MATERIALELE CERCULUI CRIMSON

Seria Descoperirii

SHOUD 1: “Descoperirea 1” - ADAMUS prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
la 7 septembrie 2013

www.crimsoncircle.com

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus, faţeta inspirată de Shaumbra a lui Saint-Germain. (aplauze) Vă mulţumesc. Haideţi să începem noua noastră serie, Seria Descoperirii. Haideţi să respirăm adânc, temeinic. Deseori vă cer să respiraţi adânc şi să-mi daţi voie să vin puţin mai aproape de voi, să-mi daţi voie să vin tot aşa de aproape de voi pe cât de aproape sunt de Cauldre, Geoffrey, chiar acum. Oh, sunt în interiorul lui. Da, voi sta aici un timp. Am uitat să-i spun. Nu o să plec imediat.

Aşa că respiraţi adânc şi invitaţi-mă pe mine, Adamus, atât de aproape încât să mă puteţi simţi cum vă gâdil din interior – da, de peste tot; încât să mă puteţi simţi în inima voastră, chiar alături de voi. Respiraţi adânc.

Vedeţi voi, este nevoie de o persoană curajoasă şi îndrăzneaţă ca să lasă pe altcineva să se apropie atât de tare, ca să permită cuiva – inclusiv celor iubiţi, copiilor, oricui – să vină atât de aproape, căci există în jur straturi şi straturi de energii de protecţie, defensive, materiale şi psihice. Însă atunci când puteţi permite ca cineva să vină atât de aproape încât să fie chiar în interiorul vostru, îmbrăţişându-vă din interior, aţi atins un nivel de conştiinţă prin încredere, prin permitere, care vă va servi bine.

Aşa că, dragi Shaumbra, respiraţi adânc. Atunci când puteţi avea atât de multă încredere în voi încât să mă lăsaţi să pătrund în gândurile voastre, în mintea voastră, înseamnă că aveţi încredere în voi, că aveţi foarte multă încredere şi echilibru în voi.

Dacă îmi puteţi da voie mie ca să intru, îi puteţi lăsa şi pe alţii. Atunci când îi lăsaţi pe alţii în interior, veţi descoperi că ei nu vă pot răni niciodată, că niciodată nu vă pot lua nimic. Ei pot crea multe iluzii. Pot crea jocul în care pretind că vă pot lua ceva, iar voi jucaţi jocul în care pretindeţi pretinzând că sunteţi victimă, pretindeţi că sunteţi vulnerabili. Însă respiraţi adânc. Dacă mă puteţi lăsa pe mine să vin aşa aproape, atât de profund, atât de intim, aţi atins un nivel de conştiinţă – de conştiinţă reală – în legătură cu voi înşivă.

Oh, vorbind despre voi, de ce nu respiraţi adânc şi nu vă daţi voie vouă înşivă să veniţi aşa de aproape? Eii, e ceva mai greu, e ceva mai greu să vă daţi voie vouă înşivă să fiţi aşa aproape. Vom vorbi despre asta şi despre multe alte lucruri în Seria Descoperirii, a descoperirii a cine sunteţi. Da.

Sună uşor. Nu este. Nu este. Este unul din lucrurile cele mai temute. Am vorbit despre frică, Jane, tu şi cu mine, în multe ocazii. De ce te temi cel mai tare? De tine, fireşte – e vorba de voi toţi, de fiecare fiinţă angelică. Acesta este cel mai mare nivel de rezistenţă sau de frică, oricum alegeţi să-i spuneţi, dar este cel mai dur lucru. Vom face asta în Seria Descoperirii.

Intrăm în al cincilea an împreună. Am încheiat patru ani. Sunt surprins că aşa de mulţi din voi mai sunteţi aici. Nu, cu adevărat, sunt surprins, pentru că, vedeţi voi, e o anume fascinaţie faţă de religie şi filosofie, în încercarea de a da un sens vieţii, dar, aşa cum aţi descoperit, nu există un sens anume. Există un nivel de fascinaţie faţă de lucruri spirituale, oculte, în parte pentru că le-aţi studiat în trecut, în parte pentru că ocultismul, spiritualitatea au o anume atracţie. Au o putere, o seducţie.

Unii spun că le studiază ca să îi ajute să înţeleagă mai bine cum funcţionează lucrurile, însă nu, sunt plini de makyo, pentru că nu veţi înţelege niciodată cum merg lucrurile. Aşa este proiectat. Este proiectat să nu înţelegeţi.

Mulţi le studiază ca distragere de la viaţa de zi cu zi. Ei joacă jocuri angelice. Îmi pare rău, dar sunt doar jocuri. Îşi pot impresiona prietenii şi rudele cu ocultismul lor, cu ciudăţenia lor. Ei folosesc uneori spiritualitatea şi new age ca un văl pentru a-şi ascunde natura lor destul de ciudată, dar îi spun new age. (câteva râsete) Foarte adevărat. Foarte adevărat.  Dar, aşa cum ştiţi din vremurile de început, cu Tobias, de pe când am început şi eu să vin la voi, din 1999, nu suntem aici ca să fim spirituali sau new age. Nu funcţionează. Nu merge. Noi suntem aici pentru iluminarea voastră întrupată.

De fapt nu există nimic de studiat. Nimic, deloc. Este foarte mult de descoperit şi mult de realizat. Veniţi aici lună după lună după lună… după lună. (Adamus râde) Voi aţi manifestat, de fapt, aţi creat aspectul numit Adamus. De fapt eu, ca Saint-Germain, am mici dificultăţi să intru în acel rol, care este cumva, cum ar spune unii, puţin enervant, pretenţios, puţin provocator. Dar asta creaţi voi – împingerea, limita, diferenţa – pentru că, deşi aţi studiat mult spiritualitatea, aţi avut multe vieţi în ordine religioase, aţi realizat că a fost interesant, dar nu v-au adus împlinirea reală pe care o alegeţi.

Astfel, aţi venit în această viaţă către grupul numit Shaumbra, la această adunare şi aţi spus: „O să fac asta – iluminarea întrupată. Nu-mi pasă de ce o să fie nevoie să fac”. Cumva aţi venit aici cu iluzia că veţi salva lumea şi toate celelalte lucruri, dar descoperiţi că nu lumea nu are nevoie de salvare şi, chiar dacă ar avea, nu ar accepta-o neapărat de la voi. Ar opune rezistenţă indiferent din partea cui ar veni.

Aşa că voi aţi venit aici pentru iluminarea întrupată şi o veţi realiza. O veţi realiza. Nu am nicio îndoială. Nu aş fi aici dacă m-aş fi gândit că există un „poate”. Va fi, atâta vreme cât voi o alegeţi, câtă vreme o permiteţi. Şi nu va fi deloc aşa cum credeţi voi că va fi, deloc. (câteva râsete)

Astfel că vă ofer tot creditul şi aplauzele pentru că aţi dus-o până la capăt. E dificil uneori, foarte dur, chiar foarte dur, pentru că vă sfâşie toate iluziile. Sfâşie toate identităţile. Rupe neadevărurile. Rupe ceea ce aţi crezut că sunteţi pentru ca să vă puteţi descoperi pe voi cu adevărat.

Foarte, foarte puţini oameni au mers vreodată pe acel drum. Foarte, foarte puţini. Mulţi oameni vorbesc despre religie, despre dumnezeu şi virtute, despre toate celelalte, dar foarte puţini se opresc ca să privească în interiorul lor, la călătoria lor interioară. Este dificil, dar voi nu aţi fi vrut să fie altfel. Bun venit la Seria Descoperirii.

Seria Descoperirii

În această serie, care va avea 11 segmente, în fiecare lună vom avea o discuţie, o discuţie interactivă, aşa cum ştiu că vă plac vouă. Abia aşteptaţi ca Linda să vă dea microfonul, nu-i aşa? (câţiva din sală strigă: „Da”) Vom avea discuţii interactive, pentru că aveţi multă înţelepciune de împărtăşit. Da, pe care voi o aveţi de împărtăşit.

