Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran. Adamus, maestru printre maeştri. Ahh! Mult timp am aşteptat să spun asta. Nu mai sunt învăţătorul. Poate uneori sunt ghid, o oglindă uneori, dar nu mai sunt învăţătorul. Doar un maestru printre maeştri. Haideţi să respirăm adânc. Ce vremuri uluitoare, uluitoare. Oh, Cauldre îmi spune să nu mai tot zic “uluitor”, dar în acest moment nu există cuvânt mai bun.
Ce este un maestru?
Astfel că se ridică întrebarea: ce este un maestru? Ce este un maestru? Aţi avut multe noţiuni, concept şi credinţe. I-aţi privit pe alţii care ar fi putut fi maeştri. Aţi avut exemple în trecut – acum sute, mii de ani – de presupuşi maeştri. Dar ce este un maestru?
Maestrul este cel conştient de conştiinţa sa. El este conştient. Cam asta este. Cam asta. El este conştient. Puteţi folosi multe alte cuvinte, “iluminat” sau orice altceva, dar cu adevărat este conştienţa.
Cei mai mulţi oameni ştiu că trăiesc. Chiar dacă încearcă cu disperare că simtă ceva în viaţa lor, ei ştiu că trăiesc prin intermediul suferinţei, prin lipsă, prin lucruri pe care nu le au. Oh, da, uneori prin iubire, romantism şi împlinire, dar marea, marea majoritate nu sunt conştienţi de ei înşişi. Nu sunt conştienţi de conştiinţa lor.
Într-adevăr, ei se trezesc dimineaţa şi intră în rutinele lor, în care au fost profund programaţi, dar niciodată sau poate extrem de rar se opresc să-şi spună: “Ah, exist. Eu Sunt. Eu Sunt.”
Maestrul, maestrul ştie că este conştient, conştient de conştiinţa sa. Într-atât este de simplu. Simpla, simpla conştienţă – “Eu Sunt. Eu exist. Sunt aici, nimic altceva nu contează. Nici ce a fost înaintea mea, nici ce s-a petrecut în altă viaţă, nici ce a fost ieri nu contează. Eu Sunt în acest moment”. Acesta este maestrul.
Ce bine este să mă adresez vouă ca maeştri! Primul lucru pe care aş vrea să îl facem în călătoria noastră de acum încolo este să eliberăm la modul absolut orice concept, noţiune, gând, credinţă pe care aţi avut-o referitor la ce anume este un maestru, pentru că venea din mintea veche. Venea din energii arhetipale, din exemple şi mentori vechi. Voi nu veţi fi aşa. Nu veţi fi ca Yeshua. Nu veţi fi ca alţi maeştri. Voi sunteţi maeştrii Noii Energii.
Chiar dacă nu simţiţi acum că aşa este, chiar dacă aveţi îndoieli şi puneţi sub semnul întrebării, chiar dacă vă gândiţi: „Bine, poate că o să ajung acolo. Poate că am o părticică de maestru. Poate că acum sunt 42% maestru”, prefaceţi-vă. Aşa cum am spus, doar jucaţi asta, căci există o dinamică energetică asociată cu conştiinţa şi mişcă energiile, le aliniază cu voi. Pur şi simplu începeţi să vă purtaţi ca maestru. Începeţi să vă purtaţi în acea conştiinţă şi apoi este acolo.
Primul lucru pe care aş vrea să-l facem este să eliberăm orice concept anterior despre ce aţi crezut că este maestrul, pentru că nu va fi aşa. Va fi foarte, foarte diferit pentru voi toţi. Conceptele voastre despre maestru veneau dintr-un loc vechi, dintr-un loc mental; veneau dintr-un loc de putere, iar pe toate acestea noi le vom lăsa în urmă.
Aşa că, vă rog, respiraţi adânc, pe când intrăm în eliberarea măiestriei. Tot ce aţi crezut că este maestrul, hai să lăsăm în urmă. Fiecare imaginaţie, fiecare vis despre ce ar putea fi măiestria, orice concept, orice gând despre maeştri, hai să le ştergem cu totul acum, să fie absolut curat şi să nu mai încercăm să umplem acest spaţiu cu nimic altceva decât cu ceea ce vine natural. Respiraţi adânc şi simţiţi.
Cum eliberaţi ceea ce aţi crezut că este maestrul? Ei bine, pur şi simplu o faceţi. Eu numesc asta „trecerea la punctul următor”. „Yo Soy El Punto. Eu sunt punctul”. În clipa în care alegeţi asta, asta deveniţi. „Yo Soy El Punto. Eu sunt acest acum”. Nu vă gândiţi cum o să ajungeţi acolo. Nu vă întrebaţi dacă o să ajungeţi acolo. Nu vă întrebaţi dacă e vreo valoare în a ajunge acolo. Nu vă întrebaţi dacă aveţi capacitatea sau talentul. „Yo Soy El Punto. Eu sunt acel punct. Devin el”. Astfel că devenim eliberarea.
Facem asta prin reducerea luminilor şi prin ascultarea muzicii, o muzică pe care să o puteţi simţi, nu doar să o auziţi cu urechile, ci pe care să o puteţi simţi în fiecare parte din voi. Oh, hai să începem. Eliberare. (pauză lungă, cât se cântă muzica; „Che” de MNO) Bun. Respiraţi adânc.
Aş vrea să vă amintiţi de aceasta drept exemplul clasic al direcţiei în care ne îndreptăm. Alegeţi ceva – eliberarea tuturor conceptelor pe care le-aţi avut despre a fi maestru – şi mergeţi să faceţi ceva pentru cinci minute: ascultaţi muzică, beţi o cafea, un pahar de vin, ieşiţi din cap şi permiteţi să se petreacă – poc! – exact aşa.
LINDA: Vrei cafea?
ADAMUS: Asta era următoarea mea întrebare. Da. (râsete) Cu frişcă, te rog. Într-atât este de simplu. Dacă faceţi să fie mai dificil de atât, cu adevărat aduceţi asupra voastră o suferinţă nenecesară. Dacă trebuie să vă gândiţi la asta, trageţi înapoi. Într-atât este de simplu. „Aleg să eliberez orice am crezut sau am gândit în legătură cu a fi maestru pentru a merge mai departe în mod curat şi clar”. Faceţi ceva timp de câteva minute. Ascultaţi muzică. Nu e nevoie să fie new age, aşa cum nici cea ascultată aici nu a fost. Nu e nevoie să fie clasică. Nu e nevoie să fie muzică de vindecare. Faceţi ceva ce vă bucură.
Cât muzica se va cânta fiţi conştienţi, aşa cum unii dintre voi au şi fost, de gândurile care vi se rostogolesc prin minte. Doar fiţi conştienţi de ele. Nu le judecaţi, nu încercaţi să le blocaţi, nu încercaţi să le schimbaţi în gânduri bune, nu vă înfuriaţi pe voi din cauza gândurilor care trec. Doar fiţi conştienţi: „Oh, trec gânduri”.
Unii dintre voi vă gândeaţi: „Ce ___ se întâmplă? De ce a pus muzica asta? E ceva programat în secret în muzica asta? (râsete) Vocea din muzică este Adamus? Încearcă să spună că…” Respiraţi adânc. Respiraţi adânc. Deja aţi făcut alegerea. Acum daţi-vă voie să o realizaţi.
În cele cinci minute de muzică a avut loc o imensă curăţare a energiilor vechi legate de conceptul de maestru, pentru a face loc pentru ceea ce va fi maestrul Noii Energii. Într-atât este de simplu. Muzica nu era specială. Era doar o şansă ca energiile să se realinieze, o şansă ca unele sisteme de credinţă vechi să fie evacuate. Acesta este exemplul clasic.
Am cerut ca muzica să se cânte foarte tare. Poate unora vi s-a părut că e cam prea tare. Ahh, o să scuture nişte lucruri, ca să permită curgerea. Dar într-atât este de simplu. (Adamus gustă din cafea) Hm. Frişcă obişnuită, nu dulceaţa de vanilie. Mm, nu, cea obişnuită.
LINDA: Oh, doamne fereşte să mai vrei şi dulciuri!
ADAMUS: (râzând) Deja e prea mult. Ar putea supraîncărca circuitele.
