MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Descoperirii
SHOUD 2: “Descoperirea 2” – cu Adamus® transmis prin channel de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson
5 octombrie 2013
www.crimsoncircle.com
Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran şi Liber.
Pe când respir adânc simt mirosul de lemn care arde. Hm. Îmi readuce foarte
multe amintiri, deschide simţurile. Ah! Sunt asemenea lucruri frumoase în a fi
om, iar odată ce le-ai trăit nu le mai uiţi niciodată. Niciodată.
Azi audienţa e puţin diferită. Avem o audienţă puţin
diferită. (întrucât din cauza recentelor inundaţii nu sunt participanţi, pe
scaune stau animale de pluş) Aşa cum a spus Linda, distrugerea recentă,
evenimentele care au avut loc de curând i-au împiedicat pe mulţi să fie aici,
dar de fapt ei sunt aici. Oh, toţi cei obişnuiţi sunt tot aici. Da, poate că
pare că pe locurile lor stau animale de pluş, dar nu e aşa cu adevărat. Sunt
obişnuiţii Shaumbra. L-am auzit pe Dave spunând: „Ea e Edith”. (ridică de pe un
scaun o albină de pluş) Nu, nu! Nu, scaunul lui Edith este dincolo, evident!
(râde) Evident.
Aşa că haideţi să respirăm adânc, căci sala nu este cu
adevărat goală. Sala este plină, plină de energia Shaumbra, de Shaumbra din
întreaga lume. E minunat să vă avem aici. Haideţi să respirăm adânc şi să îi
strângem pe toţi în acest spaţiu sigur şi frumos. Respiraţi adânc. Indiferent
dacă ascultaţi prin Internet, dacă sunteţi aici, dacă ascultaţi mai târziu,
respiraţi adânc. Suntem cu toţii.
Trezire şi iluminare
Linda, azi o să am nevoie de tine la tablă.
LINDA: Da, domnule.
ADAMUS: Hai să începem cu asta – şi poţi scrie pe tablă,
subliniat şi cu semnul exclamării: Voi
alegeţi trezirea, dar permiteţi iluminarea! Hm. Da. Haide.
LINDA: “Tu alegi trezirea…?”
ADAMUS: Nu, tu alegi trezirea, eu sunt deja trezit. (câteva
râsete) Voi alegeţi trezirea. Alegeţi trezirea. Ce înseamnă asta? Ce înseamnă
„Voi alegeţi trezirea, dar permiteţi iluminarea?”
Ei bine, într-un fel, voi aţi ales trezirea, fie că sunteţi
conştienţi de asta, fie că nu, însă aţi ales-o după vieţi în care aţi studiat
religia, spiritualitatea. Aţi ales-o atunci când aţi spus că v-aţi săturat să
fiţi aici, că nu mai puteţi suporta, că ceva trebuie să înceteze. Aşa o
alegeţi. Aţi ales-o prin expresia voastră din această viaţă. Aţi ales-o prin
faptul că vreţi mai mult, doriţi mai mult.
Acum, de fapt poate că v-aţi dus la un curs unde v-a târât
cineva sau poate că aţi citit cartea mea sau o alta şi v-aţi gândit că acela
era momentul trezirii. Dar nu, a început cu mult, mult timp înainte. Apoi aţi
început să treceţi prin procesul trezirii, iar de-a lungul căii erau multe
şanse să spuneţi: „Nu, nu e pentru mine. Vreau să mă opresc aici” – până la un
punct. Până la punctul de la care nu vă mai puteţi întoarce. (Linda începe o
coală nouă de hârtie) Probleme cu scrisul astăzi?
LINDA: Da. Nu.
ADAMUS: Aţi putea spune că aţi avut oportunitatea de a nu
continua cu trezirea. Aţi fi putut să rămâneţi într-o zonă a ei, dar voi aţi
continuat. Aţi făcut alegeri pe parcurs. Exista ceva, o forţă călăuzitoare din
voi, care a spus: „Nu, vreau mai mult. Nu, vreau să ies din iluzia asta”.
„Iluzie” nu e chiar cuvântul potrivit, iar despre asta o să mai vorbim. „Vreau
să ies din această stare de a fi”, pentru că ştiaţi – pentru că ştiţi – că
există mult mai mult, mult, mult mai mult acolo.
Aşa că aţi făcut o serie de alegeri, fie că înţelegeţi… (se
uită la ceea ce scrie Linda) „Voi alegeţi trezirea, dar permiteţi iluminarea”.
Perfect. Perfect. Au fost o serie de paşi pe parcursul călătoriei voastre, iar
mulţi, dragii mei prieteni, mulţi au ales să nu meargă mai departe. Mulţi s-au
oprit pe cale. Da, mai devreme sau mai târziu şi ei vor ajunge la trezirea lor
deplină; mai devreme sau mai târziu şi ei vor permite iluminarea, dar au decis
să se oprească pe cale.
De ce? Ei bine, este un proces intens. Aşa cum ştiţi, vă va
întoarce pe dos şi vă va pune cu capul în jos. O să vă schimbe viaţa aşa cum o
ştiţi. Trezirea are un mod de a veni şi de a vă arăta tot ce este dezechilibrat
în voi, ceea ce este interesant, pentru că trăiţi într-o stare de realitate
limitată – şi, din nou, o să vorbesc despre diferenţa dintre iluzie şi
realitate – însă viaţa într-o stare limitată a realităţii va produce
dezechilibru.
(către Linda) Acesta ar fi următorul punct. Azi o să fi
foarte ocupată.
LINDA: Oh! Sunt fericită.
ADAMUS: Vrei pe cineva să te asiste?
LINDA: Nu.
ADAMUS: Oh. Viaţa într-o stare limitată a realităţii va
cauza dezechilibru. Astfel că acest dezechilibru devine o forţă călăuzitoare,
pentru că vă spuneţi: „Nu mai vreau acest nivel de dezechilibru”. Pe când
treceţi prin trezire…
LINDA: Viaţa într-o…
ADAMUS: Viaţa într-o realitate limitată… (ea scrie) Bun.
LINDA: Da.
ADAMUS: … va produce dezechilibru.
LINDA: Oh.
ADAMUS: Unde rămăsesem?
LINDA: Viaţa într-o realitate limitată va cauza
dezechilibru.
ADAMUS: Da, va cauza dezechilibru. Acest dezechilibru va
merge literalmente în fiecare parte a trezirii voastre, o va expune şi o să v-o
arunce direct în faţă. Din nou, voi nu alegeţi conştient să vi se arunce toate
acestea în faţă… de fapt deseori
încercaţi să fugiţi de ele, dar este un fel de proces de curăţare. Este
propriul tip de catastrofă naturală, dar este, într-un fel, un dezastru al
sufletului. Nu vreau să zâmbesc când spun asta, dar pot zâmbi, pentru că ştiu
că o să ieşiţi din asta. Ştiu că dacă ascultaţi acum şi dacă sunteţi aici, dacă
sunteţi acordaţi cu asta, atunci veţi ieşi din aceste lucruri.
Acum, ceea ce face să fie dureros sau dificil este că
încercaţi să rezistaţi trezirii pe care aţi ales-o, pentru că trezirea expune
dezechilibrul. Fie că e vorba despre un dezechilibru masculin-feminin, fie că e
vorba despre dezechilibrul dintre lumină şi întuneric sau despre alte lucruri,
îl va expune. Nu, este în regulă (către Linda). Aşa că vă va întoarce viaţa pe
dos şi ştiu că mulţi dintre voi v-aţi spus uneori: „Îmi doresc să nu fi ales
trezirea asta”. Însă ajungeţi la un anume punct în trezire la care, de fapt, nu
vă mai puteţi întoarce. Aţi învăţat prea mult. Aţi fost expuşi la prea multe.
Deja ştiţi mult prea multe. Aţi ajuns la punctul la care întoarcerea nu mai e
posibilă.
Este un punct interesant, pentru că este punctul la care
intraţi cumva într-un fel de abis, de vid. Aţi observat natura repetitivă a
vidului în călătoria voastră? Intraţi în acest vid pentru că ştiţi că nu vă mai
puteţi întoarce, dar, totuşi, există şi frica sau nesiguranţa de a merge
înainte. Vreţi mai multe instrumente ca să mergeţi înainte. Vreţi mai multă
călăuzire ca să mergeţi înainte. Se ajunge la un punct în trezire în care
acestea nu mai există sau nu mai sunt prea multe, oricum. Nu mai sunt prea
multe lucruri din afară, pentru că puţini îngeri au mers vreodată acolo unde
mergeţi voi. Cu adevărat, din tot cosmosul doar câţiva îngeri au fost vreodată
acolo.
Vorbim despre faptul că există mai puţin de 10.000 de
maeştri ascensionaţi şi nu văd nicio îmbulzeală la intrarea în Clubul
Maeştrilor Ascensionaţi. Mulţi dintre voi încă vă mai completaţi formularele de
aplicaţie. Însă nu există prea multe fiinţe angelice care să fi mers acolo unde
mergeţi voi.