Uneori este intimidant cu acel microfon înfipt în faţa voastră, cu mine privindu-vă şi cu alte zeci de mii de persoane conectate, însă atunci când vă auziţi propria voce – nu doar cuvintele ce ies, ci tonul, profunzimea, spiritul din vocea voastră –, atunci când auziţi toate acestea începeţi să aveţi acea conştiinţă penetrantă. Atunci începeţi să realizaţi: „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Atunci începeţi să simplificaţi cuvintele. Atunci încetaţi să mai spuneţi poveşti lungi. Atunci toţi vor simţi prezenţa ce vine din vocea voastră.

Aşa că ne vom avea discuţiile noastre. Vor fi animate. Vor fi nebuneşti. Poate că vă vor supăra uneori, însă discuţia, interacţiunea, este bună, căci aşa vă puteţi auzi pe voi.  Desigur, o să-mi am şi eu mereu discursul meu, segmentul meu fascinant de discurs, la fiecare Shoud.

Dar, întrucât suntem la Seria Descoperirii, în fiecare lună vom avea o experienţă. Uneori va fi un merabh, alteori un tip diferit de experienţă. Ajungem la punctul în care nu mai e nevoie doar să vorbim despre lucruri; este timpul să le experimentaţi, aşa că fiţi pregătiţi în fiecare lună pentru o experienţă.

La unele din experienţe nu veţi experimenta nimic pe loc. Ei bine, o veţi face, dar nu veţi fi conştienţi pe loc. Uneori vor trece ore, zile, săptămâni, pentru a realiza ceea ce s-a petrecut cu adevărat. În acele experienţe nu vom încerca să facem nimic. Nu vom face nici un efort. Vom permite, iar apoi îi vom da voie să se dezvăluie. Fără stres mental. Fără efort. Doar permitere. Vom trece prin experienţe specifice la fiecare Shoud, fiecare lucrând cu sau extinzând experienţele precedente.

I-am spus lui Cauldre că o să încerc să menţin restrâns şi segmentul meu, ceva mai scurt. Literalmente eu privesc şi monitorizez energiile, simt ce se petrece, pentru că, aşa cum v-am spus de multe ori, eu nu sunt decât o distragere – o distragere amuzantă, fermecătoare, dar o distragere –, astfel încât în vreme ce mă priviţi,  mă ascultaţi, experimentaţi, altceva se petrece cu adevărat. Staţi în spaţiul sigur, simţiţi prezenţa lui Eu Sunt şi permiteţi ca o transformare, o mişcare să aibă loc cu blândeţe, în tăcere, fără a vă gândi la ea.

Nimic nu dă peste cap o mişcare bună a energiei, o expansiune bună a conştiinţei decât gândirea la ea. Aşa că eu vă distrag, voi permiteţi. Ne-am înţeles? (audienţa este de acord) Bun. Vom începe această interacţiune cu întrebarea zilei… dacă vrei să pregăteşti microfonul. (către Linda)

LINDA: Da, domnule.

ADAMUS: Oh, nu mă lua cu „domnule”. (câteva râsete)

LINDA: Vrei să scriu acum întrebările?

ADAMUS: Nu, le adresez către audienţă, doamnă.

LINDA: Da, domnule.

ADAMUS: Staţi un moment ca să simţiţi fără să gândiţi prea mult, doar simţiţi, pentru că o parte a experienţei de astăzi se va referi la ascultare, ascultarea a ceea ce deja este acolo.

Întrebarea de astăzi

Întrebarea pe care o am pentru voi este o întrebare mentală, dar simţiţi răspunsul: vă este mai bine acum decât acum 14 ani, atunci când s-a început, sau acum patru ani, când am început eu să lucrez cu voi? Vă este mai bine acum? Respiraţi adânc şi simţiţi. Sunteţi mai bine?

Dragă Linda, microfonul, te rog. Linda, care e răspunsul tău? (râsete, căci ea se opreşte pe loc, cu o mână în aer) Chiar trebuie pozat! (multe râsete) Este într-o stare de conştiinţă suspendată. Acum 14 ani. A fost o mare călătorie pentru tine, sunt sigur.

LINDA: Sunt mai bine. Sunt mai bine.

ADAMUS: Mai bine.

LINDA: Da.

ADAMUS: De ce? Cum?

LINDA: Am mai multă claritate.

ADAMUS: Bun.

LINDA: Mai împuternicită.

ADAMUS: Bun.

LINDA: Şi încă nu am lovit pe nici un angajat de la vreo companie aeriană. (râsete)

ADAMUS: Un mare bravo. (câteva aplauze) Bun. Bun.

LINDA: Şi îmi place ceea ce facem.

ADAMUS: Da. Deci eşti mai bine?

LINDA: Da!

ADAMUS: Nu, eu vorbeam cu Shaumbra.

LINDA: Oh, vorbeai cu Shaum- … oh, oh, oh! Nu cu mine! Ai terminat cu mine?

ADAMUS: (râzând) Este timpul pentru microfon.

LINDA: Ai terminat cu mine?

ADAMUS: Da.

LINDA: Ok.

ADAMUS: Edith. Hello.

EDITH: Hello, Saint-Germain?

LINDA: Adamus.

EDITH: Eşti Adamus sau Saint-Germain?

ADAMUS: Contează? Contează?

EDITH: Nu.

ADAMUS: Nu suntem unul şi acelaşi?

EDITH: În regulă.

ADAMUS: Da. Pe care îl preferi astăzi?

EDITH: La asta nu pot să răspund.

LINDA: Ba da, poţi! Da sau nu. Adamus ori Saint-Germain.

ADAMUS: E un fel de „nu ştiu”.

LINDA: Este răspunsul ilegal.

EDITH: N-am spus că nu ştiu. Am spus că nu pot să răspund.

ADAMUS: Edith, Edith… eşti mai bine?

EDITH: Da, în sensul descris de Linda. Am mai multă claritate şi înţelegere de sine. Ştiu că sunt Eu Sunt.

ADAMUS: Da. Nu pari prea entuziastă.

EDITH: Ei bine, am o problemă…

ADAMUS: La ce te gândeşti?

EDITH: … care nu dispare. Se pare că nu-mi aduc abundenţa şi sunt ceva mai săracă decât eram înainte.

ADAMUS: Zău? Aşa e?

EDITH: Da.

ADAMUS: Şi este rău?

EDITH: Da, nu-mi place.

ADAMUS: Ba da, îţi place.

EDITH: Nu, nu-mi place.

ADAMUS: Ba da, îşi place. Audienţa?

LINDA: Da, îţi place!

ADAMUS: De ce spun asta? Ohhh! O să fie o serie amuzantă! Ohh! Pentru că, Edith, ai mai auzit aceste cuvinte înainte şi poţi susţine slăbiciunea, poţi susţine victimiada toată ziua, dar dacă există în viaţa ta ceva ce nu-ţi place, de fapt îţi place, pentru că este acolo. Este acolo. Te serveşte cumva.

Acum este frustrant. Este dificil. Te gândeşti tot timpul la asta. Consumi cantităţi imense de energie gândindu-te la asta, întrebându-te ce ai greşit, ceea ce te ţine încontinuu în groapa abundenţei.

EDITH: Da, ai dreptate.

ADAMUS: În groapa lipsei de abundenţă. De fapt banii nu fac diferenţa cu adevărat. Nu ai venit aici ca să faci bani, ai venit pentru iluminare. Aşa e?

EDITH: Aşa e.

ADAMUS: Aşa că de fapt nu fac diferenţa. De fapt, odată ce le dai drumul şi nu te mai lupţi cu ei, când încetezi să te mai trezeşti noaptea gândindu-te la ei, o să realizezi că banii nu contează şi apoi vor fi acolo. Apoi o să te întrebi de ce nu au fost acolo mai devreme, când aveai nevoie de ei. Însă acum te serveşte cumva, iar cum anume depinde de tine ca să descoperi. Da. Te încrunţi şi ai pe faţă expresia plină de îndoială. Până când nu o să-ţi asumi faptul că primeşti ceva de la asta, tot acolo o să fie. Tot acolo o să fie.

EDITH: Oh, aş vrea să mă grăbesc şi să descopăr.

ADAMUS: Ok. Haide! (câteva râsete) Nu este psihoanaliză. Nu vrem să intrăm în asta. Nu vream să intrăm în traume din copilărie sau în altele de acelaşi fel. Dar de ce te serveşte? Vrei să-ţi spun eu?