Maeştri întrupaţi
Dragi Shaumbra, de asta sunteţi aici. Voi aţi ales să fiţi aici, în această viaţă, drept conştiinţă întrupată. Conştiinţă întrupată, asta este. Conştienţă întrupată. După multe, multe, multe, multe vieţi în care aţi fost în putere, voi alegeţi să fiţi aici drept conştiinţă întrupată. Nu mai aveţi nevoie de putere. Va fi în jurul vostru. O veţi simţi din când în când, iar o parte din voi încă va mai încerca uneori să aibă iar putere, dar nu mai aveţi nevoie de aşa ceva.
Veţi descoperi că există ceva mult mai măreţ ca mintea sau ca inteligenţa. Se numeşte cunoaştere. Mereu a fost aici, dar a fost acoperită. Într-acolo ne îndreptăm. Mintea va mai funcţiona. Mintea va mai lucra până la un punct, dar noi intrăm în cunoaştere. Este mult mai eficientă şi mult mai plină de bucurie decât mintea. Într-acolo mergem, dragii mei prieteni.
Aţi observat în ultimele săptămâni efectele interesante? Vorbiţi cu cineva, hai să spunem că sunteţi într-o energie vechi, purtaţi o discuţie, poate chiar o ceartă, dar în ultimele săptămâni uitaţi totul. Pur şi simplu staţi acolo. Mintea cedează total. Le uitaţi numele. Uitaţi de ce vorbiţi cu ei şi dintr-o dată nimic nu contează. Aveţi unul din acele momente. Absolut.
Asta este… (Linda aduce altă ceaşcă de cafea) Oh, pe asta trebuie să o testez. (gustă) Mm. Asta este… (ia o altă cană) Oh, asta e ceea ce bea Cauldre.
Aşteptaţi-vă tot mai mult la asta. Nu e nimic în neregulă. Este absolut potrivit, pentru că trecem dincolo de minte. Intrăm în cunoaşterea ce este foarte clară şi atât de amuzantă încât veţi privi înapoi la vremurile mentale şi le veţi considera muncite, mărunte, încete, iar jocul iteligenţei, încercarea de a cunoaşte totul, de a învăţa… aţi terminat cu învăţarea cifrelor şi datelor vieţii, pentru că, mai întâi de toate, nu puteţi niciodată învăţa totul, iar în al doilea rând veţi afla că acolo unde mergem noi ele nu se mai aplică.
Logica nu mai funcţionează. Acum, deoarece cunoaşteţi logica şi cum să o folosiţi, veţi mai putea să o aplicaţi într-o anumită măsură, în măsura potrivită, atunci când lucraţi cu alţii. Dar nu vor mai fi aceste jocuri mentale. Ştiţi cum unii dintre voi intră în negocieri cu alţii. Credeţi că trebuie să faceţi tot felul de manipulări sau să lucraţi conform unui program. Acele zile sunt încheiate. Gata. Totul este mental şi vă luptaţi mental la mental.
Nu mai e nevoie să negociaţi. Tot ceea ce aveţi de făcut este să respiraţi adânc şi să fiţi în cunoaşterea că deja s-a rezolvat. Indiferent de ce una sau mai multe persoane fac într-o negociere – poate negociaţi o casă, o maşină, un serviciu sau altceva – şi vă gândiţi: „Trebuie să fiu deştept, pentrucă or să mă atace dintr-un unghi secret şi trebuie să îi contracarez…” Eliberaţi acele vremuri. Sunt mentale şi implică putere. Voi sunteţi fiinţe de conştiinţă.
Atunci când lucraţi cu alţii veţi identifica o dinamică foarte interesantă. Dacă menţineţi prezenţa Eu Sunt şi acea dinamică atunci când vă aşezaţi la masă, ca să spun aşa, negocierea este deja făcută. Deja s-a încheiat. Deja aţi obţinut ceea ce v-aţi dus ca să obţineţi. Nu vă temeţi să primiţi, pentru că niciodată nu veţi cere prea mult şi niciodată nu veţi cere pe socoteala altcuiva. Veţi descoperi că ei, literalmente şi cumva chiar metaforic, vin la masă şi sunt în serviciul vostru, câtă vreme nu jucaţi jocul puterii şi al minţii.
Din nou, veţi remarca voi înşivă, vă veţi întreba de ce aţi făcut să fie aşa de dificil, aşa de provocator, de ce a fost o asemenea luptă? Nu mai există bătălii pentru voi. Gata cu luptele. (telefonul cuiva sună, iar soneria e ca un țârâit de greiere) Ne vizitează un greiere, da, în capul lui. Mă duc să îl strivesc. (Adamus râde, căci „greierele” continuă să ţârâie şi proprietara telefonului spune ”Scuze”) E doar un greiere, sunt sigur. (câteva râsete) Gata cu luptele. Nici măcar bătălia mea cu telefoanele mobile. Nu e o uşurare? Da. Nicio problemă. Gata cu luptele. Gata cu lupta pe care aţi purtat-o în trecut.
Haideţi să respirăm adânc cu asta, dincolo de putere şi dincolo de minte, cele mai mari lucruri care vă ţin pe loc şi care realmente ţin şi planeta pe loc acum. Nu e nevoie de ele.
A trăi o viaţă fără putere este uluitor – iată din nou cuvântul – şi este un dar frumos pentru voi înşivă. Nu aveţi nevoie de putere. Nu există putere în conştiinţă, de nici un fel. Singurul lucru ce există în conştiinţă este conştienţa – „Eu exist.”
Nu există putere în energie, deloc. Energia este doar ceva ce se află aici ca să vă servească. Este conştiinţă comprimată. Este a voastră. Este aici ca să creeze orice realităţi alegeţi voi să creaţi. Cea mai grea parte va fi aceea că voi încă o să fiţi în acest tărâm. Ar fi diferit dacă aţi fi undeva, în domeniul vostru suveran, pe undeva, dar, dacă ar fi aşa, atunci aţi fi morţi.
Astfel că veţi fi… una dintre provocări va fi că veţi vedea puterea şi mintea pretutindeni în jurul vostru şi o să vă amintiţi de vremea când le foloseaţi şi voi. Nu or să dispară, nu se vor evapora. Pur şi simplu nu vor mai reprezenta un factor.
Veţi vedea puterea, în special în acest an, în lumea din jurul vostru şi la oamenii care joacă aceste jocuri. Însă cel mai bun mod de a vă descurca cu puterea este să nu aveţi niciuna, pentru că aceia care lucrează cu puterea şi cu mintea îi caută pe alţii care lucrează cu puterea şi cu mintea. Pe voi nu or să vă vadă, cu excepţia cazului în care aşa alegeţi, din dorinţa de a crea ceva, dar apoi ei sunt aici ca să vă servească. Este ceva important. Este ceva cu care mulţi dintre voi încă nu sunt cu totul în confort, dar veţi fi când vom merge mai departe. Hai să respirăm adânc cu asta.
Puncte ale maeştrilor Noii Energii
Câteva puncte, câteva puncte foarte importante. Linda, dacă vrei, te rog să mergi la tablă. Acestea sunt elementele de bază ale maeştrilor, ale maeştrilor Noii Energii.
~ Numărul 1
Instrumentul numărul 1, pontul, cum vreţi să-i spuneţi, este cel mai grozav remediu pe care îl veţi avea, pentru că tot vor mai fi vremuri de mare intensitate. Însă cel mai grozav remediu din toate va fi ceva foarte simplu, începe cu „A” şi nu este Adamus. Este „allowing” (permiterea – n.tr.). Permiterea.
Vă rog să începeţi să permiteţi. Nu vă puteţi forţa să permiteţi. Nu puteţi face permiterea aşa cum făceaţi înainte meditaţia sau aşa cum unii dintre voi aţi abordat respiraţia. A devenit o disciplină. Nu puteţi permite ca disciplină. Pur şi simplu este. A permite înseamnă să renunţaţi la rezistenţă, la bariere, la jocurile minţii, la gânduri, la sistemele defensive şi la mecanismele pe care vi le puneţi în jur, la gardurile pe care le puneţi chiar în câmpul vostru energetic fizic, dar şi în câmpul vostru energetic mental. A permite înseamnă pur şi simplu a permite. Înseamnă să respiraţi adânc fără „dar”, „însă”, „dacă” şi doar să permiteţi.
Ce permiteţi? Pe voi înşivă. Divinitatea voastră. Eu Sunt. Nu mă permiteţi pe mine. Nu îl permiteţi pe Yeshua, pe Buddha sau alte fiinţe. Vă permiteţi pe voi. Permiterea nu este ceva la care să vă gândiţi. Pur şi simplu este. Este „Yo Soy El Punto – permit. Permit”.
