh! (Adamus chicotește) Deci...

LINDA: Nerușinare.

ADAMUS: Îți poți imagina sau simți pentru o clipă, nu doar singularitatea și nu doar dualitatea, dar de fapt și, și, și, și.

„Ce este dincolo de dualitate?” ar spune cineva. „Ce este dincolo de întuneric și lumină?”
 
Dragii mei prieteni, acolo sunt lumi. Sunt lumi dincolo de aceasta. Dualitatea este, într-un fel, doar  ca și codurile programării de bază ale acestei realități. Dar acolo sunt alte realități care nu au nevoie de coduri, care nu au nevoie de programare.

Lucrul frumos este că acestea pot fi experimentate aici, iar voi puteți fi singulari, în același timp.

Imaginați-vă pentru o clipă toate aceste atribute. „Și” - capacitatea uimitoare de a fi inocent, naiv, aproape stupid și să știi totul. Uimitor. Uimitor. Iată încotro ne îndreptăm - „și”.

Deci, de fapt noi nu mergem spre iluminare. Aceasta ar fi foarte singulară. Nu. Este despre „și”. Și.

Voi puteți fi umani și Maeștri absoluți.

Este frumos deoarece voi realizați deodată că rolul vostru nu mai este limitat la, ei bine, la rolul vostru. Este acel „și”.

Acum, aceasta se va simți inconfortabil la început. Și unii dintre voi din Keahak ați avut doar o străfulgerare despre asta. Va fi puțin inconfortabil la început, deoarece mintea nu este obișnuită cu asta. Mintea spune: „Urmează calea aceasta. Fă acest lucru” sau „Mergi la culcare” dar nu este obișnuită cu multidimensionalitate. Ea nu este obișnuită cu „și”.

Deci ce faceți când deveniți inconfortabil? „Oh, daa, și eu sunt inconfortabil și realizez asta. Și, la naiba,  este cu adevărat greu pentru corpul meu și de fapt nu este așa, cu adevărat. Heh. Și eu nu am un corp și am un corp de lumină.”
 
Acum, cineva ar putea spune ca asta seamănă cu un fel de schizofrenie. (râsete) Apropo, nu-i spuneți terapeutului vostru despre asta. (mai multe râsete) Niciun cuvânt. Aceasta rămâne între noi.

Aceasta pare ca o fragmentare, dar nu este. Nu este deloc așa. Deodată, realizați că în primul rând a existat un motiv pentru a fi capabili să creați aspecte - nu să scăpați de ele, ci să le creați - și puteți începe să trăiți în această frumoasă combinație, multidimensional, mod de viață aspectat, mod logic de a fi. Fără să mai fie limitat doar la aceasta. Vreau să spun, nu că aceasta ar fi ceva rău, știți voi, și chiar îmi place tricoul tău, și este multi-tu. Multi-voi.

Acum, aceasta scoate la iveală o întrebare foarte interesantă. Veți spune: „Ei bine, care este adevărul? Ce este realitatea?” Iar acolo nu este niciun adevăr. Nu este niciunul. Încetați să mai căutați adevărul. Nu funcționează. Regret. Nu este niciun adevăr, pentru că totul devine adevărul.

Nu există doar un singur adevăr în miezul universului ascuns undeva departe. Nu este. Adevărul este că toate sunt adevărate.

Acum, dacă voi chiar vreți să spuneți: „Dar unde îmi voi găsi eu baza, echilibrul meu? Este totul atât de haotic, încât trebuie să găsesc locul acela confortabil măcar din când în când”. Eu exist. Asta este. Asta este. Iar restul este „și”.

Noi vom experimenta „și”. Veți fi inconfortabili în mod absolut și, probabil, veți fi un pic supărați pe mine, așa cum se întâmplă din când în când, deoarece veți spune: "Nu am realizat că va fi ceva atât de nebunesc.” Vă spun chiar de pe acum. Va fi puțin nebunesc și amuzant și atât de diferit în multe alte moduri. Și puteți să apăreți încă, la supermarket, ca orice persoană obișniută, iar ei (oamenii) nu vă vor deranja. Probabil că nici măcar nu vă vor vedea.

Realizați că voi puteți fi doar oameni, puteți pur și simplu să vă amuzați în continuare de felul cum acționează oamenii și în același timp veți merge la băcănie, iar fructele și legumele vor vorbi cu voi. Oh, ele deja o fac. Aceasta este o altă problemă. (câteva râsete) Mergeți prin magazin și vă  poate  fi foame. Veți fi... I-am văzut pe câțiva dintre voi mâncând la băcănie, iar eu nu mă refer la standurile voastre de degustări, ci vorbesc doar despre a șterpeli mâncarea și de a o mânca. Dar puteți merge prin băcănie - am văzut - și puteți merge prin raionul de băcănie și puteți să mâncați doar energetic, fiindu-vă foame în același timp.