EDITH: Da, te rog.

ADAMUS: Ok. Te ţine focalizată. Aşa crezi tu. Crezi că te ţine în genunchi şi focalizată ca să nu te laşi distrasă de toate lucrurile lumeşti. Ţi-ai spus ţie iar şi iar că nu o să te laşi prinsă niciodată în plăcerile lumeşti şi nu eşti deloc prinsă.  

Acum trebuie să faci mişcarea conştientă de a spune: „Nu o să mă blochez în asta. Pot să am şi plăcerile lumii în iluminare, pentru că merg mână în mână”. Asta fac, pentru fiecare dintre voi. Aşa este.

EDITH: Ok. Mulţumesc.

ADAMUS: Da, iar eu nu pot să… Mi-ar plăcea să pot să pogor o mare abundenţă deasupra ta, dar nu pot. Nu pot şi chiar dacă aş putea nu aş face-o, pentru că cel mai mare dar este ca tu să şi-o oferi ţie.

EDITH: Înţeleg.

ADAMUS: Da

EDITH: Mulţumesc.

ADAMUS: Aşa că atunci când apare problema cu abundenţa, draga mea, nu te concentra pe ea. Nu te focaliza pe ea, pentru că şi lipsa abundenţei a ajuns să fie o mai mare distragere ca abundenţa însăşi. Bun.

EDITH: Adevărat.

ADAMUS: Deci eşti mai bine sau nu?

EDITH: Da.

ADAMUS: Este un „da” mai mic sau unul mai mare?

EDITH: Unul pe la mijloc. (râsete)

ADAMUS: Ok. Bun. Alte câteva persoane. E mai bine sau nu?

GARRET: Da.

ADAMUS: Bun. În ce sens?

GARRET: În cel evident pe care l-am menţionat. Mă simt mult mai în pace.

ADAMUS: Da.

GARRET: Şi acesta este darul adevărat.

ADAMUS: Da. Da.

GARRET: Da.

ADAMUS: Şi e tot mai multă?

GARRET: E mult mai multă. Mult mai multă pace.

ADAMUS: Da. Şi cred că tu ştii, noi ştim că unul din cele mai provocatoare lucruri… dacă nu te deranjează că abordez ceva personal. Unul din cele mai provocatoare lucruri a fost că… oricum spuneam asta. (câteva râsete) Unul dintre lucruri …

GARRET: Dacă mă deranja ar fi fost vreo diferenţă?

ADAMUS: … cel mai provocator pentru tine, dar şi pentru alţii, a fost să înveţi să fii cu tine. Doar să fii cu tine. Tu ai avut acea oportunitate şi ai întrupat-o, ai integrat-o, iar acum predai acest lucru.

GARRET: Da. Iar probabil unul din lucrurile cele mai însemnat este că, atunci când vin îndoielile, ele sunt nimic.

ADAMUS: Da.

GARRET: Îndoielile or să apară mereu, dar le şi vreau? Vreau să mă servească sau sunt doar îndoieli?

ADAMUS: Absolut. Bun. Mulţumesc. Acum faţă de acum 14 ani sau acum patru ani, oricare din ele.

IWONA: Eu sunt mult mai bine.

ADAMUS: Bun. În ce sens?

IWONA: Iubesc viaţa.

ADAMUS: Da.

IWONA: Şi abia de curând am învăţat să permit ca şi viaţa să mă iubească pe mine. (râde)

ADAMUS: Ahh. Cum s-a petrecut asta? Te-ai dus la magazin într-o zi şi ai văzut o cutiuţă pe care o puteai cumpăra şi viaţa urma să te iubească?

IWONA: Pur şi simplu s-a petrecut.

ADAMUS: Da. Pur şi simplu s-a petrecut.

IWONA: Pur şi simplu s-a petrecut.

ADAMUS: Da.

IWONA: Este o experienţă.

ADAMUS: Ahhh!

IWONA: O descoperire.

ADAMUS: Da. Cum s-a petrecut? Cum ai experimentat asta?

IWONA: M-am deschis către a permite şi a primi.

ADAMUS: Bun.

IWONA: A fost provocarea mea.

ADAMUS: Bun. Cum se simte atunci când viaţa te iubeşte şi ea?

IWONA: Excel-… minunat. (râde)

ADAMUS: Da. Fără rezistenţă.

IWONA: Fără rezistenţă.

ADAMUS: Bun.

IWONA: Da!

ADAMUS: Mulţumesc. Altcineva… Bonnie.

LINDA: Ohhh, haide!

ADAMUS: Bonnie.

BONNIE: Bună.

ADAMUS: Fii francă şi sinceră – sau fii Bonnie şi sinceră.

BONNIE: (râzând) Oh!

ADAMUS: Sau poţi să fii francă.

BONNIE: Bineînţeles că îmi e mai bine! Cu siguranţă.

ADAMUS: Da. În ce sens?

BONNIE: Acum înţeleg ce se petrece, mult mai mult decât atunci când am început toate acestea.

ADAMUS: Da. Ai trecut prin provocări şi dificultăţi, ca şi mulţi alţii, iar unii ar putea crede că spui: „Nu, e cu adevărat dificil. Viaţa devine tot mai grea”. Dar spui „Nu?” Spui, cu alte cuvinte, „Da”.

BONNIE: Nu e vorba despre lucruri, cred.

ADAMUS: Da.

BONNIE: Şi, desigur, am pierdut totul, ca şi mulţi alţii.

ADAMUS: Da. Şi totuşi, nu a fost amuzant?

BONNIE: (râzând) Da! Foarte amuzant!

ADAMUS: Pentru că încă mai eşti aici! Eşti vie! Vorbeşti la microfon. „Eu exist!” Lucrurile nu sunt aşa de importante.

BONNIE: Nu sunt. Mă simt mult mai uşoară fără toate acelea.

ADAMUS: Da, da. Da. Bun. Mă bucur că încă mai zâmbeşti aşa frumos.

BONNIE: Mulţumesc pentru că m-ai întrebat.

ADAMUS: Da. Încă cineva. (Linda îi dă microfonul lui) Respiră adânc.

JANE: Da. Deşi călătoria a fost dificilă uneori, aş spune că acum conştienţa mea este mult mai mare decât era acum 14 ani, iar pentru asta sunt recunoscătoare.

ADAMUS: De ce a fost dificilă călătoria? Din ce motiv anume?

JANE: Aşa cum a spus Bonnie, am pierdut totul, inclusiv în plan fizic.

ADAMUS: Da.

JANE: Vreau să spun că singurul lucru pe care nu l-am pierdut este soţul meu drag.

ADAMUS: Da. (râde) Iar amuzant este că vorbiţi despre a pierde totul. Nu v-am văzut pe niciunul cerşind la colţ de stradă.

JANE: Am fost pe aproape.

ADAMUS: În mintea ta.

JANE: Da.

ADAMUS: În mintea voastră, de fapt, şi poate prin prisma percepţiei asupra sumei pe care o aveţi în cont. Dar cei mai mulţi dintre voi încă mai conduceţi maşini bunicele, cei mai mulţi dintre voi aveţi lucrurile de bază în viaţă, aşa că e multă percepţie aici. Mare parte din percepţie este provocată de frică, de întrebarea cât de adânc şi de departe este fundul prăpastiei, apoi realizezi că nu contează. Nu contează cu adevărat. Da. E dificil de trecut prin asta…

JANE: Da.

ADAMUS: … iar ceea ce este şi mai dificil decât fizicul, decât aspectul financiar, este mentalul. Sfâşierea mentală – chiar şi mai dificilă.

JANE: Mm hmm.

ADAMUS: Da. Bun. Dar crezi că eşti mai bine, spui să eşti mai bine?

JANE: Sunt. Mă simt mai conectată cu mine ca oricând înainte.

ADAMUS: Bun.

JANE: Intuiţia, cunoaşterea mea sunt mai puternice decât erau înainte.

ADAMUS: Da.

JANE: Încep să am încredere în asta.

ADAMUS: Valoare de sine?

JANE: Vine la suprafaţă. (râde) Sunt conştientă.