Iar când faceţi asta, fără să trebuiască să gândiţi, permiteţi şi energiilor să vă servească. Permiteţi curăţărilor să aibă loc, pentru că există şansa, o şansă mare să acumulaţi energii de gunoi din când în când. Permiteţi o curăţare a spiritului. Nu a Spiritului (dumnezeu), ci a spiritului (al vostru).
Ca maeştri veţi descoperi marea minciună a lui dumnezeu. Marea minciună. Era mental şi însemna putere. Acesta era dumnezeul pe care ei îl adorau, pe care şi voi l-aţi adorat şi de care v-aţi temut la un moment dat. Marea minciună. Adevăratul dumnezeu, pe care nici nu îndrăznesc să-l numesc dumnezeu, ci Spiritul adevărat, Cel Etern, este aici şi acolo, dar nu este putere.
De asta le scapă multora. Ei se proiectează către un Dumnezeu. Se roagă unui Dumnezeu. Se roagă cu putere. Se roagă mental. Niciodată nu simt nimic. Niciodată nu-şi vor simţi divinitatea, pentru că fac asta fie aşteptând un răspuns de putere, fie cu ceva în minte. Spiritul, divinitatea, este mereu acolo, dar nu şi când cineva încearcă să-l caute sau să-l găsească în putere. Este acolo cu mare frumuseţe, simplitate şi eleganţă atunci când persoana încetează să-l mai caute în putere. Aşa că haideţi să respirăm adânc.
Permiterea este cel mai mare instrument atunci când daţi de necaz, atunci când sunteţi în furtună, în ape învolburate, orice metafore vreţi să folosiţi pentru asta. Atunci când vă mai întoarceţi şi încercaţi să recurgeţi la minte, respiraţi adânc şi permiteţi. Staţi cinci minute. Ascultaţi muzică. Mergeţi la o plimbare, faceţi un duş, orice. Permiteţi. Permiteţi.
Nu vă gândiţi la asta. Nu vă gândiţi nici dacă faceţi bine permiterea. Este ceea ce este. Într-atât este de simplu. În fiecare seară când vă duceţi la culcare şi puneţi capul jos, în loc de a derula toate benzile pe care le aveţi în minte despre ce s-a întâmplat pe parcursul zilei şi despre ce se va petrece mâine, despre proiectele pe care le aveţi, respiraţi adânc şi doar permiteţi. Veţi intra în spaţiul pe care l-aş numi „al tuturor lucrurilor”, dar al niciunui lucru, acel spaţiu al simplei permiteri.
Oh, da, dar veţi avea tendinţa de a spune: „Fac asta cum trebuie?” Respiraţi adânc. Dacă e nevoie să vă puneţi întrebarea, evident că nu faceţi bine. Permiterea este simplitate. A permite este ceva ce nu aţi mai făcut de mult, mult timp. Luptele, eforturile, bătăliile, încercarea de a pricepe lucrurile, da. Dar permiterea, nu. Permiterea va fi unul din cele mai mari instrumente ale voastre. Respiraţi adânc în permitere.
Amintiţi-vă, nu permiteţi nimic din afara voastră. Nu permiteţi cosmosul, divinul feminin sau cine ştie ce. Nu permiteţi nimic altceva decât pe voi înşivă. Vedeţi voi, înseamnă cu adevărat că permiteţi ca în cele din urmă să fiţi voi. Asta este.
~ Numărul 2
Mai departe pe listă. Mai departe pe tablă. Nu puneţi – o să fie un singur cuvânt, dar daţi-mi voie ca mai întâi să spun fraza – nu puneţi nicio cauză înaintea voastră. Nu puneţi nicio cauză înaintea voastră. Poţi să scrii „cauză”.
Nu puneţi nicio cauză înaintea voastră. Nu există nimic mai mare sau mai măreţ ca voi. Punct. Nu există. Nu există nici un dumnezeu înaintea voastră. Dumnezeul interior, dumnezeul Eu Sunt, însă dumnezeu, adevăratul dumnezeu, adevăratul Spirit, nu s-ar pune niciodată pe ea însăşi înaintea voastră.
Astfel că vă rog să nu aşezaţi nicio cauză înaintea voastră. Nicio cauză, nici măcar salvarea lumii. O să fiţi tentaţi, în special în următorii doi ani. O să fiţi tentaţi să mergeţi acolo şi să faceţi ceva, proiecte, diverse lucruri. De ce? Pentru că vă ocupă mintea. Vă face să vă simţiţi bine în legătură cu voi înşivă. Credeţi că faceţi lucrul care trebuie ajutându-i pe alţii. Aţi ieşit din acel rol atunci când aţi încetat să mai fiţi susţinători ai energiei pentru planetă, atunci când aţi început cu adevărat trezirea. Acum este vorba despre voi. Voi sunteţi cauza voastră.
Sună un pic dur. Unii ar spune că este ceva egoist, dar este cel mai mare dar al iubirii. Cel mai mare. Să nu aveţi nicio cauză înaintea voastră. Nu puneţi înaintea voastră grupuri, organizaţii, chiar şi familia, copiii, serviciul pentru comunitate sau altceva – nu le puneţi înaintea voastră. Nu le consideraţi mai importante, pentru că cel mai măreţ lucru pe care îl puteţi face pentru voi înşivă este integrarea conştientă a divinităţii voastre în această viaţă. Cel mai măreţ lucru. De asta aţi venit pe această planetă.
Nu aţi venit pe planetă ca să vă duceţi să salvaţi balenele şi delfinii. Aşa cum am mai spus, alţii vor face asta. Alţii se află la punctul în care eraţi voi acum ceva vreme. Ei vor să experimenteze cum este serviciul, însă voi sunteţi cu adevărat dincolo de acel tip de serviciu.
Vor fi şi timpuri în care veţi simţi impulsul de a petrece o durată de timp extraordinar de mare într-un program social, un program comunitar sau în programe de suport după dezastre. Ceea ce vă cer este să nu puneţi nicio cauză înaintea voastră. Nu vă spun să nu faceţi asta, dar nu o consideraţi mai importantă ca voi.
Este foarte important să realizaţi acum că voi sunteţi cauza. Voi sunteţi motivul şi veţi simţi uneori că este foarte, foarte egoist, chiar foarte egoist uneori, să vă oferiţi atât de mult vouă înşivă. Dar asta a lipsit până acum. Voi sunteţi cauza. Auziţi? Da.
Este uşor să fiţi distraşi de ceva din afara voastră, de altcineva, de un program. Oh, foarte uşor, şi am văzut mulţi maeştri aspiranţi făcând asta. Ei chiar cred – au ajuns să se autoconvingă – că făcând toată această muncă pentru alţii or să-şi obţină cumva ascensiunea sau iluminarea. Nu. Un maestru adevărat îşi are iluminarea atunci când se pune pe sine deasupra tuturor.
Nu-i aşa că sună straniu? E ciudat, pentru că pentru foarte mult timp, în special Biserica Catolică, dar şi alte religii, au tot spus: „Pune-l pe dumnezeu mai întâi, apoi familia, comunitatea, pe toate celelealte”, dar nu exista „eu” în ecuaţie, ci orice altceva. Sunt îndeosebi plictisit când dumnezeu este pus pe primul loc, iar acel dumnezeu este masculin, puternic, mental – tot ceea ce dumnezeu, Spiritul, chiar nu este. Nu puneţi nicio cauză înaintea voastră.
Din nou, o să fiţi tentaţi, oh, foarte, foarte tentaţi. Nu spun să nu aveţi grijă de copii, însă aveţi grijă de ei ca maestru, nu ca părinte. Ei nu sunt cu adevărat copiii voştri, nu mai mult decât aţi fost voi copiii părinţilor voştri. Ei bine, poate fizic, dar nu erau proprietarii voştri. Doar aşa se simţea a fi. (câteva râsete)
~ Numărul 3
Mai departe pe listă: ecuaţia. Aşa cum am vorbit la ProGnost, introduceţi conştiinţa în ecuaţie. O să scriem „ecuaţie”… da, OK.
LINDA: Vrei să scriu „ecuaţie?”
ADAMUS: Ecuaţie. Introduceţi conştiinţa în ecuaţie. Este foarte simplu, dar ei pur şi simplu fac asta. Aşa cum am spus la ProGnost, hai să spunem că există o problemă în viaţa voastră, indiferent ce ar fi – nu înţelegeţi ceva, sunteţi blocaţi – opriţi-vă o clipă. Opriţi-vă pentru un moment. Introduceţi conştiinţa acolo.