Acum, voi ați putea spune: „Nu, dacă îmi este foame, trebuie să o satisfac, trebuie să mănânc.” Nu, nu. Voi puteți face ambele lucruri. Știți voi, a mânca și a-ți fi foame este un fel de cocktail interesant, deoarece prin a mânca și a vă fi în continuare foame voi aveți încă acea senzație senzuală. Ei, am cam luat-o pe arătură. „Și”.

~ Sincronistic

Și în al treilea rând, foarte important aici, în munca noastră  - nah, bucuria noastră - faptul că noi o vom face împreună. Noi avem conștiință, avem „și” și în cele din urmă, un element foarte important, este sincronistica sau aducerea lor sincronă împreună. Punându-le laolaltă.

Acum, bună analogie, bună metaforă; mulți dintre voi au un laptop și un desktop și un telefon mobil și o tabletă și toate aceste diferite - și alte feluri de dispozitive - GPS-uri, ceasurile voastre și noile ceasuri. Aveți toate aceste dispozitive. Treaba naibii cu ele este că nu sunt cu adevărat în fază. Ele nu sunt sincrone. Nu este aceasta una dintre marile frustrări, de a le sincroniza… (face o pauză și face o față amuzantă la cele scrise de Linda)

LINDA: Tu ai spus sincronistic. (ea a scris „Sincronis”) Acesta nu este nici măcar un cuvânt. Poate că este. N-o-u-s (de la synchronous - cuvântul folosit de Adamus)? Gata, oricum.

ADAMUS: Da. Deci Spock nu este mereu atât de logic. (Adamus chicotește)

Deci, dragii mei prieteni, sincronistic.

Acum, utilizând analogia, la toate dispozitivele voastre, ele ies din sincronizare. Și apoi voi vă înfuriați pe ele, vă înfuriați pe cei care le-au fabricat și pe cei care au făcut softul. Și seamănă cu: „Isuse, nu poate cineva…” O luăm de la capăt cu Iisus. „Nu poate cineva să pună…” De ce se folosesc de Iisus în felul acesta? (râsete) Iisuse! Aproape că a devenit un cuvânt de înjurătură acum. Doamne-… și apoi se costumează și vin la Shoud-urile noastre ca Iisuși și Marii Magdalene. Doamne.

LINDA: Maestru în fiecare lună.

ADAMUS: Sincronistic, aducerea lor împreună. Un alt cuvânt pentru aceasta ar fi integrare. Integrare, dar mie îmi place sincronistic.

Deci avem aici această situație cu telefoanele voastre mobile. Ele sunt toate ieșite din sincronicitate. Calendarele nu lucrează împreună și contactele și bazele voastre de date și toate celelalte. Nu este acesta de fapt un indicator pentru oameni? Este într-adevăr de fapt cea mai simplă rezolvare din lume. Sunt surprins că ei fac așa o mare afacere din asta, că nu pot doar să  - pleosc! - priceapă cum să facă asta. Dar, oh, ei au tot acest software și voi trebuie să cumpărați...

Apoi voi trebuie să cumpărați un dispozitiv ca să sincronizați celălalt dispozitiv și acel dispozitiv nu e prea bine sincronizat cu celelalte, și atunci sunați la relații cu clienții iar ei spun: „Ei bine, da, voi ați cumpărat dispozitivul nostru sincronistic, dar trebuie să scăpați de toate celelalte dispozitive.” Atunci voi spuneți cam așa: ”Dar eu nu am niciun dispozitiv!” și atunci ei spun: ”Atunci sunteți în sincronicitate.” (râsete) Oau.


„Daa, dar nu am celelalte aparate ale mele.” „ Ei bine, ce este mai important, toate rahaturile pe care le purtați cu voi sau a fi în sincronicitate?”

„În sincronicitate cu nimic”, veți spune. „Nu am... ce mai este de sincronizat”? „Ah, noi am rezolvat problema voastră”. Da. Daa. (câteva râsete)

Și puteți avea aparatele voastre. Puteți avea rahaturile voastre, de fapt, în realizare, în iluminare. Puteți avea rahaturile voastre și ele pot fi toate în sincronicitate sau în afara sincronicității. Nu contează. Este vorba de locul unde vă veți pune conștiința.

Niciunul dintre ele nu este ceea ce numiți etern sau fix, deoarece într-o zi puteți fi în afara sincronicității. Știți voi, imaginați-vă că sunteți așa un Maestru că nu vă pasă dacă sunteți în afara sincronicității. Nu vă pasă dacă ați ajuns să aveți toate aceste fragmente și aspecte și Sine nerealizat și toate celelalte. „Uau. Este într-un fel amuzant astăzi, să mă joc în afara sincronicității”, deoarece știți apoi că în momentul în care aplicați conștiința voastră – Conștiința Aplicată – doar spuneți: „Oh daa, acum mă voi întoarce în – vuu, ahh – integrare”. Să fiți în sincronicitate. Asta este partea sa amuzantă.