ADAMUS: Oh, atunci chiar există valoare de sine! (râde)

JANE: Da. Este! Da.

ADAMUS: Bun.

JANE: O pot vedea.

ADAMUS: Bun.

JANE: Dar este ok.

ADAMUS: Da. Este ok.

JANE: Da.

ADAMUS: Vrei să-i dai microfonul şi lui Marc? Pentru ultimul comentariu.

MARC: (oftează) Ok, în mare măsură pot fi de acord cu ce a spus ea.

ADAMUS: Isteaţă mişcare. (râsete)

MARC: Aşa e, ştii tu. Ştii cum e căsnicia noastră, nu? Clar nu este ceea ce m-aş fi gândit eu că va fi.

ADAMUS: Clar.

MARC: Clar nu este.

ADAMUS: Clar.

MARC: Este foarte diferit.

ADAMUS: Cum ai preda asta… pentru că vei preda… cum ai preda altora? Cum ai explica? Imaginează-ţi că stai în faţa unei săli de clasă cu zece, poate 20 de studenţi în jur şi încerci să le explici. Sunt cu toţii veseli şi încântaţi, pentru că tocmai au descoperit metafizica şi spiritualitatea şi sunt într-un fel de extaz, de parcă ar fi primii care le-au aflat vreodată.

Toţi sunt încântaţi şi spun: „Fac orice! (râsete) Orice ar fi, am să fac”. Şi sunt exuberanţi şi îşi agaţă tot felul de lucruri cu îngeri în maşină, scot cristalele ca să ţi le arate.

MARC: Iar eu scutur din cap.

ADAMUS: Tu doar stai acolo, „Ohhh, ohhh”. Cum le vei spune: „Nu este ceea ce credeţi”, fără a le sfărâma speranţele şi iluziile?

MARC: Aveţi grijă ce vă doriţi. (râsete)

ADAMUS: Sau poţi spune: „Chiar primiţi ceea ce cereţi, apropo!”

MARC: Aşa e, dar nu ai nici cea mai vagă idee despre ce anume ceri. Aşa că… nu seamănă cu nimic din ce ai crezut că va fi.

ADAMUS: Or să te întrebe: „Maestre Marc, ce era? Dă-ne răspunsul. Ai studiat asta. Ai studiat cu marele Adamus (râsete), unul dintre puţinii care au avut ocazia unică. Ah, aş fi vrut să fiu acolo când lucra el cu voi!”. Vor spune: „Ce spunea maestrul Adamus? Simplifică. Care era mesajul lui?”

MARC: Habar nu am ce spunea el. (râsete)

ADAMUS: E un răspuns excepţional, apropo. Nu contează ce spunea el.

MARC: Aşa e.

ADAMUS: Absolut.

MARC: Iar călătoria este individuală, aşa că nu există reţetă pentru cum va arăta.

ADAMUS: Da. „Dar, dar…”, spun ei, „dă-ne nişte indicii. Cu ai făcut asta? Uită-te la tine acum. Uite ce maşini ai. Uită-te la soţia ta. Vreau să spun că te-ai descurcat grozav. Uită-te la câte ai! Cum ai făcut… ai şi aura asta în jur şi miroşi a fursecuri cu ciocolată. (râsete) Şi eşti viu! Eşti viu! Spune-ne, cum ai făcut?!”

MARC: Nu ştiu. (audienţa: „Ohhhhhh”) Ăăăă…

ADAMUS: Iar apoi râzi şi spui: „Glumesc!”

MARC: Aşa e.

ADAMUS: Da.

MARC: Nu, chiar aşa am făcut: respiraţie după respiraţie. Cu adevărat.

ADAMUS: Respiraţie după respiraţie. Îmi place răspunsul. Ar trebui să intre în cartea înţelepciunii. Absolut. Respiraţie după respiraţie şi încă ceva. Ce altceva le-ai mai spune? S-au adunat în… Cauldre spune că în cafeneaua ta, în cafeneaua ta iluminată, unde stau seara. Le iei 20, 30 de dolari pentru o ceaşcă de cafea, pentru că poţi.

MARC: Cel puțin, da! (câteva râsete)

ADAMUS: Pentru că puteți, da. Tu le spui „Respiraţie după respiraţie” iar ei răspund (cu o voce plângăcioasă): „Sunt aşa de sătul de respiraţie! Nu o mai suport! Respir şi tot respir şi nu se întâmplă nimic! Uită-te la mine!” (râsete)

LINDA: Nu e prea atrăgător!

ADAMUS: Spune-mi. Eu văd asta tot timpul, ca şi Aandrah. „M-am săturat, sunt obosit de atâta respiraţie. Ce altceva?”

MARC: Permite.

ADAMUS: Oh. Cum faci asta?

MARC: Pur şi simplu. Permite. Doar eliberează.

ADAMUS: Respiră adânc.

MARC: Respiră adânc, iată-ne tot aici. (râsete)

ADAMUS: Şi mai cumpăraţi o ceaşcă din cafeaua mea magică! (mai multe râsete)

MARC: Aşa e.

ADAMUS: Da. Este binecuvântată. Da, Adamus a binecuvântat boabele de cafea înainte să plece. O să meargă, am face milioane.

MARC: Un marketing bun. Mulţumesc.

ADAMUS: Da. Da. Ok, Bun. Mulţumesc. Mulţumesc.

Aşa că, dragi Shaumbra, sunteţi mai bine? E o întrebare prostească. Nu contează cu adevărat.  Nu există vreun mod în care să faceţi comparaţia. Puteţi încerca, iar răspunsurile mi-ai plăcut. Sunteţi mult mai bine, Shaumbra. Nu contează. Comparaţie, dar la ce nivel? Ei bine, la nivel uman mulţi dintre voi probabil aţi spune că nu. S-ar putea să aveţi mai puţine. S-ar putea să… nu mai aveţi un serviciu, o relaţie, sex în mod curent, mâncare bună sau altceva, s-ar putea să nu mai aveţi. Dar… dar… (râde)

Dar ştiu că nu aţi venit aici aspirând la aceste lucruri. De fapt, răspunsul real este, Edith, că aproape respingeţi acele lucruri, aproape că le împingeţi departe de voi şi uitaţi-vă ce s-a petrecut – s-au îndepărtat. Ştiu că aţi venit aici pentru iluminarea întrupată, pentru ascensiune, oricum vreţi să-i spuneţi și într-un fel… (cineva cască) Da – cască! – oh! Sandra, poţi să aduci nişte cafea, un masaj la picioare şi două fire electrice. (câteva râsete)

Aţi venit aici pentru iluminarea întrupată, în baza a ceea ce eu aş numi, în funcţie de cum priviţi, a unui act de disperare, când aţi spus: „Dacă nici asta nu merge…” (cineva spune: „Plec de aici”; Adamus râde) „Ei bine, dacă asta nu merge, am plecat de aici. Dacă nu e această viaţă, nu e niciuna, nimic nu este. Aşa că este totul sau nimic”. Aţi pus toate fisele pe masă. Totul. Dublu sau nimic, spunând: „Asta este tot”. E cumva nebunesc, dar aşa sunteţi voi.

Acum, adevărul real este că deja ştiţi. Deja ştiţi, dar intraţi în experimentarea sa. Cunoaşteţi răspunsurile, acum vine experienţa. Aţi venit în această viaţă spunând: „Asta trebuie să fie” şi, aşa cum am mai spus, acest lucru poate fi considerat puţin disperat sau foarte curajos ori îndrăzneţ, uimitor, ieşit din foarte multe lucruri – din minte, din trecut, din conştiinţa de masă – şi încă rezistând, încă fiind aici, încă existând. Uluitor.  Haideţi să respirăm adânc cu asta în Seria noastră a Descoperirii.

Din perspectiva mea şi a altora din Consiliul Crimson, nu e vorba aşa de mult dacă sunteţi sau nu mai bine; este vorba despre ce s-a petrecut cu conştiinţa voastră, pe care o putem vedea ca pe lumina voastră, pe care o putem vedea ca pe natura expansionată a fiinţei voastre, pe care o putem vedea literalmente în călătoriile pe care le faceţi în starea de vis. Sunteţi diferiţi faţă de cum eraţi acum 14 ani? Enorm. Enorm.