Ce sfat v-ar da ei? Ce sfat v-ar putea da? Una peste alta,
maeştrii ascensionaţi nu prea sunt în businessul de dat multe sfaturi. Sprijin,
compasiune, iubire, încurajare, râsete şi câteva lacrimi uneori, da, dar ei
înţeleg că dacă sunt prea multe sfaturi, dacă ei v-ar spune cum să faceţi nu ar
mai fi experienţa voastră şi ar face iluminarea şi mai haotică. Ar părea şi mai
haotică. Aşa că acolo unde mergeţi voi puţini îngeri au mai mers vreodată. Asta
ar fi de scris pe tablă (către Linda). O să fii foarte ocupată. Puţini îngeri
au mers vreodată acolo unde mergeţi voi.
Cu alte cuvinte, sunt multe sfaturi disponibile în ziua de
azi. Internetul e o sursă extraordinară de sfaturi şi de informaţii şi…
(priveşte în cameră) bună tuturor celor care ascultă, da! Oferă o sursă
extraordinară de informaţii. Puteţi intra pe Internet şi puteţi accesa diverşi
indivizi şi diverse grupuri care aduc informaţie spirituală bună – până la un
punct. Este bună până la un punct.
Există foarte puţine fiinţe, extraterestre sau chiar şi
angelice, care înţeleg cu adevărat unde mergeţi. Acum, multe fiinţe angelice se
află aici ca să ofere călăuzire oamenilor în viaţa lor de zi cu zi, în special
sub forma camaraderiei, a tovărăşiei, a unui strop de iubire, pentru că foarte
mulţi oameni se simt singuri.
Mulţi îngeri, aţi putea spune, au fost antrenaţi cum să
lucreze cu oamenii, cum să lucreze cu oamenii atunci când mor. Fiecare om care
moare are acces la fiinţe angelice. Nu e vorba doar de familia voastră care a
plecat mai înainte, de câinii, pisicile sau elefanţii voştri şi ce mai aveţi
voi pe acolo. Însă există fiinţe angelice care sunt acolo pentru voi, pentru că
se ştie cum este procesul morţii şi cum este şi procesul renaşterii. Sunt
cunoscute dificultăţile şi provocările
vieţii ca om într-o realitate limitată, însă foarte, foarte puţini înţeleg cu adevărat cum este acolo unde
mergeţi voi acum, cum este iluminarea.
A permite iluminarea
Spun că alegeţi trezirea şi permiteţi iluminarea. Este
foarte adevărat, pentru că ajungeţi la acest punct. Foarte mulţi dintre voi au
experimentat noaptea întunecată a sufletului, intrarea în vid, simţirea
nimicului, nimic în jurul vostru în afară de voi înşivă şi, la un anumit punct,
pur şi simplu intraţi în permitere. Realizaţi că nu există trucuri pentru asta.
Nu există secrete, nici planuri sau programe. Sunteţi voi.
Sunteţi voi, iar totul se reduce la a permite, la a vă
permite pe voi. Pe măsură ce faceţi asta, înseamnă să permiteţi un simţ sporit
al conştienţei, simţul sporit al percepţiei. Permiterea a tot ceea ce aţi
experimentat vreodată. Permiterea ca să vină la voi într-un mod cu totul
diferit de cel de dinainte. Permiterea ca voi să vă întrupaţi pe voi.
Permiterea ca să fiţi prezenţi în această realitate şi permiterea ca energiile
să vă servească.
Una din cele mai mari discuţii pe care le port cu voi în
aceste zile – a permite energiilor să vă servească. Auziţi cuvintele, dar în
cea mai mare parte nu le simţiţi. Nu le permiteţi. Încă mai opuneţi rezistenţă
în a permite ca energiile să vă servească. Parte din asta vine din conştiinţa
veche şi limitată că nu există destul sau că trebuie să munciţi din greu ca să
obţineţi ceva sau că veţi permite doar atunci când veţi scăpa de unele din dezechilibre,
de datoriile karmice. Însă ajungeţi la un punct în care doar permiteţi
energiilor să vă servească.
Este un punct foarte, foarte frumos, pentru că dintr-o dată
lupta dispare, efortul, simţirea că există limitare. Dintr-o dată realizaţi că
există un ocean de energie care să vă servească. Nu are agendă. Nu-i pasă dacă
sunteţi buni sau răi, albi sau negri, masculini sau feminini. Nu-i pasă. Este
aici pur şi simplu ca să vă servească.
Astfel că ajungeţi la permiterea iluminării. Ah, este aşa de
frumos. Unii dintre voi au început să simtă cum este. Aveţi străfulgerări ale
sale. Poate că nu sunteţi conştienţi în fiecare moment, dar începeţi să aveţi
străfulgerări ale acelei permiteri. Unii dintre voi au fost deja surprinşi de
cât de uşor este. Apoi aproape că apare senzaţia că nu, aţi prefera să fie ceva
mai provocator. Dar veţi trece şi de asta. (Adamus râde)
A permite iluminarea. E ca şi cum aţi fost legaţi şi nu
puteaţi respira decât foarte puţin aer, eraţi foarte strânşi şi apăsaţi, dar
dintr-o dată treceţi prin asta şi apare permiterea. Dintr-o dată aerul pur şi
simplu curge şi nici nu mai e nevoie să lucraţi la respiraţie. Dintr-o dată
viaţa este acolo, curgând pentru voi.
Acum, unii dintre voi, din nou, care au avut străfulgerări
sau simţiri despre asta s-ar putea simţi puţin vinovaţi, pentru că pentru voi
începe să fie mult mai uşor şi vedeţi că alţi oameni încă se mai luptă. Ei încă
sunt legaţi. Încă se află în închisorile lor. Încă nu permit cu adevărat
curgerea vieţii. Dar veţi ajunge la punctul în care să înţelegeţi că şi ei, ca
şi voi, pot trece prin asta, pot alege trezirea. Ei pot alege permiterea
oricând doresc.
Unul dintre lucrurile în legătură cu care sunt pregătit să
lucrez cu cei ce permit iluminarea întrupată în această viaţă este cum să
lucrezi cu acele dificultăţi şi greutăţi. Văzându-i pe alţi oameni care trec
prin provocări şi dificultăţi, veţi vrea să
îi salvaţi şi să-i ajutaţi, veţi vrea să le daţi energia voastră, ceea
ce nu este o idee prea bună. Chiar nu este, deoarece, ca şi voi, şi ei vor
învăţa că îşi au propria energie. Ei îşi au propriile instrumente. Îşi au
propriile răspunsuri.
Aşa că, aşa cum spuneam, trezirea este ceva ce alegeţi;
iluminarea, la care vă aflaţi cu toţii, este ceva ce permiteţi. Ar fi fost
dificil de spus asta acum câţiva ani, pentru că cei mai mulţi dintre voi eraţi
încă în starea de trezire. Dacă aş fi vorbit despre permitere, ar fi trecut
direct pe lângă voi. Dar acum, pentru că sunteţi în următoarea expansiune a
iluminării, iluminarea întrupată, dintr-o dată putem vorbi despre permitere.
Haideţi să respirăm adânc cu asta.
Iluzie şi realitate
S-a spus de către unii filosofi că viaţa este o iluzie. Cred
că şi eu am spus de vreo două ori că viaţa este o iluzie, însemnând că ceea ce
experimentaţi nu este şi neapărat real. Am să actualizez asta, o să o nuanţez.
Viaţa este reală. Experienţele pe care le aveţi sunt reale.
Nu sunt vreun vis cosmic care o să se dizolve şi dintr-o dată o să vă treziţi
cu iluminarea deplină. Nu, cele prin care treceţi sunt experienţe reale, cu
simţiri reale şi, în cele din urmă, cu înţelepciune reală. Hai să nu le dăm la
o parte şi să spunem că sunt doar iluzii, pentru că sunt foarte reale.
Însă cele prin care treceţi acum şi din care ieşiţi tot acum
reprezintă o stare limitată a realităţii. Cu alte cuvinte, vedeţi doar o parte
din ea. Sunteţi într-o realitate aplatizată. Vedeţi doar foarte puţin din ceea
ce este real. De exemplu, în această sală se află acum cam zece oameni, zece
indivizi. E un moment bun ca să arătaţi o imagine largă a sălii. Vedeţi, sunt
puţini oameni. Ochii vă spun că doar câteva persoane se află aici. Asta este o
realitate limitată.
Realitatea expansionată sau deplină este că această sală
este plină de Shaumbra care vin de obicei aici, pentru că energia lor încă este
aici; de aceia care ar fi vrut să vină, dar li s-a spus că nu se poate; de
fiinţe angelice, de fiinţe dezîntrupate, de fantome care se plimbă, de fiinţe
extraterestre care se plimbă şi ele şi mai sunt şi cei de la FEMA (Federal
Emergency Management Agency - Agenţia Federală pentru Gestionarea Urgenţelor; reprezentanţii
săi lucrau într-o sală de lângă cea în care avea loc întâlnirea). Nu ei sunt
stafiile despre care vorbeam. E cu totul altceva.