De fapt, nu este cu adevărat prea amuzant dacă sunteți mereu în sincronicitate. Nu este. Este cam plictisitor. Dumnezeule, totul doar se rezolvă. (câteva chicoteli) Totul este doar, știți voi: „Mă trezesc dimineața și sunt sănătos, apoi banii apar pur și simplu și toată lumea mă iubește și nu este trafic (n.tr. nu sunt ambuteiaje în trafic) și uau, am greutatea perfectă și nu am îmbătrânit de ani de zile. Sunt așa de sătul de această viață pe această planetă”. (audiența chicotește)

LINDA: Sună a fi ca un fel de Vulcanian.

ADAMUS: „Îmi doresc să ajung lovit de o mașină, dar sunt atât de perfect încât nu se va petrece acest lucru. (râsete) Voi fi aici 500 de ani. Trebuie să mă întâlnesc cu ceilalți vampiri, știți voi.” (Adamus chicotește) Deci este cam plictisitor.

Deci imaginați-vă în acest „și” al măiestriei într-o bună zi să puteți fi pur și simplu în afara sincronicității. „Oh rahat! Este amuzant. Casa mea tocmai a ars. Totuși nu-mi pasă, deoarece este o alta mai mare care se construiește. Și nu-mi pasă nici de asta”. Aceasta este măiestria întrupată. Oamenii au emoții. Am spus unor grupuri înainte că Maeștrii sunt... nemiloși. Sunt intoleranți. Nu tolerează niciun rahat. Apoi, în minutul următor îl tolerează. Și.

Vă puteți imagina îndreptându-vă pur și simplu către cineva cu furie? (exprimându-vă foarte furioși către ei) Nu o faceți, deoarece vă limitați pe voi înșivă. „Nu pot să fac asta. Este rău.” Eh, de fapt, este un fel de amuzament din când în când. „Oooohhhh” vă gândiți, „Dar până la ce limită? Pot să-i omor?” (câteva chicoteli) Întrebați-i mai întâi. Nu o faceți pur și simplu. (mai multe chicoteli)

Abilitatea de a fi „și”, de a fi toate aceste lucruri, pe orice vreți să vă aplicați conștiința, iar aceasta nu se va bloca niciodată acolo. Nici măcar în perfecțiune. Credeți-mă, aceasta este atât de plictisitoare. Amuzați-vă cu asta.

Și apoi, începeți să plutiți înainte și înapoi în timp. Începeți să traversați dimensiunile. Începeți să-l experimentați pe „și”, Conștiința Aplicată. Apoi, după asta, începeți să aflați – încă nu există un cuvânt potrivit, voi inventa unul – dar începeți să fiți capabili să divizați conștiința. Vedeți, chiar acum vă gândiți: „În regulă, îmi voi pune conștiința aici, în a fi sincronizat și apoi aici”. Dintr-o dată, sunteți în ambele simultan. Iar apoi, sunteți dincolo de a fi sincronizați și tot continuați, tot continuați mai departe în abilitatea de a fi multi-conștiință, multi-conștienți. Este uimitor. Cu adevărat uimitor.

Ah! Haideți să respirăm profund.

Și ajungeți acolo în mod natural. Nu este nicio muncă de făcut pentru asta. Nu este nicio muncă, în afara cazului în care vreți să spuneți „permitere”. Aceasta este singura muncă pe care trebuie să o faceți. Permiterea nu este cu adevărat muncă, dar celor mai mulți oameni se pare că le place munca, deoarece, știți voi, ei nici măcar nu vor să permită. Vor doar să spună:,,Oh, doar voi vedea ce se petrece astăzi.” Este ca și, ei bine, puteți să vă acordați un moment când vă treziți dimineața: „Eu Exist?” Și apoi, mai târziu, într-o propoziție diferită: „Eu Permit?” Ei nu vor să facă asta. (cineva ridică mâna)

Întrebare. Ea va alerga cu microfonul. Și ai vrea să iei asta (fazerul lui Spock) în caz că ai nevoie să-l trimiți sus. (câteva râsete)

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Doar în caz că e nevoie.

SHAUMBRA 5 (bărbat): Ajungi la acel punct de sincronicitate și apoi, doar vrei să te desincronizezi deoarece este atât de plictisitor?

ADAMUS: Sau le faci pe ambele simultan. Îți poți imagina ambele simultan? Cum poți fi sincronizat și nesincronizat în același timp? De ce nu?

SHAUMBRA 5: Daa, de ce nu?

ADAMUS: De ce nu? Aceasta este întrebarea. Nu este nicio lege a fizicii care va împiedica ca aceasta să se petreacă. Niciuna. Nu este nicio lege a emoțiilor sau a minții care va împiedica ca aceasta să aibă loc. Nimeni nu s-a gândit vreodată la asta înainte.

SHAUMBRA 5: Daa, cu siguranță ajunge să fie plictisitor și, apoi, realizezi cât de mult îți place. Ești ca și cum: „Oh dumnezeul meu, îmi place, îmi place cu adevărat asta”.

ADAMUS: Oh daa. Asta este ideea.

SHAUMBRA 5: Daa, cu siguranță... este chiar grozav.