Aş vrea să facem un DreamWalk, dacă îţi poţi nota în minte (către Linda). Vom face un DreamWalk împreună. Ar putea fi live sau o înregistrare, trebuie să verific cu Linda şi Geoffrey, dar va fi un DreamWalk către vremea de acum 14 ani. O să încercăm să ne întoarcem şi o să vedeţi cum este să încercaţi să vă întoarceţi. Cred că veţi vedea în acest DreamWalk că trecutul nu este ceea ce aţi crezut că era. Va fi ca şi cum aţi încerca să vă îndesaţi iar în pântecul mamei – este foarte greu. Este foarte dificil să vă întoarceţi. În vreme ce mintea îşi aduce aminte anumite lucruri plăcute despre trecut, ca şi multe alte lucruri îngrozitoare, de fapt, dacă aţi încerca să vă duceţi conştiinţa acolo, aţi realiza că nu puteţi. O să încercăm cu un DreamWalk.

Despre ce vom vorbi în Seria Descoperirii? Ce veţi descoperi în Seria Descoperirii? Din nou, am spus că vom avea prelegeri, discuţii şi apoi experienţe.

JOANNE: (cască iar) Scuze.

ADAMUS: Ai vrea o cafea, acum sau mai târziu?!

JOANNE: Sunt aşa de relaxată!

ADAMUS: Nu, haide, întinde-te pe mochetă. (câteva râsete) E curată. Suntem în familie. Nu ne pasă. (râde) Cauldre râde de mine, spune că sunt un vorbitor plin de inspiraţie! (mai multe râsete)

Descoperiri în această Serie

Ce veţi afla în Seria Descoperirii? Care este primul lucru pe care îl veţi descoperi? (pauză)

~ Voi

Este uşor: pe voi înşivă! Da, da, pe voi. Primul lucru. Pare evident, iar voi pare că spuneţi: „Da, da, da. Nu am aflat noi asta acum ani de zile?” Ei bine, aşi auzit asta acum ani de zile, dar nu aţi învăţat-o. Nu aţi întrupat-o, nu aţi îmbrăţişat-o şi nu aţi experimentat-o. Numărul unul, descoperirea voastră. Voi.

Acum, fie că e vorba despre o fiinţă angelică, fie că e vorba despre o fiinţă angelică, fiecare fiinţă se distrage de la sine. Aşa este. Nu ştiu de ce, sunt multe teorii în legătură cu asta. Oamenii externalizează, chiar şi fiinţele angelice externalizează. Cred că aş spune că este parte a descoperirii lui Eu Sunt, în căutarea întrebării „Cine sunt eu?” Foarte puţini se vor privi vreodată pe ei înşişi.

De ce? Este greu de făcut. Aveţi multe amintiri neplăcute din trecut. Există lucruri care nu vă plac în legătură voi şi nu vorbesc doar despre sinele uman. Vorbesc despre sinele suflet, despre sinele spirit. Este foarte dificil, foarte… veţi face orice ca să vă distrageţi. Ieşiţi şi aveţi lupte şi războaie în loc de a privi în voi înşivă. În Seria Descoperirii asta vom face. Exact asta vom face, din perspectiva a ceva ce am menţionat în ultima Serie, ceva ce cred că a plutit pe deasupra capetelor voastre: vom face asta din perspectiva iertării totale.

Lucrul dificil pentru mine, pentru unele din entităţile care lucrează cu voi este să vă facem să realizaţi că trecutul nu este deloc ceea ce vă amintiţi, dar voi aşa credeţi. Credeţi asta şi vă purtaţi ca atare. Aşa că vom lucra cu conceptul de a privi Sinele prin ochii iertării, ai compasiunii de sine şi ai descoperirii că nu este – NU ESTE – ceea ce aţi crezut voi că este. Ştiu că staţi aici şi vă gândiţi: „Bin, da, dar îmi amintesc că…” Nu a fost aşa, iar în această Serie vă vom descoperi pe voi, cei preţioşi şi frumoşi.

Însă va fi cea mai mare provocare a mea cu fiecare dintre voi, pentru că vă veţi distrage, vă veţi distrage energetic, fizic, vă veţi distrage pe voi, pe mine, pe Cauldre, pe toţi ceilalţi. De ce este dificil să vă priviţi pe voi, să fiţi în voi? Aşa este pentru toate fiinţele, nu doar pentru cele umane.

~ Dumnezeu

Numărul doi în Seria Descoperirii: îl vom descoperi pe dumnezeu. Hm. Asta e plăcut. Dumnezeu.

LINDA: Dumnezeu?

ADAMUS: Dumnezeu. (câteva râsete) Suntem exacţi în acest an. Dacă permiteţi, ceea ce cred că veţi face, îl veţi experimenta pe dumnezeu. Este…

EDITH: Noi suntem dumnezeu.

ADAMUS: … o promisiune destul de mare. Ahh! Dar îl experimentezi pe dumnezeu, Edith? Sau te gândeşti la el? Auzi cuvintele „Şi eu sunt dumnezeu” sau le simţi ca experienţă intimă, profundă, iubitoare? Mm, bună întrebare. Sună plăcut să spui: „Şi eu sunt dumnezeu”, dar este foarte mental. Câţi dintre voi chiar au experimentat asta?

Sunt multe concepte despre dumnezeu. Nu îmi place neapărat cuvântul acesta, dar îl folosesc ca termen comun. Sunt multe concepte despre dumnezeu şi, de fapt, sincer, cei care îi învaţă pe alţii despre dumnezeu cunosc cel mai puţin despre acesta. Absolut. Fanaticii, extremiştii, virtuoşii ştiu cel mai puţin despre dumnezeu. Predau dintr-o carte. Învaţă din minţile lor, din regulile şi limitările lor, din ceea ce simt ei că le trebuie pentru suferinţa lor interioară şi din regulile lor personale.

De ce alţi oameni le permit să-i înveţe despre dumnezeu nu ştiu, poate cu excepţia percepţiei că cei mai mulţi oameni au această perspectivă distorsionată. În această lume conceptul de dumnezeu se află printre primele trei lucruri în topul celor mai dezechilibrate din conştiinţă, conceptul că dumnezeu este altundeva, conceptul lui dumnezeu ca părinte, conceptul dumnezeului ce dă legi sau îi pasă cât negru sub unghie de ceea ce faceţi voi. Conceptul de dumnezeu este creat de om. Cei care stau în amvoane, cei care cheamă la arme nu l-au experimentat pe dumnezeu.

Nu îl puteţi studia pe dumnezeu. Nu puteţi construi un dumnezeu. Îl puteţi doar experimenta, iar când faceţi asta este o experienţă profundă şi intimă, o experienţă despre care probabil că nici nu veţi vrea să vorbiţi. Este atât de frumoasă, atât de personală încât ar fi o deformare a ei dacă aţi încerca să o povestiţi altora. De asta în vechime nu exista un cuvânt, un nume pentru dumnezeu, pentru că se ştia de către puţini că este ceva atât de personal, încât nu puteţi vorbi despre asta.

În Seria Descoperirii, trecând prin voi, prin privirea interioară, în voi, veţi avea experienţa lui dumnezeu şi a lui Eu Sunt interior. Este destul de serios, dar nu aş spune aceste cuvinte dacă voi, dragii mei prieteni, nu aţi fi pregătiţi pentru asta – pregătiţi în corp, pregătiţi în minte.

Uneori, atunci când mergeţi în centru, la dumnezeu, atunci când acest lucru este căutat în mod dezechilibrat sau disperat, uneori prin droguri, alteori prin ritualuri intense, poate fi cu totul dezechilibrat. Poate face mai mult rău decât bine. Unii dintre voi, cei care aţi luat astfel de droguri, ştiţi că dacă restul din voi nu e pregătit sau echilibrat pentru acea experienţă vă poate rupe în bucăţi. Vă poate dezechilibra mental. Poate distruge corpul. Fiecare dintre voi este pregătit să să-l experimenteze într-un mod foarte natural şi foarte personal.