Ce înseamnă asta? Ei bine, înseamnă să vă opriţi o clipă. Opriţi-vă o clipă, respiraţi adânc – „Exist, nimic altceva nu contează. Exist. Eu Sunt Cel Ce Sunt”.
În mod obişnuit aţi vrea să… hai să spunem că este vorba despre o problemă de sănătate. Spuneţi: „Oh! Acum ce mă fac? Trebuie să mă duc pe la doctori, trebuie să… apoi o să încerc să… mă duc şi la doctor, dar o să încerc şi vindecarea alternativă. O să iau tot felul de ape ciudate şi de medica- …” Cunoaşteţi acel makyo.
Nu. Staţi un moment. Poate că nu cunoaşteţi răspunsul aici (arată spre cap), dar răspunsul este deja aici (în interior) în legătură cu reechilibrarea fizică. Ar putea însemna că în acea reechilibrare s-ar putea să vă simţiţi rău câteva zile sau poate încă două săptămîni până să ajungeţi să vă simţiţi mai bine, dar o transformare are loc.
Şi este mult, mult rahat – o să folosesc cuvântul „rahat” –, energie aflată acum în sistemul vostru care va ieşi la suprafaţă. Vom face asta pe cât de graţios se va putea. Sunt multe toxine. E multă energie blocată. Sunt multe lucruri care nu sunt ale voastre. Chiar dacă v-am încurajat să scăpaţi de ele, încă se află acolo. O să trecem prin Yo Soy El Punto ca să scăpăm de ele.
LINDA: Unde este calul de lemn cu balega? (se referă la un slide pe care Geoff l-a arătat mai devreme, cu referire la anul chinezesc al Calului de lemn)
ADAMUS: Dacă nu sunteţi… este afară, e acolo. (Linda râde) Du-te, du-te – poţi să ieşi pe uşă. Este acolo. Este pregătit pentru tine. Linda a întrebat unde este calul de lemn cu balega, în timpul discursului meu profund. (câteva râsete) Aşa deci.
Introduceţi conştiinţa în ecuaţia a orice faceţi. Nu este o disciplină. Nu este ceva mental. Dar dacă o să beţi o cafea… (ia o înghiţitură) Vedeţi, am pus conştiinţă în ea. „Exist pe când îmi beau cafeaua. Sunt conştient că beau cafea. Mă aflu în conştiinţă cât trăiesc”. Într-atât este de simplu. În conştiinţă cât trăiţi.
Mare parte din ziua voastră înseamnă să treceţi prin activităţi repetitive, se referă la repetarea continuă a lucrurilor, la intrarea în tipare. Nu spun că trebuie să încercaţi intenţionat şi cu forţa să spargeţi tiparele, pentru că aţi încercat asta înainte şi nu merge prea bine. Nu mă holbez la tine, Kerri. (Adamus râde, câteva râsete din sală) Eu doar admiram frumuseţea…
KERRI: Nu, te-am simţit.
ADAMUS: … frumuseţea feţei tale.
KERRI: Nu, eu…
ADAMUS: Oh, da. Aşa că veţi descoperi sau aţi şi descoperit în trecut că atunci când încercaţi programele voastre, gen „Trebuie să urmez această dietă sau tip de antrenament sau un alt program” ca să încercaţi să deveniţi o persoană mai bună, nu merge prea bine, iar în final vă simţiţi mai rău în legătură cu voi înşivă, aşa cum aţi fi vrut să spuneţi, dar nu v-am lăsat eu.
Astfel că nu mai există programe. Un maestru nu are programe. Nu scrie pe lista de pe tablă, dar probabil că ar trebui să fie trecut acolo. Un maestru nu are programe. Ştiţi voi, acele „Trebuie să ating un obiectiv anume. Trebuie să fac aceste lucruri”. Nu e aşa. Respiraţi adânc şi permiteţi. Asta este. Asta este.
Asta vă aduce în conştiinţă. În momentul în care doar permiteţi, aceasta aduce conştiinţa în viaţa voastră, în mâncarea voastră şi nu mai e nevoie să vă faceţi griji pentru diete, pentru ce mâncaţi, dacă beţi prea mult, fumaţi prea mult şi tot aşa. Realizaţi că aţi avut… nu mă uit la tine, Kerri (câteva râsete). Realizaţi că aţi purtat cu voi o legătură de gunoi şi cred că v-aţi bucurat de ea până acum, pentru că altminteri nu aţi fi purtat-o. (câteva râsete)
Introduceţi conştiinţa în ecuaţie, în orice faceţi. Nu ca disciplină, nu ca program, ci ca lucru plin de bucurie. Puteţi combina cumva respiraţia adâncă, permiterea, conştiinţa, pe „Eu Sunt, eu exist”. La naiba cu orice altceva. Chiar nu contează. Vreau să spun că realmente nu contează.
Straturile hipnozei şi programării sunt foarte puternice, sunt epuizante şi au tot persistat. Nimeni nu este proprietarul acestor programe, al acestor conştiinţe de masă, programe hipnotice aflate în ceea ce numiţi voi „matrice”. Nimeni nu le stăpâneşte, nici state, nici zei, nici vreun dumnezeu suprem. Nu există rase stăpânitoare, cu adevărat. Nu sunt stăpânite de vreo conspiraţie.
Statele şi conspiraţiile nu sunt suficient de inteligente ca să susţină nici un fel de program – bun sau rău. Pur şi simplu nu sunt capabile şi nici nu vor fi. Conspiraţiile există pentru dramă, pentru hrănirea cu energie şi pentru putere. Asta este. Asta este. Niciunul dintre cei implicaţi în conspiraţii nu ar trebui să fie implicat în Cercul Crimson. Punct. Nu avem loc, nu avem spaţiu pentru nici un fel de conspiraţii.
Fac oamenii lucruri prosteşti? Lucruri răutăcioase? Lacome? Absolut. O să vă afecteze? Absolut că nu. Nu, deloc. Lăsaţi-i să-şi joace jocurile şi să-şi aibă victimele lor – nu există victime cu adevărat. Lăsaţi-i să-i intimideze şi să-i sperie pe alţii. Treceţi direct prin asta.
Nu există conspiraţii active şi nu o să intru în poveştile mele, dar le-am văzut apărând şi le-am văzut dispărând. Nu există state pe această planetă care să fie suficient de inteligente ca să facă şi altceva decât să strângă impozite şi să dea legi noi. La asta se pricep ele, dar tot la asta sunt şi limitate, absolut. Nu pot conduce, nu se pot mişca, nu pot face nimic altceva decât să strângă impozitele.
Asta este înglobată în substaţa matricei. Absolut. Chiar dacă liderii şi funcţionarii guvernamentali au intenţii bune şi aspiraţii, altceva este înglobat în matrice. Da, absolut. Impozitele şi legile, la asta se pricep ei, dar legea nu este a voastră. Păşesc pe o gheaţă subţire aici, dar nici impozitele nu sunt ale voastre.
LINDA: Ohh!
ADAMUS: Dar o să explic mai târziu.
LINDA: Ohhhh!
ADAMUS: O să explic asta mai târziu.
LINDA: Ohhh!
ADAMUS: O să explic cum, de fapt, există o gaură grozavă în toate sistemele de impozitare.
LINDA: (foarte tare) Oohhhhhh! (câteva râsete)
ADAMUS: Nu, este aşa de grozav că o să vă întrebaţi de ce nu aţi văzut asta înainte. O să explic şi o să explic atunci când o să încep să explic, peste ceva timp. (Adamus râde) Nu, de fapt e genial. Unii lucrează din greu la legislaţia fiscala şi la coduri, iar acea gaură stă chiar în faţa lor, dar nu o văd. O să explic mai târziu. O să fie amuzant ca maeştri. Absolut. Oh, nu, o să mă pupaţi. O să mă adoraţi. Tu du-te să îmi mai aduci nişte cafea. (câteva râsete)
LINDA: Da, stăpâne! Da, stăpâne!
ADAMUS: Ei, „maestre”, te rog. Mai departe cu lista. Oh, Linda, e nevoie să scrii mai departe.
LINDA: Ce nu-i în regulă cu tine?
ADAMUS: Am nevoie să scrii pe tablă, dar am nevoie şi de cafea. Ce-i de făcut? Dă-o Sandrei! Mai departe pe listă. Mai departe pe listă.
LINDA: Doar nu te plângi, nu-i aşa?
ADAMUS: Un maestru nu se plânge niciodată. Se leagă de ceea ce am spus mai înainte.