ADAMUS: Daa. Oamenii nu se descurcă prea bine fără dramă. Ajung să fie plictisiți.

SHAUMBRA 5: Daa.

ADAMUS: Deci ei strică lucrurile intenționat pentru a le putea repara.

LINDA: Ce?!

ADAMUS: Daa, o fac, tot timpul. Nu e nimic greșit în asta până când ajungeți sătui de acea singularitate – dramă, dramă, dramă, dramă. Dar în măiestrie este ca și cum: „Voi avea ceva dramă și voi fi fără dramă. Doar voi...” Este „și”-ul.

Când sunteți atât de liberi încât puteți alege oriunde vreți să vă aplicați conștiința și în multiple locuri în același timp, ah! Prietenii mei, aceasta este măiestria. Măiestria întrupată.

Deci acestea sunt, ați putea spune, categoriile mari despre ceea ce vom face și experimenta și simți. Dacă vreți să știți: „Ar trebui să mai rămân prin preajmă pentru Crimson Circle?” Tocmai v-am dat rezumatul și, dacă nu este pentru voi, este în regulă. Asta este foarte, foarte în regulă.


Keahak

Voi mai spune o notă despre Keahak. Cauldre și Linda s-au referit la acest subiect mai devreme.

Keahak este, ca și ceea ce spun acum, Conștiință Aplicată. Ceea ce am cerut personalului Keahak să facă este încă să avem Keahak acum ca fiind „spiritul în mișcare”, dar ne adunăm împreună de două ori pe lună pentru experiențe, discuții – ei bine, nu discuții, eu vorbesc – experiențe și scufundarea tot mai profundă în fiecare dintre aceste lucruri despre care tocmai am vorbit.

Keahak vă dă o șansă de a face un angajament că vom lucra împreună, voi și eu, timp de un an la un nivel personal. Da, facem întâlnirile noastre de grup, dar acesta este numai vârful iceberg-ului (ghețarului din apă). Când deveniți parte din acesta, în esență, spuneți că sunteți dispuși să mă aveți împrejurul vostru în fiecare zi. Sună bine până după a doua zi (râsete), deoarece îi provoc pe câțiva oameni.

LINDA: Cu adevărat?

ADAMUS: Îi agasez pe alți câțiva.

LINDA: Uau.

ADAMUS: Dar înseamnă a spune constant: „Dă-i drumul. Încetează să muncești la asta. Încetează efortul pentru asta. Încetează...” Dacă aveți o durere, acolo este o rezistență. Este un motiv. Rezistați la ceva. Așa că închideți gura, respirați profund și permiteți. Este atât de simplu.

Și serviciul meu (este) – eu sunt Simplificatorul. Sunt șeful Simplificator care lucrează cu voi, deoarece veți ajunge să fiți distrași. Veți face ca lucrurile să fie foarte dificile. Veți aduce mult haos. Vă veți copleși pe voi înșivă și voi veni cu bastonul meu de Simplificare – arată cam ca acesta (bastonul lui Einat pentru bolurile cu care cântă), însă ceva mai lung – și vă voi ajuta să simplificați. Voi spune: „O simplifici sau primești unul din ăsta.” Mmm. Deci...

LINDA: Interesant.

ADAMUS: Interesant. Da. Acesta este Simplificatorul meu. Pot să-l păstrez pe vecie? (către Einat) Mulțumesc.

Deci, dragii mei prieteni, către asta ne vom îndrepta cu Keahak. Punctul meu (ideea mea) este că nu trebuie să vă înscrieți în Keahak pentru a fi un bun Shaumbra. Deloc. De fapt, vreau să vă întrebați cu adevărat dacă ar trebui să faceți parte din el doar pentru că noi vorbim aici despre asta. Trebuie să fie potrivit pentru voi. Vreau să simțiți asta cu adevărat.

De fapt... pot să te teleportez de aici pentru un minut? (Linda oftează greu și merge spre partea din spate a camerei) De fapt, v-aș descuraja de la a vă înscrie brusc în acest grup Keahak, deoarece este foarte, foarte intens și costă mulți bani și este un angajament mare. Așa că nu săriți în el. Și motivul pentru care v-aș descuraja mai întâi, înainte de a vă invita, este că, dacă doar săriți în el – „Ohhh! Aici îmi voi cheltui toți acești bani și-mi voi repara viața” – nu, nu, nu, nu, nu. Nu o veți face. Dacă o faceți pentru aceste rațiuni, va fi dureros. Va fi dur. Va fi un an dur pentru voi.

Dacă o faceți deoarece simțiți cu adevărat că sunteți dispuși să treceți printr-o renovare majoră, o schimbare care – uneori – va fi foarte provocatoare și, apoi, voi veni și voi încerca să o simplific pentru voi, în acest caz luați asta în considerare. Dar simțiți asta. Simțiți foarte profund în interior.

Este o călătorie frumoasă, de un an, cu mulți alții din întreaga lume, dar, uneori – nu pe parcursul sesiunilor noastre, ci în alte momente, poate fi foarte – cum i-ai spune, dragă Linda? – puțin copleșitor. Daa. Este un mod bun de a spune asta. Mulțumesc.