Da. Nu e uluitor că putem fi aici, în mijlocul dezastrului,
dar atât de calmi? Asta este viaţa şi asta este viaţa iluminată, apropo. De
fapt e un exemplu foarte bun. Au fost multe distrugeri, dar nu şi în această
zonă din Colorado. A fost o mare curăţare. Unii oameni au trecut prin
distrugere, dar voi, cei care trăiţi aici, cei care staţi cel mai aproape, nu
aţi trecut prin ea. Că au fost inconveniente, da. Că a fost deranjant, absolut.
Dar voi nu aţi trecut prin distrugere.
Este un exemplu foarte bun de cum puteţi trăi în toiul
haosului. Puteţi trăi cu toată drama umană, cu confuzia şi haosul din jur, cu
statul american care îşi opreşte funcţionarea – nici nu ştiam că ar fi
funcţionat vreodată! (câteva râsete) –dar puteţi trăi în toiul lor şi puteţi fi
suverani. Puteţi râde. Puteţi celebra viaţa şi puteţi fi un standard pentru
alţii atunci când nu vă panicaţi, când nu sunteţi prinşi în dramă. Voi vă
spuneţi: „Ah, o furtună extraordinară a adus curăţarea aici” şi, evident, va fi
un loc grozav în care să trăiţi, pentru că această zonă a trecut printr-o
curăţare uriaşă.
Unde rămăsesem? Iluzie şi realitate. De fapt realitatea pe
care o percepeţi prin simţurile umane limitate spune că aici sunt doar câţiva
oameni. Poate că şi corpul, simţurile voastre fizice spun: „Da, sunt doar
câţiva. Pare cam gol”.
Dar eu vă rog, vă rog cu adevărat să respiraţi adânc şi
chiar dacă ascultaţi online şi vedeţi sala cam goală şi pe mine stând aici,
respiraţi adânc, pentru că în realitate, dincolo de simţurile fizice, este
foarte plină. Este foarte, foarte plin de fiinţe, iar multe dintre ele nici nu
înţeleg pereţii şi tavanul. Cu alte cuvinte, nu au aceste limitări. Are loc o
adunare energetică dimensională şi este foarte reală.
Este un pic amuzant pentru mine, pentru că în starea mea de
conştienţă sunt foarte conştient, foarte acordat cu asta. Acum închid puţin şi
ochii lui Cauldre ca să poată simţi şi el, pentru că eu spun că ochii
reprezintă marele înşelător. Sunt cel mai strâns conectaţi cu creierul, aşa că
ochii ar spune: „Sunt foarte puţini oameni aici”. Dar dacă simţiţi o clipă din
Eu Sunt, dacă simţiţi din acel loc din voi care este simţirea adevărată,
conştienţa senzorială, sala de fapt este foarte plină.
Astfel că ceea ce se petrece aici este că o parte din voi,
cea care permite deschiderea sau iluminarea, devine foarte, foarte frustrată,
pentru că știți că există mai mult. Şi totuşi simţurile voastre umane,
matematica, ştiinţele şi toate celelalte spun: „Nu. Exact asta este”. Dar nu
este. Nu este. Există mult mai mult.
La un nivel mai profund al vostru şi deseori în starea de
vis ştiţi că există mai mult, dar nu ştiţi cum să-l accesaţi. Cu alte cuvinte,
ce instrumente, ce simţuri să folosiţi? Cum să treceţi prin bariera mentală
care vă face să credeţi că asta e tot ceea ce există? Ce faceţi ca să o
deschideţi?
Ei bine, în cele din urmă este vorba despre a permite. Nu
puteţi forţa. Eu nu vă pot da niciun fel de instrumente şi niciun fel de
exerciţii anume. Vom avea o experienţă azi, literalmente un DreamWalk – dragă
John, poţi să pregăteşti muzica pentru mai târziu –, dar în cele din urmă
permiteţi. Nu vă puteţi forţa din minte ca să ieşiţi din minte, dar o puteţi
permite din spiritul vostru.
Acum, acea permitere va necesita încredere şi, voi spune eu,
răbdare. Mai mult decât orice, apare spaima: ce s-ar petrece dacă v-aţi pierde
echilibrul, locul vostru din această
realitate? Asta este o mare frică. Ce se petrece dacă alunecaţi din această
realitate? Vom vorbi despre asta azi.
A trece prin 3D
Nu ieşiţi neapărat din 3D. Nu ieşiţi din 3D. Ştiu că la
multe cursuri sunteţi învăţaţi despre a doua dimensiune, a treia dimensiune, a
patra, a cincea şi tot aşa. Ei vorbesc despre a părăsi a treia dimensiune
pentru a merge în a cincea. Nu, deloc.
Cred că aţi putea spune că e un mod de a exprima, de a
afirma ceva, dar că nu este literalmente ceea ce se petrece. Unul dintre
lucrurile pe care le vom face astăzi – nu veţi ieşi din 3D, veţi trece prin 3D.
Va trebui să aşteptaţi ca să aveţi experienţa ca să aveţi impactul deplin al
celor pe care eu le spun. Nu veţi ieşi din 3D, 4D sau din oricare alt D, veţi
trece prin ele. Astfel că unul din lucrurile pe care le vom face azi va fi să
ne întoarcem prin 3D.
Acum, sinele uman ar putea spune: „Ohh, vroiam doar să ies
naibii de aici. Vroiam să evadez, Adamus, cum ai evadat tu din închisoarea ta
de cristal”. De fapt eu am trecut prin închisoarea mea de cristal, iar astăzi
şi noi vom trece prin 3D.
Rezultatul net este că nu lăsaţi acele lucruri în urmă pur
şi simplu. Dacă, de exemplu, evadaţi din închisoare, dacă găsiţi o cale să
fugiţi de acolo, încă vă mai aveţi toate probleme din închisoare şi toate
problemele care v-au dus la ea de la bun început. Prin evadare nu aveţi cu
adevărat libertate. Cu adevărat nu aveţi. Încă sunteţi fugari. Poate unii
dintre voi ar mânca ceva mai bine decât în închisoare, dar cam asta este. Tot
într-o închisoare sunteţi.
Aşa că atunci când încercaţi că ieşiţi din 3D, încercaţi să
ieşiţi din ceva de care sunteţi sătui acum. Dacă încercaţi să ieşiţi cu forţa,
tot o veţi lua cu voi, iar aceasta este una din dinamicile ce au loc. Am
observat asta la Shaumbra îndeosebi în ultimele două luni. Dacă aţi avut
vise, de exemplu, vise despre evenimente
petrecute în viaţa voastră acum ani de zile sau dacă pur şi simplu v-aţi gândit
recent la ele şi încercaţi să le îndepărtaţi, este din cauză că nu aţi trecut
prin 3D. Nu v-aţi întors prin experienţă. Va avea mai mult sens după ce vom
avea experienţa.
Dar de fapt aţi trăit într-o realitate limitată. Este precum
această carte. Cartea aceasta, da. Da. (ridică o carte) Ar fi ca şi cum aţi
trăi pe coperta cărţii şi tot ceea ce vedeţi este suprafaţa coperţii. De fapt
există multe, multe pagini aici. Apropo, e o carte grozavă – „Călătoria
îngerilor”, de Tobias. Bun.
Ar fi ca şi cum aţi trăi pe această carte şi nu aţi realiza
niciodată că dedesubtul ei există toate paginile, cu toată înţelepciunea lor.
Aţi trăit şi aţi experimentat într-o realitate relativ aplatizată. Nu e chiar o
iluzie, dar este doar o parte a tabloului. Pe măsură ce vă permiteţi
iluminarea, dintr-o dată începeţi să vedeţi că există mult mai mult (deschide
cartea).
Aţi trăit la suprafaţa acestei realităţi şi asta este tot
ceea ce aţi văzut la suprafaţă. Aţi încercat să evitaţi ca realitatea să
balanseze prea mult, pentru că voi staţi acolo şi simţiţi că acea realitate
începe să se răstoarne şi să iasă din tipar. Apoi deveniţi neliniştiţi şi încercaţi
să vă întoarceţi în ceea ce credeţi voi că este echilibrul, dar este cu
adevărat o realitate limitată.
Ei bine, pe când voi permiteţi iluminarea, se va răsturna.
Se va deschide şi s-ar putea chiar sfâşia, ceea ce eu nu o să fac aici. Dar
s-ar putea chiar rupe în bucăţi şi nu contează, pentru că cel puţin începeţi să
trăiţi în realitatea reală, pe deplin expansionată.
Vă puteţi imagina – o să spun „presiunea”– dinamicile care
vin să se joace ca să vă îndese în acest corp fizic, să vă îndese în această
realitate fizică, să vă ţină focalizaţi pe planul aplatizat al existenţei, iar
apoi voi cădeţi de acord cu alţi oameni care şi ei trăiesc în acest plan că
sunteţi cu toţii pe acest plan drept şi că există foarte puţine în afara lui,
asta în cazul în care ar exista ceva. De fapt există mult mai multe.