LINDA: Vrei să trec asta pe listă?
ADAMUS: O să fie. O să fie.
~ Numărul 4
Un maestru se reprezintă singur. (cineva râde tare) Un maestru se reprezintă singur. (mai multe râsete) Un maestru îşi face propria reprezentare.
Pare puţin straniu. De ce aş vrea să ridic subiectul în primul Shoud în care vorbim despre maeştri? Pentru că aţi avut tendinţa, obiceiul, de a-i pune pe alţii să vă reprezinte. Îi puneţi pe alţii să… vă bazaţi pe ei ca să facă ceva, contaţi pe ei ca să vă facă viaţa mai bună, contaţi pe ei pentru creaţiile voastre, contaţi pe ei pentru fericirea voastră, contaţi pe ei ca să vă poarte bătăliile în locul vostru.
Un maestru îşi face propria reprezentare. El îşi creează propria viaţă. Nu are pe cineva care să negocieze pentru el. Nu are pe cineva care să-i poarte bătăliile. El nu spune sorei sale sau unui prieten: „Du-te tu să vorbeşti cu mama, tu te înţelegi mai bine cu ea.” Maestrul îşi face propria reprezentare. Astfel energia este sinceră. Astfel sunteţi prezenţi în situaţie. Astfel nu vă implicaţi în întunericul şi mocirla dramelor altora.
Ştiu că au fost vremuri în trecut când aţi fi vrut să vă micşoraţi. Nu aţi vrut să fiţi observaţi, aşa că i-aţi pus pe alţii să vă reprezinte. Alţii au făcut lucruri pentru voi, însă acum este timpul să faceţi un pas în faţă şi să vă faceţi propria reprezentare. Da? Respiraţi adânc cu asta.
Voi spuneţi: „Ei bine, nu cred că eu vreodată…” Oh, ba da, aţi făcut asta. (Adamus râde) Veţi începe să vă amintiţi în următoarele câteva zile. Veţi avea oportunităţi – şi încă multe – de a vă face propria reprezentare.
Ce se petrece când vă reprezentaţi singuri? Sunteţi într-o situaţie şi vă gândiţi: „Oh, aş prefera să nu fiu în situaţia asta. Pe cine să rog să se îngrijească de asta pentru mine?” sau „Cum să mă restrâng, cum să ies?” Nu. Respiraţi adânc. Sunteţi chiar în toiul său. Sunteţi în toiul a ceva, o furtună metaforică sau foarte concretă. Sunteţi în mijlocul provocărilor energetice şi jocurilor de putere ale cuiva, iar voi vă spuneţi: „Ohh, nu vreau să fiu aici”.
Respiraţi adânc. Permiteţi pentru un moment, permiteţi ca prezenţa Eu Sunt să iasă la iveală, acolo unde nu este nici un fel de putere. Nu vă gândiţi la asta şi priviţi ce se petrece. Priviţi ce se petrece.
Veţi vedea că la început ceilalţi vor fi şocaţi. Vor simţi ceva şi vor fi foarte mult în disconfort. Ei or să simtă… ştiţi cum este, dintr-o dată energia din sală se schimbă. Toţi sunt… pentru că ei nu sunt conştienţi de conştiinţa lor. Sunt conştienţi, dar nu sunt conştienţi. Nu-şi spun lor înşile: „Oh, energia din sală s-a schimbat. Mă întreb de ce”, dar dintr-o dată constată că reactionează în mod cu totul diferit.
Astfel că veţi fi în situaţii în care veţi ieşi din dramă, din hrănire şi din putere şi intraţi în permitere. Doar respiraţi adânc. Amintiţi-vă acel cântec – nu fiecare notă a lui, ci amintiţi-vă că am început cu curăţarea – şi rezervaţi-vă cinci minute. Mergeţi să faceţi altceva sau doar respiraţi adânc în permitere. Energia se va schimba.
Pentru că ei nu ştiu ce s-a petrecut, dar acum reacţionează diferit, aceasta îi va frustra şi îi va face confuzi. Atunci respiraţi cu adevărat adânc şi doar rămâneţi în acea măiestrie. Amintiţi-vă, nu-i vorba despre a-i contracara psihic. Dacă vreunul dintre voi a fost vreodată la NLP (programare neuro-lingvistică – n.tr.), vărsaţi-o afară acum. (râsete) Vorbesc serios. Vorbesc serios. Astfel se joacă puterea cu mai multă putere. Este doar o grămadă de… nu doar NLP, ci oricare din aceste lucruri sunt toate o grămadă de rahat mental şi de jocuri de putere. Nu aveţi nevoie de ele. Adevăratul maestru nu are nevoie de manipulare în nici un mod.
Maestrul este întotdeauna în adevărul său. Îşi poate rosti adevărul în mod deschis, sincer, clar şi fără să se teamă. Fără jocuri de putere. Ah. La început o să pară ciudat, puţin straniu, dar apoi va aduce o senzaţie de uşurare. Unde rămăsesem? Eram la reprezentare. Faceţi-vă propria reprezentare.
~ Numărul 5
Mai departe este: „Eu, nu voi”. „Eu” – virgulă – „nu voi.”
LINDA: Apropo, am strigat pentru că biata Edith nu poate fi azi aici.
ADAMUS: Oh, bun, bun. Mulţumesc. E temporar, Edith. Tu reprezintă-te singură. (râd amândoi) Nu o reprezenta pe Edith.
Mai departe: „Eu, nu voi”. Este un lucru pe care e important să-l recunoaşteţi, foarte important, şi este doar o schimbare de perspectivă. Aveţi o discuţie cu un prieten sau cu cineva pe care îl numiţi prieten. Vă certaţi şi începeţi: „Tu mi-ai făcut asta! Tu ai făcut asta! Şi tu mereu…”, vedeţi voi. Aşa vorbesc oamenii. Acesta este nivelul lor de conştiinţă şi realitate. „Tu ai făcut asta!” Şi voi, apropo, dragi Shaumbra, faceţi asta.
Maestrul vorbeşte doar ca „Eu”. „Mă bucur când totul este paşnic. Mă bucur de casă, de casa mea, aşa cum îmi place mie. Mă bucur când nu e muzică zgomotoasă. Mă bucur să merg la restaurant”, nu „Nu mă duci niciodată la masă în oraş”, vedeţi voi. Sau „Mereu îmi faci asta şi asta”. Maestrul vorbeşte doar ca „Eu”. Nu este vorba despre voi. Nu e vorba despre a spune asta altcuiva, căci în clipa în care începeţi să faceţi asta… „Niciodată nu mă asculţi!”
LINDA: Ce!? (Adamus râde, râde şi audienţa)
ADAMUS: „Niciodată nu faci ce te rog. Nu-ţi pasă de mine. Nu mă iubeşti. Aşa ai fost mereu”. Vedeţi? Vedeţi energia? Este putere şi este proiecţie. Maestrul înseamnă „Eu”. „Îmi place să am un foc frumos în şemineu şi să stau dezbrăcat pe o blană de urs, bând vin”. Fac channel cu unul dintre voi. Nu sunt eu acesta. (râsete)
Vedeţi voi, fie că spuneţi cuvintele, fie că doar simţiţi în interior – nu e nevoie să şi spuneţi cu voce tare – schimbă dinamica situaţiei. Mai întâi de toate, vă ţine în interiorul vostru, pentru că în clipa în care începeţi să spuneţi altei persoane: „Tu ai făcut asta” sau „Ai făcut şi asta”, dintr-o dată nu mai sunteţi în Eu Sunt. Vă aflaţi în „ei sunt”. Atunci când rămâneţi în „Eu Sunt” – „Nu-mi place să stau în trafic. Îmi place să merg în vacanţă în Kauai”, nu „Niciodată nu mă duci nicăieri” – se schimbă total dinamica.
Veţi începe să fiţi conştienţi de cât de des recurgeţi la „tu”, la proiecţie, în special în legătură cu oamenii care vă sunt cei mai apropiaţi, dar şi la serviciu. Exprimaţi ceea ce doriţi, ceea ce alegeţi. Este vorba despre Eu, nu despre tu. (cineva spune: „Hm”) Hm. Respiraţi adânc cu asta. Da.
Va fi puţin ciudat la început, pentru că există tendinţa de a vă dezlănţui, de a arunca acestea spre altcineva. Acum vă jucaţi de-a puterea. Nu mai sunteţi în Eu Sunt. Eu, eu mă bucur că sunt aici, cu voi. Serios, chiar mă bucur. Cu adevărat.