În regulă, următorul punct. Vom face un merabh mai devreme sau mai târziu. (Linda se mișcă cu ceva ce a adus pentru Adamus) Ea încearcă să mă mituiască cu prăjituri.

Acum realizez că începem să intrăm în criză de timp dar nu o vom face. Daa, vom ajunge să le facem pe toate acestea. Fie că sunt 10 minute, 20 de minute, 30 de minute, nu contează.


Lumi împrejurul vostru

Următorul punct. Sunt lumi împrejurul vostru chiar acum. Sunt lumi în jurul vostru. De aceea întreb ce este aici dar lipsește? Sunt lumi împrejurul vostru, lumi magnifice – nu doar fluturi și zâne și lucruri ca acestea – ci lumi de experiențe senzuale, creative și sunt toate împrejurul vostru. Nu sunt acolo. Ele sunt chiar aici. Sunt multiplele voastre lumi, dar mai sunt și altele, de asemenea, indescriptibile în cuvinte omenești sau pentru mintea omenească.

Dar, totuși, nu vedeți asta. Spuneți: „Dar unde sunt ele? Nu văd nimic. Nu simt nimic.” Înțelegerea că sunt lumi împrejurul vostru este, în cele din urmă, o chestiune de a permite și, aici, în acea pătrundere în acele conștiințe vă veți simți uneori ca și cum ați înnebuni. Iar acesta este, de fapt, un semn bun, deoarece rupe multe dintre limitările, îngrădirile vechi. Sunt atât de multe lumi și aveți o mare dorință pentru ele. Știți asta. Aveți o dorință atât de mare să...

Dați-mi voie să o exprim în acest fel. Ar fi ca și cum trăiți într-o peșteră și vă așteptați să vedeți răsăritul și nu o veți face. Puteți gândi la răsărit și la apus. Vă puteți gândi la norii de furtună. Vă puteți gândi la vânt. Dar, dacă trăiți într-o peșteră, asta este doar un gând.

Este o cunoaștere de bază că se petrece ceva în afara acelei peșteri, o simțire, o dorință profundă. Dar, cât timp nu pășiți în afara peșterei, nu veți experimenta răsăritul. Destul de evident. Destul de simplu.

Și cineva ar spune: „În regulă, ei bine, hai doar să ies din peșteră”. Dar vreau să luați în considerare ce este la ușa acestei peșteri. Isus, pentru unii, și este supărat. (râsete) Dar nu acel Isus, Isus al vostru și Isus al vechii conștiințe de masă. Și sunt tigri și sunt dinozauri și sunt oameni care v-au făcut să suferiți înainte și sunt capcane și sunt lucruri neașteptate și sunt șerpi și insecte. Toate visele voastre rele și toate experiențele voastre rele sunt chiar în afara acelei uși.

Deci, când cineva spune: „Ei bine, la naiba, hai doar să ies din această peșteră și să văd răsăritul”, sunteți în peșteră dintr-un motiv. Nu este nicio ușă la acea peșteră. Știți asta. Dar, totuși, sunt multe obstacole. Așa încât stați în acea peșteră și vorbiți despre răsărit și încercați să-l simțiți, dar după o vreme acele simțiri pur și simplu au dispărut. Este amorțeală.

Apoi încercați să faceți peștera mai bună. Pictați puțin pereții. O curățați puțin. Încercați să săpați ceva adânc, să o faceți puțin mai spațioasă. Apoi vă întrebați tot timpul de ce pierdeți acea pasiune a vieții. Apoi spuneți: „Ei bine, nu o voi înțelege niciodată.” Așa că vă întoarceți la săpat și curățat și stropirea micii peșteri puțin mai mult până la punctul în care aproape uitați de răsărit.

Răsăritul este acolo. Vom ieși direct afară din acea peșteră. Ne vom întâlni cu Isus și cu demonii voștri și cu visele voastre rele și cu toți oamenii care v-au rănit și le veți simți pe toate. Veți simți toată frica, toată teroarea și tot. Va scoate totul la suprafață și vom trece chiar prin ele, deoarece va fi „și”. Și. „Și voi vedea răsăritul. Ne vedem când revin la peșteră. Hei, nu este nicio ușă, că veni vorba. Nu este nicio ușă.” Vuum. Și toți se dau înapoi acolo: „Nu, e nebun. Ea e nebună.” Nu, doar se duce să vadă răsăritul.

Sunt lumi împrejurul vostru chiar acum, dar când trăiți în acea peșteră și când vă temeți să ieșiți afară din ea, vă este teamă de fi nebun, vă este teamă de fobiile voastre, vă este teamă de dependențele voastre, puteți sta chiar la acea poartă, acea intrare în peșteră; puteți sta chiar acolo și să nu treceți mai departe.