~ Fără credinţe

În Seria Descoperirii veţi descoperi că nu există credinţe – dacă poţi scrie „Nu există credinţe” (către Linda). Nu există credinţe. Credeţi că există credinţe, dar nu e aşa. Poate că afirmaţia o să fie dezbătută, poate se va discuta mult despre ea, dar eu spun că nu există cu adevărat credinţe. Există programarea densă. Programarea dură şi există părţi ale programării pe care vi le asumaţi ca fiind ale voastre şi spuneţi că sunt ale voastre, dar nu există credinţe. Cu adevărat nu există.

Oamenii îşi agaţă pălăriile de credinţe ca de un cuier. Ei spun: „Cred asta. Cred astalaltă”. Afirm că totul este doar o programare masivă, o programare pe care aţi permis-o, programare care s-a petrecut de când există oamenii şi chiar şi de dinaintea lor, programare care a devenit mai intensă şi mai profundă ca oricând înainte. Dacă simţiţi un om obişnuit ce merge pe stradă, dacă îi simţiţi energia, este doar o încâlceală de tipare şi linii energetice haotice produse de multa programare, programare care, de fapt, nu e constantă, nu urmează o cale stabilită – este pretutindeni.

O persoană poate avea credinţa că se iubeşte pe sine şi că se urăşte pe sine în acelaşi timp, că lumea este bună, că lumea este rea, că apa e rece sau caldă, toate aceste lucruri, iar acestea – ceea ce numesc ei credinţe, iar eu programare – sunt contradictorii şi în cele din urmă vor duce la cădere totală, dacă oamenii chiar încep să le creadă. Cădere mentală, dacă ei îşi cred credinţele.

Aşa că veţi afla şi veţi descoperi că nu există credinţe, că totul a fost doar programare şi vom afla cum să o eliberăm, Linda; cum să o eliberăm în loc de a ne lupta cu ea, cum să înțelegeți că nu e a voastră, în loc să vă asumaţi vina şi suferinţa, să credeţi că voi le-aţi creat, fiind răi şi tot aşa. Vom trece dincolo de credinţe. Vă puteţi imagina o clipă cum ar fi să nu aveţi credinţe? Nu cred. (râde)

Imaginaţi-vă o clipă că aveţi libertatea de a nu avea nicio credinţă. Unii ar spune: „Dar ce aş face atunci? Cine sunt eu? Ce o să… credinţele mele au fost parte a identităţii mele”. De fapt ele vă rănesc mai mult decât vă ajută.

De fapt aţi creat credinţe noi pe baza programării vechi, în încercarea de a rezolva lucruri sau de a le uşura în viaţa voastră, dar ceea ce faceţi cu adevărat este să le ascundeţi, să le băgaţi sub covor. Aşa că anul acesta ne vom ocupa de credinţe. Le vom elibera până veţi ajunge goi-goluţi, fără credinţe.

~ Fără putere

Anul acesta vom mai descoperi ceva despre care Tobias a vorbit acum mulţi ani, dar care nu a fost niciodată experimentat în mod profund – că nu există putere. Nu există putere şi nici nevoie de ea. Lumea aceasta şi multe alte lumi operează în baza credinţei în putere. Oamenii o caută, încearcă să o obţină. Încearcă să o fure de la alţii. Puterea este, de asemenea… da (către Linda), „fără putere” sau „neputinţă”. Nu este nevoie de putere. Însă priviţi la ştiri, priviţi alţi oameni – au loc jocuri de putere.

Puterea este şi parte a dilemei energetice cu care nu doar această lume, ci şi alte părţi ale universului se confruntă acum din cauza credinţei în putere. Puterea îi face pe unii să se simtă puternici şi merituoşi, că au o identitate, că au un scop, astfel că ei încearcă să obţină puterea. Cel mai bun mod este de a o lua de la altcineva, de a-i face pe alţii să creadă că sunt mai buni. Asta este puterea psihică – literalmente şi se ia energia, se ajunge la nivelul la care li se fură lucruri.

Cei mai mulţi oameni îşi obţin puterea prin sex. Ei cred că este o plăcere, dar de fapt este doar un joc de putere, cu adevărat. De asta experienţa sexului nu este, pentru cei mai mulţi dintre oameni, ceea ce ar putea fi. De asta există acum o industrie incredibilă bazată pe pilule care îi fac pe bărbaţi să aibă erecţii ce durează patru luni… sau cât or dura. (râsete) Patru zile, nu ştiu. (mai multe râsete) Eu nu am problema asta. Eu nu sunt în corp fizic. (mai multe râsete)

Oamenii şi alte fiinţe, nu doar oamenii, ci şi mulţi extratereştri, de asemenea, sunt într-un joc de putere constant, o fură unii de la alţii. Vedeţi asta tot timpul pe Pământ, tot timpul – politicieni, afacerişti şi militari. De fiecare dată când  vedeţi vreo inflamare militară, e doar din cauză că cineva are nevoie de puţină putere. Este foarte adevărat. Astfel jocul puterii continuă pretutindeni.

De fapt nu aveţi nevoie de ea. De fapt nici de energie nu aveţi nevoie ca să existaţi. Puteţi exista fără energie, dar, de fapt, energia este aici ca să vă servească, şi încă în cantităţi imense. Puterea este o distorsionare sau o manipulare a energiei. O să învăţăm cum să fiţi fără putere, cum să nu aveţi literalmente putere în voi, ceea ce mulţi dintre voi încă mai faceţi, cum să nu folosiţi puterea sau să intraţi în jocuri de putere cu alţi oameni. Da, este parte a Şcolii Energiilor Sexuale, o extensie a sa. Aşa că în acest an – fără putere, fără nevoie de ea. Nu e nevoie ca ea.

Vă puteţi imagina că nu aveţi nevoie de nici un fel de putere – putere financiară, nu aveţi nevoie de ea şi nici de lipsa finanţelor; puterea sănătăţii, a puterii fizice, orice fel de putere asupra altor oameni. Mulţi dintre voi, în experienţele trecute, în vieţi trecute, aţi intrat în jocul cu energiile psihice ale altora, ceea ce înseamnă…. da, şi toate celelalte. Aţi învăţat cum să vă folosiţi energiile, talentele, capacităţile psihice cu alţii, iar mulţi dintre voi încă mai suferiţi din cauza asta, pentru că atunci când aruncaţi o vrajă asupra cuiva, de fapt rămâne asupra voastră.

Asta e problema cu vrăjitoria. De asta nu sunt un mare fan al său, pentru că tot ceea ce faceţi este să o aruncaţi şi asupra voastră. Aţi intrat în acest joc de putere iniţial ca să vă apăraţi pe voi şi familiile  voastre, dar aţi intrat în el, iar acesta e un ciclu din care e greu de ieşit. Ciclul puterii este greu de rupt, dar veţi descoperi acum că faceţi asta cu uşurinţă. 

~ Conştienţă

Următorul element pe lista Descoperii. O să-l numim conştienţă, dar de fapt este vorba despre a vă asculta pe voi. Ştiţi tot ce este de ştiut, doar că încă nu ştiţi asta. (câteva râsete) Ştiţi ce este în regulă, dar vă tot plimbaţi spunând: „Nu ştiu”. Pretindeţi că nu ştiţi ce este potrivit pentru voi. Nu vorbesc în termeni de judecată, ci despre ceea ce estte potrivit pentru voi.

Astfel, sunteţi indecişi, energia încetează să se mai mişte şi deveniţi frustraţi. Apoi cineva îşi exercită puterea asupra voastră şi dintr-o dată sunteţi într-o capcană energetică. Veţi ajunge să vă ascultaţi pe voi.

Este greu de făcut şi am lăsat acest lucru ultimul pe listă sau aproape ultimul, pentru că trebuie să treceţi pe aici (arată spre primul rând al listei, „Voi”), mai întâi trebuie să fiţi capabili să vă ascultaţi pe voi. Deja ştiţi ce este în regulă, dar sunteţi prinşi aici (arată spre cap), în îndoieli şi în gândul că nu ştiţi. De asta este groaznic când spuneţi: „Nu ştiu”, pentru că ştiţi.