Schimbarea de perspectivă
Pe când vă permiteţi iluminarea, ce se va petrece? Ceea ce
s-a petrecut recent – o schimbare de perspectivă. O transformare de
perspectivă. „Perspectivă” este un cuvânt, Linda ştie, pe care l-am folosit în
unele din întâlnirile noastre, la workshopurile recente, şi reprezintă un lucru
pe care îl veţi simţi în viaţa voastră – schimbarea de perspectivă. Aţi fost
obişnuiţi să priviţi lumea ca şi cum ar fi coperta acestei cărţi.
Simţurile voastre fizice s-au adaptat la asta şi s-au
ajustat ca atare. Atunci aţi ajuns să vă autoconvingeţi, prin programare şi
hipnoză de sine, că aşa este. Şi totuşi se mai petrece ceva în centrul vostru,
sub toate acestea, care spune: „Nu, nu e aşa. Există mult mai mult.”
Astfel că ceea ce se petrece acum este că simţul vostru al
perspectivei se schimbă. Începeţi să fiţi conştienţi că există un interior al
cărţii şi că mai există şi partea dedesubt şi că nu e nevoie să… nu e nevoie ca
realitatea să rămână mereu plată şi calmă, se poate răsturna cu susul în jos şi
în lateral, poate fi aruncată de colo-colo (o aruncă spre David) fără mare
pagubă. Poţi să mi-o arunci? (David i-o dă înapoi) Arunc-o! Bun. Deci asta se
petrece acum. Perspectiva se schimbă.
La nivel foarte uman se va simţi ciudat. Se va simţi foarte
ciudat, pentru că, aşa cum ştiţi, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Totul
pare să fie aruncat în toate direcţiile. Pe de o parte încercaţi să staţi
focalizaţi şi centraţi într-o lume care nu este cu adevărat reală. Este o lume
limitată şi nu va mai funcţiona. Dacă aţi reţine astăzi un singur mesaj simplu
– nu va mai funcţiona. Nu vă mai luptaţi cu asta. Începeţi să permiteţi
iluminarea pentru că, ei bine, (a) voi
aţi ales-o şi (b) se petrece.
Perspectiva se schimbă până la punctul în care nu vă veţi
mai vedea pe voi aşa cum vă vedeaţi înainte. Nu veţi mai vedea nici un fel de
realitate aşa cum o vedeaţi înainte – alţi oameni, situaţii, nimic.
Aşa cum am spus în ultimul Shoud, primul Shoud al Seriei
Descoperii, toate credinţele voastre, cimentate aici, pe suprafaţa realităţii
voastre, vor începe să se prăbuşească, iar asta se va simţi neobişnuit, ciudat.
Modul în care mintea lucrează şi răspunde se va schimba. Ceea ce vă rog să
faceţi, ceea ce vă implor să faceţi este ca, simplu, să permiteţi.
Dacă deveniţi foarte mentali în legătură cu asta şi începeţi
să spuneţi: „Ce se întâmplă cu mine? Asta ar trebui să fac ca să facilitez asta
sau ca să mă adaptez la ea; asta încerc eu să fac pentru a-mi păstra
centrarea”, atunci va durea. Va fi neconfortabil şi va crea încă un nivel de
dezechilibru în voi. Amintiţi-vă că acel dezechilibru este cu adevărat
disconfortul, iar dezechilibrul face ca totul să fie scuturat. Va cauza un alt
nivel de dezechilibru. Se va rezolva pe sine, dar de ce să intraţi în iluminare
cu spatele, luptându-vă şi opunând rezistenţă? De ce să nu intraţi în ea cu
graţie şi lin?
Aşa că, da, veţi ieşi din minte. Da, veţi trece dincolo de
suprafaţă. Da, veţi ieşi din această realitate, dar veţi intra în ceva mult mai
real, în ceva mult, mult, mult mai real. Haideţi să respirăm adânc cu
perspectiva. Perspectiva de acum este în general limitată la simţurile umane,
la valori şi la sisteme de credinţă. Perspectiva prin care vedeţi sau asimilaţi
lucruri se bazează foarte mult pe credinţele pe care le aveţi.
Dar pe măsură ce permiteţi perspectiva, conştienţa de a vă
extinde, aceasta schimbă modul în care lucrurile sunt asimilate – lucruri
însemnând informaţia, percepţia, observaţiile şi modul în care experimentaţi
viaţa – şi în curând veţi descoperi că nu mai experimentaţi doar suprafaţa.
Experimentaţi coperta, experimentaţi paginile, experimentaţi faptul că nu
există o ultimă pagină a cărţii, că ea continuă la nesfârşit. Asta e
frumuseţea. Asta e bucuria. Asta de libertatea de a ieşi din simţirea
existenţei foarte limitate. Bun. Este suficient, Linda.
LINDA: Grozav. Excelent.
ADAMUS: Grozav. Mulţumesc.
Despre 3D
Am mai vorbit înainte despre 3D. Există dorinţa de a ieşi
din 3D, dar de fapt nu ieşiţi din 3D; treceţi prin 3D. Treceţi prin ea. Vom
experimenta imediat asta, dar înainte de a avea experienţa, haideţi să discutăm
puţin.
Din nou, trăiţi într-o realitate aplatizată, foarte, foarte
tridimensională. Foarte tridimensională. Dar dacă încercaţi să evadaţi din
această realitate, dacă încercaţi să evadaţi mental, nu merge. Încercaţi să
ieşiţi şi prin alte moduri – droguri, dramă sau altele similare –, dar nu merge
prea bine, pentru că încă mai există multe lucruri care au şi ele dinamica lor,
încă vie, încă dezechilibrată.
Amintiţi-vă viaţa voastră pe când eraţi copii, apoi din
perioada adolescenţei şi a primilor ani ca adult. Multe sunt, cum să spun, încă
dezechilibrate. Vreţi să scăpaţi de ele, desigur. Vreţi să le părăsiţi, dar
sunt tot acolo.
Evident, am vorbit despre faptul că nu ar trebui să
încercaţi să le procesaţi, pentru că atunci când procesaţi, când vă întoarceţi,
când încercaţi să vă întoarceţi la perspectiva limitată a ceea ce s-a petrecut
cu adevărat, cumva vă cufundaţi ca într-un tunel către evenimentul petrecut în
viaţa voastră în acea perspectivă foarte limitată. Tot ceea ce faceţi este să
hrăniţi perspectiva limitată asupra a ceea ce s-a petrecut.
Nu încercaţi să reparaţi nimic, pentru că nimic nu era
stricat. Există senzaţia, simţirea, că ceva era dezechilibrat, dar în cele din
urmă nimic nu era stricat. Dacă încercaţi să vă întoarceţi şi să reparaţi ceva, din nou, nu faceţi decât să
acordaţi mai multă credinţă, mai multă încredere faptului că ceva a fost
greşit. De fapt nu a fost nimic greşit. Singurul lucru ce s-a petrecut atunci,
la acele evenimente ce au avut loc în viaţa voastră, a fost acela că nu aveţi
sau nu aveaţi perspectiva asupra a ceea
ce a fost cu adevărat. Nu încercăm nici să negăm experienţa – unii dintre voi
au încercat să o uite, să o îngroape, să o ascundă în adânc. Nu merge, pentru
că încă există dezechilibrul datorat perspectivei pe care aţi avut-o.
Acum, aceste lucruri nu se aplică doar acestei vieţi. Se
aplică tuturor vieţilor trecute. Nu aveţi cu adevărat… în cea mai mare parte,
nu vă confruntaţi direct cu ele, pentru că încă există aspecte pe afară care,
pe când voi vizitaţi părţi dezechilibrate din viaţa voastră, şi ele, în acelaşi
timp, vizitează părţi dezechilibrate din acele vieţi. Aşa că toate acestea au loc.
Acum, dacă este un aspect integrat, se petrece relativ lin.
Dacă este un aspect foarte disociat sau cu multă energie întunecată, atunci
veţi simţi efectul asupra voastră. Va veni la voi cu mânia sa, cu încercările
sale de rezoluţie, pentru că este foarte blocat în perspectiva veche, plată şi
limitată, asupra a ceea ce s-a petrecut cu adevărat.
Ce e de făcut? Ce e de făcut? Aici eu spun – şi poţi scrie
pe tablă, Linda – că nu ieşiţi din 3D; mergeţi înapoi prin – sau hai să spun
direct „prin” – 3D. Asta vreau să facem într-un moment, într-un DreamWalk.
Acesta nu e un merabh. Un merabh este atunci când stăm
câteva minute şi permitem schimbarea conştiinţei. Un DreamWalk este o călătorie
reală şi o experienţă reală. Dinamicile lor energetice sunt destul de diferite.
Sunteţi implicaţi activ în DreamWalk. Într-un merabh puteţi doar sta şi permite
schimbarea conştiinţei, însă aici, în DreamWalk, aceasta e parte a experienţei.