Vă voi provoca și vă voi necăji și orice altceva pot, să vă amuz, orice este nevoie pentru a vă face să spuneți: „Nu mai contează. Nu-mi pasă dacă înnebunesc. Nu-mi pasă dacă corpul meu se duce la naiba. Nu-mi pasă dacă pierd. Nu-mi pasă, deoarece totul este un mare 'și' măreț.” Asta-i tot ce este. Un mare „și” măreț. Frici, fobii, bucurii, senzualități și este iluminare și stupiditate. Este „și”. Sunt toate de mai sus – a trăi într-o peșteră și a trăi în afara acesteia. Aceasta, prietenii mei, este realizarea.

Haideți să respirăm foarte profund. Ohh! Mmm, mm, mm. Pot simți că asta duce undeva. Hm. Bun.

Și, acum, cu frumoasa realizare muzicală, ei bine, este vorba, de fapt, în mare parte de muzică și de puțină vorbire. În această frumusețe, haideți să facem un merabh sau oricum vrem să-l numim. Haideți să facem un merabh.

Acum, haideți să respirăm foarte profund și să fim pregătiți. Reduceți luminile și, voi toți care vă uitați aici online, vă rog să vă alăturați nouă în acest merabh. Voi sunteți aici, de asemenea. Sunteți chiar aici cu noi în Louisville, Colorado.

EDITH: Pot să pun o mică întrebare?

ADAMUS: Vrei să întrerupi acest moment frumos cu o întrebare la care deja știi răspunsul?

EDITH: Da.

ADAMUS: Dă-i drumul. Microfonul.

EDITH: Ei bine, mă întrebam...

ADAMUS: Microfon. Trebuie să avem un microfon. Da. Și avem nevoie să reaprindem luminile. Vom schimba totul aici. Da.

EDITH: Care este diferența într...

ADAMUS: Te-ar deranja dacă te-ai ridica?

EDITH: Deloc.

ADAMUS: Bun.

EDITH: Care este diferența dintre „și” și o iluzie?

ADAMUS: Ahh! Aceasta este o întrebare bună. „Și” și o iluzie; care este diferența? Te întreb pe tine.

EDITH: Eu te-am întrebat prima. (râsete)

ADAMUS: Te-am întrebat al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea, al șaselea, al șaptelea, al optulea, al nouălea, al zecelea și tot restul numerelor. Am luat restul numerelor. Deci...

EDITH: Niciuna.

ADAMUS: Niciuna. Niciuna. Nu este niciun adevăr, prietenii mei, nu așa cum v-ar plăcea să gândiți că este. Nu este niciun adevăr singular. Dacă este un adevăr, este „și”. Toate sunt adevărate. Nu este nicio diferență între iluzie și realitate. Este doar cât de tare doare când te lovești de ea.

LINDA: Ooo.

ADAMUS: Ei bine, așa este foarte literal, deoarece aceasta este o iluzie. Este o iluzie absolută, acest perete. Dar dacă te lovești de el – în această dimensiune dacă te lovești de acesta – cam doare. Dar, apoi, vă vindecați sau orice ar fi. Dar alte iluzii nu sunt atât de fizice, dar ele nu sunt mai mult sau mai puțin decât o iluzie. Este singularitatea care spune: „Dacă este solid, atunci este real. Dacă nu este, atunci nu există”. Dar, desigur, răspunsul meu la asta, în special din vremea mea de scriitor, ce spuneți despre iubire? Nu are o masă. Nu o puteți turna într-un pahar, totuși, doare mai mult decât dacă alergi cu capul înainte într-un perete. Ah, da. (ceva râsete)

Dar ce este real? Ce este o iluzie? „Și”. Toate sunt reale și toate sunt iluzii. Niciuna dintre ele nu este reală, dar niciuna dintre ele nu este falsă. Este propunerea „și”-ului, din nou. Vei realiza că acest rol ca Edith este o iluzie. Este un rol interesant și că mai este ceva mult mai mult. Nu este Edith care devine mai mult; este Edith și celelalte lumi ale tale. Daa. Ți-ar plăcea să mergi acolo?

EDITH: Nu pot răspunde la asta.

ADAMUS: Nu poți răspunde la asta. Este mai bine decât să spui: Nu știu. (Adamus chicotește)

EDITH: Deci nu trebuie să mă duc la toaletă?

ADAMUS: Nu pot... du-te la toaletă. Te voi conduce la toaletă.

EDITH: Nu.

ADAMUS: Te rog.

EDITH: Nu.

ADAMUS: A trecut mult timp de când am condus o doamnă la toaletă. (Adamus chicotește) Voi merge dacă tu mergi.

EDITH: Nu.

ADAMUS: Voi merge dacă tu mergi. Tu mergi mai întâi. Eu voi merge al doilea.

EDITH: De ce?

ADAMUS: Deoarece trebuie să te duci. Nu vreau să te pun în încurcătură în fața tuturor.

EDITH: Nu trebuie să mă duc la toaletă. Nu, nu vreau să merg.

ADAMUS: Oh, ea nu vrea să meargă – acum nu trebuie să meargă. „Și”. Este ca și cum te duci, nu te duci – și – toate în același timp. În regulă.