~ Numărul 6
Mai departe pe listă. Un maestru este – voi sunteţi – capabil de a percepe şapte niveluri de conştiinţă simultan. Operaţi de la unul sau două din ele. Sunteţi conştienţi uneori că staţi aici sau că ascultaţi. Sunteţi conştienţi dacă este cald în sală. Sunteţi conştienţi de nivelul de zgomot din sală, dacă e prea zgomotos. Şi sunteţi şi cumva conştienţi că stau aici şi vorbesc.
Cei mai mulţi oameni sunt conştienţi cu adevărat de unul şi jumătate, poate două niveluri simultan, pentru asta sunt programaţi. Începând de acum, puteţi fi conştienţi de şapte niveluri. Nu vorbesc despre şapte dimensiuni. Spun că în fiecare clipă puteţi fi conştienţi de şapte niveluri simultan. Nu e nevoie să vă mutaţi atenţia de la mine la Linda, apoi la zgomotul din spatele sălii, după care la luminile de deasupra şemineului, vedeţi voi, pentru că ar însemna că este singular. Doar vă refocalizaţi.
Puteţi fi conştienţi de şapte niveluri simultan. Cum faceţi asta? Prin permitere. Absolut. Dacă… (către Linda) oh, pur şi simplu „şapte niveluri de conştienţă”.
LINDA: Toate? Şapte niveluri.
ADAMUS: Cred că mai ai hârtie de scris. (râsete) Cred… da, mai ai. (râde) Puteţi fi conştienţi de şapte niveluri în orice moment. Din nou, faceţi asta prin permitere. Este natural, de fapt. De fapt puteţi merge până la sute de niveluri, dar hai să rămînem la şapte deocamdată.
Mintea se va simţi copleşită la început, iar acesta e unul din motivele pentru care spun că aveţi acele episoade mentale în care uitaţi, pentru că începeţi deja să simţiţi asta şi mintea dă rateuri. Dar se va actualiza. Un lucru important la minte este că e foarte adaptabilă. Se adaptează rapid. Este parte a instinctului său de supravieţuire. Este parte a perpetuării ego-ului, dar va trece dincolo de asta foarte curând.
Şapte niveluri diferite. La început vă va face foarte confuzi, pentru că veţi încerca să le duceţi pe aici (arată spre cap). Veţi încerca să fiţi conştienţi de ele prin ochi, urechi, nas, gust, prin piele, cele cinci simţuri umane, dar dintr-o dată veţi realiza că primiţi totul aici (sinele întreg) şi totul vine în acelaşi timp. Nu e nevoie să fie filtrat sau procesat prin sistemul minţii voastre.
O să fiţi conştienţi de… Hai să spunem că mergeţi cu maşina pe drum – o să fiţi conştienţi de experienţa condusului; o să fiţi conştienţi de comunicarea cu fiinţe nonfizice în acelaşi timp. Veţi fi conştienţi de cum un anume tipar energetic curge dintr-o dată în voi, pentru că voi l-aţi chemat. Veţi fi conştienţi de cum corpul dintr-o dată eliberează energii şi de multe altele în acelaşi timp.
În acelaşi timp veţi fi conştienţi cum o bulă a unui potenţial viitor vine chiar spre voi. Mintea nu poate înţelege foarte bine acum, dar cu permitere o să ajungeţi şi acolo.
Astfel că între acum şi următoarea noastră întâlnire, din nou, doar respiraţi conştient, permiteţi. Vă rog să nu vă spuneţi: „Acum mă testez. Pot să fiu conştient de şapte lucruri ce se petrec toate acum?” pentru că, din nou, este mental. De fapt este foarte uşor. Ei bine, hai să facem asta acum. Respiraţi adânc şi fără nici un fel de gândire… tocmai v-aţi rigidizat toţi. (Adamus râde) Bine, o să facem asta mai târziu.
Se petrece natural, pentru că adevărata divinitate, adevăratul „voi” nu este limitat la cinci simţuri şi nu este limitat la unul sau două gânduri în acelaşi timp. De fapt este foarte, foarte nelimitat. Această nelimitare trebuie să treacă prin barierele credinţelor mentale – „Ei bine, pot să percep unul sau două simultan”. Mulţi dintre voi au urmat diverse cursuri de control al minţii sau – nu ştiu cum le spuneţi – cursuri de creaţie sau de abundenţă – scuip pe ele! –, iar acele cursuri v-au învăţat nişte exerciţii mentale, din care aţi învăţat că nu funcţionează sau că aţi eşuat.
De fapt în asta a fost şi un fel de rană. „Oh, nu am făcut cum trebuie”. Nu. Cursurile nu aveau dreptate. Nu erau potrivite pentru voi, pentru că voi, mai devreme sau mai târziu, aveaţi să intraţi într-un spaţiu, într-un loc mult dincolo de mental.
Nu există vreun efort în perceperea celor şapte niveluri de conştienţă. Nu există nici disciplină în asta. Este pur şi simplu permitere. Cumva se petrece oricum, dar nu eraţi chiar conştienţi de ceea ce era. E ca şi cum spuneţi: „De ce am aşa nişte simţiri ciudate? Nu ştiu ce sunt şi mintea mea nu mai funcţionează prea bine, dar totuşi mă simt ceva mai clar decât înainte,” iar apoi vă scuturaţi de ele.
Ceea ce se petrece este că treceţi dincolo de minte. Intraţi în conştiinţă. Asta este. Nu aveţi nevoie de toate acele sisteme, programe, discipline sau altele, ci doar de conştiinţă. Asta este. Asta este. Asta este tot. Aceasta este cunoaşterea. De aici vine totul. Totul emană din conştiinţă. Totul vine de acolo, toate energiile, totul din viaţa voastră.
Conştiinţă – hai să trecem şi asta (către Linda), nu era iniţial pe lista mea, însă lăsaţi conştiinţa să fie forţa călăuzitoare în viaţa voastră. Poţi folosi altă coală de hârtie. Lăsaţi conştiinţa să fie forţa călăuzitoare. Nu e vorba că energiile, viaţa şi toate celelalte v-ar ghida, iar apoi voi aţi reacţiona. Înseamnă să lăsaţi conştiinţa să fie forţa călăuzitoare în viaţa voastră. Ok, respiraţi adânc cu asta. Deveniţi puţin mentali. Uf‼ Ok, eliberaţi.
Vedeţi voi, lucrul amuzant este că veţi ajunge la punctul – ei bine, ajungeţi la punctul acela – în care nu vă mai gândiţi la lucruri. Nu e nevoie să vi le mai aduceţi în minte pe toate. Pur şi simplu vă opriţi.
Amintiţi-vă mereu exemplul cu care am început astăzi. Vreţi să eliberaţi conceptele despre ce aţi crezut că este maestrul? Respiraţi adânc şi aşa devine. Puneţi puţină muzică. Dansaţi puţin. Orice: beţi o ceaşcă de cafea, iar apoi aşa devine, fără să lucraţi la asta. Fără să faceţi nimic. Este uluitor. Ok. Mai departe pe listă. Ohhh, cred că am terminat cu lista.
Permiţând maestrul
Mai departe pe listă… o să avem nevoie de nişte muzică pentru asta, John. Poate fi o muzică blândă, liniştită. Ok.
Am vorbit despre a fi maestru. Am eliberat conceptul a ceea ce era maestrul, pentru că, vedeţi voi, adevăratul maestru, adevărata conştiinţă a conştiinţei a stat acolo aşteptând. Fără putere, fără forţă, fără a trebui să faceţi nici un fel de antrenament, a aşteptat. Astfel că în experienţa de acum, cu muzica din fundal, respiraţi adânc şi permiteţi ca adevăratul maestru – voi şi doar voi înşivă – să vină la voi. (începe o muzică de harpă)
Nu este un sfânt, un spirit care să vă călăuzească sau dumnezeul urâcios al trecutului. Adevăratul maestru… oh, e cam dulceagă. Ehhh, nu, asta nu e muzică Shaumbra. (râsete) Scuze, John, harpă?! Trage în mine cu o săgeată! Nu, nu, nu, nu. Hai să… nu e stilul Adamus … nu e stilul Shaumbra. Stilul Shaumbra. Hai să mai încercăm o dată. John râde de mine. (începe o altă melodie; „Close to You” de Aldo) Ok. Asta e. Ok, ok.