Vă rog să nu ieşiţi din 3D, treceţi prin ea. Treceţi prin ea.
Am să vă rog ca în acest DreamWalk, în care mergem într-o
clipă, să fiţi conştienţi, dar nu mentali. Este dificil să discerneţi acum
diferenţa, dar fiţi foarte conştienţi.
În acest DreamWalk nu puteţi adormi. Fiţi foarte conştienţi
de imagini, de simţiri, de diversele lucruri care vin. Ar putea fi unul din
acele „momente aha” sau aţi putea descoperi că e foarte provocator sau dificil.
Eu vreau să fiţi foarte, foarte conştienţi. Participaţi la acest DreamWalk,
pentru că el vă va oferi o mostră, un exemplu de cum să treceţi prin 3D, nu
doar să fugiţi din ea. Sper că în acest DreamWalk dintr-o dată veţi pricepe cum
facem asta.
Haideţi să reducem luminile la jumătate şi să fie muzică
pentru DreamWalk. Va dura cam 15 - 20 de minute, aşa că vreau muzică pentru tot
acest timp. (muzica începe; piesa omonimă de pe albumul „Chrysalis”, anul 2002)
Introducerea în DreamWalk
Haideţi să respirăm adânc. Vă mulţumesc. Pentru acest
DreamWalk, respiraţi adânc şi simţiţi energiile acestei experienţe. DreamWalkul
începe în momentul Acum, chiar aici, oriunde aţi fi. DreamWalkul începe în
momentul Acum. Nu e vorba despre părăsirea corpului sau a altui lucru. Este
vorba despre expansiune. Respiraţi adânc şi vom merge împreună, ca grup, dar la
un anumit punct va începe să fie o experienţă foarte personală pentru voi.
Respiraţi adânc.
Puteţi simţi… de mult timp ştiţi că această realitate,
această realitate limitată, pe care unii o numesc iluzie, este doar o mică
parte din ceea ce se petrece cu adevărat. Se petrec foarte multe. De exemplu,
există energie în aerul din jurul vostru, dar nu aţi şti asta altminteri şi
instrumentele voastre nu ar putea să o măsoare. Există părţi din voi care visează chiar acum. Cu alte cuvinte, au o
experienţă în altă parte, deşi partea-cheie este aici, voi, cei conştienţi în
Acum. Dar multe alte lucruri se mai petrec. Mintea le blochează uneori, dar ele
au loc, prieteni.
Aţi avut credinţa că totul se petrece în timpul liniar. Nu
este aşa. Nu înseamnă că totul se petrece simultan, nici asta nu e prea
adevărat, dar lucrurile se dezvăluie cu experienţă şi cu înţelepciune. Acesta
este timpul cosmic, al experienţei, al înţelepciunii, al expansiunii,
expansiunea care merge în interior şi în afară, în sus şi în jos în acelaşi
timp.
Există foarte multă viaţă pe această planetă, mult mai multă
decât doar frumuseţea relaţiilor pe care le aveţi sau frumuseţea copacilor, a
pădurilor, a animalelor şi a animalelor de pluş. E mult mai multă. De asta aţi
ales voi să fiţi aici: ca să descoperiţi, să descoperiţi ceea ce mereu a fost
aici, dar a fost închis prin limitări, prin programare sau pur şi simplu prin
dorinţa voastră de a avea experienţa foarte comprimată a lucrului pe care îl
numiţi 3D.
Inspiraţia a fost să fiţi aici, în corp, şi să experimentaţi
ceea ce era aici cu adevărat pe mai multe niveluri simultan. Nu doar un nivel o
dată, ci să experimentaţi cu adevărat. Să experimentaţi fiinţe angelice care
sunt tot atât de reale ca şi fiinţele umane. Să vă experimentaţi pe voi mergând
printr-o pădure, dar şi plutind prin aer, de asemenea. Nu sunt speranţe
deşarte. Nu sunt doar speranţe pentru vreo utopie. Din acest motiv aţi vrut voi
să fiţi aici.
Mult mai multe se petrec acum, mai multe decât omul care
îmbătrâneşte an după an, trecând prin experienţele sale. Mult mai multe se
petrec la nivelul sufletului, la nivel profund. Există mult mai mult decât doar
provocările vieţii, mult mai mult. Nu a fost proiectată să fie provocatoare.
Există mult mai mult decât obiectivele, planurile şi… viaţa poate oferi mult
mai mult. Şi de asta aţi ales să fiţi aici.
Haideţi să respirăm adânc pe când călătorim în acest
DreamWalk, pe calea expansiunii. Avem lucrul numit 3D – limitat, foarte solid,
foarte real într-un fel, dar şi foarte, foarte izolată. Izolat nu doar de alte
lucruri interdimensionale ce se petrec în jurul vostru, ci izolat de voi
înşivă. Într-un fel, ar fi… realitatea umană ar fi ca o orchestră simfonică,
iar voi aţi fi, hai să spunem, în secţiunea de coarde, cântând la vioară, dar
auziţi numai viorile. Auziţi numai viorile din jur. Nimic altceva. Doar asta
auziţi.
Acum, este interesant, pentru că cel puţin reuşiţi să vă
focalizaţi pe viori şi pe propria muzică şi interpretare, pe jocul dintre voi
şi ceilalţi cântăreţi la vioară. Şi totuşi există o parte din voi care ştie că
se cântă o întreagă simfonie. Există mult mai mult. Astfel că vă extindeţi.
Prin permitere vă extindeţi până la punctul în care vă puteţi da voie să auziţi
celelalte coarde. Celelalte coarde, frumoasele coarde care cântă, nu doar
viorile.
Dar există mai mult. Este mai mult în această simfonie.
Există şi secţiunea instrumentelor de suflat. Frumoasele instrumente de suflat
– ah! – cu notele şi muzica lor, diferite de vioara voastră, dar totuşi în
armonie cu coardele. Cântă foarte diferit, emit sunete diferite, vibraţii, dar
totuşi sunt în rezonanţă cu micuţa secţiune a viorilor.
Iar apoi vă daţi voie să aveţi şi mai multă conştienţă. Doar
prin permitere, nu prin forţă. Nu prin cerere. Doar permitere. Şi pe când
permiteţi, pe când aveţi uşurinţa permiterii, dintr-o dată realizaţi că există
şi o secţiune alămurilor. Ah! Trompete, tromboane şi corni, oh!, aşa de
diferite de vioara voastră, atât de dinamice, de îndrăzneţe şi de emoţionale,
dar totuşi în rezonanţă, în armonie cu vioara voastră. Foarte diferite, absolut
diferite în modul în care cântă, în notele şi vibraţiile pe care le emit, dar
totuşi în rezonanţă.
Vedeţi, nu fac notă discordantă. Nu sunt separate. Sunt
toate părţi ale aceleiaşi simfonii. Precum a treia dimensiune, a patra sau a
cincea, toate rezonează. Nu sunt case diferite. Sunt doar camere diferite în
aceeaşi casă.
Iar apoi, în cele din urmă, pe când vă relaxaţi şi vă
extindeţi cu curaj, realizaţi că asta este secţiunea instrumentelor de
percuţie. Buuum! Buuuuum! Sunete puternice, clare, sunete adânci, ritm, precum
bătaia inimii orchestrei. Aşa de diferit de vioară! Aproape, oh, pare brutal
uneori, în comparaţie cu vioara, dar adaugă o calitate nouă, un alt strat şi un
alt nivel al lucrului numit viaţă, această orchestră, această simfonie a
vieţii. Adaugă profunzime şi rezonează, se armonizează cu vioara voastră.
Respiraţi adânc şi daţi-vă voie să fiţi în toate aceste
realităţi şi realizaţi că vă puteţi acorda numai cu percuţia sau numai cu
instrumentele de suflat sau doar cu alămurile. Sau puteţi combina tobele şi
instrumentele de suflat. Le puteţi pune pe toate la un loc. Acum puteţi aduce
chiar şi vocile, cântăreţii, tonurile umane frumoase şi le puteţi armoniza pe
toate încă o dată. Iar voi vă gândiţi: „Credeam că lumea este doar o vioară,
dar există mult mai mult. Şi se armonizează! Toate lucrează împreună. Toate
pulsează, rezonează, se mişcă, curg împreună”.
Este ca un fel de analogie cu călătoria umană în 3D – plată,
relativ liniară, suprafocalizată. Pe când vă daţi voie să intraţi în iluminare,
începeţi să realizaţi că există mult mai mult. Şi în fiecare secţiune voi
cântaţi. În cea a instrumentelor de suflat, voi cântaţi. La alămuri tot voi
cântaţi. La percuţie, voi stabiliţi ritmul, iar în secţiunea vocală tot voi
cântaţi. Iar ele mereu au fost acolo. Mereu au fost acolo, dar trăind în
realitatea 3D liniară, a viorii, pur şi simplu aţi uitat de ele.