Acum, putem... Edith? În regulă, haideți să micșorăm luminile. (Adamus chicotește)


Merabh Senzual

În regulă, respirație profund. Respirați profund, profund.

Și, înainte să înceapă muzica, vreau să vă întreb și am redus lumina din sală astfel încât să nu vă puneți în încurcătură pe voi înșivă sau pe mine. Când a fost ultima dată când ați avut o experiență senzuală foarte, foarte bună? Când? (cineva spune „Acum câteva momente”; Adamus chicotește) Cel din spatele sălii fără pantaloni spune „Acum câteva momente”. (râsete)

SART: Poate fi în această viață?

ADAMUS: Daa, în această viață. Lăsați-mă să revin la a fi, într-un fel, pătrunzător/semnificativ aici. Vreo altă remarcă de la audiență? Oricine are nevoie să folosească toaleta sau au, știți voi... în regulă.

Haideți să respirăm profund și să fim în (acest) moment.

Experiență senzuală. Oh. Știți voi, acest ceva ca un fel de val imens, ca un fel de ceva imens, copleșitor, într-un fel, ca un fel de briză imensă a experienței senzuale din viața voastră. Acel fel de experiență senzuală, prin care puteți simți în întregul vostru corp. Aceasta liniștește mintea și mintea simte că este în armonie. Acea adevărată umflare a experienței senzuale. M-aș aventura să spun că, fie a trecut ceva vreme, fie nu s-a întâmplat prea de des (experiența senzuală).

(muzica începe)

Uneori este vorba chiar despre o vinovăție a avea/experimenta asta, deoarece, ei bine, trebuie să fiți configurați. Îmi place acel cuvânt. Trebuie să fiți configurați. Însă, (aici este vorba despre) o imensă experiență senzuală care vine peste voi, și ea poate fi sexuală, da. Bănuiesc că cineva ar putea întreba: când a fost ultima dată când oricare dintre voi ați avut un orgasm fizic cu adevărat bun?

GERHARD: Noaptea trecută. (râsete de la Adamus, ceva chicoteli de la audiență)

ADAMUS: În regulă, opriți muzica, aprindeți luminile și haideți să vorbim despre aceasta. (râsete) Glumeam. În regulă, și înainte de el, prietenul meu?

GERHARD: Noaptea dinainte. (mai multe râsete)

ADAMUS: Și înainte de acesta?

GERHARD: Nu-mi amintesc.

ADAMUS: Ea zâmbește. Ea zâmbește. Bun. Bine pentru tine.

EINAT: Asta-i ciudat. (Adamus chicotește)

ADAMUS: Bine pentru tine.

Nu destul de des, aș spune, fie că a fost noaptea trecută sau oricând, nu destul de des.

Și, pentru a continua acea linie a întrebărilor, când a fost ultima dată când ați avut un orgasm mental bun? Ce, de-abia aflați acum că puteți avea un orgasm mental? Cum de nu v-a spus nimeni despre asta? Ce? Daa, orgasm mental. Nu este când puneți totul împreună și înțelegeți totul. Este atunci când nu contează. Acesta este un orgasm mental senzual bun. Vă simțiți atât de confortabili încât spuneți: „Nu contează. Nu am nevoie să continui să mă configurez. Pot elibera asta.”

Realizați ce eliberare este asta pentru mintea voastră – săraca voastră minte – atunci când spuneți: „Nu trebuie să înțeleg toate acestea. Niciodată nu voi putea. Nu este scris în angajament. Nu este parte din contract. Nu trebuie să pricep totul.” Și nu va fi niciodată logic. Nu va avea sens niciodată, vreodată.

Maeștrii au descoperit asta cu toții. Oh, au muncit atât de greu la – filosofii, eh – încercând să priceapă lucrurile și nu funcționează. Și atunci când puteți pune „și” la asta – și va deveni un verb aici – atunci când puteți pune „și” la asta, nu trebuie să mai aibă sens. Nici măcar nu mai contează.

Apoi începeți să aveți orgasme ale minții. Orgasmul este o eliberare, o eliberare din configurare, o eliberare de normă. Uneori este atât de puternic, deoarece lucrurile au fost atât de închise înăuntru. Eliberarea este imensă; imensă, ca să folosesc cuvântul Lindei.

Când a fost ultima dată în care ați avut un orgasm al spiritului? Îmi place să mă uit la mintea voastră pe măsură ce vă jucați cu – „Cum are spiritul un orgasm?” Este cam în genul lui Spock. (Adamus chicotește) Este atât de intern încât abia puteți spune, dar ceva mare se petrece în interior.

Orgasmul spiritului, eliberarea, de-configurarea spiritului, eliberarea tuturor acelor credințe religioase și chiar și a credințelor spirituale, deoarece sunt, cu adevărat, constiparea spiritului – religiile și filosofiile, credințele.

Când a fost ultima dată când ați avut un orgasm spiritual? Poate că ați avut câteva experiențe de-a lungul căii cu ceva realizări, înțelegeri interioare, unele dintre acele momente „ahh”, știți voi, dar nu destule.