Vom trece prin experienţe ale descoperirii – şi unele dintre ele se vor simţi foarte ciudat anul acesta –, ale descoperii de a face ceea ce ştiţi că este în regulă. Deja ştiţi şi permiteţi ca alţi oameni să vă influenţeze. Vă neutralizaţi pe voi. Vom ieşi din acea viteză. Deja ştiţi ce este în regulă.

Iluminarea nu este ceva ce puteţi studia. Iluminarea nu este ceva ce puteţi învăţa de la altcineva. Iluminarea nu este un curs. Iluminarea înseamnă permitere. Iluminarea este, aţi putea spune, încredere. Iluminarea este experimentare. În descoperirea noastră, exact asta vom face. Haideţi să respirăm adânc descoperirea.

Voi rezuma toate acestea spunând că în acest an vom intra în experimentare. Vom intra în experienţă. Experienţă… ei bine, ştiţi ce este o experienţă. O experienţă este o experienţă.  Sunteţi într-o barcă pe ape învolburate, cu furtună în jur, şi vă întrebaţi dacă o să se scufunde. Este parte a experienţei, este adrenalina, cred, a întrebării: „Ce o să se întâmple cu barca? Ce o să se întâmple cu mine?” Este doar o experienţă. Voi continuaţi să existaţi. Asta ştiu. Haideţi să respirăm adânc şi să avem o experienţă. Da.

Conştiinţă

Prima experienţă despre care vom vorbi este ‘starea de conştiinţă’. Starea de conştiinţă. Conştiinţa este conştienţă. Nu este gândire. În esenţă, există foarte puţină conectare, suprapunere între gândire şi conştiinţă. Nu vă puteţi gândi calea spre conştiinţă. Nu puteţi. Aţi încercat. Aţi încercat să gândiţi. Vă gândiţi: „Eu Sunt Cel Ce Sunt” şi daţi din umeri, dar puteţi şi experimenta asta şi puteţi avea conştiinţa sa.

Conştiinţa este înţelepciune. Conştiinţa este înţelepciunea profundă. Conştiinţa este acel „aha” pe care îl aveţi. V-aţi permis multe experienţe care să vă permită să accesaţi noua stare de conştiinţă, dar – din nou problema minţii – vă gândiţi la ea. Vă întrebaţi şi vă faceţi griji pentru asta, aşa că este ţinută pe loc, pur şi simplu aşteaptă.

Conştiinţa aproape că este ceva ce nu puteţi explica atunci când aveţi experienţa sa. Aşa cum am mai spus în legătură cu dumnezeu, aproape că nu vreţi asta. Nu vreţi să o poluaţi cu cuvinte, cu gânduri sau să fiţi atacaţi de alţii pentru ea.

O stare de conştiinţă ar trebui să fie flexibilă şi totuşi pentru cei mai mulţi este foarte rigidă, foarte liniară. Cu alte cuvinte, pentru ei este nevoie ca un eveniment să urmeze altuia şi altuia pentru a obţine niveluri de conştiinţă. Nu puteţi, iar acestea sunt cuvinte îndrăzneţe, însă nu vă puteţi extinde conştiinţa – hai să spunem că nu vă puteţi deschide conştiinţa – prin gândire. Nu puteţi. Pur şi simplu nu puteţi. Vă puteţi spori gândirea puţin, dar nu vă puteţi spori conştiinţa.

Cei mai mulţi oameni se gândesc la iluminare sau se gândesc la conştiinţă, iar apoi merge cumva… la început este distractiv, dar apoi merg în cerc şi se blochează, ceea ce face ca trupul şi mintea să se blocheze, lucru ce poate deveni foarte deprimant.

Cei mai mulţi oameni gândesc în termenii unei conştiinţe foarte liniare. Cu alte cuvinte, faceţi un lucru odată, un nivel de conştiinţă, atunci când, în realitate, conştiinţa este pe multiple niveluri, multidimensională. Puteţi avea multe stări de conştiinţă în acelaşi timp. Multiple stări. Acum, minţii nu-i place asta deloc; ea spune: „Nu pricep”. Asta este bine. Nu vi-l puteţi imagina pe dumnezeu, iluminarea, pe voi, viaţa sau orice altceva. Nu vreţi asta. Este vorba despre experimentarea lor.

Atunci când vă daţi voie să experimentaţi, să vă extindeţi, natural conştiinţa ia acea înţelepciune, o distilează şi o duce sinelui suflet, eliberată de toate cifrele, datele şi detaliile, de ceea ce credeţi voi că au fost traume sau orice altceva. Le distilează, respiră în acea înţelepciune. Descoperă ceea ce numiţi voi bucuria deschiderii conştiinţei.

Conştiinţa nu este ceva ce obţineţi. Nu puteţi ieşi undeva ca să obţienţi mai multă conştiinţă. Vă extindeţi sau deveniţi conştienţi de conştiinţa pe care deja o aveţi. Atunci când conştiinţa este combinată cu experienţa, când puneţi cele două elemente la  un loc… experienţa de a trăi, de exemplu, indiferent cât de dificilă sau minunată este, nu contează - combinaţi acea experienţă cu conştiinţa pură, le puneţi la un loc şi acum aveţi ceva aproape de nedescris.

Conştiinţa în sine este precum un potir gol, un vas gol. Este acolo. Există şi acum vrea să se umple pe sine de experienţă, de realitate, de experimentarea senzorială a sa. Conştiinţa cunoaşte atunci conştiinţa sau se conectează cu conştiinţa într-un mod mult mai profund şi mai adânc.

Tu, Marc, vei spune studenţilor ce vor veni la tine: „Este vorba despre conştiinţă. Este vorba despre conştiinţă, care adoră să se experimenteze pe sine pentru glorie, pentru înţelepciune, pentru Eu Sunt”. De fapt conştiinţei nu-i pasă dacă a fost o experienţă bună, dacă sunteţi mai bine acum decât acum 14 ani. Îi pasă doar de experienţă. Îi pasă, adoră doar experienţa. Asta e tot. Nu are judecăţi. Nu are credinţe.

Cufundarea în conştiinţă

Aşa că haideţi să respirăm adânc şi, dacă se poate, să reducem luminile, vă rog. John, vrem nişte muzică plăcută, de conştiinţă. Nu voi numi asta merabh. Pur şi simplu este. Este intrarea într-o stare de conştiinţă. Acum, lucrul interesant, pe când lumina se reduce şi începe muzica,  este că nu vă puteţi gândi la ce urmează, dar puteţi simţi şi experimenta. Vă invit să faceţi asta. Nu puteţi forţa. Nu puteţi.

Nu este un obiectiv. Nu este vorba despre a face asta bine sau rău. Nu puteţi greşi. Starea de conştiinţă este acolo unde se află conştienţa voastră pe moment. O parte a conştienţei voastre este chiar aici, în sală, sau oriunde vă aflaţi acum şi ascultaţi. O parte a conştiinţei voastre se află în corp. Sunteţi mereu conştienţi de corpul vostru. O parte a conştiinţei voastre se strecoară înspre ziua de mâine şi către ziua următoare  – cum va fi viitorul?

Parte din el este ceea ce s-a petrecut ieri, anul trecut, în viaţa trecută. Este foarte liniar, vedeţi voi. Conştienţa, conşţiinţa s-au focalizat pe credinţele voastre, pe percepţiile voastre, pe fricile şi dorinţele voastre. Însă există mult mai multă conştiinţă, conştienţă, care se află deja acolo. Puteţi respira adânc şi permiteţi să se extindă. (pauză)

Lucrul amuzant este că nu se petrece nimic. Ah – sau cel puţin nimic din ceea ce poate mintea să înţeleagă pe loc. Pe când respiraţi adânc şi permiteţi ca starea de conştiinţă să se deschidă şi să se extindă, o parte din voi, mintea, spune: „Da, dar nu am nicio senzaţie. Nu se întâmplă nimic”. Şi totuşi se petrece. Se petrece, pentru că voi permiteţi, pentru că voi aţi ales, pentru că este conştiinţa voastră şi puteţi face orice vreţi cu ea. Aşa este.