Voi permiteţi ca acest lucru să se schimbe acum. Permiteţi o
perspectivă mai largă, o conştienţă mai largă. Din nou, nu am spus să forţaţi,
să faceţi, să studiaţi sau să faceţi eforturi. Pur şi simplu permiteţi. Asta
faceţi voi.
Uneori apare o panică în adâncul vostru: „Ce fac? Ce o să se
întâmple?” Amintiţi-vă exemplul orchestrei, pentru că toate secţiunile, toate
instrumentele cântă împreună. Vă puteţi simţi literalmente cum vă mişcaţi
energetic, cum conştienţa voastră se mişcă de la o secţiune la alta. Puteţi
lăsa vioara o clipă şi puteţi merge la secţiunea instrumentelor de suflat şi
puteţi fi acolo, acolo cântaţi. Cu alte cuvinte, nu e nevoie să fiţi doar
violonistul.
Vioara o să fie aruncată? O să fie distrusă? Nu, dar se va
schimba natura însăşi a percepţiei asupra voastră ca violonişti şi atât. O va
face. Acest lucru în sine va produce puţin disconfort la început, pentru că
v-aţi identificat cu vioara. Dar vă veţi adapta. Veţi ajunge să realizaţi şi să fiţi conştienţi că există mai mult
decât acea identitate. Cu asta, haideţi să mergem în călătoria noastră. În
simfonia expansionată a voastră, haideţi să pornim în acea călătorie.
DreamWalk prin 3D
Aţi trăit mulţi ani pe această planetă. Aţi ales să vă
întoarceţi în cele mai bune timpuri, dar care sunt, poate, şi cele mai dure din
toate. Aţi ales familii în mare parte pe baza karmei, în parte din comoditate.
Aţi ales în prima parte a vieţii experienţe care în cele din urmă v-au mânat
către trezire. Aşa a fost. Aţi ales experienţe care să vă împiedice să fiţi
distraşi. Aţi ales experienţe ale iubirii, aţi ales cariere şi multe alte
lucruri care, deşi v-au împiedicat să fiţi distraşi, v-au împiedicat şi să
ajungeţi la iluminarea întrupată. Uneori metodele pe care le-aţi folosit erau
mai degrabă dure, dar vă ţineau în pâlnia iluminării, dar asta eraţi decişi să
faceţi.
Dar ceea ce avem acum reprezintă o serie de experienţe pe
care le-aţi avut pe când creşteaţi, legate de părinţi, de prieteni, de situaţii
nefericite, de bani, poate, şi, din nefericire, de percepţii sau credinţe legate
de voi. Uneori au fost aşa de dificile, vă uraţi aşa de mult pe voi încât e
greu să înfruntaţi iar situaţia. Dar vreau să vă iau într-o călătorie către
acele experienţe.
Nu ne vom întoarce efectiv, pentru că acele experienţe încă
sunt aici. Cu alte cuvinte, nu ne întoarcem în timp. Vom merge la acele
experienţe. Nu vom încerca să le procesăm. Ne vom întoarce să le observăm, iar
pe când observaţi şi permiteţi puteţi strânge, aduna înţelepciunea a ceea ce
s-a petrecut cu adevărat.
Nu e nevoie să vă întoarceţi la dramă. Poate că veţi simţi o
durere emoţională sau un dezechilibru, dar vreau ca voi să rămâneţi
observatorul compasionat al acelor întâmplări din viaţa voastră. Pe când faceţi
asta, pe când rămâneţi observatorul compasionat, înţelepciunea, înţelepciunea
şi frumuseţea acelor experienţe se distilează în înţelepciunea pură a
sufletului şi dintr-o dată, poate acum, poate mai târziu, dintr-o dată vine
„aha”-ul că acea experienţă nu era cu adevărat ce aţi crezut voi că era. Era
doar o singură perspectivă. Era doar o perspectivă emoţională, dar mult mai
multe s-au petrecut.
~ Primii ani ai copilăriei
Haideţi să ne întoarcem pe când eraţi copii. Atunci aţi
început să realizaţi conştient că eraţi iar în formă umană, un copil foarte
mic, de unul, poate doi ani. Respiraţi adânc. Simţiţi acea experienţă. S-au
petrecut lucruri atunci, lucruri dificile pentru un suflet delicat ca al
vostru. Lumea din jur era dură. Unul dintre cele mai mari lucruri care vi s-au
întâmplat atunci, un fel de traumă sau de lacrimi, a fost să vă găsiţi iar în
corp fizic, frământându-vă dacă vă veţi putea respecta angajamentul faţă de
voi, întrebându-vă dacă o să fiţi în stare să fiţi sinceri într-o altă
întrupare fizică cu atâtea distrageri.
Eraţi conştienţi că întrupările de dinaintea voastră
fuseseră foarte distrase, se înfundaseră în karmă, în dezechilibre. Iată-vă
aici, în vârstă de un an, un an şi jumătate, întrebându-vă cum aţi putea să
treceţi prin această gravitaţie, cum să depăşiţi gravitaţia psihică a altei
vieţi pe Pământ.
Asta a adus la suprafaţă foarte multă durere, senzaţii de
slăbiciune şi copleşire. Dar, dragii mei prieteni, era şi speranţă. Exista
determinare. Exista şi lumina pe care aţi adus-o cu voi în această viaţă şi
ştiaţi că nu poate fi stinsă orice s-ar fi întâmplat, indiferent cine ar fi
încercat să o stingă. Indiferent dacă aţi fi încercat să fugiţi de voi înşivă,
acea lumină pe care aţi adus-o cu voi ar fi continuat să strălucească, să
strălucească şi să tot strălucească.
Observaţi-vă pe voi, un copil sensibil, şi totuşi o fiinţă
foarte înţeleaptă. Acolo s-au petrecut mult mai multe lucruri decât şocul şi
realizarea că v-aţi întors într-un alt legământ, într-o altă viaţă.
~ Copilăria
Atunci când aveaţi, hai să spunem, cam între cinci şi opt
ani, pe când începeaţi şcoala, părinţii şi învăţătorii v-au spus că nu aveţi
voie să faceţi ceva, că nu e bine să faceţi altceva. Acum aţi descoperit că
încercaţi să vă conformaţi şi să-i mulţumiţi pe alţii. Aţi început să blocaţi
intenţionat cunoaşterea a cine sunteţi. Aţi găsit diverse moduri de a face
asta, mentale şi fizice uneori. Vă blocaţi, încercaţi să vă conformaţi,
încercați să fiţi ca alţii. Vă închideaţi intenţionat. În adâncul vostru era o
nelinişte mare. O să vă treziţi vreodată? Dacă vă închideţi, aţi mai putea să
vă treziţi?
O parte din voi ştia că timpul nu era potrivit. Unii dintre
voi aţi simţit, din iubire pentru părinţii voştri, că nu vă puteaţi expune
drept cine eraţi cu adevărat, aşa că aţi găsit căi de a vă închide. A durut. A
durut profund. A creat răni care vor cauza alte experienţe – experienţe cu
copii care vă agresau, experienţe cu părinţi mânioşi, experienţe cu bătăi.
Astea nu erau prea importante. Era acel incident, simţirea închiderii.
V-a provocat o nelinişte uriaşă faptul că aţi descoperit că
sunteţi mânioşi, captivi, întrebându-vă din nou dacă vă veţi putea trezi. Oare
lumea va fi pregătită să vă vadă drept cine sunteţi cu adevărat? Fiţi
observatorul acelei perioade din viaţa voastră. Ca observator, simţiţi
înţelepciunea din ceea ce aţi făcut.
Ceea ce vă amintiţi este închiderea, trauma închiderii. Dar
ceea ce se petrecea cu adevărat era că doar vă dădeaţi voie să aşteptaţi, să
aşteptaţi până când timpul era potrivit. Ceea ce s-a petrecut a fost că vă
dădeaţi voie să fiţi în viaţă, să păşiţi iar pe calea umană şi în experienţa
umană; să simţiţi iar iubirea şi durerea, cu empatie şi compasiune pentru
călătoria umană.
~ Adolescenţa
Pe când aţi intrat în anii adolescenţei – energetic acei ani
chiar de dinainte şi de după pubertate, atât de intenşi din punct de vedere
energetic – aţi descoperit că sunteţi în conflict cu multe sisteme de credinţă.
Aţi descoperit că aproape vă forţaţi să adaptaţi sisteme de credinţă ale
societăţii, ale părinţilor, învăţătorilor, ale altor copii, deşi ştiaţi că nu
erau chiar în regulă. Ceva din adâncul vostru profund ştia că acele sisteme de
credinţă nu erau adevărul, adevărul vostru. Dar voi v-aţi dat voie să vă
adaptaţi la ele, să le aduceţi ca fiind ale voastre şi literalmente să vă
programaţi conform acelor sisteme de credinţă.