Ar trebuie să fie tot timpul; orgasmul fizic, mental, spiritual al Corpului de Conștiință, însemnând eliberarea completă, deschiderea completă, a fi complet liber, bucurie care curge în afară.

Când a fost ultima dată când ați avut unul dintre aceste mari valuri senzuale doar de cunoaștere? Nu mentală, nu încercând să pricepeți, ci doar permiterea cunoașterii până la punctul în care aproape că v-a tăiat picioarele? Nu destul de des.

O meritați.

Când a fost ultima dată în care ați avut acel val copleșitor, valul frumos al înțelepciunii – înțelepciune senzuală – în care este o simțire și nimic altceva. Nu cuvinte. Nu „Cât de inteligent sunt eu”, ci un val de înțelepciune. Simțirea senzuală: „Știu că știu. Nu știu cum naiba știu. Nu contează cu adevărat. Nici măcar nu trebuie să încerc să știu”.

Dar, știți voi, aceste lucruri, dragii mei prieteni, aceste lucruri ar trebui să fie ceva obișnuit, tot timpul. Nu din când în când, nu un orgasm fizic odată la trei ani, nu o mirare a ceea ce este acela un orgasm mental sau orgasm spiritual; acestea ar trebui să fie tot timpul.

Știu că o puteți simți. Știu că le doriți. Puteți să le permiteți?

Nu au legătură cu „Ei bine, sunt prea ocupat” sau „Am grijă de alții”. Nu. Acestea sunt scuze. Sunt makyo. Toate scuzele pentru a nu vă da vouă înșivă ceva ce (eu) cred că meritați.

Este înțelepciune; nu este gândire.

Este vorba despre a permite senzualitatea în corpul vostru, nu a o îngrădi sau a o limita.

Este un val senzual de permitere, în loc de a-l restricționa și judeca.

Un val senzual de voi. Senzual și esențial.

Când a fost ultima dată în care ați avut aceste valuri copleșitoare care au intrat în corpul vostru, în gândurile voastre, în visele voastre, în inima voastră?

Aceasta este ceea ce ar trebui să fie natural. Aceasta este ceea ce ar trebui să curgă. Și aceasta este ceea ce puteți permite.

Senzualitatea înseamnă conștiență la fiecare nivel. Vorbesc despre conștiință. Conștiința este conștiență, dar senzualitatea este atunci când conștiența este, ați putea spune, aplicată și experimentată.

Senzualitatea... aceasta are loc atunci când conștiința este cu adevărat experimentată.

Nu puteți face/mima acest orgasm senzual. Nu-l puteți cere, nici să-l faceți să fie aici. Îi puteți permite. Nu vă puteți forța pe voi înșivă prin gânduri ca să-l aveți. Dar vă puteți deschide și îl puteți permite, îl puteți primi.

Deci haideți să facem asta chiar acum.

Nu încercăm să configurăm senzualitatea aici. Doar îi permitem.

Respirați foarte profund.

Pe măsură ce cântă muzica, eliberați-vă pe voi înșivă.

Eliberați-vă pe voi înșivă.

(pauză lungă)

Vă puteți auzi pe voi cum cumunicați cu voi, fără cuvinte? Doar cu acea senzualitate.

V-am spus mai înainte că în conștiință, unde mergem noi, este vorba, de asemenea, despre a comunica. V-am spus că noi comunicăm – vorbesc cu voi, draga Linda din Eesa vorbește, Gerhard, Einat comunică prin rezonanța frumoasă a muzicii – dar puteți auzi acea comunicare reală? Nu vorbesc despre cea de la gândurile voastre din cap către voi, ci de la Voi la voi? Ah, aceasta este senzuală. Este foarte senzuală.

Ascultați. Ascultați acea expresie senzuală care are loc în voi la fiecare nivel, în „și”.

(pauză lungă)

Respirați foarte profund.

Cât de mult timp a trecut de când ați avut acel val profund, profund de experiență senzuală interioară în corp, în minte, în spirit, în Eu Sunt? Probabil prea mult.

Când v-am întrebat mai devreme cum au fost aceste ultime două luni ale acestui an, m-aș aventura să spun că a fost, probabil, poate la fel ca anul trecut sau acum cinci ani, într-un fel. Doar nu destul din acea adevărată senzualitate, simțire, conștiență la nivele intime, creativitate, înțelepciune, Eu Sunt-ul.

Respirați foarte profund.
Ce zi a fost. Ce zi a fost. Mulțumiri foarte speciale Maestrului G și lui Einat.

Așa că, întrebarea de la sfârșitul acestei zile pe care, probabil o puneți, deci voi răspunde; probabil spuneți: „Cum arată când Adamus face dragoste?” (Adamus se întoarce și se îmbrățișează; râsete)

Cu aceasta, dragii mei prieteni, amintiți-vă că totul este bine în toată creația.

Vă mulțumesc. Binecuvântări pentru voi toți. (audiența aplaudă)