Permiteţi ca adevăratul maestru să vină la voi fără forţă. Vedeţi, ceea ce se petrece este că foarte des vă spuneţi: „Ok, acum ce am de făcut?” şi aveţi acea anticipare, acea aşteptare. Aşteptaţi o reacţie, aşteptaţi ca ceva să vină peste voi. Vreţi acel soi de avânt mental, o ştiţi voi, eliberare de substanţe în creier care vă dă euforia aceea temporară. Nu se va întâmpla. Oricum, nici nu ar trebui să se petreacă, pentru că permiterea ca adevăratul maestru să vină nu are niciuna din dinamicile vechi. Nu vă oferă, oh, acele mici exaltări temporare pe care vi le ofereaţi voi înainte. Ştiu că erau importante, erau plăcute, dar erau cam artificiale. Acum doar permiteţi să vină la voi.
Nu e nevoie să aibă putere sau forţă, dar este acolo. Nu vă puteţi gândi calea într-acolo. Nu e vorba despre credinţe. Credinţele sunt… credinţele sunt construcţii mentale cu o glazură de putere deasupra. Nu e vorba despre credinţe. Este vorba despre permitere. Adevăratul maestru… amintiţi-vă, am eliberat conceptele vechi despre ce e un maestur, dar adevăratul maestru… vine.
Eu spun că vine, dar mereu a fost aici, însă nu a fost integrat. De ce? Pentru că voi căutaţi un maestru /dumnezeu/înger de aur /o fiinţă măreaţă şi puternică, fără să o găsiţi, pentru că nu asta este. Voi căutaţi ceva, oh, aţi putea spune, ceva care să vă salveze, ceva care să vă aducă mai multă putere. Poate că nu v-aţi gândit niciodată astfel, dar era ceva măreţ. De fapt nu asta este divinitatea, Spiritul sau Eu Sunt. Nu conţine nimic din asta.
Şi totuşi cei care caută putere şi un dumnezeu puternic, îngeri puternici, vor căuta lucrul despre care vorbesc eu acum, deoarece ei cred că are putere. Ei cred că le va oferi măreţie şi mărire. Cred că îi va mântui, astfel că ei cautp şi nu vor găsi. Dar voi, în această stare de permitere, în starea de maestru, permiteţi să vină. (pauză)
În trecut, mulţi dintre voi aţi spus: „Oh, nu mă pricep prea bine la asta, pentru că nu simt nimic”. Nu există în ea simţire sau ceea ce aţi defini ca simţire. Nu există fulgere luminoase, iar apoi, dintr-o dată, un soi de nirvana. Nu există, pentru că toate acestea sunt vechi, lucrau cu mintea şi cu puterea. Ceea ce este aici este real. Este permiterea maestrului. Respiraţi adânc.
Şi, din nou, vă spun că dacă vă spuneţi vouă înşivă: „Bine, dar eu nu simt nimic. Chiar nu simt nimic”, oh, doar respiraţi adânc, pentru că nu va fi – nu o să vină – aşa cum aţi crezut că este. Dar este acolo. Ok. Gata cu muzica acum. Vă mulţumesc. Haideţi să respirăm adânc.
Mergând înainte
Mai departe pe listă. O să mergem în nişte locuri interesante şi nu va fi vorba despre prea multă învăţătură, aşa cum am spus, ci despre mai multă experimentare. Vă daţi voie să începeţi să experimentaţi maestrul din voi.
Este interesant cum a fost îndeosebi în ultimele trei săptămâni. Unii au renunţat. Au vorbit despre a fi maestru, şi-au creat o mulţime de scuze şi au plecat. Asta este bine. Oricine ascultă acum, dacă nu sunteţi siguri, dacă vă spuneţi: „Ei, nu ştiu. Ce o să primesc din toate astea? Ce fel de putere?” Este în regulă să plecaţi. Cu adevărat aşa e, pentru că vrem să păstrăm energiile clare şi curate. Nu vrem – EU nu vreau – multe bagaje suplimentare în călătoria asta. Va fi mai uşpor de lucrat cu un grup foarte mic, dar dedicat cu adevărat lui Eu Sunt, decât cu un grup mare în care fie se joacă jocuri, se caută vreun fel de putere, fie se folosesc aceste lucruri ca distragere de la viaţa reală, de zi cu zi.
Aşa că a fost multă auto-selectare. Treaba asta cu insigna, dragii mei prieteni – uluitoare. A fost uluitoare şi consternarea pe care a provocat-o, începând cu personalul Crimson. „Ce ne facem cu asta?! Adamus dă tot din casă!” Absolut. Absolut. (câteva râsete) Erau obligaţi să simtă dacă era cu adevărat în regulă. Mental, ei vorbeau: „Ce naiba face Adamus?” sau „Iar începe Adamus”, dar de fapt era cazul ca ei să simtă dacă este în regulă. Are vreun sens?
Desigur, echipa Crimson Circle s-a mobilizat ca să se realizeze. Au făcut o lucrare excelentă. Desigur, în timp ce toate acestea se derulau, ei îşi spuneau: „Cum a putut Adamus să facă una ca asta?”, totul într-un moment în care ei vorbeau între ei despre crearea a ceva ce ei numesc studio, care va fi scump, foarte scump, crearea unui loc care să le permită să nu mai mute şi să deplaseze echipamentele, crearea unui spaţiu în care să poată face un webcast pe loc, fără să mai treacă prin săptămâni sau luni de pregătiri, un loc în care să ne putem strânge pe loc, ceea ce vom face, ceea va trebui să facem uneori.
Cu toate astea, s-au trezit cu 30.000 de dolari datorii de pe urma insignelor. (Adamus râde) 30,000 de dolari sub forma insignelor cumpărate şi trimise, iar ei dau din cap şi spun: „De ce? De ce acum?”
De ce? Ei bine, mai întâi de toate era timpul să aflăm cine vrea cu adevărat să meargă înainte. Dacă aveţi sau nu insignă nu e relevant, dar ceea ce a fost relevant era: „Sunteţi pregătiţi?” Insigna, într-un fel, a fost o mică distragere, pentru că apoi vă gândeaţi „Să iau insigna sau nu?” şi aţi trecut prin toată frământarea. O mică distragerere, dar v-a făcut să spuneţi: „Chiar sunt pregătit?” Pentru că acum a merge înainte va fi diferit. Va schimba natura relaţiilor, jocurile, serviciile, abundenţa, sănătatea şi toate celelalte lucruri.
Unii dintre voi spun că nu vă plac acele lucruri, nu vă place să fiţi faliţi sau bolnavi; ei bine vă place, altminteri nu aţi face asta. Într-atât este de simplu. Atunci când trebuie să faceţi o alegere conştientă despre conştiinţă şi spuneţi: „Da, o să merg înainte”, ca în exemplul cu insigna; atunci când spuneţi: „Ei bine, sunt pregătit pentru insigna asta?”, fie că aţi comandat-o, fie că aţi primit-o energetic, era vorba despre a face o alegere. Era vorba despre a merge înainte.
Astfel că avem un grup ce merge înainte, ca maeştri. O să vorbim ca maeştri, ca maenştri ne vom juca şi vom crea ca maeştri. Este timpul ca acest grup, ca Shaumbra, ca grup, să aibă o casă. Să aibă o casă, să nu mai fie o ceată de ţigani nomazi mergând din loc în loc, ci o casă. Au mai fost nişte discuţii în trecut despre alte locaţii, alte centre, dar niciunul dintre ele nu a fost potrivit până acum. Totul se strânge aici, la începutul acestui an, cu toate cele ce vor însoţi acestea.
Aşa că, dragii mei prieteni, rog Shaumbra, rog echipa Crimson Circle să creeze asta. Ar trebui să fie o creaţie relativ simplă. Nu ar trebui să impună multă muncă, să ceară mult timp sau mulţi bani. E vorba doar de a crea. Vă cer să faceţi acest centru.
Cred că voi îi spuneţi… echipa îi spune „Crimson Circle Connection Center” (Centrul ce conectare CC), un studio video/tehnic, dar şi un loc de adunare – nu-mi place cuvântul –, un loc de întâlnire. Un loc în care vor fi mesaje, discuţii, însă – stăpâneşte-ţi jalea (către Linda) – un loc în care să puteţi veni ca să dansaţi, să vă bucuraţi de viaţă şi să fiţi împreună. Cuvintele mele. Absolut.