Acele sisteme de credinţă v-au produs, în cele din urmă, o
diversitate de experienţe, unele din ele traumatice, dificile, lucruri în
legătură cu care s-ar putea ca încă să vă simţiţi ruşinaţi sau vinovaţi. Însă
noi suntem în acest DreamWalk simţind, observând. Vreau ca voi să simţiţi
înţelepciunea din ceea ce aţi făcut, căci pentru a vă permite cu adevărat
libertatea în această viaţă era important să ştiţi cum sunt create sistemele de
credinţă, pentru ca, în cele din urmă,
să puteţi fi în stare să eliberaţi toate sistemele de credinţă sau, cel,
puţin, să le folosiţi după cum doriţi. Oh, sistemele de credinţă pe care le
puteţi folosi după bunul plac şi apoi le puteţi elibera.
Vreau ca voi să simţiţi înţelepciunea lucrurilor ce s-au
petrecut acolo, în special, pentru cei mai mulţi din voi, în perioada dintre 12
şi 16 ani. În esenţă digeraţi sisteme de credinţă care nu erau ale voastre.
A creat alte evenimente traumatice şi de multe ori când vă
întoarceţi la lucruri care vi s-au întâmplat în trecut, când aveţi amintiri
despre experienţe traumatice, nu vedeţi ce s-a petrecut cu adevărat. Daţi vina
pe experienţă, spunând: „Am greşit. Am făcut ceva ce fetele bune nu ar trebui
să facă. Am făcut ceva ce a rănit pe altcineva”. Dar, vedeţi voi, nu aveaţi
perspectiva sau conştienţa locului din care veneau, de ce era acolo. Erau acolo
din cauza sistemelor de credinţă pe care vi le-aţi asumat şi care nu erau ale
voastre. Asta este perspectiva. Asta a făcut ca celelalte lucruri să apară.
~ Ca adult tânăr
Apoi aţi intrat într-o parte liniară a vieţii. Cei mai mulţi
dintre voi, după ce aţi terminat şcoala şi aţi absolvit, aţi început să
lucraţi. Aţi devenit foarte liniari. Am fost uimit privindu-vă pe mulţi cum vă
puteaţi forţa aşa, în special în condiţiile în care unii aţi avut experienţe
eliberatoare în facultate, dar apoi v-aţi forţat să deveniţi liniari –
servicii, familii, facturi, obligaţii.
Aş spune că a fost poate una din cele mai grele perioade,
pentru că era, într-un fel, plictisitoare. Era liniar. Acum eraţi într-un fel
de rutină, într-un fel de capcană şi ştiaţi că poate fi şi altfel, dar nu şi
cum să faceţi să fie diferit. Toţi ceilalţi aveau familii. Toţi ceilalţi aveau
servicii. Toţi ceilalţi aveau facturi. Voi ce o să faceţi?
Ştiaţi că ar fi fost o mare distragere să mergeţi şi să
trăiţi în vreo comună, în vreun ashram, aşa că doar aţi mers prin asta –
liniar. Era dificil. A durut. Era aproape ca şi cum nu puteaţi vedea finalul.
Puteaţi vedea finalul lucrurilor, al erelor sau al ciclurilor atunci când eraţi
copii sau adolescenţi. Dar acolo unde vă aflaţi acum, puteaţi trăi şi apoi muri
într-un set liniar şi limitat de realităţi? Mergea împotriva esenţei voastre
reale. A devenit obositor. A devenit foarte mărunt şi de plictisitor.
O parte din voi urla. Nu spun că nu au fost şi momente de
bucurie, dar ceva din voi striga: „Nu e asta! Nu de asta am venit! Nu asta am
ales”, dar aţi continuat. Asta a cauzat alte experienţe şi experienţele au creat
trauma, iar traumele sunt lucrurile la care vă întoarceţi. Vă întoarceţi să
revedeţi cearta groaznică pe care aţi avut-o chiar înainte de divorţ. Vă
întoarceţi şi revedeţi lucruri precum ceva ce aţi făcut altcuiva şi ştiţi că
l-a durut. Vă întoarceţi şi revizitaţi acea traumă sau durere, în loc de a
simţi ce s-a petrecut cu adevărat, de ce s-a petrecut aşa.
Aşa că acum ne întoarcem prin 3D, dar ca observatori. Ne
întoarcem ca cei care permit, care îşi permit să realizeze ce se petrecea cu
adevărat. Nu ca să se focalizeze pe anumite evenimente, ci ca să simtă
frumuseţea a ceea ce făceaţi, frumuseţea călătoriei voastre.
Oh, da, a cauzat multe experienţe care poate au fost dure,
care încă par a reveni şi a vă bântui în vis şi chiar şi în starea trează –
flashuri, amintiri, fiori de vină sau de ruşine. Dar pe când ne întoarcem prin
3D, ne întoarcem ca maeştri, ne întoarcem din perspectiva lui Eu Sunt şi
realizăm ceea ce s-a petrecut în tot acest timp. Ne întoarcem, aţi putea spune,
ca să adunaţi, să recoltaţi înţelepciunea şi să eliberaţi traumele. Vă
întoarceţi, într-un fel, ca să re-experimentaţi.
Şi vedeţi că, în acest moment în care stăm aici, cât trecem
prin acest DreamWalk, experienţele se schimbă, de fapt. Da. Ceea ce s-a
petrecut de fapt se schimbă. Ceea ce ar fi putut fi un eveniment foarte
traumatic din viaţa voastră, blocat în traumă, a blocat emoţia în celulele
voastre, în amintirea voastră, dar acum, când ne întoarcem prin 3D, experienţe
efectivă se schimbă. Este un lucru
uluitor. Ceea ce s-a petrecut nu s-a petrecut.
Nu e ca şi cum s-ar fi şters. Totul înfloreşte. Totul prinde
culoarea sa deplină. Totul intră în realitatea sa deplină. Nu mai este blocat
în realitatea de pe suprafaţa coperţii cărţii. Acum devine o carte întreagă,
iar ceea ce aţi crezut că s-a petrecut
era de fapt mult mai mare şi mai înţelept atunci când aţi trecut prin
3D.
Pe măsură ce intraţi într-un simţ mai mare al conştienţei şi
al dimensiunilor, purtaţi cu voi înţelepciunea 3D-ului, înţelepciunea a tot
ceea ce s-a petrecut în ceea ce numiţi trecutul vostru. Purtaţi cu voi
frumuseţea şi bucuria, nectarul dulce al înţelepciunii, pe când vă extindeţi în
alte dimensiuni. Duceţi cu voi această coroană, da, coroana frumoasă a ceea ce
aţi făcut aici, în această realitate.
Iar lucrul frumos este că puteţi continua să experimentaţi
în această realitate. Sunt unii care v-ar putea face să credeţi că atunci când
mergeţi în a patra, a cincea sau a şasea dimensiune, dintr-o dată nu mai
sunteţi în a treia – dacă ar fi să folosim numere ca să identificăm
dimensiunile –, dar nu e deloc aşa. Puteţi continua să experimentaţi aici, dar
nu numai doar ca violonist, nu numai ca membru al secţiunii de coarde, ci acum,
acum în fiecare parte a orchestrei. Puteţi continua să existaţi aici, dar
într-o stare mult mai conştientă, cu perspectiva voastră ca maestru, nu ca
student; în cunoaşterea lui Eu Sunt în locul limitărilor omului.
Respiraţi adânc… în această experienţă, în acest DreamWalk
prin 3D. Veţi descoperi că voi, dragii mei prieteni, îl veţi reexperimenta.
Ceea ce am vrut să fac cu voi astăzi a fost doar o mostră a cum este să vă
întoarceţi prin 3D. Iar atunci când vă veţi întoarce astfel veţi descoperi că
nu este ceea ce aţi gândit voi că va fi; deloc, pentru că pe măsură ce
permiteţi iluminarea, de asemenea vă daţi voie să începeţi să percepeţi o
realitate mai mare, inclusiv în ce priveşte trecutul.
Iar pe măsură ce veţi permite o deschidere mai mare a
conştienţei asupra trecutului, veţi permite o percepţie şi mai mare asupra
viitorului, a tuturor potenţialelor sale. Veţi realiza că nu mai sunteţi prinşi
în credinţe, nu mai sunteţi blocaţi în trecut. Nu mai sunteţi blocaţi în
limitări ale viitorului. Nu mai trăiţi pe coperta acelei cărţi. Deveniţi
paginile sale. Deveniţi hârtia. Deveniţi povestea care continuă, chiar dincolo
de cartea însăşi. Aşa este pentru un maestru întrupat.
Am spus înainte că puţini îngeri au mers acolo unde sunteţi
voi acum - tot atât de puţini au mers şi înapoi prin 3D. Puţini s-au întors
vreodată prin trecutul lor. Puţini şi-au dat voie vreodată să strângă, să
recolteze înţelepciunea vieţilor lor pe când încă trăiau, încă se aflau aici.
Oh, însă ei ar fi vrut şi de asta, dragii mei prieteni, voi aţi ales să
rămâneţi aici în loc de a pleca, să fiţi aici în conştienţă, în conştienţă
deplină, în Eu Sunt deplin. Haideţi să respirăm adânc, pe când trecem prin 3D.