Este vorba despre deschiderea voastră, despre a vă face conştiinţa mai flexibilă, astfel încât să nu mai fie centrată doar pe realitatea umană, ca să nu treacă doar prin filtrele minţii. Respiraţi adânc… starea deschisă de conştiinţă. (pauză)

La începutul Shoudului de astăzi v-am rugat să mă invitaţi în interiorul vostru, în voi, în corpul vostru – da, chiar în corpul vostru fizic – şi în mintea voastră. Cei mai mulţi dintre voi sunteţi deschişi, încrezători şi suficient de curajoşi pentru a face asta. Iată-ne acum aici, din nou deschişi şi încrezători, ca să respirăm adânc şi să vă daţi voie să vă deschideţi conştiinţa. Mintea spune: „Ei bine, ce ar trebuie să fac?” Nimic. Nimic. O parte din voi caută o reacţie. Nu e nevoie să existe una. Pur şi simplu permiteţi, ca atunci când se deschide o rază de lumină. Poate că raza era foarte strâmtă, luminând doar o zonă mică. Acum puteţi respira adânc, puteţi deschide raza, puteţi deschide conştiinţa.

Conştiinţa nu este gândire, apropo. Gândirea, activitatea mentală aprope că nu au nicio conştiinţă în ele şi de asta mulţi dintre cei care s-au aflat pe calea iluminării au fost distraşi – prea multă gândire. Gândirea vă face să simţiţi că deţineţi controlul, că faceţi ceva, că gândiţi. Adevărata conştiinţă nu are gândire. Este nevoie de o persoană foarte curajoasă şi încrezătoare ca să treacă dincolo de gândire. Mulţi oameni se opresc la acest punct şi spun: „Dar trebuie să ştiu ce se petrece. Trebuie să ştiu ce se petrece. Trebuie să pot să mă gândesc la asta, să o pricep. Ce se întâmplă dacă pierd controlul? Dacă îmi ies din minţi?”

Exact într-acolo ne îndreptăm. Trecem dincolo de conceptul de putere sau de control. Aşa că haideţi să respirăm adânc. Nu există gândire în conştiinţă.  (pauză) Nu există limbaj în conştiinţă. (pauză) Absolut, nu există matematică în conştiinţă. Deloc. (pauză) Şi nici un cadru. (pauză) Este ceva ce vă puteţi permite să experimentaţi. Dacă mintea trăncăneşte acum, spuneţi-i să tacă. (pauză) Vă daţi voie să intraţi în stări noi de conştiinţă, care nu necesită energie, nu necesită gândire.

Conştiinţa este conştienţă… deschidere. Oh, da, şi simplitate… e multă simplitate în conştiinţă. Mintea este complexă, conştiinţa este simplă. Iar în această stare de conştiinţă, de conştiinţă flexibilă, deschisă, puteţi începe să simţiţi din nou, să percepeţi din nou. (pauză) Conştiinţa poate fi foarte deschisă, fluidă… expansională. Doar respiraţi adânc şi permiteţi. (pauză)

În descoperirea noastră de anul acesta veţi descoperi că sunteţi fiinţă de conştiinţă. Nu aveţi nevoie să gândiţi – nu vă puteţi gândi – calea spre ea. Vă veţi da voie să fiţi treji, conştienţi, cu foarte puţină nevoie de gândire; e greu pentru minte să-şi imagineze, dar e foarte puţină nevoie de gândire. Respiraţi adânc… (pauză)

Conştiinţa, conştiinţa voastră, nu este deţinută sau controlaă de altcineva, nici de dumnezeu, nici de arhangheli, de nimeni. Conştiinţa este „Eu exist. Eu exist!” Apoi se extinde în conştienţe şi mai mari, în experienţe şi mai mari. (pauză)

Într-o zi, Marc, le vei spune studenţilor tăi că o conştiinţă mică aduce experienţe mici; experienţele mici aduc o conştiinţă mică. Cu alte cuvinte, vă limitaţi pe voi, vă limitaţi experienţa şi vă limitaţi astfel şi conştienţa; vă limitaţi conştienţa, vă limitaţi experienţa.  Respiraţi adânc şi, cu încredere pură şi deschisă, permiteţi experienţele mari şi primiţi o conştiinţă mare; permiteţi o conştiinţă mare, primiţi experienţe mari. Experienţa este doar un mod de a vă bucura în Eu Sunt, în Eu Exist. 

În descoperirea noastră veţi realiza că niciodată nu veţi fi obligaţi să  mai aveţi o experienţă ca lecţie. Hai să nici nu mai vorbim în astfel de termeni – experienţele sunt lecţii. Nu e nevoie de lecţii. Nu e nevoie. Voi spuneţi: „Ce încearcă Spiritul să-mi spună? De ce se întâmplă asta? Ce încearcă Spiritul să-mi spună?” Spiritul încearcă doar să vă spună: „Hello. Mă bucur că eşti viu. Ce facem mai departe?” Atunci respiraţi adânc şi spuneţi: „La naiba, o să-mi deschid conştiinţa”.

Acum o să-l rog pe John să închidă muzica asta funerară (câteva râsete) ca să putem fi în tăcere, în tăcere cu conştiinţa. Respiraţi adânc şi nu gândiţi. (pauză) Transcendeţi nevoia de gândire şi doar cufundaţi-vă în conştiinţa deschisă. (pauză)

Vă cer să experimentaţi în luna de până la Shoudul următor cufundarea în conştiinţă, fără gândire, fără gândire, fără să trebuiască să aveţi un scop. Cufundaţi-vă în conştiinţa care permite experienţa care nu înseamnă lecţie. Cufundaţi-vă în conştiinţă fără să aveţi structuri, cadre, filtre, ezitări sau orice altceva.

Acum, probabil veţi avea momente în care veţi simţi o mare dezorientare. Este doar o experienţă, dar aveţi încredere în voi că nu vă va afecta condusul maşinii sau altceva. Pe măsură ce vă deschideţi conştiinţa, pe când o faceţi mai flexibilă, mintea se va simţi foarte confuză – şi mai confuză. Se va simţi afară din obişnuit. Este parte a experienţei să permiteţi asta. Doar permiteţi. În experienţa de luna aceasta, fie că staţi acasă, la calculator, fie că vă plimbaţi, doar cufundaţi-vă în experienţă, fără gândire, fără structură, fără filtre.

Haideţi să aprindem iar luminile. Hai să respirăm adânc pe când începem Seria Descoperirii. Respiraţi adânc. Ahh! Conştiinţa. Oh, e un lucru minunat.  Conştiinţa este… pe măsură ce deveniţi mai jucăuşi cu ea, veţi învăţa că o puteţi focaliza, ca pe un laser, oriunde doriţi. Puteţi avea mai multe raze laser în acelaşi timp. O puteţi deschide într-o mare conştienţă a conştiinţei. O puteţi ascunde. O puteţi face foarte, foarte mică. Puteţi face cu ea orice vreţi.

Conştiinţa nu este un joc pe care să-l jucaţi cu alţii. Este pentru voi, pentru voi înşivă. Nu ieşiţi pe uşă şi începeţi să-i împroşcaţi pe alţii cu conştiinţa voastră. Atunci începeţi să fiţi şi voi împroşcaţi ca răspuns.

Veţi descoperi că este maleabilă conştiinţa. Conştiinţa este ceva cu care vă puteţi juca şi cu care puteţi lucra. Este a voastră. Vreau să spun că este centrul vostru, nucleul vostru, dar aţi fost foarte rigizi cu ea. Aţi fost programaţi să fiţi foarte rigizi cu ea. Aţi avut sistemul de credinţă că tot adăugaţi câte puţin la conştiinţa sau la conştienţa voastră. Nu e deloc aşa. Deloc. Puteţi avea câtă conştiinţă doriţi.

Va provoca nişte conflicte interesante cu mintea şi cu unele din gândurile voastre şi de asta spun: credinţele vor ieşi afară pe uşă atunci când intră conştiinţa. Afară pe uşă. Haideţi să respirăm adânc până la următoarea noastră întâlnire. Este vorba despre starea flexibilă de conştiinţă. Şi care sunt cuvintele pe care îmi place să le aud?

AUDIENŢA: Totul este în regulă în întreaga creaţie.

ADAMUS: Şi aşa este. Vă mulţumesc. Azi aţi terminat mai repede. Vă mulţumesc. Vă mulţumesc. (aplauze)