Ca exemplu al acestrui centru, avem o imagine care să vă arate visul centrului şi… doar ca să vă ofer o imagine vizuală… haide. (pauză; slide-ul se încarcă mai greu) Of, ar trebui să meargă. (câteva râsete, apoi multe râsete când apare imaginea, căci prezintă un castel ca dintr-o poveste) Oh, scuze. Este… este… Scuze. Acesta este centrul meu! Asta e casa mea. (râsete, câteva aplauze) Casa voastră o să arate mai degrabă aşa! (se afişează o fotografie a noului centru) Cam aşa. (audienţa: „Oh!”, „Uau!” Câteva aplauze)
Astfel că va fi un loc, o casă. Acesta este un alt lucru al maestrului. Fiecare dintre voi are nevoie şi ar trebui să aibă o casă. Nu înseamnă că sunteţi obligaţi să fiţi şi proprietari, dacă asta nu vă place, însă un loc care să fie cu adevărat al vostru. Unii dintre voi încă… unii dintre voi locuiesc cu părinţii, alţii locuiesc cu alte persoane cu care nu au mare lucru în comun. Unii dintre voi – aveţi o expresie ciudată pentru asta – zaceţi pe canapea. Alţii credeţi că bancheta din spate a maşinii reprezintă o casă plăcută. Gata. Nu o să tolerez maeştri care trăiesc prin maşinile lor, cu excepţia cazului în care maşina aceea este chiar uriaşă. Dar atunci nu aţi putea să o conduceţi, ar fi prea mare. Nu ar încăpea pe şosele.
Nu voi tolera. Nici zăcutul pe canapea, nici să nu ştiţi unde veţi fi în clipa următoare. Este timpul ca acestea să ia sfârşit, inclusiv pentru Cercul Crimson, pentru această organizaţie. Aveţi nevoie de un loc. Am creat o parodie şi este doar un exemplu.
Iată care e treaba, maeştrilor – este cumva o primă lecţie interesantă despre manifestare şi abundenţă – vă va costa 44 de dolari pe fiecare dintre voi. Acum, dacă vreunul din voi îşi spune: „Ei, uite că vor să-mi ia banii”, plecaţi acum. Spuneţi la revedere acum. Afară!
Pentru ceilalţi dintre voi, dacă există vreun motiv pentru care să nu faceţi asta, este în regulă. Doar faceţi o alegere, da sau nu. Nu e nevoie să vorbiţi despre asta, să discutaţi despre ea. Dacă nu e pentru voi acum, dacă nu se simte a fi în regulă, nu faceţi asta. Dacă simţiţi că este în regulă, făceţi-o. La 44 de dolari per maestru ce merge înainte, stafful nu o să trebuiască să se streseze pentru asta.
Creăm acest centru. O să începem imediat. Stafful discuta, de fapt, şi nişte planuri de urgenţă – „Ce se întâmplă dacă nu merge?”, iar asta nici măcar nu se poate lua în calcul. Nu se poate. Va fi creat şi am şi pornit.
Mai departe. Primul curs, primul curs online care va fi predat din acest centru… apropo, vin întrebări – oh! Întrebări de peste tot. Vin prin email. Sunt pretutindeni. Da, pot fi mai mulţi de 44. Nu-mi pasă, 44 sau mai mulţi. În al doilea rând, Angels (cei din programul de donaţii lunare – n.tr.), dacă sunteţi deja în Angels şi vă întrebaţi: „Eu trebuie să mai plătesc?”, mie nu-mi pasă! Faceţi asta sau nu o faceţi. Decizia este a voastră. E fie un da, fie un nu.
Primul curs predat în acest centru va deveni epicentrul, nucleul conştiinţei de maestru a Shaumbra, va fi cursul pe care stafful m-a rugat să-l ţin şi pe care eu l-am amânat. M-aţi tot întrebat când o să ţin cursul despre… abundenţă!!
SART: Da!
ADAMUS: Se va ţine aici şi … (aplauze şi ovaţii) Şi va fi gratuit! Este uluitor. (Linda suspină) Da, pentru că aţi creat un centru, acum putem vorbi despre abundenţă. Putem trece prin acea problemă. Sunt două temele la care aş vrea să lucrăm imediat – prima e abundenţa, abundenţa voastră. Vedeţi voi, dacă v-aţi sufocat pentru 44 de dolari, plecaţi. Jur. Plecaţi. Dacă nu, îl chem pe Kuthumi şi… (câteva râsete; cineva din sală se ridică şi îi dă banii lui Adamus) Nu-mi da mie banii… (Adamus râde; râsete şi aplauze din sală) Mergi la Michelle‼
LINDA: Mulţumesc.
ADAMUS: Hai să stabilim şi un calendar pentru asta – sfârşitul lui februarie. Februarie are 28 de zile, vă rog să nu aşteptaţi până pe 30 februarie. Dacă nu vreţi să faceţi asta, nu o faceţi. Purtaţi-vă ca maeştri. Luaţi o decizie. (râsete) Luaţi o decizie! Nu vă mai plângeţi atâta! Nu faceţi asta dacă nu vreţi să o faceţi. Nu mă luaţi cu toate gunoaiele, nu spuneţi că nu aveţi sau, ştiţi voi: „Ăştia mereu cer bani”. Nu vă cer mereu bani. Ar trebui să o facă, dar nu o fac! Ce nu e în regulă cu ei? Acum eu vă cer. Foarte simplu. Primul curs, primul curs online, în afară de Shoud, care va fi predat acolo se va referi la abundenţă. V-aţi prins?! Are sens? Grozav.
După aceea, următorul meu subiect va fi fizicul. O să lucrăm puţin la asta şi va veni din acest loc. Gata cu ceata de ţigani nomazi cutreierând în căutarea camerelor de hotel ieftine (Adamus râde) – săli pentru evenimente, săli de reuniuni din hoteluri, da.
Aşa că este timpul să mergem înainte. Este timpul, ok? Hai să respirăm adânc cu asta. Bun. Mulţumesc. (aplauze şi ovaţii din audienţă) Dacă se poate trece la următorul slide, vă rog. Dacă vă întrebaţi: „Unde să găsesc asta? Cum să fac plata?” este o participare. Nu e o donaţie. Scuip pe donaţii şi contribuţii. Este o participare! Este o energie. O să găsiţi pe…
MICHELLE: Site-ul Crimson Circle.
ADAMUS: Îi poţi da microfonul, ca să explice ea direct? Cum se poate accesa?
MICHELLE: Pe site-ul Crimson Circle, www.crimsoncircle.com, sau în magazin, store.crimsoncircle.com – dacă mergeţi acolo nu aveţi cum să le rataţi. Sunt bannerele şi linkurile peste tot.
ADAMUS: Bun. Bun. Faceți click pe acelea, ridicați-vă Măiestria, și haideți să facem să se întâmple aceasta. Ok. Bun. Mulţumesc. Mulţumesc. Mulţumesc. (multe ovaţii şi aplauze)
Ok, dragi Shaumbra, cam asta e pentru azi. Vom continua. Puteţi, fără a vă gândi, puteţi simţi cum s-a schimbat energia, cum a mers şi a sărit toată ziua? (audienţa spune: „Da”) Ohh, da! Vă rog să luaţi şi asta în consideraţie – un loc pentru voi înşivă. O să insist pentru asta. Trebuie să aveţi o bază, un cămin, care care să fie al vostru, care se simte a fi potrivit. Este foarte important în această lucrare.
Abundeţa, fizicul şi a avea o casă ca bază – sunt foarte importante. Haideţi să respirăm adânc cu asta, ca maeştri. Din nou, amintiţi-vă că primul exerciţiu de azi e foarte simplu. Atunci când vorbiţi despre eliberarea a orice, fie că e vorba despre conceptul vechi de a fi maestru, fie că sunt conceptele vechi despre abundenţă, orice ar fi, ce faceţi? Yo Poy El Sunto.
LINDA: Ce?‼!
ADAMUS: (râzând) Yo Soy El Punto!
LINDA: Ce?‼!
ADAMUS: El a avut una din… (râde) Yo Soy El Punto. Yo Poy El Sunto? (râde)
LINDA: Ai grijă.
ADAMUS: Voi respiraţi adânc. Puneţi nişte muzică. Dansaţi puţin. Orice. Ieşiţi din minte. Doar permiteţi. Amintiţi-vă, orice ar fi…
ADAMUS ŞI AUDIENŢA: … totul este în regulă în întreaga creaţie.
ADAMUS: Abia aştept să vorbesc cu voi la întâlnirea despre abundenţă de la noul centru! Vă mulţumesc. (aplauze şi ovaţii)
Traducere realizată de Georgiana.