Respiraţi adânc, foarte prezenţi în momentul Acum.
Perspectiva se schimbă, perspectiva voastră, atunci când
puteţi trece de acea copertă şi vă daţi voie să treceţi prin reechilibrarea
dezechilibrelor. Nu vă reechilibraţi pe coperta acelei cărţi. Vă reechilibraţi
într-o stare mult mai mare a conştiinţei, într-o realitate mult mai măreaţă. De
asta aţi ales să fiţi aici.
Haideţi să respirăm adânc şi să aprindem şi luminile din nou.
Respiraţi adânc. Puţini îngeri au mers
vreodată atât de departe, au mers pe această cale, şi-au dat voie să meargă
înapoi – nu chiar înapoi, ci să treacă prin ceea ce au crezut că este lucrul pe
care încearcă să-l părăsească. Puţini îngeri au ajuns vreodată până la punctul
în care să-şi poată permite iluminarea lor, conştienţa lor, la un asemenea
nivel, într-o realitate atât de densă. Foarte puţini. Iar voi faceţi asta. Voi
toţi.
O lume care se trezeşte
Acum, cum rămâne cu restul lumii? Hm. Hm. Cum e cu restul
lumii? Lumea… (Adamus oftează) Foarte mulţi oameni sunt acum la punctul
alegerii trezirii. Da, mulţi dintre ei se află în etapele timpurii ale
trezirii. Mulţi, mulţi se află la punctul alegerii trezirii.
Este ca un fel de curbă exponenţială. Dacă doar câţiva
oameni ar permite iluminarea, nu s-ar crea dinamica pentru ca mulţi oameni să
înceapă să aleagă trezirea. Însă atunci când destui oameni permit iluminarea,
se creează un fel de… e ca un efect de rază de soare asupra celor care încă mai
trăiesc în realitatea foarte limitată, cei care încă mai trăiesc pe coperta
cărţii. Însă aţi putea spune că permiterea de către voi a iluminării devine
raza de soare de pe coperta cărţii lor, de la care încep să vadă şi ei că e
doar o amărâtă de copertă, nu este întreaga realitate.
Aşa că aveţi acum pe planetă mulţi oameni la punctul de a
alege trezirea sau se află în etapele sale timpurii, în care încă mai pot alege
să nu se trezească. Ei pot alege să rămână pe loc. Asta creează nişte dinamici
foarte interesante, pe care le vedeţi în lumea din jur, le vedeţi la ştiri.
Vedeţi că asta creează multe comportamente ciudate şi bizare, dar nu ar trebui
să fie o surpriză, pentru că, ei bine, asta aţi făcut şi voi pe când abia
intraţi în… da, vă amintiţi! … atunci când abia intraţi în trezirea voastră.
Multe lucruri nebuneşti se petrec acum.
Voi ştiţi, dar am să vă amintesc să nu vă lăsaţi prinşi în
dramă. Nu vă lăsaţi prinşi în drama care spune că „lumea se prăbuşeşte”. Nu.
Coperta cărţii se schimbă. Se întoarce pe dos, cu susul în jos. Daţi-le voie să
treacă prin trezirea lor oricum aleg sau nu aleg. Daţi-le voie să nu o aleagă.
Va fi tot mai dificil pentru oamenii din următoarele
generaţii să încerce să rămână adormiţi, pentru că soarele străluceşte – hei,
voi sunteţi soarele! –, pentru că soarele
străluceşte foarte intens acum asupra sistemelor şi valorilor vechi, asupra
credinţelor şi limitărilor vechi. Astfel că există o imensă, aţi putea spune,
presiune asupra lumii şi asupra
fiinţelor angelice care nu au mai fost aici înainte, o presiune uriaşă ca să se
trezească.
Unii dintre voi ştiu cum este: dormiţi liniştiţi la voi în
pat şi cineva vine să vă trezească sau sună ceasul. Ştiţi ce urmează. Sunteţi
ca urşii. Sunteţi ameţiţi. Nu vreţi să vă treziţi. Opuneţi rezistenţă, dar
ştiţi că mai devreme sau mai târziu o să vă treziţi, pentru că o să tot fiţi
împunşi, ceasul o să tot sune şi cam aşa este şi pe planetă acum. Nu spun că
toţi se trezesc, dar sunt suficienţi cei care fac asta încât să cauzeze o
presiune imensă. Cu alte cuvinte, lucrurile vor continua să se schimbe într-un
ritm foarte, foarte rapid.
Apoi se petrec lucruri precum vremea, aşa cum a fost şi
aici, care vin ca să cureţe lucruri care nu mai sunt necesare. Da, veţi vedea
mai multe evenimente legate de vreme. Veţi vedea mai mulţi oameni – ştiţi cum
este când devin agitaţi, furioşi – veţi vedea mai mulţi oameni încercând să se
hrănească din alţii, va fi mai multă dramă, pentru că ridică dezechilibrele. Le
ridică pentru rezoluţie.
Aşa că veţi fi exact în mijlocul acestei nebunii. Chiar în
mijlocul său. Dar voi, dragii mei prieteni, (a) nu sunteţi obligaţi să daţi
soluţii; (b) nu e nevoie să vă implicaţi; şi (3) puteţi avea locuri excelente
la marele teatru al vieţii ca să puteţi vedea ce se petrece, ca să fiţi
observatorul, standardul şi raza de soare în acelaşi timp, însă permiteţi-vă să vă bucuraţi cu adevărat
de asta.
Acum, aş spune eu… am să vă arunc mănuşa aici. Puteţi avea
compasiunea ca să vă daţi voie vouă înşivă mai întâi să vă bucuraţi de viaţă,
iar în al doilea rând măcar să apreciaţi cele prin care trec ceilalţi? Ştiu că
o să spuneţi: „Dar oamenii suferă în fiecare zi”. Da, aşa e, dar ei aleg aşa.
Şi voi aţi suferit. Aşa aţi ales atunci. Aţi ales asta atunci când eraţi în
suferinţă. Veţi spune: „Dar lumea e plină de războaie, de haos şi de atâtea
altele…” Da, aşa e, dar se va rezolva. Se va rezolva.
Eu nu susţin aceste lucruri. Nu trebuie să fie aşa. Însă
dacă vă permiteţi vouă înşivă bucuria vieţii, dacă permiteţi iluminarea
voastră, aceasta va avea un efect, efectul razei de soare, mai mare ca orice
altceva. Lucrul amuzant este că nu încercaţi să fiţi raza de soare ca să-i
schimbaţi pe ei. Faceţi asta pentru voi, dar are un impact şi asupra lor.
Spun asta în mod deosebit pentru că azi mai este o energie
în sală. Îi avem pe Shaumbra. Avem fiinţe angelice. Avem animale de pluş şi
avem câte puţin din toate. Însă mai există o dinamică foarte interesantă în
această clădire, cea a funcţionarilor publici care se află aici pentru
reducerea efectelor dezastrului. Ei fac o treabă minunată ajutându-i pe
locuitorii din zonă, însă asta creează o energie interesantă care se amestecă
cu Shoudul, ceea ce aţi simţit cu toţii, căci cine sunt ei?
Dincolo de faptul că lucrează pentru stat, ei sunt
susţinători ai energiei. Ei sunt cei care obişnuiaţi voi să fiţi, adică
susţinătorii energiei. Încă mai există o mică dorinţă de a vă întoarce la asta,
nu neapărat ca să lucraţi la această agenţie de stat. Dar ei sunt acolo ca
susţinători ai energiei şi fac o treabă grozavă asistându-i pe alţii, susţinând
energia.
Este un fel de reamintire interesantă, pentru că şi atunci
când eram în DreamWalkul nostru, acea energie era foarte prezentă în ceea ce
făceam. Unii dintre voi poate că au simţit şi conştient, au ştiut. Acea
retragere veche, acel imbold vechi de a spune: „Oh, vremurile acelea în care
susţineam energia. Oh! pe atunci serveam planeta şi toate celelalte!” Dar vreau
ca voi să realizaţi că acum este vorba despre a vă servi pe voi, despre a
permite energiilor să vă servească. Sună egoist. Nu este. Pentru asta aţi venit
voi aici şi are un efect mai mare asupra Pământului decât toate agenţiile FEMA
din toate ţările adunate la un loc. Doar o persoană. Doar tu.
Haideţi să respirăm adânc cu acest Shoud foarte special,
Shoudul 2 din Seria Descoperii, în care am mers prin 3D. Ne-am întors prin ea,
nu am sărit afară din ea, nu am încercat să evadăm din ea. Ne-am întors cu
compasiune, cu apreciere şi cu realizarea că puteţi fi şi în 3D, dar şi în altă
calitate dimensională pe care o alegeţi.
Cu alte cuvinte, bucuraţi-vă de viaţă. Şi amintiţi-vă că
întotdeauna totul este în regulă în întreaga creaţie.
Cu asta, Namaste.
Traducere: Georgiana